Contemporanul, ianuarie-iunie 1952 (Anul 6, nr. 1-274)

1952-01-04 / nr. 274 (1)

2 Emisiunile pentru agitatori, ajutor preţios în desfăşurarea agitaţiei politice de massă condiţia principala de care depinde desfă­şurarea cu succes a agitaţiei politice d massă, este pregătirea temeinică politică, idee logică şi culturală a agitatorilor. Instructaje periodic, plenarele agitatorilor, organizarea , seminarii în legătură cu Hotărîrile Partidulu­­i Guvernului sunt câteva din mijloacele folo­site de organizațiile de partid în acest scop Un mijloc deosebit de eficace pentru pregă­tirea agitatorilor, care oferă posibilitatea Comunicării rapide a problemelor noi ce se ridică în faţa muncii politice de massă şi care prilejueşte realizarea unui larg schimb de experienţă între colectivele de agitatori, este emisiunea radiodifuzată. , Emisiunile pentru agitatori în limba r­omână şi maghiară au apărut din necesitatea pregă­tirii operative a agitatorilor. Ele s-au dovedit un bun mijloc de înarmare a agitatorilor cu cunoştinţele politice necesare, devenind un sprijin de mare importanţă în munca de zi cu zi a agitatorilor. Una din contribuţiile de seamă pe care a­­ceste emisiuni le dau la îmbunătăţirea muncii de agitaţie este răspândirea experienţei pozi­tive dobândite de colectivele de agitatori frun­taşe în munca de mobilizare a muncitorilor în întrecerea socialistă, de mobilizare a tuturor oamenilor muncii la lupta pentru pace. Colectivele de agitatori din nenumărate întreprinderi au putut astfel cunoaşte şi folosi experienţa bogată a agitatorilor din Valea Jiului, de la Combinatul „Gh. Gheorghiu-Dej“ — Hunedoara, de la Atelierele „Griviţa Roşie“ —Bucureşti, Uzinele „23 August“, etc. Agita­torii de la sate au primit deasemeni prin aceste emisiuni un ajutor important; ei au putut cu­noaşte pe această cale experienţa de muncă a colectivelor de agitatori din gospodăriile agri­cole colective fruntaşe ca „Gheorghi Dimitrov“, din regiunea Ialomiţa şi „23 August“ din re­giunea Botoşani precum şi experienţa unor colective de agitatori de la sate care au obţi­nut succese în munca dusă pentru constitui­rea de noi gospodării agricole colective, ca de pildă în comuna Gândiţi, regiunea Bacău sau în comuna Izvorul Dulce, regiunea Buzău. Un mare ajutor în îmbunătăţirea muncii agitatorilor, îl constitue acea parte a emisiunii intitulată „Să învăţăm din experienţa agita­torilor sovietici“. Formele avansate, folosite de agitatorii sovietici în munca de educare comu­nistă a m­asselor, devin astfel un bun preţios la îndemâna colectivelor de agitatori din ţara noastră. A fost popularizată experienţa colec­tivelor de agitatori sovietici în domenii impor­tante ale muncii de agitaţie, ca organizarea convorbirilor, folosirea diferitelor forme ale agitaţiei vizuale, etc. Aceasta a dat posibili­tate agitatorilor din întreprinderi, din insti­tuţii şi de la sate, să aplice în diferite campanii politice metode de muncă din ce în ce mai e­­ficace. Astfel, învăţând din experienţa unei caravane de agitatori din Uniunea Soviet­­ică, experienţă popularizată la aceste emi­siuni, agitatorii din Baia Mare au obţinut succese importante în acţiunea desfăşurată în timpul muncilor agricole. Trebue deasemeni considerat ca o latură pozitivă a acestor emisiuni, faptul că eie dau prilejul agitatorilor care au dobândit o expe­rienţă bogată să împărtăşească şi celorlalţi­­­ experienţa lor de munca, sa-şi, analizeze acti­­­vitatea în faţa microfonului, cum s-a întâm­­­­plat, de­ pildă, cu agitatorii Perja Gheorghi­­ de la Uzinele­ „23 August“, Rusu Dumitru del­­e „Vulcan“, etc. Ei vorbesc în special, despre­­ felul cum au muncit în acţiunile mai impor­­­tante, ca, de exemplu în campania de ajutorări­­­ a poporului coreean, în popularizarea fruntaşi­­­lor, în producţie, etc. Datorită acestei activi­­i­taţi, legăturile redacţiei emisiunii pentru agi­­i­tatori de la Radio cu agitatorii se întăresc­­ necontenit, lucru care se oglindeşte şi în­­ numărul mare de scrisori primite în ultima­­ vreme de redacţie. Printre cei care se adre­sează redacţiei cerând sfaturi şi dând sugestii­­ se află numeroşi atahanovişti şi fruntaşi în­­ producţie, agitatori care se bucură de prestigiu­­ şi autoritate în massă, lucru care dovedeşte [ interesul pe care l-a stârnit această formă efi- I cace de instruire.­­ Pe zi ce trece creşte numărul agitatorilor care ascultă aceste emisiuni. In multe fabrici se organizează audiţii colective, după care agitatorii discută felul cum pot aplica în munca lor cunoştinţele însuşite. La fabrica „Janoş Herbak “ din Cluj, în numeroase între­prinderi din Bacău, la Combinatul „Gh Gheorghiu-Dej“ — Hunedoara, la fabrica „Dinamo“ — Bucureşti, etc, au loc audiţii colective în fiecare săptămână. Cu tot mai multă regularitate au început să fie organizate aceste audiţii la căminele culturale şi colţurile roşii de la sate şi de la gospodăriile agricole colective. Ele sunt de un real sprijin şi secre­tarilor organizaţiilor de bază în munca lor de instruire a agitatorilor; ei sunt astfel puşi în curent cu cele mai actuale probleme ale des­făşurării muncii politice de massă. Există însă şi slăbiciuni în activitatea re­dacţiei emisiunii pentru agitatori care fac ca această preţioasă formă de pregătire a colecti­velor de agitatori să nu poată fi valorificată pe deplin. Conţinutul emisiunilor nu este orientat întru totul după sarcinile puse de Hotărîrile Part­idului şi Guvernului. De pildă, o problemă atât de importantă ca populariza­rea experienţei agitatorilor în munca de spri­jinire a aplicării Hotărîrii Comitetului Central şi a Consiliului de Miniştri cu privire la sta­­hanoviştii şi fruntaşii în producţie, nu a devenit încă o preocupare permanentă pentru redacţia emisiunii pentru agitatori. Nu s’a acordat dea­semeni atenţia cuvenită popularizării realiză­rilor regimului nostru de democraţie populară, precum şi analizării aspectelor celor mai sem­nificative ale politicii internaţionale, înarmării agitatorilor cu cunoaşterea desfăşurării luptei popoarelor pentru o pace trainică, împotriva imperialiştilor americani şi englezi. O altă lipsă a emisiunilor pentru agitatori este aceea că ele nu sunt întotdeauna legate de problemele cele mai acute, de sarcinile concrete politice şi economice, care stau în faţa oamenilor muncii din ţara noastră. Astfel, emisiunile în legătură cu munca agitatorilor în campania pentru ajutorarea poporului coreean au venit cu întârziere, iar despre experienţa agitatorilor în munca de populari­zare­ a Hotărîrii Comitetului Central al Parti­dului asupra muncii pe tărâmul gospodăriilor colective şi al întovărăşirilor agricole, s’a po­menit abia după o lună dela publicarea Hotă­rîrii. Deasemeni, în ultimul timp se poate con­- stata că aceste emisiuni tind să neglijeze­­ explicarea metodelor de muncă ale agitatori­­­­lor, mărginindu-se să anunţe numai rezulta-­­ tele obţinute de agitatori în munca lor. 5 Această tendinţă este dăunătoare şi trebue­­ lichidată.­­ Redacţia emisiunilor pentru agitatori trebue­­ totodată să înscrie în planul său de muncă • popularizarea experienţei unor secretari de • organizaţii de bază care au avut iniţiative­­ interesante în instruirea agitatorilor, pe baza­­ analizării situaţiei concrete locale. O slăbi- I ciune a emisiunilor este şi faptul că ele nu ■ sunt încă suficient de vii şi atrăgătoare; lim­­i­bajul folosit nu este destul de simplu şi clar,­­ ceea ce face să scadă capacitatea lor de mobi­lizare. La aceasta contribue şi faptul că nu se folosesc forme variate de prezentare ca dialo­guri, reportaje, etc, care ar face emisiunile mult mai accesibile atât agitatorilor cât şi m­asselor largi de auditori. In afară de aceste lipsuri ale redacţiei emi­siunilor pentru agitatori, se pot remarca unele deficienţe şi în felul cum sunt mobilizaţi agi­tatorii pentru a participa la audiţiile colective. Este de la sine înţeles, că acolo, unde Comi­tetele de partid nu folosesc din plin er,,„ Li-, nile pentru agitatori — ca de pildă, la Uzi-' nele „Sovromtractor" şi „Steagul Roşu“ din Oraşul Stalin, sau Combinatul textil „Mol­dova" din Botoşani — aceste emisiuni nu pot da roadele aşteptate. Unele organizaţii de bază deta­şate negli­jează organizarea audiţiilor la ora agitatoru­lui. Mai mult chiar, unii tovarăşi din aparatul de partid neglijează ei înşişi să asculte cu regularitate aceste emisiuni şi nu colaborează activ la îmbunătăţirea lor. Dacă­ organizaţiile de partid vor da atenţia cuvernită organizării audiţiilor colective la emisiunile radiofonice pentru agitatori, tfttcă vor stimula exigenţa agitatorilor faţă de ca­litatea emisiunilor, dacă îi vo­r mobiliza activ pentru a trimite cât mai multe corespondenţe cu s­*?e?b.l S* probleme concrete, în scopul îm­bunătăţirii emisiunilor, agitatorii vor primi un sprijin serios pentru ridicarea nivelului muncii lor. Pentru ca emisiunile să devină de un real folos pentru organizaţiile de partid şi pentru agitatori, redacţia trebue să acorde la rândul său o mai mare atenţie conţinutului emisiu­nilor în aşa fel încât ele să oglindească în mod operativ problemele specifice ale muncii de agitaţie, să contribue din plin la educarea agitatorilor în spiritul patriotismului, al vigi­lenţei faţă de duşmanul de plasă. Aceste emi­siuni trebue să ofere colectivelor de agitatori posibilitatea de a aprofunda problemele cele mai importante cuprinse în Hotărîrile Parti­dului şi Guvernului, problemele legate de situaţia internă şi internaţională, de sarcinile concrete politice şi economice ale ţării noastre. Ele trebue să popularizeze cu consecvenţă cele mai înaintate mijloace şi forme ale agitaţiei, politice de massă. În felul acesta, emisiunile radiofonice pentru agitatori vor contribui şi mai mult la pregătirea agitatorilor, în vederea îndeplinir­ii sarcinii lor de cinste de a mobiliza mas­se­le muncitoare din ţara noastră la lupta pentru construirea socialismului, pentru zădăr­nicirea uneltirilor duşmanilor de moarte ai Patriei noastre libere. Z. Names Mai multă grijă faţă de inovatori Reorganizarea colectivului de inovaţii de la fabrica „Vasile Roaită“ din Capitală, de către Comitetul de Partid şi Comitetul Sindical, a dus la îmbunătăţirea simţi­toare a muncii de stimulare, sprijinire şi extindere a inovaţiilor şi netoralizărilor d­in această întreprindere, la lichidarea lipsurilor grave care mai dăinuiau în a­­ceastă privinţă, cu câteva luni în urmă. După reorganizarea sa, colectivul de ino­vaţii a început să se ocupe în mod serios de stimularea inovatorilor şi de punerea în practică a celor mai bune propuneri venite din massă. Cele 121 de propuneri de inovaţii şi raţionalizări, în mare parte rezolvate, demonstrează limpede activita­tea rodnică depusă de acest colectiv. Aplicarea lor a adus fabricii peste 700 de mii de lei economii; pentru 26 inovaţii şi raţionalizări s’au acordat premii în va­loare de 170 mii lei. Cu toate acestea mai există în munca colectivului de inovaţii de la fabrica „Vasile Roaită" lipsuri serioase care frânează des­voltarea mişcării de Inovaţii şi raţionali­zări din întreprindere. Rezultatele obţinute prin aplicarea di­feritelor propuneri ale inovatorilor nu au fost popularizate în suficientă măsură la gazeta de perete, nu au fost demonstrate avantajiile folosirii acestor inovaţii, astfel încât numeroşi muncitori din fabrică nu au luat cunoştinţă de ele şi nu le aplică. Inovaţia inginerului Târziu Ştefan şi a tehnicianului Dumitrache Ion, de pildă, care au făcut un ecran de protecţie la po­­lizoare, este aplicată în momentul de faţă în multe întreprinderi din ţară, dar la „Vasile Roaită“ ea este folosită aicea la câteva polizoare. Colectivul de inovaţii mai are lipsuri serioase şi în ceea ce priveşte rezolvarea propunerilor de inovaţii şi raţionalizări. De obicei colectivul se întruneşte ca să discute propunerile odată la două săptă­mâni. Uneori însă trec mai multe săp­tămâni până să se dea răspunsul aşteptat de muncitori şi tehnicieni. Lipsă de in­teres şi de orientare au mai dovedit mem­brii colectivului şi faţă de muncitorii ale căror propuneri sunt respinse. In loc să stea de vorbă pe Indelete cu fiecare în parte, să le explice de ce propunerile lor nu pot să fie aplicate în condiţiile existente în întreprindere, colectivul se mulţumeşte să scrie pe cerere „respins“. Colectivul de inovaţii trebue să se ocup­e mai îndeaproape şi cu mai multă grijă de propunerile ce vin din massă, să populari­zeze rezultatele obţinute prin aplicarea di­feritelor inovaţii şi să se preocupe atent de activitatea cabinetului tehnic, unde muncitorii şi tehnicienii să găsească în­totdeauna îndrumările şi sprijinul necesar perfecţionării propunerilor lor. Numai în felul acesta efectivul îi va ajuta efectiv pe muncitori să contribue la perfecţiona­rea necontenită a procesului de produc­ţie, la Îndeplinirea înainte de termen a planului pe 1952. Adriana Stoica Discuţia desfăşurată în paginile „Con­temporanului“ şi intitulată „Cum trebuie studiată o carte“ este bine venită­ Aceas­tă discuţie corespunde unor necesităţi reale în condiţiunile când studiul mar­­xism-leninismului cuprinde masse din ce în ce mai largi de oameni ai muncii. Ea a stârnit de aceea un interes deosebit în rân­durile elevilor şi studenţilor şcolilor de partid, activiştilor care studiază indivi­dual, studenţilor la cursul fără frecvenţă. Pentru a corespunde scopului propus, discuţia trebuia să lămurească pe deplin scopul studiului marxism-leninismului. Ea trebuia să arate că pentru noi, membri de partid şi în special activişti de partid, a­­cest studiu nu este un scop în sine, ci, cum just se subliniază în articolul de fond din „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară!“ Nr. 49, învăţământul de partid constitue baza educării comuniste.. El tre­bue să contribue la educarea unor „comu­nişti dârzi şi cu voinţă ho­tărîtă, oameni de structură bolşevică, care să participe activ la construirea socialismului în ţările lor“. Acest lucru n’a reieşit suficient de clar din articolele publicate în cadrul discuţiei. Astfel, tpv. Şuşpea consideră că „conspec­tarea materialului este conţinutul studiului individual“. Scopul studiului, conţinutul lui, este în­suşirea învăţăturii marxist-leniniste, însu­şirea ideilor lui Len­in-Sta­n, ale docu­mentelor partidului nostru, ale conducăto­rilor partidului nostru pentru înarmarea noastră în lupta de zi cu zi De aceea, în procesul de studiu, atenţia celui ce studia­ză trebue în primul rând îndreptată asu­pra înţelegerii operelor studiate, însemnă­rile pe care şi le face în caet asupra ma­terialelor studiate nu sunt­ altceva decât un mijloc pen­tru atingerea scopului propus. Diferitele feluri de însemnări făcute în caiet dau posibilitatea celui ce studiază sa înţeleagă mai bine chestiunile. Fiind pus să-şi aştearnă pe hârtie ce a înţeles din lu­crarea studiată, cel ce studiază este obli­gat să gândească, îşi activizează gâr­direa, judecata. Mai mult decât atât, el are posi­bilitatea să controleze măsura în care îi s­unt clare problemele studiate, să revină asupra celor neînţelese, şi să-şi limpezeas­că pe cele insuficient de clare. Iată de ce este nevoie ca în timpul studiului să se facă însemnări pe caiet. Având clar scopul studiului, este desi­gur important să găsim şi cele mai bune metode pentru a realiza acest scop. Acesta era de fapt obiectivul discuţiei. Să vedem în ce măsură, tovarăşii care au participat la discuţie au atins acest obicctiv. In problema, metodelor de studiu, ca­ şi în toate problemele trebue să ne călăuzim după experienţa sovietică. Aceasta consti­tue garanţia justei rezolvări a problemei. Tovarăşii participanţi la discuţie nu au ţi­nut însă suficient cont de acest lucru. Experienţa sovietică ne învaţă că nu e­­xistă o reţetă pentru metoda de studiu. Ea ne învaţă că deprinderea de a lucra cu car­tea se capătă prin practică, iar metodele muncii cu cartea pot fi diferite la diferiţi oameni. Tovarăşii cu o practică mai înde­lungată în studiu stăpânesc şi folosesc me­tode mai înaintate. O metodă bună pentru un tovarăş mai înaintat în studiu poate fi o frână şi poate deruta pe un tovarăş care deabea începe să studieze în mod sistema­tic operele clasicilor. Se pare că tovarăşii participanţi la discuţie au admis cu toţii acest lucru. In realitate, însă, fiecare a susţinut că metoda sa de lucru este cea mai bună şi cea mai accesibilă pentru toţi. Dacă tov. Suşnea, în articolul Său, se mărgineşte la o serie de detalii tehnice în conspectarea materialului, iar tov. Radian, deşi prezintă o serie de metode din expe­rienţa sovietică, nu subliniază îndeajuns varietatea formelor de conspectare şi posi­bilitatea de a le adapta la diferite împre­jurări, tov. Bălănescu face abstracţie de experienţa sovietică. Deşi tov. Bălănescu se declară de acord cu ideia că în cons­pectare nu se pot da reţete, că trebue să se ţină seama de pregătirea şi posibilităţile celui care studiază, el contrazice acest prin­­cipiu, recomandând metoda sa de muncă ca unica valabilă pentru toţi cei care stu­­diază operele marxism-leninismului. Me­toda tov. Bălănescu este o metodă înain­tată, ea constând din folosirea notelor de lucru. Dar el susţine că felu­l lui de a stu­dia reprezintă „calea cea mai accesibilă şi cea mai directă care duce la reuşită“. Tov. Bălănescu nu are dreptate când spu­ne că orice fel de a conspecta trebue să utilizeze procedeul redării ideilor însuşite prin cuvinte proprii, să lege cunoştinţele noi de cele însuşite prin studiul anterior, să lege studiul de preocupările şi specifi­cul muncii celui care studiază, să lege în­treg studiul de problemele practice. Aici tov. Bălănescu confundă conspectarea, care este un mijloc de studiu, cu însuşi scopul studiului individual, deşi afirmă la începu­tul articolului său că conspectul nu repre­zintă un scop în sine, ci un mijloc de studiu. Legarea cunoştinţelor noi de cele însu­şite prin studiul anterior, legarea studiului de preocupările şi specificul muncii celu­i ce studiază, legarea întregului studiu de problemele practice, acesta este conţinu­tul, scopul studiului individual. Pentru a se apropia de acest scop, diferiţi tovarăşi folosesc metode diferite. Experienţa sovietică indicând ca forme de însemnări planul, tezele, conspectul sim­plu, notele de lucru etc., ne învaţă să ţinem cont tocmai de acest fapt. A indica „notele de lucru“ ca cea mai bună formă de însemnări pentru toţi cei ce studiază individual, fără a ţine cont de deo­sebiri de nivel şi de posibilităţi, înseamnă a nu ţine cont de greutăţile inerente pe care le întâmpină marea massă de mun­citori, activişti, elevi ai şcolilor de partid, etc., care studiază pentru prima dată ope­rele clasicilor marxism-leninismului, în­seamnă a lipsi pe aceşti tovarăşi, de un a­­jutor în studiul lor, ba mai mult, înseamnă a-i deruta. Experienţa sovietică ne învaţă că tre­bue să tindem a ne însuşi metodele prin­cipale ale folosirii cărţii, în aşa fel încât mai târziu să le putem varia, să putem să alegem cele mai potrivite metode, să ne elaborăm un sistem personal de studiu. In „Hotărîrea din 14 Noembrie 1938 a C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S. cu privire la modul în care trebue dusă propaganda de partid în legătură cu apariţia Cursului Scurt de Istorie a P.C. (b) al U.R.S.S “ „se prevede că studiul Istoriei P. C. (b) să fie diferenţiat în 3 categorii potrivit gradului şi posibilităţilor fiecăruia. Intr'un fel este indicată studierea istoriei P.C. (b) „pentru categoria inferioară de cadre, care n'au o pregătire suficientă", în alt fel este indica­tă studierea istoriei P.C. (b) „pentru cate­goria mijlocie, alcătuită din tovarăşii rela­tiv mai bine pregătiţi şi constituind catego­ria cea mai numeroasă a cadrelor noastre“ şi în sfârşit în alt fel se prevede studierea istoriei P. C. (b) „pentru categoria supe­rioară, adică pentru­ tovarăşii cei mai bine pregătiţi“. Hotărîrea prevede ca potrivit nivelului de pregătire să se formeze­, chiar trei tipuri de cercuri corespunzând cate­goriilor mai sus amintite. Prima concluzie este că nu trebue reco­mandată o reţetă — o metodă valabilă pen­tru toţi, ci fiecare să-şi găsească şi să-şi desvolte metoda sa proprie de studiu. O a doua concluzie ce se impune este că nu putem recomanda celor ce încep să studieze organizat şi profund o metodă co­respunzătoare celor mai înaintaţi cum sunt „notele de lucru“. Cel care începe să stu­dieze trebue să folosească metode mai simple de studiu. Care sunt principalele greutăţi ale to­varăşilor care încep sau care au început de curând să studieze sistematic? Ei au greutăţi în primul rând în înţelegerea ma­terialului, în desprinderea ideilor princi­pale din material. Ei au greutăţi în lega­rea tezelor studiate de practică, în aplica­rea acestor teze la condiţiile actuale. Este clar că pentru a antica o teză la condiţiile actuale trebue întâi s’o desprinzi din tex­tul studiat, s'o înţelegi. A desprinde ideia principală din material, a o reda cu cuvinte proprii în caetul de note, aceasta este for­ma de însemnări care trebue indicată ma­re­ masse de tovarăşi care sunt la începu­tul muncii de însuşire a marxism-leninis­­mului. Obişnuindu-se să facă un conspect simplu (rezumat), obişnuindu-se să înţelea­gă logica de fier a clasicilor marxism-leni­­nismului şi profunzimea tezelor enunţate în lucrările studiate, aceşti tovarăşi pot face o aplicare a tezelor marxiste la con­diţiile actuale, la munca lor, pot vedea actualitatea acestor teze, importanţa lor internaţională. Iată de ce considerăm conspectul simplu, Indicat pentru acei tovarăşi care sunt la începutul unui studiu sistematic, temeinic. Conspectul simplu reprezintă o expunere pe scurt (rezumat), cu cuvinte proprii, a principalelor idei din lucrarea studiată, a argumentelor ce se aduc pentru susţinerea acestor idei. Conspectul trebue să respecte strict ordinea problemelor după lucrarea ce se studiază. Un exemplu bun de cons­pect simplu este dat în articolul tov. Ra­dian. Pe măsură ce se desvoltă nivelul ideo­logic al celor ce studiază, sau pentru to­varăşii care au studiat încă în trecut şi au cunoştinţe mai largi se poate şi trebuie să se treacă la alte metode mai înaintate, cum sunt conspectul mixt sau notele de lu­cru. Conspectul mixt este un rezumat al materialului studiat în care se scot citate din lucrarea respectivă și se subliniază a­­numite idei care sunt actuate. Din aseme­nea exemplu bun este în articolul tov. Susnea. Dacă ne-am raporta la treptele învăţă­mântului nostru de partid, conspectul sim­plu ar fi metoda potrivită pentru tovarăşii care au un nivel corespunzător absolven­ţilor cercurilor pentru studiul Cursului Scurt de Istorie a P.C. (b) al U.R.S.S., conspectul mixt ar fi metoda potrivită pen­tru tovarăşii care au un nivel corespunzător absolvenţilor şcolilor medii de partid sau studenţilor care studiază marxism-leninis­­mul în Universităţile de Stat. Bineînţeles, aceas­ta indicaţie pot trebue­ luată în mod rigid, ci ţinând seama de posibilităţile fie­căruia. Notele de lucru sunt o metodă mai a­­vansată pe care o pot folosi acei tovarăşi care au cunoştinţe marxiste mai bogate, care au deprinderea muncii cu cartea. No­tele de lucru cuprind notarea diferitelor teze şi idei ale autorului precum şi obser­­vaţiunile personale ale cititorului cu pri­vire la actualitatea acestor idei, la impor­tanţa lor, la rolul pe care l-au jucat şi îl joacă în transformarea societăţii etc. A­­ceastă formă de însemnări este absolut in­dividuală. Cititorul îşi notează observa­ţiile lui în felul în care i se pare mai po­trivit. Către folosirea acestei metode tre­bue să tindă cei ce studiază individual un timp mai îndelungat ca şi stridenţii şcoli­lor superioare de partid. Indiferent de metodele pe care le folo­sesc, cel ce studiază marxism-leninismul trebue să ţină cont de anele învăţăminte re­zultate diin experienţa de până acum. De mnulte ori se deplasează atenţia celui ce stu­diază asupra formei însemnărilor, asupra exprimării, lăsând pe planul doi înţelege­rea chestiunilor. Unii tovarăşi se apucă să scrie zeci şi zeci de pagini crezând că scri­sul e totul. Aceasta este greşit şi duce la neînsuşirea materialului studiat. Toată a­­tenţia trebue concentrată asupra înţelege­rii problemelor şi apoi urmează expunerea lor în scris. Unii tovarăşi susţinând că fac legătură cu practica, fac actualizări formale, me­canice. Ei scriu mai mult despre „actuali­tatea“ lucrării decât despre lucrarea pro­priu zisa. Aceasta îi împiedică să înţelea­gă conţinutul lucrării studiate. Indicaţiile celui ce studiază despre actualitatea idei­lor studiate, trebuesc făcute numai având garanţia că s’au înţeles problemele propriu zise, arătându-se cum se aplică la ţara noas­tră una sau alta din tezele marxism-leninis­­mului. De o deosebită însemnătate pentru reu­şita studiului este buna planificare a tim­pului şi folosirea strictă a orelor planifi­cate pentru studiu. Fără aceasta se riscă a se amâna de la o zi la alta stu­diul, se ajun­ge în situaţia de a „nu avea timp“ pentru studiu. Alegerile organelor conducătoare de par­tid au arătat interesul crescând al mem­brilor de partid pentru însuşirea marxism­­leninismului, ştiinţa legilor de desvoltare a naturii şi societăţii, ştiinţa revoluţiei m­asselor asuprite şi exploatate, ştiinţa vic­toriei socialismului în toate ţările, ştiinţa construirii societăţii comuniste. A-ţi­­psnşi această ştiinţă nu este un lucru uşor, dar este o sarcină măreaţă pentru care merită să depui eforturi. Fără îndoială că tova­răşii întâmpină greutăţi mari în înţelege­rea problemelor, în desprinderea ideilor esenţiale de cele secundare, în formularea lor pe hârtie. Aceste greutăţi pot fi însă învinse tocmai pr­intr’un studiu sistematic, continuu, metodic. Numai studiind cu per­severenţă tovarăşii îşi vor însuşi marxism- leninismul şi în acelaş timp vor învăţa şi să studieze. Folosind metodele cele mai simple şi mai potrivite, îmbunătăţindu-şi mereu munca, trecând de la o metodă de studiu inferioară la una superioară, reuşeşti să înaintezi pas cu pas pe drumul însu­şirii marxism-leninismului, pentru a-l fo­­losi, ca arma noastră cea mai preţioasă în lupta pentru pace și socialist Gr. Cotovs [­ Niculascu- Discuția în legătură cu problemele de metodică ale învățământului de corti­d CUM TREBUE STUDIATĂ O CARTE Un cerc de colaboratori ai cinamatografiei Pentru ca filmele sovietice, cele ale de­mocraţiilor populare şi filmele produse de studiourile noastre să devină cunoscute unui număr tot mai mare de spectatori, întreprinderea Cinematografică Regională de Stat Bucureşti a luat iniţiativa înfiin­ţării unui cerc de colaboratori ai cinema­tografiei, activişti voluntari ai Reţelei Ci­nematografice de Stat. Aceşti colaboratori, prieteni ai filmului, sunt tovarăşi din cele mai importante întreprinderi şi uzine, gata să contribue prin munca lor la o cât mai bună popularizare a filmelor în rândurile tovarăşilor lor de muncă, pentru a le des­­volta interesul şi dragostea pentru arta cinematografiei. Colaboratorii care fac parte din acest cerc vor participa în fiecare Duminică la vizionări speciale urmate de discuţii asu­pra problemelor cuprinse în film. Pe baza acestor discuţii se vor putea lua măsuri concrete pentru lămurirea unui număr cât mai mare de spectatori. In acest scop colaboratorul va ţine o permanentă legă­tură cu cinematograful în raza căruia se află întreprinderea respectivă,­ se va în­griji să primească din partea responsabi­lului de cinematograf fotografii, afişe, tex­te, pe care le va expune în panouri sau vitrine, formând un colţ cinematografic- In întreprinderile unde există staţii de ra­­dio-amplificare, colaboratorul va asigura difuzarea, şi prin acest mijloc, a textelor primite din partea întreprinderii Cinema­tografice Regionale. In acelaş timp el va lua legătura cu redacţia ziarelor de uzină pentru ca acestea să publice materiale pri­vind arta cinematografiei, cronici, Infor­maţii, etc. Tot colaboratorului îi revine sarcina de a-şi îndrepta tovarăşii spre vizionarea fil­melor cele mai valoroase din punct de vedere artistic şi educativ, de a organiza spectacole speciale cu filme ale căror teme sunt legate direct de specificul muncii lor, filme cu ajutorul cărora îşi pot însuşi ex­perienţa tehnicii sovietice. Pentru a des­­volta gustul artistic al spectatorilor mun­citori, colaboratorii vor organiza la clubul întreprinderii discuţii asupra filmelor vi­zionate. Colaboratorii vor putea veni în ajutorul Reţelei Cinematografice colaborând la Bu­letinul Reţelei sau trimiţând corespondenţe presei centrale. Se vor încheia contracte între diferitele cinematografe şi între­prinderi pentru o cât mai bună organizare a vizionării filmelor. Acţiunea întreprinderii Cinematografice Regionale de Stat Bucureşti va contribui la îmbunătăţirea activităţii Reţelei Cine­matografice, la o mai largă popularizare în masse a filmului. * * * „Despre prietenia chino-sovie­­tică”. Editura P.M.R., 80 pag., 20 lei. V. Minaev : „Gestapo-ul american”. Edi­tura Cartea Rusă- 126 pag., 53 lei. George Coşbuc : „Nuntă în codru”. Edi­tura Tineretului, 16 pag., 50 lei. Mihail Sadoveanu: „Opere“, vol. VI. ESPLA., 544 pag., 231 lei. Dumitru Corbea : „Anii tineri". ESPLA., 80 pag., 100 lei. Ion Pas: „Lanţuri”, vol. II. ESPLA., 286 pag., 141 lei. Petru Vintilă : „Nepoţii lui Horia". Edi­tura Tineretului, 256 pag., 130 lei. Ion Istrati : „Bucurie". ESPLA., Colec­ţia „Albina”, 64 pag., 10 lei. Ion Jipa : „Clocot voinicul“. Editura Ti­neretului, 48 pag., 90 lei. Octav Pancu-Iaşi : „Multe, multe lumi­niţe’’.­. Editura Tineretului, 32 pag., 80 lei. Ana Tudoraş : ,,La­ cămin". Editura Ti­neretului, 36 pag., 35 lei. '. Vladimir Maiacovschi : „Ce e bine şi ce e rău“. Editura Tineretului, 16 pag. 65 lei. S. Dadiani : „Din scânteie“, piesă în 5 acte. Editura Cartea Rusă, 82 pag., 65 lei. Sculptori şi gravori amatori la căminele culturale Sunt tot mai numeroase căminele cultu­rale care desfăşoară o activitate multilate­rală, în cadrul căreia se manifestă geniul creator al poporului. Astfel, în cursul lunii Decembrie, la căminul cultural din comuna Balint-Lugoj, a luat fi­inţă un cerc de sculptură şi gravură în lemn la care participă 11 ţărani munci­tori.Asemenea cercuri au o mare impor­tanţă pentru desvoltarea artei noastre popu­lare şi promovarea talentelor din rândurile poporului muncitor. Ele trebuesc înfiin­ţate în cât mai multe cămine culturale şi ajutate să desfăşoare o intensă activitate. Cursuri pe genuri de creaţie la Şcoala de Literatură şi Critică Literară „Mihail Eminescu" Pentru sprijinirea mai activă a muncii de creaţie a tinerilor scriitori şi critici li­terari, la Şcoala de Literatură şi Critică Literară „Mihail Eminescu“ au luat fiinţă catedrele pe genuri de creaţie, poezie, proză şi critică literară. In cadrul acestor catedre de specialitate ţin conferinţe cri­ticii şi scriitorii noştri de frunte. Cursurile sunt urmate de seminarii în care se apro­fundează cunoştinţele teoretice, se fac dis­cuţii asupra operelor scriitorilor clasici şi contemporani, se analizează lucrările pro­prii ale studenţilor. Tinerii critici literari, studenţi ai şcolii, participă şi la cursurile şi seminariile de proză şi poezie, pentru a cunoaşte în adâncime problemele de crea­ţie ale scriitorilor. In alcătuirea acestor cursuri şi seminarii Şcoala de Literatură şi Critică Literară „Mihail Eminescu“ s-a călăuzit după expe­rienţa Institutului de Literatură „Maxim Qorchi“ din Moscova. Cursurile şi seminariile pe genuri de creaţie au un rol deosebit de însemnat în îndrumarea muncii literare a tinerilor scriitori! Ele constitue un mijloc eficace pentru legarea cunoştinţelor teoretice în­suşite la cursul de teoria literaturii cu ac­tivitatea practică de creaţie a studenţilor. In aceste seminarii studenţii primesc un ajutor competent din partea scriitorilor şi criticilor literari cu experienţă. Deşi încă nu au luat fiinţă catedrele de literatură­ dramatică şi literatură pentru copii — activitatea desfăşurată până acum de către catedrele pe genuri de creaţie constitue un progres simţitor. Acţiunea de radioficare în raionul Lugoj Acţiunea de radioficare a satelor şi ora­şelor­­ţării noastre la proporţii din ce în mai mari. Astfel, de curând au fost radio­­ficate 653 de locuinţe din oraşul Lugoj. Planul de radioficare a raionului Lugoj mai prevede instalarea în scurtă vreme a unor noi staţii de radioficare şi în comu­nele Făget, Buziaş şi Margina.__________ oV îfiiniaiiv wi. 1 iriiiritiv»» . Editura Tineretului, 16 pag., 45 lei. ★ Jorge Amado: „Cavalerul speranţei“, ESPLA., 342 pag., 96 lei. Jan Dida: „Nuvele", ESPLA., 136 pag., 30 lei. Un club muncitoresc dat uitării Printre cluburile muncitoreşti din Ca­pitală, clubul fabricii „Adesgo“ este unul dintre cele mai frumoase şi mai bine ame­najate. El dispune de mijloace pentru or­­ganizarea oricărei forme de activitate cul­­turală, artistică şi sportivă. Cu toate aces­tea, muncitorii de la fabrica „Adesgo“ sunt lipsiţi de posibilitatea de a folosi clubul. Comitetul de întreprindere al fa­bricii „Adesgo“, — nepăsător faţă de­ ce­rinţele culturale ale muncitorilor şi uitând, d­upă cât se pare, datoria sa de a sprijini producţia printr’o intensă muncă culturala, — ţine acest club aproape în permanenţă închis. De patru luni de Zile clubul nu are director, iar bibliotecarul trece foarte rar pe la biblioteca pe care nu a aprovizionat-o cu cărţi noi de câteva luni. Sălile clubului sunt folosite pentru cursurile unei şcoli de Ratificare profesională şi uneori pentru a fi închiriate oricui ar dori să organizeze acolo un spectacol. Indiferenţa manifestată până acum de Uniunea Sindicatelor Textile faţă de si­tuaţia clubului „Adesgo“ este de neingă­­duit. Ea trebue curmată fără întârziere pentru ca muncitorii de la „Adesgo“ să poată folosi aşa cum se cuvine minunatul lor club. Pentru­­îmbogăţirea cunoştinţelor profe­sionale ale ţăranilor muncitori, Ministerul Agriculturii a hotărît ca în cursul acestei ierni să se ţină la sate un ciclu de lecţii despre diferite probleme de tehnică agri­colă. Tematica lecţiilor a fost stabilită de Ministerul Agriculturii, urmând ca ele să fie predate de inginerii şi agronomii de la secţiunile agricole ale Sfaturilor Populare. Sunt însă unii ingineri şi agronomi care nu privesc cu seriozitatea cuvenită aceasta sarcină, nesocotind astfel una dintre impor­tantele acţiuni de ridicare a nivelului cultural al ţărănimii muncitoare ş de îm­bunătăţire a metodelor de muncă din agri-CU­A şi de pildă, urmau să fie ţinute aseme­nea lecţii la gospodăriile agricole colective din comunele Băltăgeşti, Vulturul şi Steja­rul din raionul Hârşova. In fiecare din aceste gospodării colective s’au întrunit de cinci ori până acum câte 50-60 de co*rc*,'' vtşti, aşteptând ca agronomii desemnaţi de Sfatul Popular al raionului să vină să ţină lecţiile programate. In zadar le-a fost insă aşteptarea, deoarece agronomii Baj­e­­naru, Gh. Cârnu şi Iosif Dumbravă din secţia agricolă a Sfatului Popular şi ra­­ionulu­i Hârşova, — insărcinaţi cu predarea lecţiilor la aceste gospodării colective, — nu au ţinut câtuşi de puţin seama, de noua lor îndatorire. Cazuri asemănătoare s’au mai întâmplat şi în altă parte. Secţiunile agricole ale Sfaturilor Populare trebue să ia măsuri pentru ca ţinerea lecţiilor agrotehnice să fie temeinic organizată. Este totodată o da­torie de cinste pentru ingineri şi agronomi de a contribui în acţiunea de popularizare a metodelor agrotehnice înaintate.______ * * * „Manual de hidraulică pentru uzul școlilor medii tehnice“. Editura Teh­nică, 434 pag., 355 lei. * * * „Topografie minieră". Editura Tetnnica,1 pag 156 lei. B. I. Nicandrov, M. O. ticulvseni, e. n. Ivanov, A. M. Zacov, M. M. Kalaşnicov . „Construcții zootehnice". Editura Tehnică, 208 pag., 250 lei. * * * „Istoricul descoperirii şi folosirii energiei electrice”- Colecţia Societăţii pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii, 63 pag., 15 lei. Dr. P. Penciu: „Câţi oameni poate hrăni pământul“, Colecţia Societăţii pen­tru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii, 56 pag., 13 lei. * * * „Cum a organizat colectivul spor­tiv Metalul-Vulcan activitatea G.M.A.". Editura Cultură Fizică și Sport, 88 pag., 33 lei. * * * „Regulamentul jocului de bas­ket“. Editura Cultură Fizi­că și Sport, 62 pag., 28 lei. * * * „Sportive sovietice“. Editura Cul­tură Fizică și Sport, 61­ pag., 24 lei. Lecţii fără lectori

Next