Argus, ianuarie 1944 (Anul 34, nr. 9196-9217)
1944-01-01 / nr. 9196
ANUL XXXIII Nr. 9196 A apărut $ No. 205 din revista săptămânală Timpul Familiei Timpul pentru toți * » b NTS In străinătate Tariful In functiuna de convenţiile nostale internationale 8 PAGINI 10 LEIiiiiiiiiiiiiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimiiiiiiiiiiiiimiiiiiiiiiii) I Organ zilnic al comerţului § industriei şi finasiţei TiiiiiiiiiiiiiiiiiimimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimiimmiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiuiiiimmmuT uiiiimmmiiiimiiiimmiiimiiimiimiimiiiiinb BIROURILE] Bucureştii str. Sărindaru 1 No. IS. Tel. 3.05.44. |iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimmmiiiiiiiiiiiiim Sâmbătă 1 Ianuarie 1944 A L O N In ţară Un an 1500 Lei 6 luni 800 „ 3 „ 400 „ Pentru bănet, societăţi şi instituţii publice 3000 lei anual 5 lui în ţară—1? iei in străinătate Citiţi şi răspândiţi TIMPUL 8, 10 şi 12 pagini mari 7 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate. Proprietar: ^ARGUS" S. A. Insert* sub Nr. 203 Trib. IUov I Redactor responsabil: • U PFTROvini 1944 radiţia ne obligă să ne dorim unii altora in această primă al a anului, un an mai bun decăt cel care a trecut. Anul care a trecut a fost un an destul de bun. Rodul îmbelşugat al ţarinelor noastre ne-a scutit de grija celor necesare pentru hrană, iar vitejia armatelor noastre şi a puternicilor noştri aliaţi germani, ne-a pus la adăpost de năvala distrugătoare a armatelor ruseşti. Ceea ce am putea cere mai mult anului In care intrăm acum, ar putea fi numai PACEA. Pacea este un dar dumnezeiesc pe care oamenii nu-1 apreciază cum trebue, decât numai atunci când ii pierd, şi când intră in chinurile infernale ale războiului. Dar dacă dorim pacea, dorim lu-ne un an mai bun, este deja sine înţeles că nu orice fel de pace ar umplea dorinţele noastre de mai bine. Aşteptăm pacea dreptăţii noastre româneşti, pacea care să ne punâ din nou in hotarele noastre şi restituindu-ne ce am avut, şi ce este al nostru, să ne repue in funcţiunea noastră istorică de paznic al gurilor Dunării şi de element de echilibru şi de ordine in sud-estul Europei. Fără această restitutio in integrum nod nu putem încheia pace in adevăratul înţeles al cuvântului. Voinţa unui popor poate fi subjugată prin forţă armată copleşitoare. Dar pacea obţinută prin silnicie nu e pact Focul arde mocnit sub cenuşa voinţei subjugate şi nu aşteaptă decât momentul favorabil să izbucnească. Timpul nu mai joacă nici un rol, dacă dedesubtul nouilor aşezări politice impuse prin puterea armelor stă revolţia neînduplecată a celor împilaţi prin forţă. Pacea aparentă obţinută prin violenţă este subminată de amintirea nepientoare a nedreptăţii pe care s-a aşezat ea. Suntem un popor mic, dar un popor cu o deplină omogenitate de limbă, de tradiţii, de credinţe şi de aspiraţii. Am făcut un trecut dureroase şi îndelungate popasuri sub jug străin, dar ceasul libertăţii a venit şi când a sunat el, ne-am regăsit cu toţii prezenţi şi înfrăţiţi ca şi când nimic nu s’ar fi întâmplat. Luptăm şi astăzi cu toate puterile noastre alături de vrednicii noştri evitaţi germani şi purtăm în sufletul nostru aceiaş credinţă în viitor ca şi pe vremea lui Mircea cel Bătrăn şi a lui Ştefan cel Mare. Ne apărăm moşia şi neamul sau cum zice poetul nemuritor Eminescu „ne apărăm sărăcia şi nevoile şi neamul“. Urgia duşmanilor noştri o cunoaştem dintr-o lungă şi dureroasă experienţă. Dar nu ne dăm învinşi şi nu vom crede că soarta noastră a fost pecetluită pentru totdeauna în robie, nici chiar dacă am cădea sub loviturile duşmane, istoviţi de puteri. Forţa noastră stă in credinţa noastă şi credinţa noastră în temeinicia Şi în eternitatea drepturilor noastre, nu ne-o poate înăbuşi nimeni şi cu nimic. In zilele grele noi repetăm proverbul vechi din bătrâni: „pe unde a curs apa va mai curge“. Pe unde am stăpânit noi vom mai stăpâni, fiindcă dreptul nostru stă i noi înşine. Nu căutăm a cuceri nimic din ce nu este al nostru. De aceea stând tare p® acest drept natural, ne facem datoria luptând în apărare până la capătul puterilor noastre, dar nu ne Îngrozim de soarta rea, chiar dacă ea ne-ar fi hărăzită de Cel de Sus, pentru greşelile noastre, fiindcă noi ştim că ce e val ca valul trece şi In urma valului pietrele înfipte în pământ de mii de ani apar iarăşi zâmbitoare la lumină şi la căldura vieţii libere. In pragul Anului Nou să ne urăm deci un an bun, anul păcii şi al dreptăţii noastre româneşti. Andrei Cerneami Ordinul de zi către Armată al d-lui Mareşal Antonescu OSTAŞI. Au trecut aproape douăzeci de de pământ pe cel mai ales dintre aleşii duiască liniştea şi pacea, înfrăţirea şi De douăzeci de veacuri omenirea, continuu încleştată intr‘O luptă pe via frământă se avântă şi se sfâşie, ce poate. Poporul românesc, aflat dela aşesă şi armonioasă cetate a fost aruncatoare. Prins de alţii în hora morţii, incă fără răsuflare şi fără încetare de di cea lui, pentru unirea şi înfrăţirea lui, tril casa şi brazda lui. Dacă vrerea Domnului va fi şi în tare va fi nevoie, şi alte doua mii de ostaşi. Sunt dintr'o generaţie sbuciumatâ şi însângerată pe care ursita a purtat-o în patru decenii prin patru războaie şi patru răscoale. Este generaţia care, pentru zidirea României, a semănat cele mai multe cruci şi morminte In lungul nesfârşitelor drumuri pe care a fost dusă, de o încercată soartă, într'o grea şi bărbătească luptă. ■ Este generaţia care, deşi de nenumărate ori a fost aruncată de valul năprasnic al luptelor de pe culmi de glorie In funduri de prăpastie, a făurit totuşi Marea Unire Este generaţia neşovăitoare care a avut in fruntea ei pe Ferdinand I. Este marea generaţie a cărei deviză Încă sclipitoare şi nepieritoare a fost şi este: „Prin moarte la datorie". Din voinţa aceleiaşi supreme forţe, căreia tot ce pretutindeni este pe pământ trebue să i se Încline smerit şi să i se supună neşovăitor, v-a fost dat vouă, care faceţi parte din cea mai tânără generaţie de luptători, să însoriţi Într'o scurtă viaţă, în sfânta şi curata carte a neamului, o Înălţătoare şi nepieritoare pagină. Sunteţi generaţia în fruntea căreia destinul, ca un semn prevestitor şi ca o chemare la datorie, a aşezat pe Mihai I-iu. Sunteţi predestinaţi de soartă şi aveţi marea cinste de a fi generaţia revoltei şi a reîntregirei. Deviza voastră este şi trebue să fie: „Izbândă sau moarte“. Pătrunşi de această nobilă chemare, de doi ani şi jumătate, fiind şi voi, cum am fost şi noi, purtaţi de gigantice şi vijelioase valuri de furtună, mergeţi din luptă în luptă. 1In moarte în moarte, din izbândă la izbândă. Din Carpaţi la Caspica, aţi străbătut, voi cei mai tineri din neamul nostru, vrednici urmaşi ai strămoşilor noştri, cea mai lungă şi glorioasă cale dintre acelea pe care nenumăratele generaţii de români le-au străbătut în lupta lor care, ca şi a voastră era dusă, cu aceleaşi idealuri şi sacrificii, numai pentru păstrarea fiinţei noastre Sute şi poate mii de ani, generaţii după generaţii de Români, vor cânta eum vor trima cu bărbăţie acum de când Creatorul a trimis pe Săi ca să mântuiască şi să propovăiubirea între oameni, alergând după mai bine, este totuşi că şi pe moarte in care şuferă şi se nestăpânită patimă, oameni şi pozare în Arcul Carpatic într'o frumoat din faşă in această înfiorătoare vâlonjurat şi asaltat, poporul nostru hipouă mii de ani pentru liniştea şi papentii credinţa şi dreptatea lui, pe moartea destinului stă scris, el va lupani, pentru libertatea şi viaţa lui, fapta voastră de azi, după cum voicântaţi şi urmaţi pe a înaintaşilor noştri. Ostaşi de pretutindeni, ostaşi din Crimeea şi din Tauria, da pe Bug şi dela Odesa, din văzduh şi de pe sbuciumate valuri, din cazărmi şi dela vatră; luptători cari daţi lupta şi luptători care vă pregătiţi de luptă ; luptători cari aţi căzut şi luptători cari vă ridicaţi nu uitaţi că aveţi soarta, hărăzită de ursită, să vă sdrobiţi fericirea şi să sacrificaţi viaţa voastră trecătoare pentru a asigura fericirea şi viaţa fără de moarte a neamului nostru. Nu uitaţi că din lupta noastră laolaltă şi din unirea voastră neşovăitoare va eşi unirea şi împlinirea tuturor drepturilor noastre. Numai cu luptă şi cu trudă, cu suferinţă şi cu sânge, cu oarbă supunere şi cu neclintită credinţă se zideşte o Ţară. De aceea mă simt dator să vă îndemn să nu lăsaţi sufletul vostru să se înmoae şi braţul vostru să se îndoae la şoapta care vi se strecoară din umbră şi prin văzduh de oameni necunoscuţi şi nevăzuţi, din ţară şi de peste hotare. Ascultaţi şi urmaţi numai pe acei care vin în faţă şi vă spun pe faţă care sunt datoriile voastre şi care este drumul nostru. Lecţia trecutului să nu fie uitată, să vă fie neîncetat în minte. Unirea noastră a fost multe veacuri întârziată fiindcă nu ne-am dat la tiran „mână cu mână cei cu inima română”, învrăjbirea dintre noi, slăbirea luptei şi pieirea noastră a fost întotdeauna pusă la cale de străini şi înstrăinaţi, de duşmani şi de necugetaţi. Cine o ascultă orbeşte şi-i urmează prosteşte, ajunge in sărăcie şi termină în robie. Ostaşi, Luptaţi şi voi, după cum am luptat şi noi şi după cum au luptat toţi înaintaşii noştri, dela toţi până la unul şi dela unul până la toţi, pentru sfânta lege a dreptăţii noastre de ieri, de azi şi de totdeauna. Voi, ca şi noi, ca şi toţi strămoşii noştri aţi ridicat arma şi aţi sărit la hotare ca să apăraţi ceea ce de veacuri al nostru a fost. al nostru este şi al nostru trebue să fie. Este strigăt din morminte şi pe(Continuarea în pag. 7-a) nom — înaltul ordin de zi AL M. S. REGELUI MIHAI I ADRESAT O S T I RE I CU PRILEJUL ANULUI NOU ÎNALT ORDIN DE ZI / Ianuarie 1944 OSTASI REGELE VOSTRU SI POPORUL ROMAN ISI ÎMPLINESC O SFANTA ÎNDATORIRE ADRESANDU-VA PRIMUL LOR GÂND IN ACEST ÎNCEPUT DE AN. PRIN SPIRITUL VOSTRU DE SACRIFICIU CARE A REZISTAT LA ATATEA GRELE ÎNCERCĂRI VOI AŢI DOVEDIT INCA ODATA VIRTUŢILE EROICE ALE POPORULUI NOSTRU. ARMATA NOASTRA ESTE ŞI VA RAMANE PRIMA PODOABA A STATULUI ROMAN, OSTAŞI, PATRIA ÎNDURERATA CARE SIMTE ÎMPREUNA CU VOI SUFERINŢELE NEAMULUI, DAR MANDRA ŞI RECUNOSCĂTOARE VA UREAZA PRIN GLASUL MEU: LA MULTI ANI. ___________1I MIHAI R._________________ iiiiimiiiiimmiimmimiiiimiiiiiiimiiimminuimiiiiiiiimiiiimiiiiiiiiiiiiiiimiiiiiimiiiiiimiiiiimmiiiiiiiiiînmiiiiimiiiiiiiu PROCLAMAŢIA D-LUI MAREŞAL ANTONESCU CĂTRE ŢARĂ ROMANI,------------------------Un an greu şi aspru, de muncă şi încercări, de lupte şi de jertf se închee. ______Un an nou de răspunderi şi de nădejdi începe. Din poarta lui, vă întâmpin, cu suflet de creştin şi grijă de român, pentru a vă rosti tuturor cuvânt de încredere, îndemn de bărbăţie, odată cu credinţa mea că Dumnezeu, care ne-a ocrotit Neamul dealungul veacurilor, ne va păstra şi in noul an ocrotirea lui. Armatei care şi-a făcut datoria ostaşilor care au căzut pentru onoarea, libertatea şi pământurile Patriei, urmaşilor lor vrednici, le închin cel dintâi gând de recunoştinţă, în această noapte sfântă, care deschide un nou drum destinului românesc. Neamul întreg, cărturarilor şi slujitorilor Statului care şi-au împlinit cu vrednicie datoria de Români în anul care se stinge; » sătenilor noştri neosteniţi, cari prin munca lor neobişnuită au rodit pământul, asigurând astfel hrana şi liniştea tuturor muncitorilor de pe întregul cuprins al Ţării, din uzină, din fabrici şi din măruntele ateliere, ca şi patronilor cari prin munca lor, au întărit puterile Armatei şi ale Ţării. —» -Ie mărturisesc recunoştinţa Patriei. ROMANI. Am străbătut ani grei şi Încercări neîndurate. Pământul strămoşesc ne-a fost zdrobit şi Însăşi puterile sufletului românesc ne-au fost sdruncinate, odată cu Monarhia şi cu toate temeiurile vieţii naţionale. Am primit cu stăpânire umilirea Armatei, povara fraţilor izgoniţi nedrept de pe pământurile româneşti, cotropite, ca şi lupta dintre generaţii. Ne-au încercat ani agricoli răi şi seci alături de cutremure şi inundaţii, pe lângă toate poverile necruţătoare, pe cari le aduce războiul în orice casă şi în orice întreprindere. Furtând o luptă de apărare sfinţită a pământurilor româneşti şi primind toate jertfele, pe care le cere onoarea militară, ne-am străduit să Înfruntăm toate greutăţile, să le împărţim între toţi, să ajutăm pe cei pribegi sau loviţi, ca şi pe urmaşii celor căzuţi, în luptă. La capătul acestor ani de trudă sfinţită, în care Guvernul şi administraţia Ţării s-au chinuit să organizeze, să îndrepte, să ocrotească şi chiar să creeze, puteţi Români să fiţi mândri de fapta voastră. Pentru că Neamul nostru dă azi — în Europa zdruncinată şi secătuită — o adevărată pildă de echilibru social, de bună stare economică şi chiar de Împliniri noul, cu toate necruţătoarele încercări ale războiului. Din fruntea senină, pot să mărturisesc tuturor mulţumirea că la începutul celui de al patrulea an de trudă pentru Ţară, Armată, funcţionarii Statului, pensionarii, ca şi urmaşii celor căzuţi în luptă, precum şi familiile celor plecaţi la datorie, îşi primesc tot ceea ce omeneşte le putea fi dat, în ceasuri atât de neîndurate. Acum, când continentul şi lumea întreagă, când naţiuni mari, bogate şi puternice, trăesc secătuirile războiului, când hrana şi viaţa economică sunt apasate de lipsuri, care lovesc deopotrivă şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, din Ţara noastră o ordine economica, urmărită cu neobosită strădanie, dă totuşi putinţa fiecăruia «ţ», muncească rodnic, să-şi primească hrana şi să-şi acopere nevoie, chiar dacă nu am putut, oricâtă voinţă de îndreptare am pus, să împiedicăm ridicarea preţurilor, ca şi unele greutăţi cari în alte ţări sunt de zece ori mai aspre decât aci. In această vreme, nu numai că am purtat sarcinile necruţătoare ale războiului, plătind toate rechiziţiile şi respectând cât mai mult din nevoile de muncă ale ţăranului şi producătorilor, — atunci când in alte războaie, mai uşoare, aceste griji n'au fost Împlinite — dar, In acelaş timp cu desrobirea şi reorganizarea Basarabiei şi Bucovinei, am urmărit statornic dotarea Armatei, fără impozite noi, fără a stinge bogăţiile de temelie ale Ţării. Dimpotrivă, am răscumpărat datorii ale Statului peste graniţă şi am împlinit programul de înzestrări şi investiţii noui, nu numai pentru căile ferate şi drumuri, dar şi pentru spitale, cazărmi, şcoli, biserici, ca şi pentru Industria de răsboiu. Toate acestea n’ar fi putut să fie Împlinite, dacă Neamul nostru nu era unit şi conştient de răspunderile lui, dacă generaţiile româneşti de tineri, de maturi şi de bătrâni nu şi-ar fi înmănunchiat credinţa în Dumnezeu şi Patrie, pentru ca, la fel cu cei cari luptau pe câmpurile de onoare, să-şi facă datoria, aci, înlăuntru, apărând Istoria noastră. Neamul nostru a făcut astfel, prin fapta lui, dovada, nu numai că ştie să şteargă cu demnitate pata de deconoare, care fusese aruncată pe faţa lui, şi a soldatului român de încercările nedrepte ale anului 1940, dar că ştie să dovedească — Într’o vreme când civilizaţia se surpă, când demnitatea omenească se stinge, când echiierul lumii se clatină — că el ştie să poarte cu demnitate răspunderile şi să nu-şi plece fruntea nici la ameninţări şi nici la nevoi. Acest lucru, Români, in numele vostru al tuturor, aşi vrea să-l rostesc astăseară în faţa lumii întregi a prietenilor şi a duşmanilor. Neamul românesc a făcut astfel dovada, în popasul ultimilor ani, că el nu primeşte nici nedreptatea, nici robia, ci că el ştie — şi va şti întotdeauna — nu numai să respecte legile de libertate, de onoare şi de civilizaţie dar şi să le slujească, prin fapta şi Jertfa lui. Fără nici o trufie, fără niciun fel de mărturisire de crezuri goale, aşi vrea ca în această noapte sfinţită când conştiinţa de creştin şi tresărirea de judecată a lui Dumnezeu pune înţelegere în cuvintele oricui de pe lume, să spun tuturor că considerarea sufletului şi faptei Neamului Românesc este nu numai o datorie de onoare, dacă lumea nu este o nedreptate sau o întâmplare, dar este mai presus de toate o faptă de Înţelepciune Şi de respect în interesul aşezărilor de mâine ale Continentului. Poporul Român, mărunt şi sobru dovedeşte aci, în poarta Sud-Estului că este un popor sănătos, vital, organizat şi plin de credinţă, într’un moment când vântul de anarhie şi prăbuşire ameninţă aşezările civilizaţiei şi când multe popoare şi-au pierdut şi puterea credinţei şi credinţa puterii. Pentru a-şi împlini cu onoare drepturile şi datoriile Neamul Românesc trebue să fie Înţeles şi ajutat. ROMANŢ, tradiţie, care uneşte răspunderile naţionale şi adâncurile sufls*"Iu de treştin dă fiecărui conducător de neam sau de oaste datoria de a-şi rosti cuvântul in acest început de an. In ceasurile aspre, pe care le trăeşte. Eur°Pa Şi lumea, când bătrâna civilizaţie şi aşezările omeneşti, cu toate puterile de stăpânire ajung să fie ameniţate, datoria fiecărui purtător de răspunderi este de a-şi rosti răspicat credinţa în faţa Neamului său, ca şi în faţa lumii. Pentru voi, Români, în acest început de an, rostesc crezul meu neşovăelnic în dreptatea lui Dumnezeu şi in drepturile noastre. Fiindcă noi n’am făcut nicio faptă care să însemneze desonoarea faţă de noi sau nedemnitate faţă de alţii. Am primit pe trupul nostru şi am plătit nedrept, cu trupul nostru, bătălia marilor puteri ale lumii. Neînţeles şi lovit, Neamul Romănesc a plătit nedrept cu pământul său şi cu lupta, pe care nu noi am provocat-o, dreptul la libertate şi onoare. După fărâmarea graniţelor, pe care istoria dreaptă şi sângele jertfei, ca şi voinţa noastră de unire, ni le dăduse, ne-am ridicat din greşelile trecătoare ale unor ceasuri de zbucium, pentru ca, în trei ani, să ne mărturism nouă înşine şi să dovedim altora ca ştim să fim Neam de ostaşi, care îşi apără pământul, de muncitori care îşi rodesc pământul, de creştini, care îşi însufleţesc de credinţă pământul, de europeni care îşi apără cu îndârjire libertatea, având conştiinţa că libertatea noastră slujeşte Europa. Şi legile civilizaţiei. Putem să purtăm fruntea sus, fiindcă Neamul Românesc nu şi-a făcut decăt datoria. Cu răspunderea de Conducător al Statului, în ceasurile atât de aspre ale destinului omenesc, cu experienţa de bătrân soldat, care a purtat atâtea lupte şi a înţeles urmările atâtor războite, îmi fac datoria, în acest prag de an, să deschid sufletul meu de creştin, pentru a spune tuturor neliniştea mea în faţa secătuirii pe care o aduce războiul acesta şi a primejdiei pe care el o aruncă în toate aşezările de civilizaţie şi nu rosturile viitoare ale lumii, îmi îndrept gândul spre Dumnezeul ocrotitor şi drept, nu numai pentru a-i cere ocrotirea Neamului nostru credincios, dar pentru a-i închina rugăciunea mea de om, care aşteaptă să vadă aşezăndu-se din nou omenia, dreptatea şi pacea între toate popoarele lumii. Europa, bătrâna insulă de civilizaţie trebue să fie reaşezată în rostul său de echilibru al lumii şi de purtătoare a luminilor civilizaţiei. Toate naţiunile, mari şi mici, — pentru că in faţa lui Dumnezeu şi in faţa Naturii, naţiunile mari ca, şi naţiunile mici au propriul lor destin de împlinit ,în istorie — toate trebue să contribue, respectându-se fiecăreia rostul şi drepturile la această reconstricţie de pace şi de ordine, fără de care haosul va cuprinde lumea. ROMANI. Am încheiat un an de poveri şi jertfe purtate cu bărbăţie. Să începem un an nou, cu mai multă bărbăţie. In acest popas de sânge, de muncă şi de durere vă cer tuturor să priviţi încrezători viitorul Patriei Continuare în pagina 3-a . I V. . GÂNDURI DE AN NOU La fiecare sfârşit de an e obiceiul să se fa°ă o recapitulare sau un bilanţ al celor întâmplate în cursul lunilor trecute pentru a putea, apoi, mai uşor, întrezări viitorul prin lumina nădejdilor de mai bine. Desigur, trecutul îndepărtat sau apropiat poate fi luat ca unitate de măsură şi de prevedere pentru viitor, deşi omului îi place să se înşele singur cu o nădejde de mai bine, în viitor, chiar dacă aşa ceva nu se prea întrevede. Potrivit zicătoarei născută din înţelepciunea aproape a tuturor popoarelor ,,ce a fost o să mai fie" pentru că anotimpurile se urmează cu regularitate, chiar dacă nu sunt la fel, totdeauna» şi pentru că istoria se repetă, chiar când nu se aseamănă. Când te-ai deprins cu greutăţile şi cu răutăţile, e mult mai uşor să ai nădejdi de bine şi să-ţi spui că va trebui, în sfârşit, să vină şi ziua fericirii mult visată. lată, de pildă, ceea ce s’a petrecut nu noi, în grozavul război de acum, care nu are pereche în istoria omenirii şi nu suferă decât foarte pe departe asemănare cu trecutul mare război dela 1914—1918. Ţara a îndurat şi îndură, poate, mai multe şi mai grele jertfe decât rândul trecut, dar luate în totul suferinţele de acum nu se aseamănă cu acelea de atunci când ne era pământul cutropit. Simţământul de încredere nu noi fi de nădejde, un viitor, el netăgăduit, mai puternic, astăzi, decât altă dată, pentru că o conştiinţă naţională mult mai largă decât un trecut întreţine flacăra vie a vieţii şi a străduinţelor obşteşti. Peste toate nemulţumirile sau suferinţele personale, peste ameninţările ce Plutesc în văzduh şi peste temerile ce se pot naşte din ameninţări presimţite sau din necunoscutul viitorului, un simţământ obştesc de tainică încredere şi de nesdmncinată nădejde leagă, laolaltă, comunitatea românească. Dacă am izbutit dealungul lungei noastre istorii să răzbim prin greutăţi şi primejdii mult mai mari, apoi n'o să ne pierdem noi, tocmai acum, când suntem şi mai mulţi şi mai puternici şi mai conştienţi de tăria noastră. Trecutul e, cu adevărat, un chezaş al viitorului şi fiindcă în vremea tuturor invenţiilor ştiinţifice şi a stăpânirii spiritului asupra materiei, nu se mai poate răpi dreptul la viaţă liberă al unei naţiuni conştientă de ea insăşi. In vremea aceasta când crimele cele mai tăinuite şi mai meşteşugite sedescopăr cu uşurinţă că se pedepsesc, — nu se poate inchipui săvârşirea unei crime împotriva unei nraţiuni întregi, în văzul şi cu ştiinţa omenirii. Oricum s’ar desfăşura războiul şi oricare ar fi socotelile egoiste ale politicii unora, asemenea crime împotriva naţiunilor, nu sunt cu putinţă chiar dacă se arată criminali gata de ispravă... N. Daşcovici Ce înseamnă Mareşalul Antonescu pentru România de astăzi SOFIA, 30 (Rador). — „Burgask, Far" din 24 Decembrie publică sub titlul „Ce înseamnă Mareşalul Ion Antonescu pentru România de astăzi“, un articol pe pagina întâi sub formă de corespondenţă din Bucureşti, având următorul cuprins : „Bucureştii urmăresc cu un viu Interes operaţiile militare de pe frontul de est. Se subliniază mai ales participarea armatei române, care se află sub comanda Mareşalului Antonescu, Conducătorul Statului. După cum se pune în evidenţă de ziare, soldatul român s-a arătat demn de Conducătorul său şi de poporul său. Umăr la umăr cu soldatul german el rezistă atacurilor inamice şi apără Patria, precum şi Europa, de ameninţările bolşevice. Poporul român datorează mult Conducătorului său. Mareşalul Antonescu, care a scos ţara din haosul luptelor interne, a înzestrat statul şi acum «o luptă pentru a apăra ţara de bolşevism". Articolul este însoţit de portretul Mareşalului. Filarea cotei civile de bumbac și celofibră In Monitorul Oficial nr. 303 din 30 decembrie 1943 a apărut următoarea decizie: ART. I. — Cu începere dela data publicării prezentei deciziuni în Monitorul Oficial, cota civilă de bumbac celofibra b, se va fila în modul următor: Bumbac în amestec cu celofibră, cu cotoniu, se va fila numai în Nr. 16 şi 20 englez. Celofibra în amestec cu cotoniu în Nr. 16 şi 20 englez. Celofibra în amestec cu deşeuri în Nr. 12 şi Nr. 16 englez. Celofibra normală pură cu Nr. 20 şi Nr 32 englez Celofibra specială pentru aţă în numerele cerute de fabricile de aţă, pntru a satisface D. M. Nr. 11.838 din 1943. ART. II. — Bumbacul pur se va putea fila numai cu aprobarea Subsecretariatului de Stat al Industriei, Comerţului şi Minelor. ART. III. — Filaturile nu pot prelucra niciun material adus de clienţi fără aprobarea S. S. I. C. M. ART. IV. — Filarea în alte numere decât cele enumerate la art. I., se va putea face numai cu autorizația S. I. C. M. 0®®®®®®®)®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®)®®®®®/•.( „ ARGUUREAZA CETITORILOR SÃI, 1 ICU PRILEJUL ANULUI NOU, „LA MULȚI ANI!” , 5®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®^