Apărarea Patriei, iulie 1958 (Anul 14, nr. 152-178)
1958-07-01 / nr. 152
2 » LA TRIBUNĂ- 0 „ //////////// en triame din Jiji Pentru a doua oară Regiunea 3 Militară a trăit evenimentul important al consfătuirii militarilor de frunte din unitățile subordonate. Se spune de obicei că prima impresie este edificatoare, sau că în orice caz are mare greutate în aprecierea generală a unui fapt, a unui eveniment. Nici de data aceasta afirmația n-a fost contrazisă. S-a văzut din capul locului că totul a fost bine organizat. Ofițerii și militarii în termen, care au primit misiunea de a asigura cele mai optime condiții participanților să-și expună metodele lor de lucru sau să prezinte demonstrații practice, și-au făcut pe deplin datoria. In cele două zile în care s-au desfășurat în mod efectiv lucrările consfătuirii au existat toate condițiile pentru un rodnic schimb de experiență. In cuvîntul de deschidere rostit de comandantul regiunii militare, după ce s-a subliniat importanța evenimentului pentru generalizarea experienței pozitive, s-a recomandat celor prezenți să asculte cu deosebită atenție ce vor spune acei ce vor lua cuvîntul și prin completări să aducă aportul lor prețios la îmbunătățirea metodelor de instruire și educare. Desfășurarea lucrărilor consfătuirii a justificat speranțele celor care așteptau de la ea lucruri noi și interesante. Despre sergenții Călin Pamfil, Petrovici Iosif, Buică Ioan, Apostu Marin, Lazăr Marin , despre caporalul Iacob Ovidiu sau soldații-fruntași Anghel Mihai, Sima Gheorghe și încă mulți alții, cu siguranță se va mai vorbi mult de acum inainte. Contribuția lor la atingerea scopului urmărit de consfătuire a fost substanțială. Vom încerca în cele ce urmează să prezentăm prin cîteva aspecte o imagine cît de cut apropiată a lucrărilor consfătuirii care a avut loc. Ci despre entuziasmul oamenilor, despre înflăcărarea și patriotismul pe care le-au manifestat, atît în munca de la unități cît și la consfătuire, credem că vor vorbi suficient de elocvent frînturile prezentate în această pagină de ziar. Participanții și invitații la consfătuirea pe R. 3 M COMANDANT ȘI EDUCATOR Orice s-ar spune nu-i puțin lucru să ajungi la consfătuirea pe regiunea militară cu întreaga grupă. Iar dacă a reușit să facă acest lucru, de bună seamă că toți subordonații sergentului Călin Pamfil au merite deosebite. Dar să vorbim mai întîi despre comandant. Atunci cînd a luat cuvîntul în fața participanților la consfătuire a arătat că este secretar al organizației de bază U.T.M. , că și înainte de aceasta a fost membru în biroul organizației. „Cum am reușit să stîrnesc dorința oamenilor pe care îl comand, să fie mereu în frunte ? — spunea el la un moment dat. Le-am vorbit de la început de tradiția subunității din care facem parte. Bateria noastră fusese și înainte mult timp cea mai bună din unitate. Le-am spus subordonaților că ei au datoria să păstreze această tradiție de onoare". Pentru a fi în frunte, sergentul Călin nu s-a mulțumit doar să stîrnească entuziasmul oamenilor — chiar dacă și aceasta este un lucru important. El a luat măsuri concrete pentru ca entuziasmul să dea roade. In primul rînd activitatea organizației atemiste a fost în permanență legată de sarcinile concrete ale pregătirii de luptă și politice. In organizație se discutau cele mai arzătoare probleme și utemiștii plecau înarmați cu soluții și sarcini concrete. Ca mic comandant cu înaltă pregătire de specialitate și cu o experiență bogată el s-a gîndit, a experimentat și a găsit soluții pentru îmbunătățirea lucrului servanților aruncătorului. Interesant de remarcat că toate modificările propuse de el în POLITIC lucrul servanților au fost apreciate ca fiind pe linia îmbunătățirii simțitoare a activității acestora, și au fost aprobate în principiu de eșalonul superior. Aceeași apreciere au primit și celelalte raționalizări pe care le-a propus. Iată cîteva din rezultatele strădaniei acestui destoinic comandant : Pentru înlăturarea timpilor morți la pregătirea aruncătorului pentru luptă el a folosit o mai rațională dispunere a servanților înainte de începerea lucrului. Cutia aparatelor de ochire își avea înainte locul în partea opusă locului servantului ochitor. El i-a schimbat dispunerea astfel încît ochitorul își ia singur aparatele și le montează într-un timp foarte scurt. Cordiței cu care se face fixarea prelatei pe aruncător, i-a înlocuit nodul cu un inel, păstrînd siguranța ancorării și reducînd cu mult timpul de lucru. Printr-o priză specială a adaptat dispozitivul de iluminat aparatele de ochire pentru alimentare de la acumulatorii mașinii. Tot în aceeași idee a confecționat un jalon cu bec alimentat de la mașină pentru ochire în timpul nopții. La aparatul de ochire, pentru a simplifica mișcările ochitorului și pentru a scurta timpul de lucru pe timp de noapte, a adaptat un vizor prin care se face ochirea aproximativă simultan cu manevrarea mecanismelor. In afara tuturor acestor măsuri el a pretins ca toți servanții pe care îi comandă să învețe executarea ochirii sub haremurile prevăzute. A pretins și a realizat , astăzi execută funcția de ochitor și conductorul auto al mașinii care transportă aruncătorul. Rezultate concrete . Punerea piesei pentru mișcare se face azi atît ziua cît și noaptea în mai puțin de jumătate din timpul prevăzut pentru baremul de „foarte bine“. Pregătirea pentru luptă — într-un timp care reprezintă abia 38 la sută din baremul pentru „foarte bine“ — ziua și 33 la sută din baremul pentru lucrul noaptea. De altfel toate operațiile prevăzute cu baremuri se execută de grupa sergentului Călin în timpuri mai scurte decît cele prevăzute pentru baremul de „foarte bine". Demonstrațiile făcute la consfătuire au dovedit practic acest lucru. La consfătuirea pe unitate se angajase să învețe în plus și o altă specialitate. Pină la ora actuală toți au învățat lucrul telefoniștilor și în prezent își desăvîrșesc însușirea lucrului specific cercetașilor observatori (lucrul cu aparatura de observare). Grupa sergentului Călin Pamfil e prima pe unitate. Bateria lor și-a păstrat tradiția de a fi în frunte. Un rol de seamă în obținerea acestor succese l-a avut și secretarul organizației utemiste. Sergentul Călin Pamfil și subordonații săi înainte de începerea demonstrației practice la material. SALUTUL DELEGAȚIEI OAMENILOR MUNCII Muncitorii fabricilor și uzinelor din orașul Cluj au aflat de evenimentul deosebit din viata militarilor Regiunii 3 Militare. Dorind să arate odată in plus dragostea lor față de Armata Populară — scutul de cel al cuceririlor revoluționare ale clasei muncitoare — ei au trimis o delegație de muncitori care in cuvinte calde a exprimat prin muncitorul Moțu Emilian sentimentele de dragoste si încredere ale oamenilor muncii față de armată, unind în același timp militarilor de frunte să obțină noi succese în pregătirea de luptă și politică pentru întărirea forței combative a subunităților și unităților. In numele organizației orășănești Cluj a Uniunii Tineretului Muncitor a prezentat de asemenea un salut călduros o delegație de tineri condusă de tovarășul secretar Marian Vasile. ftPÄFÄFFÄ P ÏTRTFf Sergentul-major Ionescu Ioan „Fiecare comandant de grupă trebuie să fie un bun pedagog, să desfășoare această muncă cu mult calm și înțelegere, cu perseverență. Numai așa va afla calitățile și defectele subordonaților precum și posibilitățile de creștere, întotdeauna m-am străduit să fiu exemplu personal pentru subordonați. Majoritatea timpului mi-l petrec în mijlocul lor, discutind, dîndu-le sfaturi. Intre noi s-a format o strinsă legătură sufletească. Ca comunist și membru în biroul U.T.M.-ist m-am străduit să îmbin munca politică cu pregătirea de specialitate. Am dezvoltat subordonaților dragostea față de armă și de unitate. In procesul de instruire n-am admis nici o simplificare, dimpotrivă am creat cît mai grele situații pentru ca radiotelegrafiștii să fie in măsură să mențină legătura în orice condiții. In timpul orelor de recepție, in afara bruiajului permanent dat de generatorul de ton, am introdus o recepție U.S.P cu ajutorul căreia am produs atât bruiaj fonic cit și telegrafic. Astfel am obișnuit militarii să recepționeze în bune condițiuni radiogramele transmise in prezența bruiajelor. In partea a doua a programului de instruire a grupei pe care o comuni, am pus accent deosebit pe respectarea cu strictețe a disciplinei radio, am arătat militarilor cum se efectuează legăturile radio precum și modul de operare în registru. Lucrând cu o stafie de mare putere Pagină redactată de Căpitan N. GHIORMA Fotografiile: I. DAVID ne-am străduit și am reușit să acționăm la instalarea stafiei cu mult sub baremul de foarte bine, datorită unei noi repartizări a funcțiilor în cadrul echipajului. Pentru lucrul la distanțe foarte mari am realizat două antene originale care îmbunătățesc audibilitatea. La controlul executat cu prilejul încheierii perioadei de iarnă, grupei pe care o comand i s-a acordat titlul de „subunitate de frunte" Sergentul Bunoiu Gheorghe „Nu aveam un voltmetru sensibil pentru măsurarea tensiunilor de curenți mici de la electrozii tubului electronic dintr-un montaj. Pentru aceasta am conceput și realizat un voltmetru electronic alimentat de la rețea pentru măsurarea tensiunilor alternative și continui de la 0,1 V, la 500 V. La instruirea militarilor radiotelegrafiști in sala cu generatorul de ton- am constatat deficiențe. Instructorul nu putea să controleze pe militari atunci cînd manipulau intre ei și nu putea interveni pentru a-i corecta. Am înlăturat această deficiență adaptind un sistem pentru controlul manipulării de către instructorul de la masa de comandă. O altă problemă care ne-a frămîntat a fost aceea că majoritatea stațiilor radio veneau la reparat deoarece se întrebuințau mult pentru pregătirea radiotelegrafiștilor în poligon. Se uzau de asemenea și baterii multe și acumulatori. Pentru a întrebuința stațiile radio din înzestrare numai în aplicații și a face economii de baterii, acumulatori și materiale, am construit o stație radio pe unde ultrascurte care lucrează și în emisie și în recepție întrebuințînd același montaj. Ea se alimentează de la rețea. Se folosește pentru antrenamentul radiotelegrafiștilor, putinduse lucra în telegrafie modulată și in telefonie avind bătaia maximă S km.“. Sergentul Vener Florică „Luînd cunoștință de un ordin al Ministrului Forțelor Armate, mi-am propus ca sarcină să realizez un dispozitiv pentru acționarea de la distanță a stațiilor de radio, angajament pe care mi l-am îndeplinit. Dispozitivul meu prezintă următoarele avantaje : Cu ajutorul lui se va putea acționa stația radio de la o distanță de 3 km. în fonie și telegrafie, asigurîndu-se scoaterea stației în afara punctului de conducere. Dintr-un singur loc cu ajutorul unei centrale telefonice și un schimbător cu lamele se pot acționa mai multe stații de radio care își schimbă alternativ frecvența de lucru și rețeaua în care lucrează, îngreuind astfel posibilitatea descoperirii de către inamic a locului de unde se face emisia (prin goniometre). Dispozitivul se poate conecta la centrala telefonică asigurînd comandanților și șefilor care execută convorbiri prin radio, posibilitatea efectuării lor de la telefonul existent în adăpost. Am confecționat, de asemenea, și o antenă pentru lucru din mers care asigură o bătaie mai mare. Antena fiind mică (80 cm. înălțime) se poate instala pe mașină. Are și un dispozitiv care îi asigură o flexibilitate suficientă pentru a nu fi deteriorată la atingerea de diferite obiecte (crengile copacilor etc.)“, Soldat-fruntaș Vită Constantin (bucătar] „Am observat că în repetate rînduri unii militari nu mănîncă cu plăcere o serie de mîncări ca : mîncarea cu varză, macaroanele cu brînză și chiar mîncarea de cartofi. Văzînd acest lucru am schimbat modul de pregătire a hranei din alimentele de mai sus și am făcut în loc de mîncare de varză cu carne „varză à la Cluj“, iar în loc de mîncare de cartofi cu carne, friptură cu piure de cartofi. In același timp am schimbat modul de preparare a macaroanelor făcind budincă de macaroane, mincări ce se consumă cu plăcere de către militari. Pentru ca mîncarea să aibă un aspect plăcut am procedat la recoltarea pe timp de iarnă a frunzelor de verdeață din lăzile cu nisip ce le-am avut puse încă din luna noiembrie și permanent înfrunzeau fiind ținute la căldură" AU CUVÎNTUL. Marție iulie 1958" Nr. Î52 (15687) FILM... Ne-am gîndit cum am putea înfățișa mai fidel cele mai caracteristice aspecte de la o consfătuire, care, fiind bine organizată, a prezentat în fiecare moment lucruri demne de a fi reținute. O pagină de ziar insă, ne-am dat seama că nu poate prezenta decît o imagine generală și că inițiativa Direcției politice a regiunii de a edita in broșură toate cuvintările participanților este singura care poate înfățișa sub forma unui film multiplele aspecte interesante de la consfătuire. Cu toate acestea titlul de mai sus arată cel puțin intenția noastră de a prinde în „cîteva secvențe“ parte din lucrurile cele mai interesante. Plină de învățăminte a fost expunerea sergentului Vlad Irimia, secretarul unei organizații de bază U.T.M. El a arătat cum a muncit biroul cu oamenii, nelimitindu-se la a trasa sarcini, ci căutând să sprijine direct pe militari în însușirea problemelor. Astfel, la pregătirea politică biroul atemist organiza in timpul liber discuții pe marginea temelor mai grele. Pentru îmbogățirea cunoștințelor de cultură generală, în orele de activitate culturală a inițiat discuții pe diferite teme ca : „Să ne cunoaștem patria", „Bogățiile solului și subsolului patriei noastre", „Din trecutul de luptă al poporului nostru“ etc. Pentru însușirea cunoștințelor de specialitate biroul atemist organiza în timpul liber diferite concursuri care stimulau spiritul de întrecere al militarilor, „Cine va instala sub barem centrala telefonică", „Cine va lucra fără greșeli respectind regulile de exploatare“ etc. In aplicații organizația atemistă sprijinea activ pe comandant. Nu de mult, la o aplicație in munți a fost organizată o adunare deschisă a organizației. Militarii au acționat după aceea cu multă dirzenie, învingînd mari greutăți. Despre felul cum au acționat atunci, secretarul atemist spunea : „Eram mîndru cînd vedeam că militarii noștri sunt oameni de nădejde care și-au înțeles îndatoririle lor și că puteau face față cu succes oricărei misiuni de luptă" . Dintre militarii care s-au străduit să aducă îmbunătățiri bazei materiale a instrucției o impresie deosebită a lăsat soldatul fruntaș Anghel Mihai, electrician acumulatorist. El s-a legat atît de mult de specialitatea sa nicit aproape că n-a rămas domeniu in care să nu fi adus vreo perfecționare, să nu fi creat vreun dispozitiv sau aparat care să ușureze munca, să contribuie la o mai raționată folosire a bazei materiale. . E suficient să arătăm că unul din aparatele construite de el a fost caracterizat de către o comisie de specialiști ca fiind invenție. Este vorba de „Dispozitiv pentru constatarea sulfatării bateriilor de acumulatoare”. Vechiul procedeu de constatare reclamat mult timp și aparatură de încărcare. Aparatul său funcționează astfel : bornele bateriei de verificat se conectează la bornele aparatului. Introducînd un circuit pe rînd cite o rezistență de cărbune, bateria începe să se descarce ; in acest timp ampermetrul indică curentul de descărcare. Descărcarea forțată a bateriei prin introducerea mai multor rezistențe în circuit provoacă in interiorul bacului bateriei o ușoară fierbere a electrolitului cu degajare de vapori. Vaporii exercită o presiune asupra unui piston, presiune ce se transmite la un cadran gradat care indică direct gradul de solfatare al bateriilor. In afara acestuia, soldatul-fruntaș Anghel Mihai a realizat un aparat electric pentru constatarea scurgerilor de lichid din acumulatori, dispoziții electric pentru prevenirea cuplării a două viteze la tanc și alte cîteva la fel de importante. Căpitanul Geancă Ion, dintr-o unitate de vinători de munte, a realizat o masă pentru aducerea bătăii la normal a armamentului de infanterie, care merită toată atenția din partea organelor de specialitate pentru a fi în cel mai scurt timp confecționată în serie și generalizată în toate unitățile. Instalația prezintă mari avantaje față de vechile mese, atît din punctul de vedere al preciziei lucrului (mai ales), cît și din cel al ușurinței cu care se folosește (numărul de arme reglate crește cu 400%), realizîndu-se și importante economii de cartușe. * Pentru a îmbunătăți lucrul la instrucția antichimică și antiatomică, pentru o mai bună repartiție a misiunilor pe cercetași, sergentul Beznea Ștefan a conceput și realizat un scaun ce se atașează la autocamionul cu care merg cercetașii (fixat pe caroserie in partea dreaptă a cabinei). Instalîndu-se pe acest scaun, cercetașul poate executa din mers cercetarea chimică și de radiație, poate face delimitarea sectoarelor infectate cu fanioane care se găsesc într-un locaș special atașat la scaun. Pentru a efectua repede și corect calculul încărcăturilor de exploziv la diferitele distrugeri ce se preconizau, sergentul Barbu Ioan a construit pentru geniști un aparat util și simplu de Dragoste de armă, interes în pregătirea sa și a subordonaților, maturitate, pregătire multilaterală — iată numai cîteva din aprecierile pe care le-a căpătat la această consfătuire sergentul Vasilescu Liviu, comandantul unei grupe de calculator, dintr-o unitate de artilerie. Atunci cînd a vorbit în fața tovarășilor săi de armă a spus printre altele: „Eu am ajuns la concluzia că fiecare calculator trebuie să cunoască bine toate problemele de trageri și topografie pentru a putea corespunde funcției sale“. La consfătuire el a raportat că toți subordonații săi lucrează sub baremul de „foarte bine“ la toate categoriile de operații ce le cad in sarcină Cum a reușit să obțină acest succes ? — Ințelegînd că specialitatea de calculator este din cele mai pretențioase, dar care cere un minim de cunoștințe matematice nu tocmai din cele mai elementare. Sergentul Vasilescu, cu o cultură generală mai bogată, a învățat cu răbdare pe fiecare subordonat de al său tot ce îi era necesar pentru a putea lucra cu ușurință în funcția sa. A propus pentru aceasta și cîteva raționalizări în lucrul calculatorului. E un fapt cunoscut că orientarea planșetei depinde de unghiul de orientare al direcției de bază, astfel ca poziția de tragere a bateriei să fie întotdeauna în partea de jos a planșetei. Dar aceasta îngreunează stabilirea sensului de numerotare a carourilor. Cînd direcția de bază se găsește aproape de’ 0, 15—00, 30—00 și 45—00 se pot face greu manevrat, cu ajutorul căruia munca este mult ușurată. Aparatul este asemănător unui șubler. Pentru a afla datele căutate se prinde intre fălci secțiunea materialului ce urmează a fi distrus și se citește pe ferestruica corespunzătoare naturii și esenței materialului, cantitatea de exploziv și numărul de calupuri necesare. Soldatul-fruntaș Pricopoaia Nicolae a obținut cu tovarășii săi din subunitate rezultate bune și foarte bune la instrucția de specialitate. Un rol deosebit la obținerea acestor rezultate l-a avut folosirea la instrucție a unor machete construite de el care înlocuiesc în bune condiții aparatura originală pentru instrucția antichimică și antiatomică. Datorită acestei realizări s-a putut intensifica antrenamentele, s-a prelungit durata de funcționare a aparaturii originale, șeii folosind săgețile indicatoare de pe capetele rigletelor metalice. Pentru a reduce timpul de pregătire a aparatului și a exclude posibilitatea de a comite greșeli, sergentul Vasilescu a conceput o schemă ingenioasă cu ajutorul căreia se reprezintă grafic cum variază orientarea planșetei în funcție de unghiul de orientare al direcției de bază. Cu ajutorul ei, pregătirea aparatului pentru lucru se face în mai puțin de un minut. Raționalizări asemănătoare a propus și în lucrul cu aparatul de conducere a focului PNO—3, urmărind ca scop principal realizarea în primul rînd a două elemente : precizie și rapiditate.. Dar cea mai interesantă contribuție pe care sergentul Vasilescu a adus-o la această consfătuire pentru tovarășii săi de specialitate a fost „Ghidul calculatorului de artilerie". El spunea la un moment dat : „In munca mea cu subordonații m-am izbit de o greutate — lipsa unui manual care să înmănunchieze toate cunoștințele calculatorului. In „Reguli de tragere“ ele sînt prezentate prea sintetic, în „Cursul de Artilerie“ prea vast. O mulțime de probleme sînt răspîndite prin alte regulamente". Lucrarea pe care a întocmit-o sergentul Vasilescu conține peste 100 de file, este sistematizată și prezentată la un bun nivel din punctul de vedere al conținutului. E făcută pe baza programului pregătirii de specialitate a calculatorilor, pe baza conspectelor sale, iar noțiunile sînt așezate într-o formă logică după cum a constatat el că se asimilează mai ușor. La început sînt cuprinse noțiuni generale de geometrie plană, trigonometrie etc. — strictul necesar. Urmează apoi capitolul „Tragerile artileriei“ cu explicarea indicării obiectivelor, observarea și raportarea spargerilor, balistică exterioară, determinarea elementelor inițiale de tragere (din vedere, sumar, complet) calculul corecțiilor, reglaj cu piesa, transport de joc etc. Lucrarea chiar dacă nu este perfectă, totuși conține multe elemente de valoare, printre care însăși sistematizarea preconizată și ideea ca atare. Că a fost folositoare o dovedesc înseși succesele obținute de grupa de calculatori pe care o comandă sergentul Vasilescu. SUCCESELE GRUPEI DE CALCULATORI Sergent LAZARESCU PAMFIL Soldat-fruntaș ANGHEL MIHAI Soldat-fruntaș PRICOPOAIA NICOLAE GAZETA DE PERETE Despre ea au vorbit mai mulți militari în cadrul consfătuirii. Fiecare a adus lucruri interesante și cu toții au demonstrat că atunci cînd este folosită cum trebuie, gazeta de perete dă un sprijin substanțial pregătirii de luptă și politice în subunitate. Soldatul fruntaș Grecu Eugen este responsabil al colegiului de redacție al gazetei „Infanteristul", împreună cu sergentul Truică Marin, cu soldatul Cristea Gheorghe și ceilalți membri ai colegiului, ei au dus faima gazetei pină la consfătuirea pe regiune. Luînd cuvîntul în fața celorlalți militari soldatul fruntaș Grecu Eugen a prezentat practic cum a sprijinit gazeta munca din subunitate în perioada 15—31 mai. Sarcinile mai importante pentru acel timp au fost participarea militarilor la spartachiada militară de vară pe M.U. și o adunare U.T.M. care avea la ordinea de zi: „Sarcinile atemiștilor pentru îngrijirea și păstrarea armamentului și tehnicii de luptă“. Articolul de fond scris de comandantul subunității: „Grija față de armament și tehnica de luptă, sarcină patriotică a fiecărui militar". La colțul satiric a fost „încondeiat” soldatul Plocon în numele tuturor celor care neglijează anumite sarcini sub scuza că ar avea altceva de făcut. Sub caricatură stătea scris: Sergentul : „Treceți la curățitul armamentului". Soldatul Plocon: „Știți, eu mă pregătesc pentru sport, vine spartachiada...” Alte două articole tratau, unul despre o sală de armament model iar altul intitulat: „Să ne reprezentați cu cinste subunitatea și unitatea", se adresa participanților la spartachiada pe marea unitate. Soldatul fruntaș Grecu Eugen arătat în continuare cum sprijină ganzeta lor anumite categorii de pregătire. In sprijinul instrucției focului s-au scris articole ca acestea „Cum am ajuns să trag bine (din experiența trăgătorilor fruntași) „Să ne pregătim pentru viitoarea tragere", „Să ajutăm concret pe cei mai slabi" etc. De asemenea fotografiile celor mai buni „ilustrează” fiecare număr al gazetei. Unul dintre popularizați —■ soldatul Pomîrleanu Mihai — cu cîteva numere mai înainte fusese criticat în articolul „Vino cu noi". Inițiativele și inovațiile propuse de militari își găsesc întotdeauna spațiu în coloanele gazetei. Astfel în preajma unei inspecții sergentul Truică și sergentul-major Duțescu au luat inițiativa de a uniformiza aspectul interior în pavilioanele subunității. Imediat a apărut articolul „Cazarma noastră, casa noastră" cu propunerile concrete ale celor doi sergenți. Militarii inovatori sînt angrenați să scrie chiar ei despre realizările lor. Din expunerea soldatului fruntaș Green Eugen toți cei de față au înțeles că gazeta „Infanteristul" își îndeplinește menirea cu succes. LSLSLSULJLSLSLSiSiSlSLSSJiS^ CONCLUZII UUUUUULSLSUUL^ La încheierea consfătuirii militarilor de frunte pe Regiunea 3 Militară, participanții și invitații au rămas cu multe lucruri folositoare ; schimbul de experiență a fost înfăptuit, mai ales in cadrul lucrărilor pe arme. Bucurîndu-se de o organizare aproape fără cusur, de o bază materială bogată, caracterul practic al lucrărilor a putut fi imprimat cu ușurință. In încheiere, comandantul regiunii militare sublinia pe bună dreptate suflul creator, elanul tineresc, spiritul de inițiativă care a caracterizat pe cei care au luat cuvîntul. Și intr-adevăr, la toți, fără excepție, au ieșit în evidență strădania de a găsi și materializa noul, interesul deosebit pentru ridicarea capacității de luptă a subunităților, înalta conștiință politică, spiritul patriotic de care sînt animați militarii Forțelor noastre Armate. Unul din cele mai prețioase învățăminte de la această consfătuire, prezent în expunerile celor mai mulți dintre militarii de frunte, a fost acesta : cheia succesului este respectarea întocmai, în întreaga activitate, a prescripțiunilor regulamentare, insuflarea dragostei față de armă, față de specialitate. De remarcat că majoritatea inovațiilor și raționalizărilor care s-au prezentat în cadrul consfătuirii au fost din domeniul important al instrucției focului. Cu ajutorul lor au fost îmbunătățite rezultatele la trageri în mod simțitor. Astfel, compania în care lucrează sergentul Șerban Dumitru — prezent la consfătuire cu un dispozitiv original de antrenament la instrucția focului — a îndeplinit toate ședințele de tragere cu armamentul de infanterie numai cu calificative de bine și foarte bine. Multe probleme prezentate de participanți în cadrul consfătuirii merită să fie studiate sub toate aspectele în ideea de a fi generalizate. De altfel, aceasta e sarcina cea mai importantă pe care comandantul regiunii militare a pus-o in fața militarilor participanți și a invitaților, AA Ui TrrmRnrinmra