Contemporanul, ianuarie-iunie 1954 (Anul 8, nr. 1-26)

1954-01-01 / nr. 1

Salut, an nou! Eugen Bebeleanu In noaptea aceasta, care trage o cortină peste anul dus, ri­dicând o alta deasupra celui ce soseşte, fiecare copil îşi do­­­reşte în gând câte ceva. Scriitorii, oricât de gravi, au şi ei, la urma urmei, dreptul să se copilărească o noapte pe an. Iato, această noapte, în fata ta, tovarăşe de scris Te mai despart câteva­ ore de noul an, ai timp să te gândeşti, gân­deşte-te. Ţi-i părul, poate la fel celui, al maestrului Mihail Sadoveanu — alb ca proaspetele zăpezi — sau, la fel celui al lui Beni­­c : „ca sarea din adâncul ocnei scoasa", ori, poate... Dar ce în­semnătate ar putea să aibă o statistică a firelor albe, în acest sfârşit de an, care — departe de a ne melancoliza — ne în­sufleţeşte prin atâtea şi atâtea semne bune ? Cel puţin în­ ceea ce priveşte creaţia literară, el a adus, tocmai spre sfâr­şitul lui, nenumărate daruri, indicii ale unei splendide juven­­tuţi creatoare, — darurile înşile dovedind o maturitate, de care putem fi mândri. Poate pentru că i-a­i aşteptat cu prea multă încordare, şi G. Călinescu şi Cicerone Theodorescu, şi Marcel Breslaşu, şi Mihai Belliuc, şi Miron Radu Pa­raschivescu, şi Demostenie Botez ni se par la fel de tineri ca Veronica Porumbacu, ca Ov­­. Crohmălniceanu sau ca benja­mina Aurora Cornu Operele lor, recent apărute, sunt atât de proaspete, nu pentru că sursa lor s'ar găsi la fântâna Ilippocrenei, cea patronată de Apollo şi împrejmuită de gratiile muzelor, ci tocmai dimpo­trivă, pentru că ele îşi trag puterea din fântâna la care vin să soarbă milioanele de oameni ai muncii din Patria noastră , viaţa noastră nouă. „ Viaţa noastră nouă ! Oamenii noştri noi. Cititorii noştri noi. I-aţi văzut, desigur, tovarăşi ai mei de scris, în această cu adevărat minunată „Decadă a cărţii" din acest an. Cât de mulţi sunt cititorii noştri ! Şi cât ne iubesc cărţile ! Şi cu ce grijă şi cu câtă încredere le iau în mâini ! Ce ne-ar­ putea dai, tovarăşi de scris, acum, la începutul acestui nou an, care e deocamdată un teren virgin, o „terra incognita", dar cât de tăgăduitoare „terra incognita“, fără de fiare, numai cu perspectiva unui răsărit şi m­ai bogat şi mai, fecund ! Ce ne-am putea dori pentru noul an ? Eu aş spune că dorinţa noastră cea mai vi­e ar trebui să fie aceea de a ne păstra aceste sute de mii de cititori, un număr uluitor, la care sacrificaţii scriitori ai trecutului nici n’ar fi visat. Privind miile şi mi­le de cititori de azi, cât de mândri pu­tem fi ! Ce ne am putea dori mai mult, decât să-i păstrăm şi să vedem şi pornii­u-le numărul în fiecare an ? Insă, atenţie, dragi tovarăşi de scris! Nu se poate păstra ceva, decât dacă te faci demn de a-l păstra ; nici iubita, nici cititorul Nu că lectorul ar fi o fiinţă capricioasă. Dar una exigentă, şi pe bună dreptate, — da ! Vizitaţi, desigur, ca şi mine magazinele noastre, ce se ivesc în număr mereu crescând Câte lucruri frumoase, mereu reinoite d­in fiecare lună " Aţi observat, însă ? Acelaş tovarăş care ţi-a cumpărat cu câteva clipe înainte volumul de poe­zie de la librăria din colţ, refuză — şi refuzul lui e totdeauna ar­gumentat —­­„să cumpere o anumită pereche de pantofi el pre­­tinire (și pe bună dreptate) o calitate mal buna decât cea de anul trecut Ari- dreptui? Ba bine că nu idii aici i-ai’tt l.a fel el are drmiuil ca operele no­astre vil vr„.t* .'ie .ui '-e 11 ce mai bune Lucrările noastre n au dreptul să-l pl­­ t­­e isca. Ele trebuie sâ-1 pas'om ze (in sen­sul ,­el mai bun al cuvântului), să-l facă să râdă, să se entu­ziasmeze s­ă plângă, să iubească ai frum să muncească mai cu drag şl mai spornic, sa cunoască mai bine viaţa, să lupte pentru ea şi mai îndârjit Creatorul n'are dreptul să mintă In clipa în care-şi minte cititorii, el face o crimă, şi cea mai gravă : ucide încrederea acestuia în creaţia artistică Când îi dăm opere bidimensio­nală, doar ( şi, din păcate, îi dăm de atâtea ori...), când ii oferim tablouri idilice, construcţii schematice, — ce farsă te­ribilă ne jucăm nouă înşine. Atenţie, aşa­dar, scumpi tovarăşi de scris ! Atenlie să nu ne mai jucăm asemenea farse ! Ca să ştim ce trebuie să facem, e deajuns, uneori, să pri­vim cu câţiva ani în urmă Oare toate lucrările noastre au rezistat acestui foarte neînsemnat asalt al timpului ? Oare toate mai sunt citit­e, acceptate de cititori (căci doar pentru ei scriem!)? ...Şi, acum,, să ne dăm mâna. lată, noul an bate la uşă Salut, an nou ! Fii binevenit ! Cât despre spor, acela să ni-l urăm nouă înşine, căci în puterea faptei noastre stă. Delegaţia Uniunii Arhitecţilor din R. P. R. a avut de curând prilejul să viziteze Uni­unea Sovietică, să cunoască ţara unde a triumfat socialismul, să cunoască viaţa po­poarelor sovietice care construesc comunis­mul. Invitaţia primită din partea Uniunii Arhitecţilor din U­R.S.S. ne-a dat prilejul să vedem la faţa locului rezultatul muncii creatoare din ultimii 30 de ani a arhitecţilor sovietici. Ni s-a creiat astfel ocazia de a cu­noaşte, la sursă, vechile arhitecturi : rusă, ucrainiană, georgiană, armeană, aceste ne­secate isvoare naţionale care au fost valorifi­cate în mod creator de arhitecţii sovietici, precum şi epocalele realizări ale arhitecturii sovietice Am­ avut prilejul să constatăm că în­­fie­care regiune a Uniunii Sovietice arhitecţii folosesc tezaurul naţional specific Astfel, re­publici a căror arhitectură a fost influenţată de cea bizantină, cum este Armenia cu ca­pitala sa Erevanul, se îndreaptă spre forme mai libere şi mai puţin constrânse de o dis­ciplină clasică. De exemplu, clădirile de cu­rând ,executate în piaţa Lenin (arhitect To­­manian), au coloane cuplate susţinând un singur capitel, sau coloane care suportă arcade, fără intervenţia unui antablament sau măcar a unui impost. Tribuna oratorilor, din aceeaşi piaţa Lenin, este bogat­­decorată cu sculpturi, păstrând tradiţia belşugului de decoraţiuni armene, de tip geometric, mult prelucrate. Aceeaşi utilizare a decoraţiilor naţionale, sau măcar a principiului, o găsim la portalul de intrare a Halei de Alimente din acelaş oraş, opera arhitectului Agabha­­lian. Aici găsim pasiunea decoraţiilor in-' fluenţate de vechea artă populară, ceea ce le imprimă un pitoresc deosebit. Acelaş lucru se poate spune despre fru­mosul ora­ş Tbilisi, capitala Gruziei Sovie­tice, unde este vizibilă preocuparea arhitec­ţilor pentru monumental. Proporţiile' 'sunt elegante, elementele secundare svelte, cum este cazul Pavilonului . Restaurant-Club situat la 250 metri înălţime faţă de oraş, sau palatul Guvernului (opera arhitec­ţilor Cocorin şi Lajava) de pe prospectul Rustaveli, cu cele 15 arcade susţinute de stâlpi, având muchiile uşor decorate iar cor­nişa principală întreruptă la mijlocul faţa­,­dei, pentru a permite desvoltarea unui im­portant motiv decorativ. S’ar putea da multe exemple din acest frumos oraş, în care arhitecţii au prelucrat moştenirea trecutului, creind o arhitectură socialistă ca fond şi naţională ca formă, ca de pildă: Institutul Marx-Engels-Lenin Stalin de pe prospectul Rustaveli, opera arhitectului V. Sciusev, casa Ministerului Gos­­podăriei Comunale, al cărei proiect aparţi­ne arhitectului Nedie­­vieli, şi mai ales sta­dionul construit în 1936 de arhitectul S. Kurdiani, pioner al arhitecturii actuale; acest stadion este una din primele încercări de prelucrare a formelor naţionale. La Leningrad, unde pluteşte încă amin­tirea marilor ahitecţi ruşi din trecut, se im­presionează îndeosebi Palatul de marmoră al lui Rinaldi, Palatul Academiei de Belle Arte al arhitecţilor Cocorinov şi Valin de la Motte, Teatrul Ermitajului, Palatul lui Ale­xandru din localitatea Puşchin (Tarscoe Selo) al lui Cuarenghi, clasician şi fost­ adept al Şcoalei Palladio, şi atâtea altele. Intre aceste nenumărate palate de structură clasică apare fleşa ascuţită a Amiralităţii, ca motiv naţional de tradiţie. Privind toate aceste vechi şi frumoase palate, decorate şi colorate în ocru, ruse, roşu, verde sau alte culori, înţelegi bine pentru ce motive arhitectul Leningradului de azi a căutat să îmbine conţinutul socia­list cu forma naţională în proiectarea clă­dirilor publice, sau a blocurilor de locuinţe muncitoreşti. Tendinţa de a valorifica elementele tra­diţiei arhitectonice populare şi naţionale se manifestă şi prin grija de a­ executa aceste lucrări din materialele cele mai alese: stuco­­marmoră, marmoră, bronz, mozaicuri, panouri decorative, fresce, etc., amintind stilul vechi­lor paiaţe’ale Cremiinului sau al celor­­din Leningrad Arhitectul poate să-şi aleagă sin­gur documentele care să-i constitue sursa de inspiraţie. Aşa, de pildă, la staţia Arbat a metroului din Moscova, s’a păstrat spiritul artei naţionale ruseşti. La staţia Chievscaia s’au utilizat ornamente populare ucrainiene, viu colorate, reprezentând scene din viaţa poporului ucrainian Şi asemenea exemple pot fi citate la nesfârşit. Vizita în U . S.S. a constituit un nesecat isvor de învăţăminte pentru arhitecţii noştri. Noi am învăţat că între arhitectul creator al clădirii şi ceilalţi artişti — pictori, sculp­tori, decoratori — trebue să existe o strânsă colaborare, fără de care nu se pot­­creia opere unitare şi ansambluri armonioase. In rândurile de mai sus ne-am ocupat în­deosebi de forma naţională a operelor arhi­tectonice din U.R S.S. Trebue să observăm insă, că arhitecţii sovietici au realizat uni­tatea intre forma na­ţională şi conţinutul socialist al operelor arhitectonice. Este greu să epuizăm în cadrul unui simplu articol problema conţinutului socialist al lucrărilor realizate de arhitecţii sovietici. Putem spune doar că ideia de conţinut socia­list apare mai ales atunci când arhitectul concepe lucrarea sa pe baza unui program realist, care să ţină seama de realităţi, de nevoile materiale şi spirituale ale omului sovietic. Ceea ce caracterizează pe arhitecţii sovietici este faptul că ei au în vedere in primul rând omul care lucrează sau locueşte în aceste clădiri. De aceea, ei se străduesc ca, paralel cu creiarea unui aspect artistic clădirii, să se ofere omului maximum de confort, îmbinarea­­armonioasă a utilului cu frumosul în opera arhitectonică constitue preocuparea de căpătâi a arhitectului sovietic Deosebit de grăitoare în această privinţă este monumentala construcţie a Metroului din Moscova. Grija faţă de cerinţele spirituale ale omului sovietic a făcut ca această uriaşă lucrare subterană, menită să­­deservească practic milioane de oameni ai muncii, din Capitala Patriei Socialismului, să devină totodată o măreaţă operă de artă. Despre aceasta vorbesc, prin graiul unor ■ epocale realizări, ansambluri­le de construcţii din marile oraşe, cartierele muncitoreşti înălţate după ultimul cuvânt al tehnicii şi artei, nenumăratele scuaruri şi spaţii verzi care brăzdează oraşele Uniunii Sovietice, încân­tând ochiul, făcând omului viaţa mai plăcută, mai frumoasă. Din lucrările arhitecţilor sovietici pe care le-am admirat, la Moscova sau la Lenin­grad, la Kiev sau Tbilisi, la Erevan sau Soci, ne-am­ putut da seamă că ne aflăm în faţa unor opere cu fond socialist şi cu form­ă­ naţională. Arhitecţii sovietici au înţeles demult că vechea metodă de a schiţa un plan de an­samblu, care să ţină seamă de toate cerin­ţeie unui mare oraş, iar apoi de a realiza la întâmplare aici o clădire într’un stil, din colo alta în alt stil, ba chiar având altă înălţime şi alte faţade, este greşită. De­aceea, arhitecţii sovietici studiază dela în­­­ceput, in birourile de proiectare, amănunţit, arhitectura întregii străzi, de la un cap la celălalt, sau arhitectu­ra celor patru laturi ale unei pieţe publice, cu planuri de deta­liu, faţade, perspective. Ba, mai­ mult, ei execută şi machetele fiecărei străzi sau pieţe, înţelegând că numai aşa se poate realiza o arhitectură unitară, cu ansambluri armo­nioase. Toţi arhitecţii şefi ai oraşelor Moscova, Leningrad, Kiev şi altele, au recunoscut va­­loarea excepţională a planurilor de ansam­blu, metodă care în ultimul timp s-a intro­dus şi în Capitala ţării noastre. Această metodă permite o mai uşoară execuţie cu elemente prefabricate şi utilizarea planuri­lor tip. Ei ne atrăgeau, atenţia asupra fap­tului că acest procedeu duce la mari eco­nomii de spaţiu, de cost şi de timp. In U R.S.S. tipizarea este adoptată în toate republicile pe care le-am vizitat. In toate capitalele am găsit servicii având ca sarcină studiul proiectelor tip şi bineînţeles şi a execuţiei cu elemente prefabricate. Tipi­zarea duce la rezultate precise, cunoscute deja, experimentate, sigure. Tipizarea nu exclude varietatea aşezărilor pe teren şi nici varietatea coloritului Tipizarea duce la eco­nomie de timp şi de bani Am văzut blocuri cu câte 620 locuinţe, pe colinele Lenin, repe­tate de mai multe ori, ceea ce a permis, pro­­fitându-se de experienţa căpătată la prima construcţie, să se execute un asemenea bloc în 6 luni (de la fundaţii, până la termi­narea complectă) Este necesar să obser­văm, totodată, că tipizarea nu, duce la uni­formizare, ci, dimpotrivă, asigură o varie­tate de forme. Moscova este un oraş minunat, în care pulsează viaţa a 5 000.000 de locuitori, mândri de a vedea în fiecare an ridicându­­se noi clădiri, noi cartiere, cu noi bulevarde plantate, cu pavaje impecabile şi înzestrate cu toate mijloacele de locomoţie modernă Până acum câţiva ani, caracteristica acestei măreţe capitale era dată de Gremlin şi de Piaţa Roşie. Din 1949, de când s’au ridicat primele clădiri înalte,­­care depăşesc 100 m­, înălţime ajungând cu motivele de corona­ment şi săgeţile de terminare până la 230 m„ aceşti coloşi, azi 8 l­a număr, au schimbat complet individualitatea oraşului şi toate pri­virile vizitatorului se îndreaptă spre aceste clădiri înalte. În rândul acestora se numără clădirea de pe Catelnicescaia, opera arhitecţilor Ceciulin şi Rostcovschi, cu 32 etaje, conţinând 700 apartamente şi garaje pentru 130 de maşini individuale, cu holuri bogat decorate, cu ves­tibuluri şi scări monumentale, cu pereţii şi bolţile acoperite cu frumoase decoraţiuni, clădirea cu 25 etaje din piaţa Crasnaia Ma­rota, proiectată de arhitecţii Duşchin Şi Me­­zeniev. Şi la noi, în institutele de proiectare din Bucureşti, s’a aplicat cu succes metoda stu­diilor de ansamblu Aceasta din convingerea că numai astfel vom ajunge să creăm în ora­şele noastre, după exemplul luminos, pe care ni-l dă arhitectura sovietică, ansambluri de arhitectură unitară, atât ca grupare şi aşe­zare pe teren, cât şi ca plastică şi colorit Numai prin studiile de ansamblu ale unei străzi se pot găsi amplasamentele cele mai juste pentru aşezarea unor blocuri de înăl­ţimi excepţionale, sau clădiri înalte, care să constituie dominante ale oraşului, cum este impunătoarea clădire a Universităţii de Stat „Lomonosov“ începută şi terminată, în 4 ani. Azi, când şi cea de a opta clădire înaltă a Moscovei este pe cale de a fi terminată, putem ajunge la concluzia că toţi arhitecţii­­autori au căutat să utilizeze cât mai mult izvoarele naţionale în detaliu Desigur este uşor de recunoscut că motivele de terminare în săgeată (fléche) amintesc săgeata Amira­lităţii din Leningrad şi alte diferite turnuri piramidale ale unor vechi biserici sau mă­năstiri, dar mai ales turnul cu orologiu „Spaschi“ dela Cremlin, a cărui piramidă atinge 62 m. şi care s’ar spune că a servit ca document istoric, de cea mai autentică valoare artistică, arhitecţilor care au proiec­tat clădirile înalte dela Moscova.­­Dacă în arhitectura capitalelor republicilor unionale se simte mai categoric influenţa izvoarelor regionale, la Moscova, arhitecţii sovietici par a fi încercat o sinteză a arh­i­­tecturilor rămase în Capitala ţării din dife­rite epoci de înflorire. Ei au plecat de la ideea că grandioasele clădiri înalte aparţin întregii Uniuni Sovietice, ca şi însăşi Capitala ţării, şi că ele trebuiau exprimate într'o arhitec­tură nouă, rea­l­ist-socialistă pe care o putem numi noua arhitectură sovietică Cunoscând strălucitele exemple ale arhi­tecturii sovietice, noi, arhitecţii români, bucu­ră­nd­u ne de spi­nul nelimitat al partidului şi guvernului, avem datoria de a contribui la ridicarea pregătirii artistice a proiect­­n­ţilor, condiţie a creării unei opere de artă înaintate prin utilizarea largă a izvoarelor artei noastre naţionale, pe baza principiilor realismului socialist învăţăminte preţioase — Cu prilejul vizitei arhitecţilor noştri în U. R. S. S. — Prof. Duiliu Marcu Preşedintele Uniunii Arhitecţilor din R.P.R. Hala centrală de alimente din Erevan (Arhitect Agabahan) PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA. SĂPTĂMÂNAL POLITIC-SOCIAL-CULTURAL Nr. 1 (378) Vineri 1 Ianuarie 1954 6 pagini 35 bani Arta noastră plastică merge înainte Expoziţia de Stat din acest an, marcând o nouă etapă în drumul de d desvoltare al ar­telor plastice In ţara noastră, constitue o mărturie a rodnicei activităţi desfăşurată în ultimul an de artiştii plastici din ţara noas­tră, şi dovedeşte că concluziile înţelepte ale Plenarei Uniunii Artiştilor Plastici din Mai 1952, şi-au găsit un ecou puternic în crea­ţia pictorilor, sculptorilor şi graficienilor noştri. Numărul mare de lucrări prezentate juriu­lui cât şi faptul că această expoziţie a fost precedată de numeroase expoziţii regionale, deschise in principalele centre ale ţării, con­stitue dovada unei intense şi­­însufleţite ac­tivităţi creatoare pe acest tărâm. In actuala Expoziţie de Stat numărul de artişti expo­zanţi a crescut simţitor, iar numărul de lucrări admise de juriu şi prezentate marelui public este aproape dublu faţă de cel din a­­nul trecut. Este evidentă in această expozi­ţie adâncirea procesului de cunoaş­tere a vieţii de către artiştii noştri plastici. Din punctul acesta­­ de ve­dere trebue menţionată lărgirea simţitoare a tematicii, varietatea şi importanţa subiectelor abordate în lucrări In această expoziţie compo­ziţia tematică — gen căruia îi este proprie o mare putere de cuprindere a problemelor vieţii — ocupă un loc însemnat. Temele des întâlnite în lucrările din expoziţie sunt izvorîte din viaţa poporului. Lucrările sur­prind în bună măsură aspecte im­portante ale muncii din uzine şi de pe ogoarele patriei, din viaţa lumi­noasă a tineretului şi copiilor, din prietenia ■ poporului nostru cu po­porul sovietic. Lucrarea „Studenţi la practica de vară“ de Octav An­­gheluţă, tabloul lui Bene Iosif „So­sesc noi membri în gospodăria agri­­cola colectivă“, lucrarea „După fes­tivitate“ de Titina Călugăru, compo­ziţia „Predarea unei noi metode de muncă“ de Andrei Bordi, „Joc ti­neresc“ de Dan Hatmanu, sau în sculptură „Dans secuese“ de Mar­tin Izsák şi „Geologii“ de Petre Balogh sunt între multe al­tele ilustrarea acestei simţi­toare lărgiri a sferei de teme abordate de artişti. In expoziţie figurează un număr însemnat de pnrk­^o .o i n t ■- o^rî-J. * 1 •. " carte şi afişe Este demnă de rele­vat prezenţa în expoziţie, alături de cari­caturile pe teme externe, a unui mare nu­măr de caricaturi având ca subiect satiri­zarea metodelor de lucru birocratice şi arbi­trare ale unor funcţionari din aparatul administrativ sau economie de stat. Este de­­asemeni remarcabilă atenţia mai m­ar­e,acor­­dată de către artişti, scenelor din viaţui o obiş­­nuită în cadrul lucrărilor de gen — aceasta ca un rezultat al legăturii din ce în ce mai pronunţate a artiştilor cu viaţa. Trecutul vitejesc al poporului nostru, eroi­ca luptă ilegală a Partidului, actele de mare însemnătate istorică de la 23 August 1944 şi 30 Decembrie 1947 şi-au găsit reflectare in numeroase­ opere. Este îmbucurător faptul că această expo­ziţie înregistrează o creştere remarcabilă a măestriei artiştilor noştri plastici. Dovezi ale unei remarcabile măestrii ar­tistice, ne oferă, de pildă, lucrările artiştilor Constants Baraschi (altorelieful „Elibera­rea“), Boris Caragea („V. I Lenin“), Octav Angheluţă (pictura „Reparaţii la cuptoare la uzinele Reşiţa“), Ligia Macovei (peisagii din China), Jules Perahim (ilustraţii la pr­emul .„Vasili Tiorchin“ de Tvardovschi), Roni Noel (ilustraţii la „Ana Carenina“ de L. Tolstoi), Eugen Tatu (portrete din China) şi alţii. Lucrările expuse dovedesc că artiştii noş­tri plastici au izbutit să înfrângă într’o mare măsură concepţiile formaliste care au avut o influenţă negativă asupra desvoltări creaţiei lor. In acest sens este semnificativ drumul parcurs de pictori talentaţi şi cu o experienţă care, tributari până nu de mult unor concepţii formaliste în artă, au realizat lucrări valoroase, cum ar fi tabloul „Bogăţia apelor noastre“ de M. H. Maxy, sau tabloul „Ioan Vodă cel Cumplit la Cahul“ al lui Gheorghe Labin ş­a. Semnul concret de manifestare a creşterii măestriei artistice este felul în­ care apare înfăţişat omul in, cele mai bune creaţii de pictură şi grafică. Sunt numeroase lucrările ale căror personagii se disting prin bogăţia vieţii lăuntrice exteriorizată prin Mguri, cu­ o mare expresivitate şi printr’un desen a­­desea scrupulos realizat, şi capabil să­­redea cele mai mici nuanţe ale trăirilor sufleteşti. Pe această linie, portretistica noastră a în­registrat un succes remarcabil prin portre­tul maestrului Sadoveanu realizat de Cor­­neliu Baba. Atitudinea exigentă şi autocri­tică faţă de munca sa de creaţie din trecut a ajutat pictorului Corneliu Baba la reali­zarea acestei lucrări de o înaltă valoare artistică. In expoziţie se remarcă prezenţa unui mare număr de lucrări de pictură sculptură şi grafică, aparţinând tinerilor artişti, ab­solvenţi ai Institutelor de Artă Plastică din ţară, mărturie a grijii pe care o poartă sta­tul nostru promovării şi afirmării tinerelor talente. Lucrări aparţinând lui Glauber Gheorghe („Meii chimişti"), Anastasiu Anastase („Şi la noi va arde lampa lui Ilici”), Avramescu Alexandru („Lampa lui Ilici“), Schön Iile („August 1944“),­ Lucaci Constantin („Creşterea tinerelor cadre la Reşiţa"), Sonia Naica („Maistrul“) ş.a au atras atenţia vizitatorilor prin seriozitatea şi profunzimea cu care au atacat probleme importante din viaţa noastră. Creşterea nivelului artistic este o trăsă­tură caracteristică creaţiei de pe întreg cu­prinsul ţării Participarea masivă la această expoziţie a artiştilor din diferite colţuri ale ţării prin lucrări reuşite ca acelea aparţi­nând artiştilor Hatmanu Dan din Iaşi („in­­tr'o cooperativă"), Ferch Francisc din Timi­şoara („Tractorista“), Irimescu Ion („Octav Bancilă“) şi Abody Nagy Bela („Arestarea lui Fónagy") din Cluj, Zina Blănuţă din Oraşul Stalin („Scholancă”), de­notă existenţa unor for­ţe artis­ce deosebit de valoroase pe­ întreg cu­prinsul ţării. Sunt pozitive efortu­rile depuse de Uniunea Artiştilor Plastici în organizarea expoziţiilor regionale ; prezenţa conducerii U­­niunii Artiştilor Plastici în mijlo­cul creatorilor din provincie­ trebue să se facă insă simţită nu numai cu prilejul pregătirii expoziţiilor re­gionale ci în mod permanent în scopul ridxării muncii de creaţie la un nivel din ce în ce mai înalt. Expoziţia actuală reprezintă o etapă importantă realizată de artiştii plastici pe drumul însuşirii metodei de creaţie a realismului so­cialist. Tocmai de aceea este nece­sar ca problemele numeroase pe care ea le ridică,atât prin succesele obţinute cât şi prin scăderile eJ, să fie supuse unor largi discuţii în presă, la Uniunea Artiştilor Plas­tici, discuţii în cadrul cărora să-şi spună cuvântul oamenii de artă şi masa vizitatorilor expoziţiei. Numai în felul acesta se vor putea valori­fica pentru viitor realizările actuale, numai astfel vor fi desvăluite toate lipsurile care frânează desvoltarea unora dintre artiştii plastici. In expoziţia din acest an se simte în unele lucrări lipsa de preocupare a autorilor in ceea ce priveşte fină ............­­ „. * ţisuitii t­xpresoa a cnipu.U) om­e­nesc , unele figuri sunt supărătoare prin sărăcia expresiei, prin schematis­mul lor. Realizarea artistică nesatisfăcă­toare a unor lucrări cu teme importante indica problema însuşirii meşteşugului ca parte in­tegrantă a adevăratei maeştrii Este dense­­meni instructiv să se analizeze linia de dez­voltare a unor artişti plastici, fie că aceştia s’au ridicat azi in creaţia lor la un nivl superior, fie că ei dimpotrivă n’au manifes­tat ca în trecut aceeaşi exigenţă faţă de propria lor creaţie. Desbaterile ce ar trebui să se desfăşoare în viitorul apropiat, in jurul principalelor pro­bleme ale expoziţiei prin antrenarea unui număr cât mai mare de oameni ai munci şi oameni de cultură din ţara noastră, vor putea contribui la o deplină valorificare a însemnatului eveniment artistic pe care-l constitue pentru întreaga noastră viaţă cul­turală, deschiderea Expoziţiei anuale de Stat. CONSTRVK­C , -f „Contemporanul“ urează cititorilor săi „La mulţi ani“ şi succese mereu sporite în construirea economiei şi culturii socialiste Salut de anul nou prietenilor din R. P. R. Sofia Ghiaţintova artistă a poporului din R.S F.S.R., laureată a Premiului Stalin, regizor principal al Teatrului „Comsomolul Leninist“. Am vizitat recent Republica Populară Română pentru a cu­noaşte mai îndeaproape minunata dumneavoastră ţară, pe ac­torii şi segizorii ei, cărora le-am împărtăşit cu dragoste şi căl­dura din experienţa mea de muncă. Ca actriţă şi regizoare, mie mi se desvălue mai limpede prin artă caracterul unei ţări cu oamenii căreia­ iau pentru prima oară contact, bucuriile şi durerile, greutăţile şi succesele prie­tenilor mei noi. De aceea, azi, aş vrea să mulţumesc confraţilor mei români întru teatru, pentru că prin arta Iar mi-au oferit posibilitatea să cunosc poporul român. Inapoindu-mă în Patria mea, îu Uniunea Sovietică, am po­vestit cu dragoste tovarăşilor mei din Moscova despre arta ro­mânească La Societatea Unională de Teatru am vorbit despre spectacolele pe care le am văzut la voi, am povestit despre oa­menii minunaţi cu care m-am împrietenit. Reprezentanţii tea­trului din Capitala Uniunii Sovietice m-au ascultat cu o atenţie deosebită. Numero­asele întrebări care mi-au fost puse, au dove­dit în mod convingător că artiştii Moscovei se interesează foarte mult de teatrul românesc. Astăzi, vreau să vă împărtăşesc planurile de viitor ale tea­trului în care lucrez, să vă vorbesc puţin despre noile specta­cole pe care le pregătim. In prezent, teatrul prezintă o poveste dramatică pentru copii în centrul căreia se află curajoasa fată Djeren Această poveste a fost scrisă de dramaturgul Cercasina, pe motive din folclorul turemen. In prezent, repetăm noua piesă a lui Arbuzov „îndatoratul". Piesa oglindeşte problematica tinerilor oameni de ştiinţă, pro­cesul de formare a caracterelor tinerilor, relaţiile existente între ei. Nouă ne e dragă această piesă. Seara, autorul vine la tea­tru împreună cu el, stabilim modul cum trebue să se comporte şi să acţioneze personagiile, le descoperim mereu noi trăsături de caracter. In cursul stagiunii viitoare vom termina pregătirea unui vo­devil în 3 acte scris de N Vencstern pe motivele vechilor vo­deviluri rusești. N. Vencster­n împreună cu Majtev a dramatizat romanul „Din toată inima“ Mi se pare că acest spectacol va fi pus in scenă şi la­ Teatrul Municipal din Bucureşti Când am văzut spectacolul „Mitrea Cocor" la Bucureşti, mă gândeam că Ileana Predescu ar fi o minunată Grumia, iar Benedict Rabija uu reuşit Rodion. Acesta este un obicei al regizorului : să „distribue roluri” chiar şi un alt teatru. După ce vom termina munca la vodevil, vom lucra la o piesă scrisă de Finn şi Spesnev despre tineretul sovietic, iar în a doua jumătate a stagiunii vom pregăti „Livada cu vişini" 'e \ 4P Ceh­o- , , Întreg colectivul teatrului nostru și eu personal suntem foarte mult interesati de felul cum decurge munca regizorului Radu Benigan la piesa „Livada cu vişini“. Aşteptăm cu mare interes şi nerăbdare ştiri privitoare la modul cum va fi montată această minunată piesă la Bucureşti Colectivul teatrului nostru se in­teresează de asemenea de spectacolul „Cyrano de Bergerac“ de la Teatru­ din Târgu-Mureş şi în special de jocul lui Covacs. Nu am­ spus numele acelora pe care aş vrea să-i felicit în mari deo­sebit astăzi , am doa­r atât de mulţi prieteni dragi Trimit însă din toată inima felicitări de anul nou colectivelor Teatrului Na­ţional şi Municipal, optimistului colectiv al Teatrului Tineretu­lui, Teatrului actorului de cinema şi celorlalte teatre din Bucu­reşti, Cluj, Târgu-Mureş, Iaşi şi Oraşul Stalin. Permiteţi-m­i tot­odată să vă felicit cu prilejul noii voastre victorii strălucite — alegerea celor mai buni fii şi fiice ale poporului român ca depu­taţi în sfaturile populare Fiindcă ştiu cât de puternică este unitatea şi coeziunea voastră, am convingerea că poporul român nu se teme de niciun fel de greutăţi Fie ca anul 1954 să vă aducă noi succese în muncă, în artă, în lupta pentru pace.

Next