Constructorul, august-septembrie 1952 (Anul 4, nr. 135-139)

1952-08-09 / nr. 135

Paci. 2 Din experiența activului cultural Pentru intensificarea muncii culturale in intreprinderile de construcții din regiunea București In perioada de pregătire și desfășurare a dărilor de seamă și a alegerilor sindica­le în întreprinderile din regiunea noastră, perioadă care punea în fața noastră sar­cina intensificării muncii sindicale în toa­te domeniile de activitate, munca cultura­lă de massă s'a ridicat la un nivel mai înalt. In această perioadă atenția noastră s'a îndreptat în special asupra activizării co­misiilor culturale mobilizându-le și îndru­­mându-le pentru a populariza și stimula stahanoviștii și fruntașii în producție, pen­tru a da un nou avânt întrecerii socialiste. Prin cluburi, colțuri roșii și alte mijloace, comisiile culturale au popularizat și ajutat la extinderea metodelor înaintate de mun­că. Deasemeni, o atenție deosebită am acor­dat-o celui de al treilea concurs pe țară al echipelor artistice de amatori. Din 15 echipe artistice 13 au și aderat la con­curs și majoritatea desfășoară o intensă muncă de pregătire. Pentru a ajuta și sprijini în muncă noi­le organe alese am organizat, cu ajutorul Uniunii, un concurs de instruire practică pentru responsabilii comisiilor pe proble­me. In problema muncii culturale lecțiile s’au și ținut urmând să mai aibe loc serie de lecții cu responsabilii care nu au­­ participat la primele cursuri. Popularizarea stahanoviștilor și frunta­șilor în producție s’a făcut prin diferite mijloace de agitație, prin festivaluri or­ganizate special în acest scop, prin gaze­tele de perete. De curând Biroul regional a organizat vizionarea operei ,,Macul Ro­șu“, la care au fost invitați stahanoviști și fruntași în producție de pe toate șantie­rele și întreprinderile de construcții. Printre invitați au fost stahanoviștii Ște­fan Kelemen și Aurel Ana de la întreprin­derea Nr. 201, fruntași în producție de la fabrica de ciment București, responsabilii comisiilor culturale de la întreprinderea Nr. 207 și dela Școala medie tehnică de insta­lații, etc. Pentru intensificarea muncii culturale ne-am străduit să ridicăm la un nivel mai înalt munca de agitație vizuală și activita­tea gazetelor de perete din întreprinderi. Un exemplu pozitiv în această problemă îl constitue șantierul ,,Casa Scânteii’" unde la fiecare loc de muncă sunt afișate lo­zinci care vorbesc de realizările de zi cu zi ale muncitorilor stahanoviști și frun­tași. Datorită sprijinului acordat de noi comisiei culturale de la fabrica de ciment București, aceasta a reușit să facă din gazeta de perete un puternic propagandist și agitator. In articolele din gazeta de perete muncitorii folosesc cu curaj arma criticii și autocriticii, scoțând la iveală realizările și lipsurile în muncă. Pentru a putea cuprinde munca cultu­rală în toate întreprinderile din regiune am format un targ colectiv obștesc. Ast­fel am reușit ca în unele întreprinderi să organizăm, sub conducerea responsabililor culturali din cadrul comitetelor de în­treprinderi, instruirea delegaților culturali­­ din grupe. La Întreprinderile Nr. 201 și 208 responsabilii culturali au întocmit planul tematic pentru cursurile de instruc­taj cu delegații culturali din grupe. Responsabilii culturali întocmesc la fiecare­ 2 săptămâni, dări de seamă asupra activității desfășurate în această perioadă iar în cadrul unei ședințe Biroul regional analizează­ felul cum s'au îndeplinit sarci­nile­­ prevăzute în planurile de muncă și ajută pe cei rămași în urmă să-și lichi­deze lipsurile. Cu toate aceste realizări munca cultu­rală în întreprinderile din regiunea noas­tră mai are o serie de deficiențe. La unele șantiere și fabrici gazetele de perete au o activitate foarte slabă. De pildă la fa­brica de cărămizi „Argila Roșie" nu există nici gazetă de perete, nici panou de onoare. Responsabilul cultural dela a­­ceastă fabrică nu a participat la cursul de instructaj pentru a cunoaște sarcinile ce-i revin în muncă. In această privință o mare parte din vină o poartă și Biroul regional și în special responsabilul cultural care nu a ajutat mai mult comitetele nou alese, fără experiență în munca sindicală, să-și cu­noască sarcinile și să le ducă la îndepli­nire. Așa s'a putut întâmpla ca la între­prinderea Nr. 18 Instalații echipa artistică să nu adere la concurs decât cu mare în­târziere iar echipa Trustului Nr. 2 nici până astăzi nu a aderat, deși are posibilități mari în această privință. O serie de lipsuri sunt și în ce privește intensificarea difuzării cărților din bi­blioteci, ca de pildă la întreprinderea Nr. 18 unde de 3 luni biblioteca nici nu a fost deschisă. Biroul regional nu a sesizat din vreme rămânerea în urmă a acestor comitete, mulțumindu-se să ia cunoștință de rapoar­tele primite, fără a cerceta pe teren. Deasemenea o cauză a lipsurilor este și faptul că colectivul nostru obștesc nu a ținut la timp ședințe de analiză a muncii sale. Pentru ca aceste lipsuri să poată fi lichi­date în viitor, ne-am întocmit un plan de muncă în care am prevăzut intensificarea muncii culturale în toate întreprinderile, îndreptându-ne atenția în special asupra acelor probleme unde s'au înregistrat lip­surile cele mai serioase, ajutând comite­tele de întreprinderi și comisiile culturale în munca lor și controlând efectiv pe te­ren felul cum sunt duse la îndeplinire sar­cinile. Preocupându-ne îndeaproape de munca culturală, cu sprijinul Uniunii Sin­dicatelor Constructori, vom putea face ca comisiile culturale din comitetele de între­prinderi de construcții și materiale de construcții din regiunea București să devină factori activi în munca de ridicare a nive­lului cultural și politic al masselo­r, în lup­ta pentru intensificarea întrecerii socialiste, pentru îndeplinirea sarcinilor de plan. GH. GHERMAN responsabil cultural în Biroul sindical regional constructori București Slaba activitate a clubului întreprinderii­ Nr. 19 Instalații Alegerea noului comitet al întreprinde­rii. 19 Instalații a constituit pentru sariați un prilej de analiză temeinică și sa­muncii desfășurată pe linie culturală, sco­­a­tându-se în evidență că această muncă a fost, în general slabă și nu a corespuns ce­rințelor massei salariaților. Aceștia au cerut, și noul comitet și-a luat angajamentul, să intensifice munca culturală în special în ce privește activi­tatea clubului. , Dar angajamentul luat de comitet a ră­mas pe hârtie. Responsabilul cultural tov. Gheorghe Enescu, nu și-a întocmit nici până acum un plan de muncă cu sarcini precise pentru fiecare membru din comi­sia culturală. Drept urmare a faptului că nu există o preocupare a responsabilului cultural în a­­ceastă problemă activitatea clubului scăzut mult ajungând chiar­ să se destra­u­me și ceea ce a fost organizat până acum. Aceasta se datorește în mare parte comi­tetului de întreprindere și tov, președinte personal, care nu a controlat felul cum înțeleg unii tovarăși să-și ducă la îndepli­nire sarcinile ce le revin. Dând dovadă de multă comoditate res­ponsabilul comisiei culturale tov. Gheor­ghe Enescu nu se îngrijește nici de felul cum se desfășoară cercurile de lectură în cadrul clubului. Iată de pildă un exemplu de felul cum s'a desfășurat activitatea cer­cului de lectură în ultima săptămână. Din zece tovarăși câți fac parte din cercul tovarășei Aurora Iancu nu au venit decât doi. Ședința cercului de lectură s-a ținut totuși, dar cu muncitorii aflați întâmplă­tor la club, care nici nu știau despre ce este vorba, neputând astfel participa la discuții. Tov. Gheorghe Enescu cunoaște această situație și o motivează spunând că „deo­camdată" nu sunt bine organizați, nu au încă un program de funcționare a clubu­lui. Dar oare când va reuși comisia cultu­rală să organizeze munca clubului, căci a trecut mai mult de o lună de când a pri­mit această sarcină ? Muncitorii sunt dornici să-și ridice ne­contenit nivelul cultural și ideologic și clubul constitue unul din mijloacele cele mai bune în acest scop. Comitetul de în­treprindere are datoria să-și respecte an­gajamentul luat în fața adunării genera­le și să mobilizeze comisia culturală în îndeplinirea sarcinilor ce-i revin. Clubul trebue să-și desfășoare munca pe baza u­­nui program bine întocmit și în această muncă să fie atrași stahanoviști și fruntași în producție care să contribui la îmbună­tățirea muncii culturale și să se legați direct de activitatea clubului. simtă " Cu sprijinul comitetului de întreprinde­re, privind cu toată seriozitatea sarcinile încredințate, comisia culturală și colecti­vul de conducere a clubului își vor putea îndeplini cu succes sarcinile ce le revin. ELENA DAVID î I CONSTRUCTOR UT ZIUA MINERULUI In lupta dusă timp de decenii de către clasa muncitoare în frunte cu partidul ei, pentru doborîrea jugului exploatării ca­­pitalisto-moșierești, în lupta care se duce astăzi pentru făurirea socialismului în patria noastră, minerii au adus și a­­duc o contribuție din cele mai de seamă. Chinuită a fost viața minerilor pe vre­mea­ când domneau nestânjenite intere­sele burgheziei, metodele ei de jaf, de secătuire a bogățiilor țării și a celor ce le scoteau la lumina zilei. Zeci de mii de șomeri, zeci și sute de mineri uciși în accidentele ce se țineau lanț, traiul de mizerie și întuneric — iată înfioră­­torul tablou al acelor vremi, împotriva împilării și a reacțiunii, pen­tru înfăptuirea idealurilor socialiste care prinseseră viață în marea Uniune Sovie­tică, minerii au dus o luptă crâncenă, fără să dea înapoi în fața niciunei pie­dici, a niciunuia din bestialele acte de represiune, încă din 1916, și apoi ori de câte ori se intensifica suflul miș­cării revoluționare, pe care teroarea deslănțuită de burghezie nu-l putea stă­vili, minerii s’au ridicat, sub conducerea Partidului Comunist, la luptă pentru­­ drepturile lor, pentru doborîrea fascis­mului, pent­ru pace, pentru prietenie cu­­ Uniunea Sovietică.­­ După eliberarea țării noastre de către ] ostașii sovietici, minerii s’au alăturat, la­­ chemarea partidului, efortului clasei ’ muncitoare pentru înlăturarea consecin­țelor dezastruoase ale războiului, pentru refacerea și însănătoșirea economiei na­ționale, împotriva sabotajului criminal al burgheziei. Odată cu proclamarea Repu­blicii Populare Române și cu naționali­zarea mijloacelor de producție, munca și viața minerilor a căpătat un nou conți­nut. Cu uriaș entuziasm au pornit ei la îndeplinirea și depășirea sarcinilor de plan. Producția de cărbune a înregistrat un salt fără precedent, crescând de pildă în 1951 cu 17,9% față de cea din 1950 In producția mineră de cărbuni­­ au fost introduse și se extind cu succes tehnica înaintată sovietică, mecanizarea muncii, procedeele raționale de lucru, întrecerii socialiste s’au ridicat la focul mineri stahanoviști și fruntași în producție care sunt înconjurați astăzi de dragostea în­tregului popor: Geza Kopetin, Eugen Barta, Grigore Șiller, Anton Raica etc. Partidul, forța conducătoare a regimu­lui de democrație populară, poartă o per­manentă grijă fată de ridicarea nivelului de trai al minerilor. Au crescut salariile muncitorilor din industria cărbunelui, re­giunile carbonifere cunosc o din ce în ce mai intensă viață social-culturală. Con­structorii participă cu însuflețire la înăl­țarea a sute de noi apartamente și că­mine confortabile în toate așezările mun­citorești ale minerilor și în primul rând în Valea Jiului. Semnul cel mai evident al sprijinului pe care partidul îl acordă minerilor a fost consfătuirea pe țară­­ a muncitorilor mineri din industria carbo­niferă, organizată recent la Petroșani, și în cad­rul căreia conducătorul iubit al poporului nostru, tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, a stat de vorbă cu mi­nerii, i-a felicitat pentru succesele lor, le-a ascultat propunerile și le-a trasat mărețe sarcini de luptă. Ca un semn deosebit de cinste pentru bravii mineri, partidul și guvernul au ho­­tărît ca în fiecare an, în luna August,­sa se sărbătorească „Ziua Minerului”. In acest an, „Ziua Minerului” se desfă­șoară în condițiile entuziasmului general stârnit de desbaterea publică a proiec­tului noii Constituții a R.P.R. „Bogățiile de orice natură ale subso­lului, fabricile, uzinele și minele... con­stitue — arată proiectul de Constituție — proprietate de stat și sunt­ bunuri ale în­tregului popor”. Iată asfel consfințită pe cale legislativă cucerirea pentru care au dus o atât de aprigă luptă munci­torii mineri, alături de întreg poporul muncitor : Cărbunele pe care minerii îl smulg pă­mântului alimentează fabricile și uzinele noastre, termocentralele noastre, trans­portul feroviar. El este o chezășie a des­­voltării economice a scumpei noastre pa­trii ,a mersului victorios spre socialism, a consolidării lagărului păcii și democra­ției. Bravii mineri pe care-i sărbătorește as­tăzi întreaga țară, își strâng rândurile în jurul partidului drag, la chemarea to­varășului Gheo­rghe Gheorghiu-Dej : „Să mergem înainte, tovarăși mineri, pe drumul luptei pentru realizarea și de­pășirea planului cincinal, pentru con­struirea socialismului și apărarea pe drumul fericirii și bunei stări, păcii, că­­lăuzindu-ne de învățătura marelui geniu al omenirii muncitoare, părintele și prie­tenul cel mai bun al poporului nostru, tovarășul Stalin“. Muncitorii și teh­nicienii construc­tori se mândresc cu noile clădiri de lo­cuit pe care le-au ridicat anul acesta în cartierul munci­toresc al centrului miner Petrila. Ce sa citim CUM MUNCIM NOI pentru Înflorirea patriei — Editura Tineretului — Volumul cuprinde o culegere de scri­sori de la câțiva tineri stahanoviști, re­prezentanți de frunte ai tineretului nos­tru care, mobilizat de Uniunea Tinere­tului Muncitor, aduce o contribuție de seamă la construirea socialismului. Mândri de rezultatele deosebite pe care le-au dobândit prin folosirea me­todelor sovietice, autorii acestor scri­sori își împărtășesc experiența și ce­lorlalți tineri ai patriei noastre­„Avem în față pilda tinereții eroice a conducătorului Partidului. Vom ști să ne facem țar­a și mândră și puter­nică.” Acesta era legământul pe care-l făcuse cu șase luni înainte de a fi de­corat cu Ordinul Muncii cl. 111-a, Nea­­gu Constantin, responsabilul unei bri­găzi stahanoviste de producție. Dar, atât Neagu Constantin cât și Io­sif Bonko, Ioana Mâțu, Mihala­che U­­șurelu, Ana Fischterman și Alexandru Ion, sunt conștienți de faptul că noua lor atitudine față de muncă le schimbă întreaga lor viață, îi face să învețe mai mult, să trăiască o intensă viață de co­lectiv, să lupte pentru ștergerea hota­rului dintre munca fizică și munca in­telectuală. Broșura „Cum muncim noi pentru înflorirea Patriei’’ servește la educarea comunistă a tineretului nostru în spiri­tul unei noi atitudini față de muncă. Noi locuințe in Valea Jiului Bravii mineri din Valea Jiului trăiesc zile din ce în ce mai fericite. Apuse sunt pentru totdeauna vremurile „văii plângeri"’ oare era Valea Jiului în trecut, vremurile muncii s­­tov­­­toace, expusă la tot felul de pericole, ale vieții uimite și n­eîndestulate în cocioabele dărăpă­nate din orășelele mizere. Mlădițele vieții noi, despre care vorbea to­varășul Gheorghe Gh­eorghiu-Dej la consfă­tuirea pe țară cu minerii din industria carbo­niferă, cresc tot mai viguros, ele aduc bel­șugul și bucuria muncii depuse în folosul tu­turor și răsplătite just, întregul popor muncitor se interesează cu dragoste de succesele minerilor. Câtă bucu­rie e pentru constructorii din Valea Jiului să știe că minunatele locuințe pe care ei le clă­desc sunt destinate celor care de acolo, din abataje, scot la iveală cărbunele, „pâinea in­dustriei" . In toate așezările bazinului carbonifer frea­mătă astăzi ritmul construcției. In anul trecut, minerii Văii Jiului au primit 1­n apartamente și 18 cămine. Până la sfârșitul cincinalulii, ei vor căpăta în folosință 5000 locuințe noi dintre care 900 apartamente în cursul ace­stui An­. Constructorii și-au luat angajamentul să ter­­mine până la 23 August o primă serie de 160 apartamente cu o suprafață locuibilă de 12 000 m. p. Ca alte 393 apartamente s'au început lucrările de bază. Pe lângă șantierele existente la Uricani, Lupeni, Vulcan, Lonea, Aninoas­a, Petrile, alte noi șantiere sunt planificate a se deschide în perioada imediat următoare. Noile orășele și cartiere muncitorești, au cvartare armonios așezate, cu oase și blocuri luminoase înconjurate de spații verzi, cu cluburi și alte construcții splon­al-culturale, sunt nu numai o cucerire a arhitecturii noastre socialiste, ci și rodul tehnicii noi, sovietice, folosite pe larg de către constructori. Pentru a grăbi ritmul lucrărilor, astfel ca locuințele să fie cât mai repede date în folosință, se folosesc mecanis­­me de înaltă productivitate, materiale prefa­bricate din resurse locale, procedee tehnolo­gice noi. Metodele sovietice de lucru sunt larg răspândite printre constructori. Glnstindu-i pe bravii lor tovarăși care săr­bă­­toresc la 10 August „ziua minerilor", construc­torii din Valea Jiului sunt mândri că și ei con­tribuie la traducerea în viață a mărețelor drep­turi înscrise în proiectul de Constituție R.P.R., la întărirea regimului de democrație a populară, care, după cum arată tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, „asigură muncitori­lor mineri, ca și tuturor oamenilor muncii, creșterea necontenită a nivelului lor de trai, luând noi și noi măsuri pentru asigurarea bunei stări a poporului“. MIHAI ȘTEFAN corespondent Unele probleme ale legăturii intre proiectanții și executanții construcțiilor In opera de realizare a mărețelor cons­trucții prevăzute de planul cincinal și de planul de electrificare a R.P.R., sectorul proiectării are un rol însemnat și de răs­pundere. Pe baza studiului amănunțit al științei și tehnicii sovietice a construcții­lor, proiectanții nu numai că îmbunătățesc necontenit calitatea proiectelor ci, toto­dată aprofundează studiile științifice și fac experiențe de laborator pentru a ob­ține rezolvarea pe o cale nouă și mai economică­ a problemelor ce le ridică practica producției în construcții. Astfel, se poate afirma că fără adânci­rea studiilor de către institutele de pro­iectare, pe baza experienței sovietice, răspândirea folosirii elementelor prefabri­cate în construcții ar fi avut o desvoltare mult mai lentă și mai defectuoasă. Organizarea unor unități speciale de proiectare a ridicat totuși problema legă­turii între aceste unități și cele de exe­cuție, cu atât mai mult cu cât în asigura­rea acestei legături s'au ivit deficiențe. Intr’adevăr, pe de o parte, institutele de proiectare nu s’au preocupat întot­deauna ca proiectele să fie cât mai clare în expunere, pentru a n­u da loc la inter­pretări felurite, nu s’au preocupat să folo­sească cât mai bine materialele locale sau elemente pentru a căror realizare între­­prinderea de execuție să fie pregătită dispunând de utilajul necesar. Pe de altă parte, adesea unitățile de execuție nu au căutat să rezolve proble­mele puse­­ de neclaritatea proiectelor, prin consultarea proiectantului; uneori a­u fost schimbate părți de proiecte, modifi­că­n­du-se chiar amplasamentul unor lucrări fără avizul proiectantului. Sesizând aceste lipsuri, Ministerul Con­strucțiilor și al Industriei Materialelor de Construcții ,a căutat să îndrume institutele de proiectare și unitățile de execuție spre stabilirea unui contact mai strâns, deter­minând fazele de construcție în care con­sideră obligatoriu contactul între proiec­tant și executant și anume: fixarea am­plasamentului, stabilirea naturii terenului de fundație la cota de fundare indicată de proiect, verificarea cofrajului si armă­turilor montate înainte de turnarea beto­nul­ui. Aceste trei faze sunt de cea mai mare însemnătate în realizarea unei construc­ții, și contactul între executant și proiec­tant în aceste ocazii s-a considerat abso­lut necesar, urmând ca în desfășurarea lucrărilor acest contact să fie reluat ori­când va fi necesar. Din studiul deficiențelor întâmpinate în realizarea unui contact și mai strâns între institutul nostru și întreprinderile de exe­cuție, s'a ajuns la anumite concluzii, care constitue un îndreptar pentru desvoltarea acestor relații pe un plan mai larg în institutul nostru. Astfel, la elaborarea proiectului, pro­iectantul ia legătura cu întreprinderea de execuție pentru a se cunoaște posibilită­țile de producție ale întreprinderii la data construcției, și cu organele locale ale beneficiarului, pentru o cât mai bună in­formare asupra posibilității de folosire a materialelor locale. La avizarea anteproiectelor și proiecte­lor, este chemat ca membru în comisia de avizare și reprezentantul întreprinderii executante, care își susține punctul de ve­dere. Odată cu începerea lucrărilor, proiec­tantul trebue să se informeze la întreprin­derea de execuție asupra planificării fa­zelor de construcție și să urmărească apoi desvoltarea lor, informându-se de realiza­rea acestui plan pe teren. Cu prilejul stabilirii amplasamentului, când are loc primul contact între proiec­tant și organul de execuție direct al lu­crării, proiectantul trebue să expună pro­iectul într-o ședință cu tot personalul teh­nic al șantierului, analizându-se în comun fazele și detaliile de execuție, pentru în­sușirea de către executant a proiectului în cele mai mici amănunte. Deasemenea la a­­ceastă ședință trebue definitivat progra­mul de execuție pe faze, fixându-se și da­tele aproximative când va fi necesară pre­zența proiectantului. Pentru cazurile în care proiectantul n­u poate răspunde la chemarea șantierului, este necesar să existe în cadrul institutu­lui un corp de control al execuției proiec­telor, format eventual din șefii de proiect care cunosc îndeaproape specificul cons­trucției și care să aibă sarcina medială de a ține contactul strâns cu șantierul. Când se găsește pe șantier, proiectantul trebue să urmărească luarea la timp a cu­burilor de probă pentru betoane și rezul­tatele acestor probe; de asemenea, în ca­zul întrebuințării betonului vibrat, e­ tre­bue să asiste la o probă prealabilă a apa­ratelor și a rezultatului metodei întrebu­ințate. E necesar ca proiectantul să asiste încercarea sub sarcini a construcției exe­la­cutate sau la încercarea izolării terasa­­mentelor. O importantă contribuție la rezolvarea dificultăților concrete poate aduce orga­nizarea unor ședințe comune între între­prinderile de construcții și institutele de proiectare, în care să se examineze atât proiectele care urmează să intre în exe­cuție, cât și cele executate recent, astfel încât concluziile trase să folosească atât unora cât și celorlalți. Aceste măsuri, Ca și oricare altele ivite din colaborarea practică pe teren, trebue­­ să ducă la strângerea legăturii între r pro­­iectanți și executanți, pentru folosirea pe larg a soluțiilor celor mai economice a materialelor din resurse locale, pentru îmbunătățirea calității lucrărilor, astfel încât mărețele noastre construcții ale ră­cii și socialismului să-și înalțe cât mai curând zidurile. Ing. I. GRUNBERG I. P. S. R. Cât mai multe economii pe șantierele de construcții Mărețul, program de con­stru­cții prevă­zut de primul nostru plan cincinal, pla­nul construirii bazelor economice alle so­ciatismului, întruchipează politica de pace a partidului și guvernului nostru, care îndreaptă eforturile oamenilor mun­cii spre făurirea unui viitor luminos în­tregului popor muncitor. Amploarea și ritmul tot mai viu al a­­­cestor construcții constitue o dovadă con­cretă a nesecatei energii creatoare a po­porului nostru muncitor, a forței statului nostru democrat-popular care — așa cum arată proiectul de Constituție — „asigură întărirea și desvoltarea forțelor de pro­ducție ale țării prin industrializarea ei socialistă, prin lichidarea înapoierii eco­nomice, tehnice și culturale”... Construirea de noi fabrici și uzine, centrale electrice, așezăminte de cultură și sănătate, locuințe muncitorești, etc. ne­cesită însemnate cantități de materiale de construcții. Cu toate că în ultimii ani Industria materialelor de construcții — datorită însemnatelor investiții și muncii pline de abnegație a muncitorilor și teh­nicienilor din acest sector — a făcut­­ pași însemnați pe calea sporirii continue a producției, ritmul mereu crescând al lu­crărilor de construcții din țara noastră face să avem nevoie de cantități tot mai mari de materiale de construcții. De aici, se pune cu toată tăria sarcina folosirii cu chibzuială a materialelor. Introduceri­, pe toate șantierele patriei noastre, a unui regim sever de economii. Prin legea planului cincinal se trasea­ză Industriei construcțiilor sarcina de a reduce cu 25 °/s prețul de cost la lucrările de construcții. Realizarea acestei sarcini va contribui la sporirea volumului acu­mulărilor socialiste, condiție de seamă pentru creșterea continuă a forțelor de ★ Ing. V. GORA director adjunct la Comitetul de Stat al Aprovizionării d­­e producție ale patriei noastre, pentru în­tărirea puterii ei economice, pentru des­voltarea culturii și ridicarea bunei stări materiale a celor ce muncesc, îndeplinirea planului de reducere a prețului de cost al construcțiilor pune în fața constructorilor noștri sarcina deose­bit de importantă de a realiza economii la consumul de materiale. Pentru acea­sta, colectivele tuturor­ șantierelor au da­toria ca, prin însușirea și aplicarea me­todelor constructorilor sovietici, să folo­sească cât mai rațional materialele de construcții, să lupte împotriva risipei, pentru mai buna gospodărire a șantiere­lor. Pe un mare număr de șantiere și în­tr-o serie de întreprinderi de construcții există o preocupare serioasă pentru eco­nomii, pentru gospodărirea cu grijă a materialelor de construcții. Muncitorii și tehnicienii trustului 1 construcții, de pildă, prin folosirea me­todei cofrajelor alunecătoare, au între­buințat numai a cincia parte din cantita­tea de material lemnos planificată. Prin aplicarea panourilor și cofrajelor dem­on­­tabile pentru plăci și grinzi de dimen­siuni mici, constructorii de pe șantierele întreprinderii 2 construcții au reușit să realizeze în cursul anului 1951 o econo­mie de 2800 m. p. material lemnos. Suc­cese în lupta pentru economisirea mate­rialului lemnos a obținut și colectivul întreprinderii Nr. 5, care, prin introdu­cerea unei noi metode de cofraje pe șan­tierul fabricii de țesătorie „Constantin David“, a economisit circa 300 m. c. ma­terial lemnos. In lupta pentru realizarea de economii de materiale, un rol important îl are in­troducerea metodelor industriale în con­strucții. Folosirea de elemente prefabri­cate asamblate pe șantierele trustului .5 construcții — Orașul Stalin, a dat putin­ța muncitorilor și tehnicienilor să spo­rească ritmul construcțiilor, să realizeze însemnate economii de materiale, îndeo­sebi de material lemnos, înlocuirea materialelor scumpe și defi­citare prin folosirea, în mod organizat, a materialelor ieftine din resurse locale, constitue deasemenea o sursă însemnată pentru realizarea de economii. Rezultate însemnate în această direcție s-au obți­nut pe șantierele trustului 7 construcții din Valea Jiului. Cu sprijinul Institutului de cercetări din cadrul Ministerului Con­strucțiilor și Industriei Materialelor de Construcții, pe șantierele acestui trust s-a trecut la înlocuirea materialului lemnos și a cărămizilor cu blocuri de sgură cu steril, economisindu-se astfel importante cantități de materiale de construcții. Pen­tru a ne da seama de marile economii ce se pot obține în acest fel, este destul să arătăm că numai la materiale de bază, e­conomiile se vor ridica la 6 milioane de cărămizi și la mai multe mii de m, o material lemnos. Un mijloc important pentru realizarea de economii pe șantierele de construcții îl constitue transportarea, c­u minimum de pierderi, a cimentului în vrac. Pe unele șantiere și în cadrul unor întreprinderi cum sunt, de pildă, întreprinderea de construcții Cluj și șantierul „Progresul"­­Brăila, unde a existat o preocupare în a a­ceastă direcție, s’a reușit să se reducă procentul pierderilor la numai 3,5s/o. Aceste succese nu trebue să ne facă sa trecem cu vederea lipsurile serioase care există încă în ceea ce privește economisi­rea materialelor de construcții. Din pă­cate sunt încă destul de numeroase cazu­rile când în munca de proiectare nu e­xistă o preocupare permanentă pentru e­comomii, mai sunt șantiere unde risipa și lasa de gospodărire a avutului obștesc se manifestă cu putere. O sursă de risipă și irațională folosire a materialelor de construcții, în momen­tul de față, este felul cum se întocmesc unele proecte. Mulți proiectanți nu sunt preocupați ca, înainte de întocmirea procetelor, să facă un studiu amănunțit pe teren pentru a găsi soluțiile cele mai economice din punct de vedere al con­sum­ului de materiale, ci se mulțumesc să elaboreze procetele din birou, fără a cu­noaște temeinic situația reală. Așa se face că se proectează uneori lucrări cu totul inutile care atrag după sine risipă de materiale. Trebue spus deasemenea că la unii proiectanți există tendința de „generali­zare“ în proecte, de întocmire de proiec­­te-tip, învechite și neeconomice, fără a ține seama de metodele sovietice de proectare, fără ca în prealabil să se stu­dieze posibilitățile de înlocuire a mate­rialelor scumpe cu materiale din resurse locale. Pe unul din șantierele întreprin­derii Energoconstrucția, au fost realizate până în prezent mai multe mii de m.p. construcții din lemn, cu totul neeconomi­­ce și fără a se întrebuința materiale din resurse locale. Din analiza făcută ulte­rior, s’a constatat că dacă s’ar fi folosit în mod rațional materialul lemnos, sau dacă lemnul ar fi fost înlocuit, în mare măsură, cu materiale locale, s’ar fi putut econom­isi circa 60Vo din cantitatea con­sumată. Pe o seamă de șantiere și în cadrul unor întreprinderi de construcții, se mai face încă o risipă netăgăduită de mate­­riale de construcții. Astfel, conducerea administrativă a întreprinderii de con­strucții Nr. 9 Cugir a lăsat timp înde­lungat, în ploaie și zăpadă, cantități a­preciaibile de cărămidă. Deasemenea, pe șantierul ,,Sovromtrector“ Orașul Stalin, s’a risipit cu prilejul transportării în vrac dela gară până la șantier circa 20­ Vo din cantitatea de ciment. Pe alte șantiere se găsesc aruncate, la fiecare pas, res­turi de material lemnos, cărămizi, etc., se irosesc mari cantități de materiale de construcții. Această nepăsare față de a­vutul obștesc, care mai dăinue pe unele șantiere, trebue grabnic curmată . In elite locuri nu există o preocupare susținută pentru buna organizare a șan­tierelor. Datorită faptului că proiectele de organizare a lucrărilor de construcții se execută fără prealabila revizuire de către conducerile administrative și tehni­ce ale șantierelor, se irosesc uneori în­semnate cantități de materiale. Așa, de pildă, se fac baracamente fără a se ține seama de nevoile reale ale șantierelor, cofrajele și schelele sunt executate la voia întâmplării, fără a se indica în mod precis consumul de materiale și modul de recuperare a lor, etc. Se știe că normarea consumului de materiale și ținerea unei evidențe exacte a consumurilor specifice sunt factori d­e seamă în lupta pentru economii. Cu toa­te acestea, în unele locuri, maiștrii și tehnicienii, insuficient controlați de către conducerile șantierelor, mai practică me­tode de normare empirice, care duc la risipă și la mărirea consumurilor speci­fice. Multe din șantierele noastre nu au introdus încă o evidență clară și precisă a consumurilor de materiale, iar pe alte șantiere evidența este mai mult formală . Lipsa de evidență explică, în mare mă­sură, risipa de materiale care se face pe șantierele sectorului Craiova al trustului 6 construcții și pe șantierele din cadrul trustului 3 construcții. Neexistând evi­dența, constructorii acestor unități sunt lipsiți de un stimulent puternic în lupta pe care o duc pentru economii de mate­riale, pentru reducerea prețului de sosi al construcțiilor. Lichidarea lipsurilor care mai dăinue pe șantiere și în munca de proectare tre­bue să constitue o preocupare de frunte a tuturor oamenilor muncii care lucrează în construcții. Muncitorii, tehnicienii și conducătorii șantierelor trebue să fie pă­­trunși de vigilență sporită, pentru a ve­dea dacă în spatele cazurilor de risipă și lipsă de spirit gospodăresc nu se află mâna ticăloasă a dușmanului de clasă Cu cea mai mare hotărî­re trebue luate măsuri energice față de asemenea acte dușmănoase ca acela săvârșit de arhitec­tul Petre Achim care, conducând o lu­crare de construcție la R.­Vâlcea, a în­străinat avutul obștesc, vânzând elemen­telor chiaburești din comuni­ o parte di­n cimentul destinat construcției. Asemenea ticăloși trebue să-și primească pedeapsa pe care o merită. Cei care risipesc avu­tul obștesc, cei­ care fură sau strică pro­­prietatea socialistă trebue să simtă din plin mânia poporului, să fie pedepsiți tot atât de aspru ca și spionii și trădătorii. Conștiința faptului că construim pentru noi, pentru bunăstarea și fericirea între­gului e­xpor muncitor, pentru pace, tre­­­bue să însuflețească pe fiecare construc­tor în lupta pentru lichidarea lipsurile, pentru zădărnicirea oricărei acțiuni a dușmanului de clasă. Conducerile trusturilor, întreprinderi­lor și șantierelor de construcții au datoria ca, printr-o justă organizare a lucrărilor de construcții, prin buna depozitare gospodărire­a materialelor, prin introdu­și­cerea normelor de consum și a unei evi­dențe clare­­ și precise a consumurilor și prin studierea posibilităților de folosire a materialelor din resurse locale, să asi­gure condițiile necesare introducerii unui regim sever de economii la materialele de construcții. Desfășurând tot mai larg întrecerea socialistă, muncitorii, tehnicienii și iogi­­nerii constructori trebuie să lupte pentru a găsi mereu noi căi și metode de eco­nomisire a materialelor de construcții, pentru a putea contribui la reducerea prețului de Cost al construcțiilor, la în­tărirea și înflorirea patriei noastre. Articol apărut în „Scânteia" Nr. 2420

Next