Cinema, 1978 (Anul 16, nr. 1-12)
1978-01-01 / nr. 1
«Sub conducerea partidului, poporul nostru făureşte o lume nouă, în centrul căreia stă omul cu nevoile năzuinţele sale, împlinirea aspiraţiilor sale multiple, materiale şi spirituale. Tocmai această cerinţă se pune în faţa cinematografiei româneşti , de a înţelege bine sensul activităţii depuse de poporul român, aspiraţiile de viitor ale naţiunii noastre şi de a le reda prin mijloacele artei cinematografice într-o formă cît mai atrăgătoare, mai diversă, dar cu un conţinut de idei cît mai bogat şi original.» Nicolae CEAUŞESCU O sărbătoare a noastră, a tuturor Sărbătorim în această lunăM pe tovarăşul Nicolae ■irtema Ceauşescu, la a 60-a aniver- m sare a zilei sale de naştere şi la împlinirea a 45 de ani de activitate revoluţionară avind sentimentul că această sărbătoare aparţine şi obştii cinematografice, ca fiecărei categorii sociale şi profesionale din ţara noastră. De la alegerea sa in fruntea partidului şi Statului, prin voinţa comuniştilor români, a tuturor cetăţenilor ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost prezent, in sensul cel mai propriu al noţiunii, nu numai in toate ţinuturile şi judeţele ţării, dar şi la toate nivelurile şi in fiecare dintre zonele vieţii noastre naţionale. Venind şi revenind in mijlocul a sute şi mii de colective de muncă şi creaţie îlntîlnindu-se şi reintîlnindu-se cu noi, în împrejurările cele mai diferite, la bine şi la greu, secretarul general al partidului ne-a creat ca nimeni altul, prin însăşi dinamica prezenţei sale, imaginea atotcuprinzătoare a patriei, a unităţii de destin a naţiunii noastre socialiste Sărbătorirea sa este şi sărbătoarea cineaştilor şi cinefililor, atît în calitatea noastră fundamentală de cetăţeni ai acestei patrii unice, cît şi în virtutea însemnului profund cu care personalitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu a marcat evoluţia artei noastre, climatul profesiunii căreia îi aparţinem, lumea noastră de idei şi sentimente. Suntem slujitorii şi iubitorii unei arte care şi-a structurat complicatul său aparat de producţie şi creaţie sub ochii unei singure generaţii. In anii socialismului, întreaga perioadă istorică de după eliberare s-a răsfrînt asupra sensibilităţii şi conştiinţei noastre cu o mare acuitate. Tocmai de aceea sîntem în măsură să aducem, la rindul nostru, una dintre mărturiile concludente asupra contribuţiei definitorii pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu a avut-o şi o are în istoria devenirii noastre încrederea de adevărat revoluţionar şi patriot comunist, pe care omul şi conducătorul sărbătorit astăzi o are în forţele creatoare ale acestui popor, s-a vădit pentru noi nemijlocit şi prin modul cum a abordat din primul moment, problemele de maximă complexitate ale artei cinematografice. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a căpătat de la început pentru noi aura firească a conducătorului care porneşte întotdeauna din miezul faptelor, al unor fapte cîntărite cu o excepţională putere de nuanţare, un conducător care porneşte, în aprecierile şi indicaţiile sale, de la cunoaşterea temeinică a realităţilor. Dialectician marxist, fidel poporului său, deschis unei gîndiri moderne asupra lumii, secretarul general ne-a atras întotdeauna atenţia asupra legilor specifice ale artei pe care o slujim, cerîndu-ne să ne ferim de vehicularea unor noţiuni general valabile, făcîndu-ne să înţelegem că forţa artei trebuie să rezulte din capacitatea generalului de a se exprima prin particular: «înţeleg şi împărtăşesc— ne-a spus secretarul general la întîlnirea deschizătoare de epocă nouă pentru cinematografia românească, din 1971 — dorinţa unanimă de a avea mai multe filme, de a da posibilitate regizorilor, scenariştilor şi artiştilor să-şi pună în valoare talentele; este justificat şi necesar. Trebuie, fireşte, ca şi în acest domeniu, al creaţiei cinematografice, «fiecare pasăre să cînte în pomul său». Acordind o atenţie prioritară comandamentelor tematice şi ideologice ale artei noastre socialiste, apreciind-o pentru puterea sa incomparabilă de difuzare, deci pentru funcţia sa formativă şi educativă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu nu se opreşte cituşi de puţin la aspectele preliminare, detectînd cu perspicacitate, cu un nedezminţit simţ al măsurii, totalitatea factorilor care definesc valoarea într-un act de cultură. «Aşa cum am arătat şi in alte împrejurări — preciza tovarăşul Nicolae Ceauşescu tot în 1971 — sîntem In mod hotărft împotriva uniformizării şi şablonismului în artă, inclusiv în cinematografia. Considerăm că este necesar să fie create filme cît mai diferite ca formă, conţinutul de idei să fie exprimat cu mijloace artistice cît mai variate, şi — dacă se poate — desăvîrşite, deşi desăvîrşitul nu se poate atinge nici aici. Să se promoveze mijloacele de expresie şi formele artistice pe care regizorii şi actorii, toţi ceilalţi care concură la realizarea filmelor le consideră mai adecvate pentru a obţine o creaţie de valoare.» Ca toate celelalte categorii de cineaşti, criticii de film au găsit, de fiecare dată, în cuvintele preşedintelui un exemplu de rigoare în depistarea şi respingerea nonvalorii drapată în faldurile bunelor intenţii: «Dumneavoastră ştiţi că şi o idee bună, dacă e prezentată într-o formă plictisitoare, poate avea, cîteodată, o influenţă mai rea decît dacă n-ar fi prezentată deloc. Refuzînd arbitrariul sau etichetarea sentenţioasă, într-un asemenea mod de a gîndi, aprecierea de valoare apare logică, în singura ei relaţie autentică cu finalitatea politică: «Pe lingă conţinutul de idei — care trebuie să stea permanent în atenţia noastră — este necesar să avem în vedere că filmul îşi are legile lui artistice Numai în măsura în care este accesibil, plăcut, interesant, el poate exercita o influenţă puternică asupra spectatorilor, asupra maselor populare». Fiind acela care a determinat, ca în toate domeniile realităţii noastre, o profundă schimbare de ritm şi anvergură în dezvoltarea cinematografiei naţionale, prin triplarea volumului producţiei În câţiva ani, secretarul general al partidului a avut totdeauna în vedere perspectiva transformării cantităţii în calitate, educindu-ne în spiritul unei perpetue autodepâşiri: «Este pozitiv că am ajuns să realizăm 25 de filme pe an — aprecia secretarul general în 1974. Probabil că vă gîndiţi să nu ne oprim însă aici. Adevărat, se produc mai mult de două filme româneşti pe lună. Cerinţele sunt însă mari, problemele care pot fi atacate de cinematografie sunt multiple şi variate». Precizarea reperelor tematice în domeniul filmului de actualitate, inspirat din procesul delicat de formare a omului nou, constructor al socialismului, ca şi în domeniul filmului istoric, închinat dezvăluirii semnificaţiilor contemporane ale luptei înaintaşilor pentru păstrarea fiinţe naţionale, pentru unitate, independent şi progres social, a fost totdeauna însoţită în consideraţiile şi îndemnurile tovarăşului Nicolae Ceauşescu de polemica intransigentă cu filmul de ocazie, cu soluţiile formale. In viziunea sa creatoare,arta nu este o simplă ilustrare a unei epoci, ci un mod de a participa la transformarea ei revoluţionară: «Arta, inclusiv cinematografia, trebuie să contribuie nu numai la redarea a ceea ce se realizează — aceasta are, desigur, o mare importanţă, dar şi la relevarea perspectivei, contribuind la crearea unui anumit mod de gîndire şi înţelegere a dezvoltării viitoare, a poziţiei omului în societatea pe care o edificăm». Adresându-ni-se de fiecare dată, în modul cel mai autorizat, în numele muncitorilor, al tuturor oamenilor muncii din mijlocul cărora provine, tovarăşul Nicolae Ceauşescu ne-a cucerit prin îndemnurile sale de a merge mereu la izvorul viu pe care-l constituie viaţa şi experienţa poporului nostru. Ne-a făcut cea mai convingătoare şi nuanţată demonstraţie a rolului opiniei publice din timpul culturii. De aceea întreaga obşte cineastă a pus şi se angajează să pună şi mai răspicat in fruntea preocupărilor ei cercetarea şi interpretarea ştiinţifică a opţiunilor şi exigenţelor spectatorilor. „ Cu aceste gânduri, cu această angajare, urăm tovarăşului Nicolae Ceauşescu ani mulţi în fruntea partidului şi a ţării, toată sănătatea şi fericirea pe care el însuşi o doreşte şi o urează de fiecare dată oamenilor acestei ţări independente şi suverane, într-o lume mai bună şi mai dreaptă! «CINEMA» 2