Calendarul, noiembrie 1933 (Anul 2, nr. 513-526)

1933-11-01 / nr. 513

2 » SPORT RUGBY Sportul Studențesc a luat conducerea Duminică s’a disputat pe terenu­rile de la șosea, Parcul U. F. S. R., ziua șasea a campionatelor. In urma rezultatelor obținute, Sportul Studențesc s’a instalat în locul prim. F. R. R-iul ar trebui să se sesizeze de faptul că în campionatul catego­riilor inferioare sunt echipe cari nu s’au prezentat pe teren la trei match uri — și deci d­upă regula­ment aceste echipe trebuesc radiate, spre a pune, capăt acestei de­bandada. In cadrul acestei zile s’au desfă­șurat următoarele întâlniri: P. T. T.­T. C. R. 9-0 (0-0) Terenul I a găzduit cea mai im­­­portantă dispută a zilei dintre teamul P. T. T.-ului și Tennis­ Clu­­bului Român care s’a terminat în favoarea primilor la luptă mare. T. C. R.-ul a fost nevoit să plece steagul în fața poștașilor, cari s’au prezentat pe teren cu cea mai bună formație pe cari o posedă, pe când, Tennisuil a prezentat o echipă pes­triță, cu jucători cari nu au pus mâna pe balon, de un an, având titulari scoși din joc din matchuirile anterioare. ’ Cu toa­te aste­a T. C. R.-uil s’a pre­zentat destul de bine — a reușit să nimicească toate atacurile, atât la înaintare cât și pe trei sferturi, compartiment în care balonul­ nici nu a ajuns să fie trecut până la aripă. In prima repriză ambele echipe din cauza­ greșelilor comise au ară­tat ocazii sigure. Jocu­l a fost egal, dar brutal, ceia ce a făcut ca Mișu Vardala să părăsească terenul. In partea doua a jocului P.T.T.-ul intră decis și de la o tușe balonul ajunge­­ la Anasitasiadi care, lansează linia de trei sferturi și Waiter culcă balonul la centru în buturile P. T. T.-ului, care e transformat de Niculescu. Puțin mai târziu mingea ajun­gând la Waiter în poziție favorabilă printr’uin drap goal, mai aduce ul­­timile puncte. Până la sfârșitul jocului ambele echipe reușesc câteva incursiunii, dar b­ari se sparg in placajele linii­lor de trei sferturi. Au arătat lucruri frumoase Ion Ștefăne­scu, Anastasiade, Florea si Walter dela P. T. T., iar Filitti, Mosc­u, Mitescu și Pană de la T. C. R. Partida a fost condusă de inter­naționalul G. Nicolae. SPORTUL STUDENTESC-VIFORUL DACIA 9-5 (6-5) Pe terenul II teamul Universita­rilor s’a întâlnit cu tânăra forma­ție a Viforului Dacia,, care s’a soldat în favoarea, primilor cu un scor la limită. In urma acestui rezultat, Sportul Studențesc s-a instalat în fruntea plutonului, la diferență de un sin­gur punct de P. T. T. In fața­ Vifo­­riștiilor, Sportul a prezentat forma­ția sa primă, care a avut greaua sarcina să oprească înverșunatele atacuri pline de avânt a­le „Viforu­lui“ care cu o echipă compusă din elemente tinere a reușit să se impue în fața multor grupări cu trecut în acest sport. Din primele minute de joc, Beju C. în urma unei șarje personale culcă balonul în buturile adverse. Transformă Beju. Sportul Studențesc reacționează în fața pericolului și Paul Florian în posesia mingei intră în forță și inscrre primele trei puncte. Vifonul se demoralizează și Fântâneanu în urma urnei lovitei de pedeapsă mai înscrie încă trei puncte. La începerea jocului Sportul Stu­dențesc i­a conducerea mat­chullui și nu trece mult și Filipescu, mar­chează ultima încercare. S’au remarcat dela învingători: Fântâneanu, Damian un element tânăr și de valoare și Buzoi­anu, iar dela Viforul Dacia, Beju C. iniția­torul primelor puncte, I. Georgescu și Covaci. STADIUL ROMAN-A. C. B. 8-5 (0-5) Stadiul Român a reușit­­ să se im­pună formației Rugbyului Club Ro­mân, cu o echipă compusă din ele­mente tinere, cari luptă mai mult cu avânt de­cât cu teh­nică. Cu toate că au fost handicapați prin lipsa lui Camil Ioan și ing. Nae Mărăscu — au făcut, partidă frumoasă reușind să țină­­ piept inaintărei R. C. B.uliul care e una din cele mai grele. După o intrare în forță a lui G. Dumi­tri­u R. C. B.-ul obține o în­cercare la centru care este trans­formată. In repriza doua Virgil Ioan reu­șește două încercări­­ pe c­are Tudor le transformă. S’am­ remarcat de la stadiști toată echipa care a luptat din răsputeri spre a opri avalanșele R. C. B.-ului, iar dela R. C. B. ’ Gică Dumitriu, Fanella și Caracas. ARSENAL-AVANTUL SPORTIV Această partidă cu toate că în clasament nici nu contează s’a dis­putat într’o atmosferă încărcată. Dela începutul matchului și până la sfârșit nu s’a văzut altceva decât o partidă în care deviza era scoa­terea celui mai bun om. Astfel pe rând sunt scoși după teren jucători atât de­ la Arsenal cât și de la Avân­tul Sportiv. La toate acestea a con­tribuit și­ galeria care era compusă din jucători ai categoriilor infe­rioare, care invadând terenul s-au luat la bătae cu jucătorii. Biroul federal ar trebui să numai treacă cu vederea aceste bătăi, ci să ianc­ți-8 (8-8) jf Calistrat Hogaș -■ ■■■ (Urmare din pag l-a). ăovei, propun a i se acorda numai o parte pe care o veți găsi cu cale!“ Se pare că academicianul a con­fundat opera literară cu un tratat de geografie ! Scrierile publicate în reviste au fost strânse de „Viața Româneas­că“ și publicate în două volume: „Prin munții Neamțului“ și „Amin­tiri dintr’o călătorie“. Manuscrisele care au mai rămas ar mai alcătui un volum. Calistrat Hogaș nu a fost numai scriitorul de talent care zugrăvește cu artă diferite aspecte ale natu­rii, ci modestul îndrăgostit care pătrunde cu sfială în adâncurile obscure, ale firei, și care apoi ex­teriorizează cu rară putere de evo­care, învăluind într’o atmosferă de fantasm, nestimatele aflate. Prin zugrăvirea unor aspecte din viața rustică, prin îmbinarea subli­mului cu humorul sănătos, se în­frățește cu vigurosul țăran din Hu­­mulești, iar prin claritatea gândi­­rei și naturalețea frazei stă alături de Odobescu, Sadoveanu și chiar de actualul romancier G. Ibrăileanu. Aceeași temă delicată, parfumată de un sentimentalism platonic, în­văluită de misterul aceleiași firi din munții Neamțului, se desprin­de atât din romanul Ibrăileanu, cât și din „Adela“ lui „Floricica“ Cuconului Calistrat. Tipuri caracteristice ca „Părin­tele Ghermănuță“ al cărui coma­nac se transformă miraculos în tingire, „Părintele Iovinadie“ ori berbantul „Cucon Ioniță Hrisanti“ își conturează cu preciziune perso­nalitatea lor. Și, câte n’ar fi de spus despre opera lui Hogaș care pare că eri, încăleca pe „Pisicuța“ lui și legându-se în vebea se afun­da în desișul Hălăucei, pierzându­­se în negrul fără fund al pădurei. Și cine știe cât rătăcea pe cărările ei tainice ! Citatele ar fi de prisos. Luați sin­guri cartea în mână și rătăciți îm­preună cu el „Spre Nicht“, de la „Văratec la Secu“ dela Agapia spre Pipirig, dela Hălăuca pe valea Sa­­basei spre Șeștina. Și nu veți re­greta ; în cale veți întâlni amur­guri ce se înalță misterioase din a­­dâncurile naturii, răsărituri ma­­jestoase pe bolta albastră, furtu­ni desprinzându-se din haosul fi­rei, ori veți asculta pătrunși de fio­rul necunoscutului șoaptele tainice ale codrului, sau veți ține isonul împreună cu autorul, cuviosului popă Ghermănuță ce cânta în gla­sul al noulea. Ș­asesprezece toamne au depus palidele lor cununi pe mormântul „amantului nestrămutat al natu­rii“. Se va găsi oare cineva să ia inițiativa imortalizării în bronz a siluetei eqclestre a „Cuconului Ca­listrat ?“ Și când va apărea mono­grafia la care se pare că lucrează fiica sa, profesoară în Piatra ? Ioan Șt. Botez „CALENDARUL" ționeze pe infractori fiindcă iar ne vom vedea pași în situația de a a­­nunța intrarea in spital a cutărui jucător. Rugbistice ••• Jucătorii Timer și Săbăiteanul de la C. F. R. au fost suspendați până la sfârșitul sezonului pentru joc brutal. Biroul federal a dat avertisment echipei a II-a a C. F. R.-ului pen­tru indisciplină față de arbitru. * Gruparea P. T. T. a făcut apel la U. F. S. R. contra deciziei biroului F. R. R. prin care a declarat forfait retragerea după teren c­u trei mi­nute înainte de sfârșitul­­ matchului. FOOT-BALL Programul Diviziei DUMINICA 5 NOEMBRIE 1955 Duminică 5 Noembrie 1933 SERIA A. Cluj: Universitatea — C. F. R. Brașov: Brașovia — Crișana. Acad­­emus — A.M.E.F.R. Ploești: Tricolorul — Chinezul. SERIA B. București: Juventus — România: Oradea: C. A O. — Șoimii: Timișoara: Ripensia — Mureșul. Știri Echipa bulgărească, ce a învins Duminică echipa federației, a pă­răsit Capitala în după amiaza zilei de el îndreptându-se spre Rusciuk, unde au fost așteptați cu... tobe și surse. Legiunea Sportivă organizează, pentru Sâmbătă 4 Noembrie, înce­pând de la orele 9 seara, o serată dansantă în saloanele „Gărzei de fier“ din star. 13 Septembrie No. 18. * Carianopol va intra în formația Juventusului ce va juca contra R­o­­mâniei. Venusul va legitima în curând pentru prima formație pe Burdan. Chestia portarului este in sfârșit tranșată. * * Scandalul de la Operă — Lovirea juridică a crizei. In atenția ministrului instrucției — „ Calendarul“ a arătat halul in care a aju­ns Opera Română, sub direcțiunea concesionarului George Georgesciu, precum și stadiul me­­m­oriast în care a ajuns lichidarea acestei instituiții de sub un regim care a dus-o de râpă. In timp ce personalul tehnic și artistic intră în a patra lună de când nu e plă­tit, iar Opera în la, șasea lună de când nu se sctaieă, și­­ nu a început nici măcar o repetiție, directorul concesionar, împreună cu tovarășul­­ său de afaceri muzicale, Buzescu continuă cu febrilitate să-și bată j­oc de i­­stituțile. Se pare că e un sistem foarte s perfid la care domniile lor au re­curs. Anume, de a juca pe două ta­blouri. Pe de o parte George Geor­­ges­cu, temându-se și de complica­ții ce a­r putea lua în antrepriză so­noră stimata d-sa ie­șită a spinării, a am­uințat pe toată lumea că d-sa numai e la Operă, că și-a abdicat toate drepturile, că a demisionat și e gaita să predea statului Opera, numai că localul nu e all d-s­ ale, ci al lui Buzescu. Pe de altă parte Bu­­zescu, la rându-i spune că el n‘are nimic a face cu Opera,, contractul nefiiaid al lui și că m’i aire nimic îm­potriva trecerei ei la stat, dacă i se dau însă patru milioane și jumă­tate despăgubiri. UN COTRACT CE C­ADE DE LA SINE ORi, acest joc înseamnă prinde­rea șmecherilor arendași ai Ope­rei în propriile lor spori. Care e situația juridică a contractului Georgescu? Când a obținut con­cesia, el a adus pentru cele 30 de milioane subvenție de la stat, prin­tre altele, localul Operei. Cum și de unde l-a obținut, e treaba d-sale. Putea să-l obțină gratis dela un naș al său bogat, sau numai o doamnă bogată, ori putea să-l obțină de la un șnapan oarecare pe un preț de închiriere exorbitant. In bugetul Operei ti­pare suma de 2 milioane și jum­ă­tate chirie anuală și aceasta e tot ce trebue să știm noi, anume că directorul concesionar prin acea­sta recunoaște juridic că oferă și închiriază statului, pe aceasta sumă, un local de operă. Prin­ contract, în bună regulă judiciară, numai statul și conce­sionarul Georgescu apar implicați în drepturi și datorii asupra loca­lului, statul îni­u­riind de la d. Georgescu (cum ar închiria o casă oarecare), localul Operei. A spune deci că localul nu-i al­lui și că nu l privește înseamnă pentru d. Georgescu a recunoaște că el la perfectarea contractului n'a adus localul implicat în sub­venția primită și că deci el n'a îndeplinit condiția esențială a contractului. Să presupunem că a doua zi după efectuarea contrac­tului d. Georgescu spunea că nu are, ori nu găsește locul de O­peră. Oare contractul nu cădea atunci de la sine? La fel trebue să cadă azi, când contractul e încă în picioare, dar concesiona­rul declară că nu-i al lui și deci nu poate dispune de el. CUM RAMANE CU AL DOILEA ȘACAL? Da, dar atunci cum rămâne cu Buzescu? El cere 4 milioane și jumătate despăgubiri. Cui, și de ce? Statului? Statul nu cunoaște pe domnul în chestiune- Statul cunoaște numai pe d. Georgescu, care apare singuri­­ în contract, cu drepturi și obligații (îl mai cunoaște e drept și ca laureat al premiului național de ocarină, obținut în colaborare cu Mavrodi. Cretinul General al operațiilor teatrale și muzicale din țară!) Șa­calul Buzescu să se judece dacă vrea cu șacalul Georgescu. Ei sin­guri se cunosc de ajuns de bine unul pe­ altul și-și pot disputa prada­ Față de stat Georgescu, prin chiar declarația sa recunoa­ște că nu a avut și sTare local de Operă, și deci contractul cade din propria lui culpă. ȘI INC­A ALTE CULPE Afară de această culpă organică, contractul mai cade și din alte mo­tive legale. Georgescu singur a de­clarat — și sunt martori — că a dat și trebue să dea din subvenție sperfucii, fără ele neput­ând con­duce. Aceasta­­ legal, e o deturnare de fonduri, în afară de faptul că e și un luciu imoral. Orice obligație cade când ea devine un instrument veros și imoral. Mai mult, Beneviieni­le staarsis de concesionar se urcă la 8—10 milioa­ne pe an. (Vezi datele peremtorii expuse de noi în numerele trecute). A stoarce dintr’o subvenție o treime pentru a o vârî în buzunar, e a de­clara contractul oneros, nu numai în mod aprioric, dar și aposterioric. E a-l falsifica. Contractul Georgescu e deci: de­fectuos, imoral, oneros și fals. Iată tot atâtea motive de rezi­liere. Le supunem avocaților și m­a­i ales titulariii de la instrucție, spre a curma odată cu omorîrea lentă a unei mărețe instituții de dragul a doi șnapani și a șefului lor pan­­dalipsuil Cretin. General care a pa­tronat și e­xcroci­ta, instituțiile noa­stre de artă, numai și numai ca să-și satisfacă prostia, senilitatea și ficatul. D. Guști să aibă c­uraj. De nu. U vor avea alții. D. P. Personalul artistic și tehhnic al Operei Române a expediat ur­mătoarea telegramă Suveranu­lui ‘ Personalul artistic și technic al Operei Române acum în pra­gul iernei, lăsat în voia soartei, de concesionarul George Geor­gescu, cu teatrul închis, cu lefu­rile neplătite de 4 luni, imploră plecat, pe Majestatea Voastră, Regele nostru al tuturora, Rege al culturei naționale și artelor, să oprească comercializ­rea mai departe a Operei, hotărând tre­cerea înaltei instituții la stat, luând-o sub regeasca Voastră o­­crotire, învestind-o cu titulatu­ra de „Opera regală română“. In numele personalului: Alex. Lupescu, Emil Marinescu Urmează 150 de semnături. ------------ooo - ooo------------0 confer­ită a d- ui­ ­ M. Manoilescu la Sofia D. Mihail Manoilescu, răspun­zând, invitației făcute de Ghenoff, fost prim ministru bul­d­­gar, va pleca la Sofia în ziua de 1i­eoembrie a. c., pentru a ține o conferință la Institutul de înalte studii financiare. D-sa va vorbi despre „Inegali­tatea economică a națiunilor“. Dimitri Merejkowky despre „Viitorul creștinismului" Marele scriitor rus, bătrânul dar viorul Dimitri Merejkowsky a ținut nu de mult în Strasbourg o confe­rință foarte interesantă asupra vii­torului creștinismului. Cunoscător al lui Goethe, Dante, Leonardo da Vinci, autor al mai multor cărți despre el, apărător al creștinismu­lui, Dimitri Merejkowsky și-a înde­plinit o mare datorie și și-a satis­făcut o sfântă dorință din a măr­turisi lumii convingerile sale asu­pra valorii creștinismului. Recons­tituim conferința aici, împletind-o cu reflexiunile noastre. _ Intr'o limbă franceză admirabi­lă, Dimitri Merejkowsky a arătat cum cultura Europei de până acum este rezultatul unui compromis. Conducătorii spirituali ai acestei culturi și cei care-i stau la temelie sunt Leonardo da Vinci și Goethe. Aceștia insă, n’au avut tăria nece­sară pentru a se debarasa complect de antichrist. Leonardo da Vinci a avut un su­flet călducel pentru Christos. N’a a­­vut forța unei hotărîri definitive și integrale. Goethe la fel. Singur Dante a fost un creștin în adevăra­tul sens al cuvântului. Dar nu pe acesta l-au ales ca ar­hitect al culturii noui. • Intr’adevăr, lumea de azi pre­zintă multiple fețe contradictorii, ceea ce dovedește lipsa de siguran­ță, iar aceasta insuficiența princi­piilor care-i stau de temelie. Trăim în plină criză­ și revoluție. Falimentul acestei civilizații se datorește compromisului din care este plămădită : o încercare de sin­teză (bizar amestec !) între Christ și antichrist — înfăptuire hibridă. Or, pentru ca o cultură să aibe priză asupra sufletului omenesc, trebue să pornească neapărat din­tr’o convingere unică și solidă, ca­re singură este imediat producă­toare de fapte. Pentru aceasta nu trebue să ai inima, împărțită, ci să-ți fie în­treagă pentru un ideal. Leonardo da Vinci și Goethe, s’au oprit — ca toți artiștii — la comneplație. N’au trecut la faptă. De aceea n’au a­­juns la misticismul complet și per­fect după cum ar zice Bergson. In­stabilitatea sensibilității artistice, comună multor firi alese, dar de­seori generatoare de zăpăcială so­ră cu nebunia, s-a dus la acea ina­­niție a acțiunii, pe care o obser­văm în viața lor. Dar fără acțiunea, care să tra­ducă convingerea, nu există crești­nism adevărat. Iar principiile mo­rale, oricât de înalte, dacă nu au ca obiectiv și axă pe Hristos, sunt " lifa^areta "reprodiaz­ă lui Faust : „Tu nu ești creștin“ și avea drep­tate, fiindcă pentru Goethe, crești­nismul era numai dragoste. ,Dar dragostea, deslipită de Hristos, n’are nici un sens și nici o forță. Criza de azi a culturii și toate crizele de tot felul se dator­esc toate faptului, că această cultură, care a condus lumea până acum, și-a luat de la oameni principiile călău­zitoare, principii ieșite dintr’o ne­­permisă împreunare a lui Christ cu antichrist. Părerea aceasta — deși intr'o măsură mai exagerată — o întâlnim la un mare teolog prote­stant german, Karl Barth. K. Barth opune radical crești­nismul tuturor celorlalte concepții omenești. Purificarea creștinismu­lui de toate elementele streine, for­mează principiul central al teolo­giei sale. N’am observat însă, la a­­cest nou reformator al teologiei protestante o explicație suficientă a întrupării, a activării creștinis­mului în lume, a realizării unui i­­deal în condițiunile umane ale exi­stenței, când acest ideal n’are nici un punct de contact cu realitățile date. La K. Barth am găsit două planuri fără posibilitate de comu­nicare. Cultura este lăsată de K. Barth în voia ei. D. Merejkowski însă, nuu neglijează. Misiunea creștinismului este de a pătrunde de spiritul său înalt toate manifestările vieții, cu condiția ca el să primeze. Greșala mare a fost înlăturarea lui Hristos de la temelie și întoarcerea în locul lui a valorilor omenești. Nu este vorba de o eliminare a valorilor u­­mane, ci de o ierarhizare înțeleap­tă a lor. O subordonare a tuturor acestora creștinismului dorește­ D. Merejkowski. Ceea ce nu s’a făcut până acum. De aceea, lumea este condusă astăzi la dezastru și nu se desmeticește cu toate acestea, îna­intea unei imense grămezi de jaf, care este creștinismul adevărat, lu­mea moare azi de frig, pentru că nu caută căldura binefăcătoare de­cât în cenușa concepțiilor ome­nești. Singura temelie și unicul ghid al culturii nu poate fi decât Hristos. Nu este decât un nume sub cer, prin care putem fi mântuiți: Iisus Hris­tos. Și noi l-am uitat. Cel ce trebuia să ne fie astăzi Rege, noi l-am expatriat. In Bise­rică, lumea nu-l aude. Biserica s’a îndepărtat tot mai mult de lume și lumea de Biserică, vremea, când o hotărire Dar venit­a eroică și totală se impune. Pe cine vom ale­ge ? Pe Christ ori antichrist ? Nu se poate să-i alegem odată! In ca­pul piramidei nu poate sta decât unu­l singur. Fericirile de pe munte, singure pot fi leacul tuturor maladilor, de care suferă dureros astăzi lumea. Biserica va dura numai dacă își va înțelege astăzi misiunea ei so­cia­lă, aplicând „Fericirile“ la viață. De felul cum va ști și putea în­deplini această misiune, va depin­de soarta lumii și viitorul creștinis­mului printre oameni. Prin aceasta însă valoarea creș­­tinismului nu se va micșora. El va rămâne, în orice caz, independent de oameni și împrejurări, suprema valoare și singura scăpare. Const. C. Pavel -------------oXo LITERATURA, ARTA, IDEI Romantismul muzical din Vorbind în­trun foileton recent ziarul „Cuvântul“ despre ..Structura Romantismului, d. Petru Manóim face următoarele a­­precieri la adresa d-lui Dan Botta: distinsul nostru colaborator care a țiuat de curând la f­undația Dal­les o strălucită conferință despre „Romantismul muzical": „Trebuie să-i mulțumesc lui Dan Botta de a-mi fi dat ocazia să am gândurile acestea, deoarece ele mi sau actualizat numai datorită conferinței ținută de dânsul Sâm­bătă seara, la Fundația Dalles în ciclul „Mari momente muzicale“ organizat de Criterion, și unde a vorbit despre Romantismul Muzi­cal. Rare­ori mi-a fost dat să as­cult o incantație m­ai desăvârșită! Și nu am­ convins încă odată că, Dan flotta, est înainte de toate un mai! al cuvântului, un gânditor al graiului. Dela început și până la sfârșit, cuvântul a devenit muzica iar muzica aceasta, sui generis, o realitate închipuită pentru a su­gera adevărata esență a muzicii. A fost, prin Dan Botta, în încăpe­rea amfiteatrului de la Dalles, timp de o oră, un cosmos muzical, un cosmos pitagorcian, splendid cu arhitectură dar căruia i-a lipsit nu știu ce beție a infinitului. Dacă Dan Botta știa cum să ne ofere la fiecare din ascultători și câte un păhărel de infinit, atunci probabil că întreaga lui conferință ar fi în­semnat extaz. Eu, personal, regret păhărelul... Pentru o ilustrare a conferință, voi cita aceste frag­mente: — „Misterul Romantismului a­­cesta e. Nu privi îndărăt. Crede că îndărătul tău ai lăsat un miracol, dar nu privi, fiindcă nu sunt pro­babil decât brume evanescente! — Clasicul ar spune: Privește mai a­­les îndărăt, reia, reduce, clasifică, simetrizează. — „Unul din preceptele filmului mai e și acesta. Cântecul tău să tulbure până și pietrele. —­­Clasicul spune: Cântecul tău să nu tulbure. Cântecul să fie un cântec al Rațiunii". Formulele sânt fericite? Poate, dar eu simt că Dan Botta­n'a tur­ Tiat pe ele păhărelul acela de in­finit pe care, desigur, Parmenide, c­lasic și auster și solemn cum era, il refuza, considerându-l ca pe un început de orgie mintală“. A apărut darea de seamă asupra cursuri­lor de vară, pentru limba și lite­ratura franceză, ținute la Piatra Neamț, in răstimpul dela 1 Iulie până la 1 Septembrie 1933. Iniți­atorul acestor cursuri este d. prof. N. Șerban, prof. de limba și literatura franceză la Univer­sitatea din Iași. In prefața aces­tei broșuri d-sa arată cauzele și scopul pentru care au fost în­ființate aceste cursuri de vară, întemeiat pe observația că in­fluența franceză a diminiuat după război în România Mare, prin faptul că în provinciile ali­pite limba franceză nu era obli­gatorie în școală și pe motivul crizei, care nu mai permitea ca tinerele elemente să ia drumul Parisului pentru a-și desăvârși cunoștințele — tinerii licențiați erau trimiși la catedre în pro­vincie, unde nu mai aveau oca­zia să-și înmbogățească știința dar nici măcar să-și păstreze tot ce au câștigat un universitate, s’a luat inițiativa înființării unor cursuri de vară, predate în mare parte de profesori francezi. Astfel, la istoria literaturii franceze, anul acesta s’au studiat autorii francezi, începând din sec. XVI: Rabelais, Montaigne, Rous­ard, Corneille, Racine, Mo­liere, Voltaire, Rousseau, Cha­teaubriand, Lamartine, A. de Musset, A. de Vigny, Victor Hu­go, Flaubert, Leconte de Lisle, în broșură Baudelaire și poeții simboliști, E. I Zola și romanul naturalist; to­­­­tul încununat de o lecție finală­­ asupra tendințelor literaturii ș­I contemporane­. Au urmat astfel concomitent lecții de artă, geografie și isto­­­­rie a Franței, explicația texte­ i­lor literare, stil și compoziție,­­ conversație, etc. Participanților li s-a o găzduire confortabilă asigurat pe un preț minim, hrană bună.­­ Direcțiunea cursurilor a orga­­­­nizat în fiecare zi de sărbătoare­­ excursii la mănăstirile istorice , din nordul Moldovei, in orașele,­­ stațiunile climaterice și balenea­­j­re de interes deosebit. Inițiativa aplaudată a d-lui­­ prof. N. Șerban, directorul aces­­­­tor cursuri, s’a bucurat de un de­­s plin succes in rezultatele obți­­j­­­nute. Anul viitor cursurile se vor­­ ține la Brașov. Rusoaica, în ediția II—a „Rusoaica“, romanul de mari proporții și alese calități al d-lui Gib. Mihăescu, apărut recent in ediția ll.a, se bucură ca și la pri­ma tipăritură, de un mare suc­ces de librărie. Se crede că și această ediție se va epuiza în mai puțin de o lupă. Zece ani de la proclamarea Republicei Turce Conferința „Gândirei Europene“ Zilele trecute a avut loc la Aula Fundației Carol I, conferin­ța organizată de „Gândirea E­­uropeană“, cu ocazia împlinirii a zece ani de la proclamarea Repu­­blicei Turce. Primul vorbitor a fost d. N. Batzaria care cu căldură și inti­mitate a răsfoit amintiri din o­­pera de organizare a Turciei noui, la care a luat parte ca memebru în comitetul junilor turici. A vorbit apoi d. Victor Efti­miu, despre „Poezia turcă“ reci­tând câteva poeme din poeții vechi și o admirabilă poezie de primăvară datorită E. S­ Avidu­­llah Supii­ Bey, ministrul Turci­ei la București. A urmat d. Cuza Horta, confe­­rențiind despre antagonismul dintre spiritul Stambulului din timpul sultanilor și spiritul An­karei, după care d-na Floria Capsali a făcut un studiu de eu­­ritmie. E­pigrame Lui Păstorel Teodor­escu de la „Adevărul Literar“ Ca bun creștin și drept latin, Eu cred în tot ce scrie el : Căci adevărul stă în vin Și vinul sade ’n... Păstorel ! Vasile Dorneanu * Lui Radu Gyr care și-a anunțat apariția volumului „Corăbii de hârtie“ N’am să prea mir, maestre Când te-oi vedea întristat, îmi voi spune cu durere . Toate i s’au... scufundat ! D-lui Ștefan rențiu, autorul Ivanovici-Te­­unui volum de Epigrame, apărut recent. Stihurile dumitale Le-am citit, le-am răscitit Am găsit de toate’n­ele Numai spirit n’am găsit. ★ D-lui Aurel Chirescu, autorul următorului catren, publicat în „Viața Literară“. Epigramiștilor : A. C. Calo­­tescu-Neicu și N. Crevedia, autorii volumului „Antologia epigramei românești“. Cum epigramele lor toate lipsite sunt de interes. Și-au făcut calculul că, — poate, — Am cu­ ale altora... succes. RĂSPUNS Dacă nu ți­ e cu supărare Iți supun: succesul a fost mare. Căci tot făcând calculul bine N’am pus nimica și de tine ! A. C. Caiotescu-Neicu­lung, Bucovina­, ne cere să-i tri­mitem socotiala de cat costă inse­rarea acestui anunț. . . . N­ înștiințăm că nu costă niciun ban de cinci. . Urăm onorici Societăți Lig o Culturală Zeița Bradului să pur­ceadă de-acum cu succes pe no­bila cale de cultură ce și-a pro­­pus. Liga culturală „Zeița Bradului“ Primim următoarea scrisoare pe care o publicăm întocmai: Frumosu la 23/X./955 D-l­ Redactor: „Avem noastră am onoar­ea că în comun a în­ființat o societate Culturală Română cu sediul în a­­ceastă Comună cu onoar­e vă ru­găm ca să bine­voiți de a nu a­­nunța publicația in ziarul d-stre înf­i­ini aria acestei societăți și tot odată rog trimiteți socotiala pu­blicări în ziarul d-tre la care se obligă societatia noastră cu nu­mele Liga Culturală Zeița Bradu­lui“. „Cu toată stima. „Secret. „Indescifrabil“. N. R. Dacă am înțeles bine, domnul secrl, al onoraltei socie­tăți Liga Culturală Zeița Bradu­lui din Comuna Frumoșii­­ Câmpu­ Asociația culturală GÂNDIREA EUROPEANA de sub prezidenția d-rei ELENA VACARE­­SCU, va patrona VINERI 3 NOEM­BRIE, or­a 9 seara, in Aula Funda­tei Carol I a cincea conferință din ciclul pe 1933—34 subiectul: RE­PORTAJ. POLEMICA, INTERVIEW. Vor vorbi : d-na MICAELA CA­TARG­. : Tehnica reportaj­ului; d. N DAVIDESCU : Polemica ; d. TU­DOR MUȘATESCU: Interviewuri apocrife. . „ Biletele se găsesc la FEDER și in seara conferinței la FUNDAȚIA CA­ROL I. _____ „Antologia epigramei românești“ în ediția ll-a Zilele acestea, editura „Car­tea românească“ va pune sub ti­par ediția ll-a din „Antologia e­­pigramei românești“. Această carte în care autorii au adunat tot ce au găsit mai suculent in verva românească a cunoscut un mare succes de li­­bărie. Prin materialul ce cuprinde și printr’un foarte interesant stu­diu introductiv, „Antologia epi­gramei românești“ e, intr’un fel, si o carte de interes didactic. Li­tere A apărut revista „Litere“, men­sual de atitudine tinerească, la ca­re colaborează d-nii Mihail Ilovici, cu un articol intitulat „Negativis­mul și spiritualitatea tânără“. — Și iscălesc versuri și proză d-nii : C Teodoreanu, A. Chirescu, Vlaicu Bârna, I. Cruceană, Iorgu Rut, M. Tache, G. Ionescu, M. Dincă. • (Cronici literare, recenzii, curier, etc.). Premiul Albert Loudres va fi decernat la 1 Noembrie u­­nui tânăr reporter de pentru un reportaj apărut talent, in­tr’un cotidian sau hebdomadar in 1933 — dar nu apărut în li­brărie. Sunt mulți candidați. Totuși unii nu îndeplinesc con­dițiile cerute de statut, reporta­­giile fiind apărute în librărie sau pe punctul de a apare. Confederația inteligenții (Urmare din pag­i­a), publicul mare a doctrinei fasciste. Ea conduce școli sindicale și ci­cluri de conferințe în toate cen­trele țării, pentru difuzarea noi­lor principii de viață, susținând pretutindeni biblioteci de specia­litate.­­ Confederația dispune de o sec­ție speciala cu caracter practic de prevedere, asistență și îndrumare profesională. Case de ajutor re­ciproc se întemeiază, general sin­dicale, sau mixte pe regiuni. O îngrijire specială se dă, în timpul iernii, membrilor lipsiți de mij­loace, precum și celor care nu au de lucru. Confederația participă pe cont propriu la marea operă Balilla creind colonii pentru 500 de copii ai membrilor ei. Ea or­ganizează de asemenea excursii de studii sau recreative în țară și peste hotare. întreaga organizație trăiește din contribuția obligatorie a membri­lor, fără ajutor dela stat.­ Fondu­rile ei sunt destul de importante. In 1929 ele erau de 6 milioane lire. In 1951 s’au ridicat la 7,700.000, adică circa 70 milioane lei. Și cresc în fiecare an. Conducerea gene­rală repartizează aceste fonduri nu după proporția sindicală, după necesitățile reale ale fiecă­ri­rei organizații, adică în spiritul unei perfecte solidarități morale și naționale. Prin această organizație a lor, intelectualii sunt încadrați juridic în rosturile statului. Solidaritatea colectivă îi scoate din izolare și din nesiguranță, iar profesiunea fiecăruia devine o contribuție la progresul patriei. Tehnicienii ita­lieni, cari au realizat operele ex­traordinare ale civilizației fascis­te, lucrează, firește, cu alt suflet decât tehnicienii angajați în uto­piile sovietice cari­ ei cei dintâiu­­ând de planurile uriașe și ireali­­zabile ale aventurierilor de la Mos­cova. Solidaritatea națională dă un rost moral înalt fiecărei pro­fesiuni. Mussolini, «dresajndu-se medicilor, le spunea : „Medicul e ca preotul; el întovărășește pe­ om dela început până la sfârșitul vie­ții“. Scriitorii și artiștii „tutelați în libertatea absolută a inspira­ției ]or sunt chemați de fascism să dea un nou avânt și o nouă for­ma strălucitoare singurei materii prime de export a Italiei : inteli­genta creatoare, — cum­ ar zice profesorul Emilio Bodrero. După vechea și glorioasa tradiție a țării, nu există palat public nou la care artiștii să nu fie chemați să-l îm­podobească. Numai „Forul Mus­solini“, grandiosul stadion nou din Roma, e împodobit cu 72 de statui de marmură în mărime de patru ori naturală. Venind acestea, mă gândesc la situația intelectualilor noștri ro­mâni, străini în propria lor țară, exilați la periferia statului, de o democrație căreia nu-i trebuie ge­niu pentru a fi acefală ! Nichifor Crainic A APARUT: CONDAMNAȚII la CASTITATE roman de Dragoș Procopopescu - ROMANUL VREMII -Satira moravurilor noastre EDIT. NAȚIONALA CIORNEI (Colecția Rosicior) Lei 25 ~\

Next