Argus, ianuarie 1944 (Anul 34, nr. 9196-9217)

1944-01-01 / nr. 9196

ANUL XXXIII Nr. 9196 A apărut $ No. 205 din revista săptămânală Timpul Familiei Timpul pentru toți * » b NTS In străinătate Tariful In functiuna de convenţiile nostale internationale 8 PAGINI 10 LEI­iiiiiiiiiiiiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimiiiiiiiiiiiiimiiiiiiiiiii) I Organ zilnic al comerţului § industriei şi finasiţei TiiiiiiiiiiiiiiiiiimimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimiimmiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiuiiiimmmuT uiiiimmmiiiimiiiimmiiimiiimiimiimiiiiinb BIROURILE] Bucu­reştii str. Sărindar­u 1 No. IS. Tel. 3.05.44. |­iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimmmiiiiiiiiiiiiim Sâmbătă 1 Ianuarie 1944 A L O N In ţară Un an 1500 Lei 6 luni 800 „ 3 „ 400 „ Pentru bănet, societăţi şi instituţii publice 3000 lei anual 5 lui în ţară—1? iei in străinătate Citiţi şi răspândiţi TIMPUL 8, 10 şi 12 pagini mari 7 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziaru­­lui şi la toate agenţiile de publici­tate. Proprietar: ^ARGUS" S. A. Insert* sub Nr. 203 Trib. IUov I Redactor responsabil: • U PFTROvin­i ­ 19­4­4­ radiţia ne obligă să ne dorim unii altora in această primă al a anului, un an mai bun decăt cel care a trecut. Anul care a trecut a fost un an des­tul de bun. Rodul îmbelşugat al ţari­nelor noastre ne-a scutit de grija ce­lor necesare pentru hrană, iar vitejia armatelor noastre şi a puternicilor no­ştri aliaţi germani, ne-a pus la adă­post de năvala distrugătoare a arma­­telor ruseşti. Ceea ce am­ putea cere mai mult anu­lui In care intrăm acum, ar putea fi numai­ PACEA. Pacea este un dar dumnezeiesc pe care oamenii nu-1 apreciază cum tre­­bue, decât numai atunci când ii pierd, şi când intră in chinurile infernale ale războiului. Dar dacă dorim­ pacea, dorim lu-n­e un an mai bun, este deja sine înţeles că nu orice fel de pace ar umplea do­rinţele noastre de mai bine. Aşteptăm pacea dreptăţii noastre româneşti, pa­cea care să ne punâ din nou in hotare­le noastre şi restituindu-ne ce am a­vut, şi ce este al nostru, să ne repue in funcţiunea noastră istorică de paznic al gurilor Dunării şi de element de echilibru şi de ordine in sud-estul Eu­ropei. Fără această restitutio in integrum nod nu putem încheia pace in adevă­ratul înţeles al cuvântului. Voinţa unui popor poate fi subjuga­tă prin forţă armată copleşitoare. Dar pacea obţinută prin silnicie nu e pact Focul arde mocnit sub cenuşa voinţei subjugate şi nu aşteaptă decât mo­mentul favorabil să izbucnească. Tim­pul nu mai joacă nici un rol, dacă de­desubtul nouilor aşezări politice im­puse prin puterea armelor stă revolţia neînduplecată a celor împilaţi prin forţă. Pacea aparentă obţinută prin violenţă este subminată de amintirea nepientoare a nedreptăţii pe car­e s-a aşezat ea. Suntem un popor mic, dar un popor cu o deplină omogenitate de limbă, de tradiţii, de credinţe şi de aspiraţii. Am făcut un trecut dureroase şi în­delungate popasuri sub jug străin, dar ceasul libertăţii a venit şi când a sunat el, ne-am regăsit cu toţii pre­­zenţi şi înfrăţiţi ca şi când nimic nu s’ar fi întâmplat. Luptăm şi astăzi cu toate puterile noastre alături de vrednicii noştri ev­­itaţi germani şi purtăm în sufletul no­stru aceiaş credinţă în viitor ca şi pe vremea lui Mircea cel Bătrăn şi a lui Ştefan cel Mare. Ne apărăm moşia şi neamul sau cum zice poetul nemuritor Eminescu „ne apărăm sărăcia şi ne­voile şi neamul“. Urgia duşmanilor noştri o cunoaştem dintr-o lungă şi du­reroasă experienţă. Dar nu ne dăm în­vinşi şi nu vom crede că soarta noas­tră a fost pecetluită pentru totdeauna în robie, nici chiar dacă am cădea sub loviturile duşmane, istoviţi de puteri. Forţa noastră stă in credinţa noas­tă şi credinţa noastră în temeinicia Şi în eternitatea drepturilor noastre, nu ne-o poate înăbuşi nimeni şi cu nimic. In zilele grele noi repetăm prover­­bul vechi din bătrâni: „pe unde a curs apa va mai curge“. Pe unde am stă­pânit noi vom mai stăpâni, fiindcă dreptul nostru stă i­ noi înşine. Nu căutăm a cuceri nimic din ce nu este al nostru. De aceea stând tare p® acest drept natural, ne facem datoria luptând în apărare până la capătul puterilor noastre, dar nu ne Îngrozim de soarta rea, chiar dacă ea ne-ar fi hărăzită de Cel de Sus, pentru greşe­lile noastre, fiindcă noi ştim că ce e val ca valul trece şi In urma valului pietrele înfipte în pământ de mii de ani apar iarăşi zâmbitoare la lumină şi la căldura vieţii libere. In pragul Anului Nou să ne urăm deci un an bun, anul păcii şi al drep­tăţii noastre româneşti. Andrei Cerneami Ordinul de zi către Armată al d-lui Mareşal Antonescu OSTAŞI. Au trecut aproape douăzeci de de pământ pe cel mai ales dintre aleşii duiască liniştea şi pacea, înfrăţirea şi De douăzeci de veacuri omenirea, continuu încleştată intr‘O luptă pe via frământă se avântă şi se sfâşie, c­e poate. Poporul românesc, aflat dela aşe­să şi armonioasă cetate a fost arunca­toare. Prins de alţii în hora morţii, inc­­ă fără răsuflare şi fără încetare de di cea lui, pentru unirea şi înfrăţirea lui, tril casa şi brazda lui. Dacă vrerea Domnului va fi şi în ta­re va fi nevoie, şi alte doua mii de ostaşi. Sunt dintr'o generaţie sbuciumat­â şi însângerată pe care ursita a pur­tat-o în patru decenii prin patru răz­boaie şi patru răscoale. Este generaţia care, pentru zidirea României, a semănat cele mai multe cruci şi morminte In lungul nesfârşi­telor drumuri pe care a fost dusă, de o încercată soartă, într'o grea şi b­ărbătească luptă. ■ Este generaţia care, deşi de nenu­mărate ori a fost aruncată de valul năprasnic al luptelor de pe culmi de glorie In funduri de prăpastie, a fău­rit totuşi Marea Unire Este generaţia neşovăitoare care a avut in fruntea ei pe Ferdinand I. Este marea generaţie a cărei deviză Încă sclipitoare şi nepieritoare a fost şi este: „Prin moarte la datorie". Din voinţa aceleiaşi supreme forţe, căreia tot ce pretutindeni este pe pă­mânt trebue să i se Încline smerit şi să i se supună neşovăitor, v-a fost dat vouă, care faceţi parte din cea mai tânără generaţie de luptători, să însoriţi Într'o scurtă viaţă, în sfânta şi curata carte a neamului, o Înălţă­toare şi nepieritoare pagină. Sunteţi generaţia în fruntea căreia destinul, ca un semn prevestitor şi ca o chemare la datorie, a aşezat pe Mi­­hai I-iu. Sunteţi predestinaţi de soartă şi a­­veţi marea cinste de a fi generaţia rev­oltei şi a reîntregirei. Deviza voastră este şi trebue să fie: „Izbândă sau moarte“. Pătrunşi de această nobilă chema­re, de doi ani şi jumătate, fiind şi voi, cum am fost şi noi, purtaţi de gigantice şi vijelioase valuri de furtu­nă, mergeţi din luptă în luptă. 1In moarte în moarte, din izbândă la izbândă. Din Carpaţi la Caspica, aţi străbă­tut, voi cei mai tineri din neamul no­stru, vrednici urmaşi ai strămoşilor noştri, cea mai lungă şi glorioasă ca­le dintre acelea pe care nenumăratele generaţii de români le-au străbătut în lupta lor care, ca şi a voastră era dusă, cu aceleaşi idealuri şi sacrificii, numai pentru păstrarea fiinţei noa­stre Sute şi poate mii de ani, generaţii după generaţii de Români, vor cânta eu­m vor trima cu bărbăţie acum­ de când Creatorul a trimis pe Săi ca să mântuiască şi să propovă­­iubirea între oameni, alergând după mai bine, este totuşi că şi pe moarte in care şuferă şi se nestăpânită patimă, oameni şi po­zare în Arcul Carpatic într'o frumoa­­t din faşă in această înfiorătoare vâl­onjurat şi asaltat, poporul nostru hip­­ouă mii de ani pentru liniştea şi pa­­pentii credinţa şi dreptatea lui, pe m­oartea destinului stă scris, el va lup­ani, pentru libertatea şi viaţa lui, fapta voastră de azi, după cum voi­­cântaţi şi urmaţi pe a înaintaşilor no­ştri. Ostaşi de pretutindeni, ostaşi din Crimeea şi din Tauria, da pe Bug şi dela Odesa, din văzduh şi de pe sbuciumate valuri, din cazărmi şi dela vatră; luptători cari daţi lupta şi luptători care vă pregătiţi de luptă ; luptători cari aţi căzut şi luptători cari vă ridicaţi nu uitaţi că aveţi soarta, hărăzită de ursită, să vă sdrobiţi fe­ricirea şi să sacrificaţi viaţa voastră trecătoare pentru a asigura fericirea şi viaţa fără de moarte a neamului nostru. Nu uitaţi că din lupta noastră la­olaltă şi din unirea voastră neşovăi­toare va eşi unirea şi împlinirea tutu­ror drepturilor noastre. Numai cu luptă şi cu trudă, cu su­ferinţă şi cu sânge, cu oarbă supunere şi cu neclintită credinţă se zideşte o Ţară. De aceea mă simt dator să vă în­demn să nu lăsaţi sufletul vostru să se înmoae şi braţul vostru să se în­­doae la şoapta care vi se strecoară din umbră şi prin văzduh de oameni necu­noscuţi şi nevăzuţi, din ţară şi de peste hotare. Ascultaţi şi urmaţi numai pe acei care vin în faţă şi vă spun pe faţă care sunt datoriile voastre şi care este dru­­mul nostru. Lecţia trecutului să nu fie uitată, să vă fie neîncetat în minte. Unirea noastră a fost multe veacuri întârziată fiindcă nu ne-am dat la tiran „mână cu mână cei cu inima română”, învrăjbirea dintre noi, slăbirea lup­tei şi pieirea noastră a fost întotdeau­na pusă la cale de străini şi înstrăi­naţi, de duşmani şi de necugetaţi. Cine o ascultă orbeşte şi-i urmează prosteşte, ajunge in sărăcie şi termi­nă în robie. Ostaşi, Luptaţi şi voi, după cum am luptat şi noi şi după cum au luptat toţi îna­intaşii noştri, dela toţi până la unul şi dela unul până la toţi, pentru sfânta lege a dreptăţii noastre de ieri, de azi şi de totdeauna. Voi, ca şi noi, ca şi toţi strămoşii noştri aţi ridicat arma şi aţi sărit la hotare ca să apăraţi ceea ce de veacuri al nostru a fost. al nostru este şi al nostru trebue să fie. Este strigăt din morminte şi pe­(Continuarea în pag. 7-a) n­o­m — înaltul ordin de zi AL M. S. REGELUI MIHAI I ADR­ES­AT O S T I R­E I CU PRILEJUL ANULUI NOU ÎNALT OR­DIN DE ZI / Ianuarie 1944 OSTASI REGELE VOSTRU SI POPORUL ROMAN ISI ÎMPLINESC O SFANTA ÎNDATORIRE ADRESANDU-VA PRIMUL LOR GÂND IN A­­CEST ÎNCEPUT DE AN. PRIN SPIRITUL VOSTRU DE SACRIFICIU CARE A REZISTAT LA ATATEA GRELE ÎNCERCĂRI VOI AŢI DOVE­DIT INCA ODATA VIRTUŢILE EROICE ALE POPORULUI NOSTRU. ARMATA NOASTRA ESTE ŞI VA RAMANE PRIMA PODOABA A STATULUI ROMAN, OSTAŞI, PATRIA ÎNDURERATA CARE SIMTE ÎMPREUNA CU VOI SUFE­­RINŢELE NEAMULUI, DAR MANDRA ŞI RECUNOSCĂTOARE VA U­­REAZA PRIN GLASUL MEU: LA MULTI ANI. ___________1I MIHAI R._________________ iiiiimiiiiimmiimmimiiiimiiiiiiimiiimminuimiiiiiiiimiiiimiiiiiiiiiiiiiiimiiiiiimiiiiiimiiiiimmiiiiiiiiiînmiiiiimiiiiiiiu PROCLAMAŢIA D-LUI MAREŞAL ANTONESCU CĂTRE ŢARĂ ROMANI,­­------------------------­Un an greu şi aspru, de muncă şi încercări, de lupte şi de jertf se închee. ______Un an nou de răspunderi şi de nădejdi începe. D­in poarta lui, vă întâmpin, cu suflet de creştin şi grijă de român, pentru a vă rosti tuturor cuvânt de încredere, în­demn de bărbăţie, odată cu cre­dinţa mea că Dumnezeu, care ne-a ocrotit Neamul dealungul veacuri­lor, ne va păstra şi in noul an o­­crotirea lui. Armatei care şi-a făcut datoria­­ ostaşilor care au căzut pentru o­­noarea, libertatea şi pământurile Patriei, urmaşilor lor vrednici,­­ le închin cel dintâi gând de recu­noştinţă, în această noapte sfântă, care deschide un nou drum desti­nului românesc. Neamul întreg, cărturarilor şi slujitorilor Sta­tului care şi-au împlinit cu vredni­cie datoria de Români în anul care se stinge; » sătenilor noştri neosteniţi, cari prin munca lor neobişnuită au rodit pământul, asigurând astfel hrana şi liniştea tuturor­ muncitorilor de pe întregul cu­prins al Ţării, din uzină, din fa­brici şi din măruntele ateliere, ca şi patronilor cari prin munca lor, au întărit puterile Armatei şi ale Ţării. —» -Ie mărturisesc recunoştinţa Pa­triei. ROMANI. Am străbătut ani grei şi Încercări neîndurate. Pământul strămoşesc ne-a fost zdro­bit şi Însăşi puterile sufletului româ­nesc ne-au fost sdruncinate, odată cu Monarhia şi cu toate temeiurile vieţii naţionale. Am primit cu stăpânire umilirea Ar­matei, povara fraţilor izgoniţi nedrept de pe pământurile româneşti, cotropite, ca şi lupta dintre generaţii. Ne-au încercat ani agricoli răi şi seci alături de cutremure şi inundaţii, pe lângă toate poverile necruţătoare, pe cari le aduce războiul în orice casă şi în orice întreprindere. Furtând o luptă de apărare sfinţită a pământurilor româneşti şi primind toate jertfele, pe care le cere onoarea militară, ne-am străduit să Înfruntăm toate greutăţile, să le împărţim între toţi, să ajutăm pe cei pribegi sau lo­viţi, ca şi pe urmaşii celor căzuţi, în luptă. La capătul acestor ani de trudă sfinţită, în care Guvernul şi admini­straţia Ţării s-au chinuit să organize­ze, să îndrepte, să ocrotească şi chiar să creeze, puteţi Români să fiţi mândri de fapta voastră. Pentru că Neamul nostru dă azi —­ în Europa zdruncinată şi secătuită — o adevărată pildă de echilibru social, de bună stare economică şi chiar de Îm­pliniri noul, cu toate necruţătoarele în­cercări ale războiului. Din fruntea senină, pot să mărturi­sesc tuturor mulţumirea că la începu­tul celui de al patrulea an de trudă pentru Ţară, Armată, funcţionarii Sta­tului, pensionarii, ca şi urmaşii celor căzuţi în luptă, precum şi familiile ce­lor plecaţi la datorie, îşi primesc tot ceea ce omeneşte le putea fi dat, în ceasuri atât de neîndurate. Acum, când continentul şi lumea întreagă, când naţiuni mari, bogate şi puternice, trăesc secătuirile războiului, când hrana şi viaţa economică sunt a­­pasate de lipsuri, care lovesc deopotri­vă şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, d­in Ţara noastră o ordine economica, urmărită cu neobosită strădanie, dă to­tuşi putinţa fiecăruia «ţ», muncească rodnic, să-şi primească hrana şi să-şi acopere nevoie, chiar dacă nu am pu­tut, oricâtă voinţă de îndreptare am pus, să împiedicăm ridicarea preţurilor, ca şi unele greutăţi cari în alte ţări sunt de zece ori mai aspre decât aci. In această vreme, nu numai că am purtat sarcinile necruţătoare ale răz­boiului, plătind toate rechiziţiile şi respectând cât mai mult din nevoile de muncă ale ţăranului şi producăto­rilor, — atunci când in alte războaie, mai uşoare, aceste griji n'au fost Îm­plinite — dar, In acelaş timp cu des­­robirea şi reorganizarea Basarabiei şi Bucovinei, am urmărit statornic dota­rea Armatei, fără impozite noi, fără a stinge bogăţiile de temelie ale Ţării. Dimpotrivă, am răscumpărat da­torii ale Statului peste graniţă şi am împlinit programul de înzestrări şi investiţii noui, nu numai pentru căile ferate şi drumuri, dar şi pentru spi­tale, cazărmi, şcoli, biserici, ca şi pen­tru Industria de răsboiu. Toate acestea n’ar fi putut să fie Împlinite, dacă Neamul nostru nu era unit şi conştient de răspunderile lui, dacă generaţiile româneşti de tineri, de maturi şi de bătrâni nu şi-ar fi înmă­­nunchiat credinţa în Dumnezeu şi Pa­trie, pentru ca, la fel cu cei cari lup­tau pe câmpurile de onoare, să-şi facă datoria, aci, înlăuntru, apărând Isto­ria noastră. Neamul nostru a făcut astfel, prin fapta lui, dovada, nu numai că ştie să şteargă cu demnitate pata de deco­­noare, care fusese aruncată pe faţa lui, şi a soldatului român de încercă­rile nedrepte ale anului 1940, dar că ştie să dovedească — Într’o vreme când civilizaţia se surpă, când demni­tatea omenească se stinge, când echi­­ierul lumii se clatină — că el ştie să poarte cu demnitate răspunderile şi să nu-şi plece fruntea nici la ameninţări şi nici la nevoi. Acest lucru, Români, in numele vo­stru al tuturor, aşi vrea să-l rostesc astăseară în faţa lumii întregi a prie­tenilor şi a duşmanilor. Neamul românesc a făcut astfel do­vada, în popasul ultimilor ani, că el nu primeşte nici nedreptatea, nici ro­bia, ci că el ştie — şi va şti întotdea­una — nu numai să respecte legile de libertate, de onoare şi de civilizaţie dar şi să le slujească, prin fapta şi Jertfa lui. Fără nici o trufie, fără niciun fel de mărturisire de crezuri goale, aşi vrea ca în această noapte sfinţită când conştiinţa de creştin şi tresărirea de judecată a lui Dumnezeu pune în­ţelegere în cuvintele oricui de pe lume, să spun tuturor că considerarea sufle­tului şi faptei Neamului Românesc este nu numai o datorie de onoare, da­că lumea nu este o nedreptate sau o întâmplare, dar este mai presus de toate o faptă de Înţelepciune Şi de respect în interesul aşezărilor de mâi­ne ale Continentului. Poporul Român, mărunt şi sobru dovedeşte aci, în poarta Sud-Estului că este un popor sănătos, vital, orga­­nizat şi plin de credinţă, într’un mo­­ment când vântul de anarhie şi pră­buşire ameninţă aşezările civilizaţiei şi când multe popoare şi-au pierdut şi puterea credinţei şi credinţa pu­terii. Pentru a-şi împlini cu onoare drep­turile şi datoriile Neamul Românesc trebue să fie Înţeles şi ajutat. ROMANŢ, tradiţie, care uneşte răspunderi­le naţionale şi adâncurile sufls­­*"Iu­ de treştin dă fiecărui con­ducător de neam sau de oaste datoria de a-şi rosti cuvântul in acest început de an. In ceasurile aspre, pe care le trăeş­­te. Eur°Pa Şi lumea, când bătrâna ci­vilizaţie şi aşezările omeneşti, cu toa­te puterile de stăpânire ajung să fie ameniţate, datoria fiecărui purtător de răspunderi este de a-şi rosti răspi­cat credinţa în faţa Neamului său, ca şi în faţa lumii. Pentru voi, Români, în acest­ înce­put de an, rostesc crezul meu neşo­­văelnic în dreptatea lui Dumnezeu şi in drepturile noastre. Fiindcă noi n’am făcut nicio faptă care să însemneze desonoarea faţă de noi sau nedemnitate faţă de alţii. Am primit pe trupul nostru şi am plătit nedrept, cu trupul nostru, bătă­lia marilor puteri ale lumii. Neînţeles şi lovit, Neamul Romă­­nesc a plătit nedrept cu pământul său şi cu lupta, pe care nu noi am provo­cat-o, dreptul la libertate şi onoare. După fărâmarea graniţelor, pe care istoria dreaptă şi sângele jertfei, ca şi voinţa noastră de unire, ni le dă­duse, ne-am ridicat din greşelile tre­cătoare ale unor ceasuri de zbucium, pentru ca, în trei ani, să ne mărtu­­rism nouă înşine şi să dovedim altora ca ştim să fim Neam de ostaşi, care îşi apără pământul, de muncitori care îşi rodesc pământul, de creştini, care îşi însufleţesc de credinţă pământul, de europeni care îşi apără cu îndâr­jire libertatea, având conştiinţa că li­bertatea noastră slujeşte Europa. Şi legile civilizaţiei. Putem să purtăm fruntea sus, fiind­că Neamul Românesc nu şi-a făcut decăt datoria. Cu răspunderea de Conducător al Statului, în ceasurile atât de aspre ale destinului omenesc, cu experienţa de bătrân soldat, care a purtat atâtea lupte şi a înţeles urmările atâtor răz­boite, îmi fac datoria, în acest prag de an, să deschid sufletul meu de creştin, pentru a spune tuturor neliniş­tea mea în faţa secătuirii pe care o aduce războiul acesta şi a primejdiei pe care el o aruncă în toate aşezările de civilizaţie şi nu rosturile viitoare ale lumii, îmi îndrept gândul spre Dumnezeul ocrotitor şi drept, nu numai pentru a-i cere ocrotirea Neamului nostru credin­cios, dar pentru a-i închina rugăciu­nea mea de om, care aşteaptă să va­dă aşezăndu-se din nou omenia, drep­tatea şi pacea între toate popoarele lumii. Europa, bătrâna insulă de civilizaţie trebue să fie reaşezată în rostul său de echilibru al lumii şi de purtătoare a luminilor civilizaţiei. Toate naţiunile, mari şi mici, — pentru că in faţa lui Dumnezeu şi in faţa Naturii, naţiunile mari ca, şi na­ţiunile mici au propriul lor destin de împlinit ,în istorie — toate trebue să contribue, respectându-se fiecăreia ros­tul şi drepturile la această reconstric­­ţie de pace şi de ordine, fără de care haosul va cuprinde lumea. ROMANI. Am încheiat un an de poveri şi jertfe purtate cu bărbăţie. Să începem un an nou, cu mai multă bărbăţie. In acest popas de sânge, de mun­că şi de durere vă cer tuturor să priviţi încrezători viitorul Patriei Continuare în pagina 3-a . I V. . GÂNDURI DE AN NOU L­a fiecare sfârşit de an e­­ obiceiul să se fa°ă o re­capitulare sau un bilanţ al celor întâmplate în cursul lunilor trecute pentru a putea, apoi, mai uşor, întrezări viitorul prin lumina nădejdilor de mai bine. Desigur, trecutul îndepărtat sau apropiat poate fi luat ca u­­nitate de măsură şi de preve­dere pentru viitor,­­ deşi o­­mului îi place să se înşele sin­gur cu o nădejde de mai bine, în viitor, chiar dacă aşa ceva nu se prea întrevede. Potrivit zicătoarei născută din înţelep­ciunea aproape a tuturor po­poarelor ,,ce a fost o să mai fie" pentru că anotimpurile se urmează cu regularitate, chiar dacă nu sunt la fel, totdeauna» şi pentru că istoria se repetă, chiar când nu se aseamănă. Când te-ai deprins cu greu­tăţile şi cu răutăţile, e mult mai uşor să ai nădejdi de bine şi să-ţi spui că va trebui, în sfârşit, să vină şi ziua ferici­rii mult visată. lată, de pildă, ceea ce s’a petrecut nu noi, în grozavul război de acum, care nu are pereche în istoria omenirii şi nu suferă decât foarte pe de­parte asemănare cu trecutul mare război dela 1914—1918. Ţara a îndurat şi îndură, poate, mai multe şi mai grele jertfe decât rândul trecut, dar luate în totul suferinţele de a­­cum nu se aseamănă cu acelea de atunci când ne era pămân­tul cutropit. Simţământul de încredere nu noi fi de nădejde, un viitor, el netăgăduit, mai puternic, as­tăzi, de­cât altă dată, pentru că o conştiinţă naţională mult mai largă decât un trecut în­treţine flacăra vie a vieţii şi a străduinţelor obşteşti. Peste toate nemulţumirile sau sufe­rinţele personale, peste ame­ninţările ce Plutesc în văzduh şi peste temerile ce se pot na­şte din ameninţări presimţite sau din necunoscutul viitorului, un simţământ obştesc de tai­nică încredere şi de nesdm­nci­­nată nădejde leagă, l­aolaltă, comunitatea românească. Dacă am izbutit dealungul lungei noastre istorii să răz­bim prin greutăţi şi primejdii mult mai mari, apoi n'o să ne pierdem noi, tocmai acum, când suntem şi mai mulţi şi mai pu­ternici şi mai conştienţi de tă­ria noastră. Trecutul e, cu adevărat, un chezaş al viitorului şi fiindcă în vremea tuturor invenţiilor ştiinţifice şi a stăpânirii spiri­tului asupra materiei, nu se mai poate răpi dreptul la viaţă liberă al unei naţiuni conştientă de ea insăşi. In vremea acea­sta când crimele cele mai tăi­nuite şi mai meşteşugite se­­des­copăr cu uşurinţă că se pedep­sesc, — nu se poate inchipui săvârşirea unei crime împotri­va unei nraţiuni întregi, în vă­zul şi cu ştiinţa omenirii. Oricum s’ar desfăşura răz­boiul şi oricare ar fi socotelile egoiste ale politicii unora, ase­menea crime împotriva naţiu­nilor, nu sunt cu putinţă chiar dacă se arată criminali gata de ispravă... N. Daşcovici Ce înseamnă Mareşalul Antonescu pentru România de astăzi SOFIA, 30 (Rador). — „Burgask, Far" din 24 Decembrie publică sub titlul „Ce înseamnă Mareşalul Ion Anto­nescu pentru România de astăzi“, un articol pe pagina întâi sub formă de corespondenţă din Bucureşti, având următorul cuprins : „Bucureştii urmăresc cu un viu Inte­res operaţiile militare de pe frontul de est. Se subliniază mai ales participa­rea armatei române, care se află sub comanda Mareşalului Antonescu, Con­ducătorul Statului. După cum se pune în evidenţă de ziare, soldatul român s-a arătat demn de Conducătorul său şi de poporul său. Umăr la umăr cu soldatul german el rezistă atacurilor inamice şi apără Pa­tria, precum şi Europa, de ameninţă­rile bolşevice. Poporul român datorează mult Con­ducătorului său. Mareşalul Antonescu, care a scos ţara din haosul luptelor interne, a înzestrat statul şi acum «o luptă pentru a apăra ţara de bolşe­vism". Articolul este însoţit de portretul Mareşalului. Filarea cotei civile de bumbac și celofibră In Monitorul Oficial nr. 303 din 30 decembrie 1943 a apărut următoarea decizie: ART. I. — Cu începere dela data publicării prezentei deciziuni în Mo­nitorul Oficial, cota civilă de bumbac celofibra b, se va fila în modul următor: Bumbac în amestec cu celofibră, cu cotoniu, se va fila numai în Nr. 16 şi 20 englez. Celofibra în amestec cu cotoniu în Nr. 16 şi 20 englez. Celofibra în amestec cu deşeuri în Nr. 12 şi Nr. 16 englez. Celofibra normală pură cu Nr. 20 şi Nr 32 englez Celofibra specială pentru aţă în nu­merele cerute de fabricile de aţă, pntru a satisface D. M. Nr. 11.838 din 1943. ART. II. — Bumbacul pur se va putea fila numai cu aprobarea Sub­secretariatului de Stat al Industriei, Comerţului şi Minelor. ART. III. — Filaturile nu pot pre­lucra niciun material adus de clienţi fără aprobarea S. S. I. C. M. ART. IV. — Filarea în alte nume­re decât cele enumerate la art. I., se va putea face numai cu autorizația S. I. C. M. 0®®®®®®®)®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®)®®®®®/•.( „ AR­GU­­­UREAZA CETITORILOR SÃI, 1 ICU PRILEJUL ANULUI NOU, „LA MULȚI ANI!” , 5®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®^

Next