Argeş, 1973 (Anul 8, nr. 1-12)
1973-08-01 / nr. 9
I BIBLIOTECA,,ASTRA" I SIBIU Atenţia poporului român, concentrată asupra călătoriei conducătorului României socialiste în ţări ale Americii Latine, s-a împletit cu înaltul sentiment de mîndrie patriotică şi de adîncă satisfacţie că politica marxist-leninistă a Partidului Comunist Român capătă din ce în ce mai mulţi adepţi, pentru că, intr-adevăr, ea reprezintă o contribuţie de preţ la cauza destinderii internaţionale, a cooperării între ţări şi popoare, la instaurarea în lume a unui climat propice colaborării şi păcii. Vizita preşedintelui României socialiste, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în America Latină este expresia deplinei consecvenţe a justeţei principiilor fundamentale ale politicii noastre externe de pace, înţelegere şi colaborare între state, de solidaritate cu toate popoarele dornice să-şi construiască o viaţă liberă şi independentă, precum şi cu toate forţele revoluţionare şi democratice ale lumii contemporane. Ampla rezonanţă de care se bucură azi in lume principiile politicii partidului şi statului nostru - egalitatea în drepturi între toate naţiunile lumii, respectul independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecul în treburile interne, avantajul reci Strălucit prestigiu in faţa lumii proc, respectarea drepturilor popoarelor de a fi stăpîne pe bogăţiile naţionale, de a-şi făuri viaţa aşa cum doresc - au avut încă o confirmare a justeţei lor în această vizită istorică. Activitatea diplomatică, fructuoasele schimburi de vederi, multiplele întîlniri pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu le-a avut cu şefi de state şi guverne, cu conducătorii unor partide comuniste, cu masele populare din ţările respective sunt confirmări vii ale excepţionalului interes, ale stimei de care se bucură în lumea contemporană cel mai iubit fiu al poporului român. Peste meridiane şi paralele, peste distanţe geografice depărtate, au fost puse în practică prin comunicate comune, declaraţii solemne, acorduri economice, principiile esenţiale ale unei politici bazate pe stimă şi înţelegere reciprocă, pe dorinţa şi hotărîrea comună de a amplifica şi diversifica schimburile culturale, ştiinţifice şi economice. Urmărind cu un neşters interes şi legitimă mîndrie întreaga desfăşurare a vizitei, poporul român a aprobat-o din toată inima, prin hotărîrea fermă de a face totul pentru o cît mai rapidă edificare socialistă în care se află angajat cu toată energia, spre a ridica patria pe noi culmi de progres şi civilizaţie. Ca de fiecare dată, multilaterala activitate desfăşurată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu a reprezentat un exemplu de patriotism înflăcărat în slujirea cu abnegaţie a celor mai nobile idealuri ale poporului nostru, ale omenirii progresiste. Pilduitorul exemplu al secretarului general a fost urmat cu perseverenţa pe care ţi-o dă numai înţelegerea exactă că fiecare dintre noi realizează la locul său de muncă un efort conştient în marea simfonie constructivă a ţării, iar năzuinţele noastre cele mai scumpe sunt exprimate cu prestigiu şi nobleţe în faţa lumii. „Bine aţi venit, tovarăşe Nicolae Ceauşescu!" a fost urarea tuturor cetăţenilor României socialiste adresată conducătorului lor. A fost un „Bine aţi venit" cum numai acest popor, la bucurie, ştie să spună, un „Bine aţi venit" cu o bogată acoperire în fapte - omagiul suprem al nostru, al tuturor celor care trăim în spiritul înaltelor principii socialiste şi simţim româneşte. ! ■---------------- --шшшшшшШт R EVISTĂ DE CULTURĂ Eminescu, portretul selenic Deschidem acest număr cu imaginea lui Eminescu şi le-o oferim cititorilor revistei pentru care cel mai mare poet al românilor nu putea fivea decît acest selenic (după G. Călinescu) chip pe care am avut norocul să-l sustragem acelei risipiri căreia i-au căzut pradă cele mai multe dintre semnele trecerii prin lume a Luceafărului. Este (cu o ramă de noi închipuită) acel Eminescu pe care I. Negruzzi, redactorul „Convorbirilor“ ieşene îl descria astfel: ,,Un tânăr slab, palid, cu ochii vii şi visători totodată, cu părul negru, lung, ce i se cobora aproape pînă la umeri, cu un zîmbet blind şi melancolic, cu fruntea înaltă şi inteligentă, îmbrăcat în haine negre...“ Credem că acum, în pragul toamnei, portretul lui Eminescu poate poposi pe băncile şcolarilor anului 1973 ca o frunză magică a sensibilităţii noastre silvestre, avînd gravate în nervuri semne ale întîlnirii cu astrele. Există astăzi un cult cu vigoare redeşteptat pentru Eminescu şi se cuvine să ne întrebăm dacă în datele lui esenţiale acest cult rodeşte în memoria contemporanilor noştri, noi, selenice traiectorii (depăşindu-se perioada în care cercetarea exhaustivă era inhibată de anecdotica unei biografii despre care, într-adevăr, nu ştim încă totul) ori dacă nu rămînem adesea cantonaţi într-o exaltare romantică a modelului nostru literar intangibil căruia nu i-am investigat încă laboratorul relevat nouă de generozitatea lui Maiorescu şi de truda eroică a lui Perpessicius. Ultimii ani au îmbogăţit biblioteca eminesciană cu contribuţii substanţiale, au apărut biografii şi ediţii alcătuite după criterii insolite şi sîntem îndreptăţiţi să considerăm că România contemporană aşează în miezul galactic al spiritualităţii sale numele lui Mihai Eminescu, pe care generaţii după generaţii îl vor redescoperi cu neştearsă evlavie şi prin care vom vorbi lumii, lumilor... Gheorghe TOMOZI.