Biserica şi Şcoala, 1934 (Anul 58, nr. 1-52)

1934-06-10 / nr. 24

Anul LVIII Arad, 10 Iunie 1934. Predică, finttă în biserica din RĂDMĂNEŞTI, în 27 Mai 1934. Cu neţărmurită bucurie am ascultat ra­portul bunului vostru părinte sufletesc şi am rămas adânc mişcat de înfăptuirile sale din timpul celor 30 ani de păstorire. Ca o înco­ronare a străduinţelor sale stă biserica cea nouă, care încă nu este terminată, d­ir chel­­tuelile, de aproape un milion, ce s’au făcut cu lucrările de până acum, arată gradul însufle­­ţirei şi jertfei credincioşilor mei din această parohie pentru Biserica neamului. Minuni mari a făcut Domnul prin biserica ortodoxă poporului său românesc, mai mari decât chiar faţă de alte popoare ! Adevărul acesta voiesc a vi l zugrăvi în cuvinte iubiții mei. Minune mare s’a făcut, când Moisi în pustie a văzut un rug, care ardea şi nu se mistuia. Când Moisi s’a apropiat să vadă de ce nu arde rugul, l-a chemat pe el Domnul din rug zicându-i: „Nu te apropia aici, dezleagă încălţămintele de la picioarele tale, că locul pe care stai tu, pământ sfânt este“. Şi Moisi şi-a ascuns faţa sa, pentru că se temea să caute drept înaintea lui Dumnezeu! (Esire 3 v. 1—6.) Insă biserica noastră nu şi-a întors faţa sa de către fiii săi, ci mai ales i-a scos din orbirea sufletească, învăţându-i să aibe adevă­rata cunoştinţă de Dumnezeu, Care a întins cerul ca o piele, Care a adus la viaţă toate cele văzute şi nevăzute! Duhul Sfânt a lumi­nat biserica Strămoşilor noştri, ca fiii ei să vadă că cea mai inaltă îndatorire a lor este, să creadă în Dumnezeu şi ocrotirea Lui. Crezând în această ocrotire, strămoşii au răbdat creşti­neşte toate asupririle vrăjmaşe, ştiind că va veni şi vremea izbăvirei. Aşa înţelegem că cuvintele lui Dumnezeu erau pentru ei nu simple vorbe reci, ci erau porunci pline de viaţă. De aceea îi vedem pe strămoşi căutând scopul vieţii, care este lauda lui Dumnezeu prin sfinţenie! Aşa pricepem, că înaintaşii noştri s’au iubit unii pe alţii, ba au iubit şi pe aceia, cari au năvălit asupra lor. Năvălit-au hunii, dar au fost îmblânziţi de viaţa creştină a strămoşilor, năvălit-au goţii, avarii, longobarzii, dar strămoşii i-au iertat pe toţi. In tinda bisericei se învăţa carte şi tot prin credinţă Radu Negru apărându-se de cre­dinţi streine, a trecut Carpaţii şi a întemeiat Muntenia, iar Dragoş Vodă a întemeiat Moldova Credinţa a ajutat spada lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul de preoţii credin­ţei ortodoxe a fost călăuzit când a intrat în Ardeal. Iar visul unirii tuturor Românilor mai ales prin biserică s’a realizat, pentrucă Bise­rica prin limba şi slujbele ei, unise pe toţi ro­mânii cu mult înainte de unirea cea mare din 1918. Eu cu bucurie văd, că aceste adevăruri sunt vii în sufletele voastre, căci la plecarea mea spre voi, toţi locuitorii din comuna Bara, tineri şi bătrâni, m’au însoţit cale de doi chilometri afară din sat, iar unii din cei mai tineri au alergat până la voi ca şi aici să audă cuvântul meu! Acesta este un semn bun, că cinstea dată Mie, este cinstea dată Bisericei, este o dovadă că întocmirea vieţii noastre este creştinească. Deoarece venirea mea a adus atâta bu­curie în sufletele voastre, doresc ca ea să însemne şi o hotărîre spre mai bine în viaţa voastră. Lângă unul din satele voastre am vă­zut odată o moşie înzestrată cu mai multe e­­dificii. Odată şi odată moşia aceasta era foarte de model. Acum însă totul era schimbat. Poarta dela intrare era scoasă din ta­jan­, iar unele ferestre dela grajduri erau căp­tușite cu hârtie, ca spărturile să nu fie prea t

Next