Contemporanul, ianuarie-iunie 1962 (Anul 16, nr. 1-26)
1962-01-05 / nr. 1
Lucrările recentei Consfătuiri pe ţară a ţăranilor colectivişti au confirmat creşterea continuă a nivelului activităţii cultural-educative de masă desfăşurate în rindurile oamenilor muncii de la sate. Formele consacrate s-au perfecţionat, au apărut iniţiative noi cu posibilităţi largi de generalizare, altele urmează să se afirme. • CARE sunt problemele ce bat mai cu stăruinţă la uşa căminelor culturale, bibliotecilor şi forurilor care îndrumă şi coordonează strădania sutelor de mii de artişti amatori, milioanelor de iubitori ai cărţii şi ştiinţei ? • IN CE măsură activitatea cultural-educativă vine în sprijinul sarcinilor economice şi politice generale şi locale ? • CUM contribuie activitatea desfăşurată în căminele culturale la formarea conştiinţei socialiste a ţăranilor colectvişti? • CE trebuie făcut pentru ca munca de răspîndire a ştiinţei şi culturii la sate să dea roade şi mai bune ? Acestor întrebări încearcă să dea răspuns discuţia de mai jos, purtată cu preşedinţi de gospodării agricole colective, brigadieri şi colectivişti, activişti de partid şi din aparatul de stat, bibliotecari şi directori de cămine culturale din regiunea Banat, în atmosfera vie, de lucru, prilejuită de pregătirea marelui sfat al fruntaşilor recoltelor bogate. REPORTERUL: Lărgirea sferei de cuprindere a maselor în activitatea cultural-educativă constituie unul din obiectivele principale în munca instituţiilor de cultură de la sate. Prin ce mijloace şi acţiuni concrete consideraţi că această importantă cerinţă a revoluţiei culturale poate fi realizată în condiţiile noi ale satului colectivizat? MATEI MAZUCH (brigadier laG.A.C. „Victoria“ din copi, Oftădlac — Arad), încă din primăvară acestui an, în cele 22 de brigăzi ale gospodăriei noastre colective s-a iniţiat o acţiune foarte rodnică. Fiecare brigadă de producţie a devenit un fel de subfilială a căminului cultural. De pildă, numai brigada mea a pregătit două piese de teatru, care ulterior s-au jucat pe scena căminului. Totodată, sprijiniţi de cadrele didactice, organizăm cu regularitate în cadrul brigăzii informări politice, recenzii şi prezentări de cărţi. MIHAI IOCAI (instructor teritorial al comitetului raional al P.M.R. — Arad): Această iniţiativă constituie un bun început. Conţinutul muncii cultural-educative trebuie însă cît mai temeinic legat şi de problemele economice concrete de muncă ale fiecărei brigăzi. MATEI MAZUCH: Tocmai de aceea pe viitor ne-am propus orgazarea unor întîlniri cu specialiştii din agricultură, efectuarea unor demonstraţii practice la locurile de muncă însoţite de explicaţii teoretice, răspîndirea unor metode ale fruntaşilor brigăzii noastre, vizionarea în colectiv a filmelor documentare agricole, efectuarea de schimburi culturale şi de experienţă în producţie cu celelalte brigăzi. TEODOR GHERMAN (vicepreşedinte cu problemele de învăţămînt şi cultură, sfatul popular raional Arad): Sistemul de organizare a activităţii cultural-educative pe brigăzi de producţie, folosit în comuna Nădlac, poate fi generalizat în toate gospodăriile agricole colective. CONSTANTIN BELINŢAN (directorul căminului cultural din comuna Lenauheim — Sînnicolaul Mare): Problema atragerii unor mari mase de oameni ai muncii la manifestările organizate de căminele culturale se pune cu deosebită ascuţime şi în domeniul activităţii artistice de amatori. VIOREL UIBARU (preşedintele G.A.C. comuna Lenauheim, Erou al Muncii Socialiste) : Este timpul să fie studiate noi posibilităţi de organizare a unor cursuri de îndrumare artistică de lungă durată pe centre de comune, în comuna noastră, din iniţiativa şi pe cheltuiala directă a gospodăriei, am organizat un curs muzical local, la care 56 de copii ai colectiviştilor deprind arta mînuirii instrumentelor muzicale. ROZALIA GASPÁR (învăţătoare, com. Hitiaş — Lugoj) : Lipsa unui sistem mai larg de instruire muzical-artistică a tinerilor colectivişti se resimte şi în comuna noastră, unde gospodăria agricolă colectivă a investit sume importante pentru procurarea de instrumente muzicale. Există numeroşi tineri dornici să înveţe arta muzicală. CONSTANTIN BELINŢAN : Nu numai la aceste probleme mă refeream. Aş vrea să subliniez şi necesitatea organizării unor mari manifestări cultural-artistice de masă, la pregătirea şi desfăşurarea cărora să poată fi antrenată simultan întreaga populaţie a comunei. Continuînd unele bune tradiţii populare, dezvoltîndu-le şi dîndu-le un conţinut profund contemporan, asemenea mari acţiuni desfăşurate cu prilejul zilelor de 1 Mai, 23 August, ori sub formă de sărbătoare a recoltei , exercită o mare putere educativă şi mobilizatoare în mase. Ne-am convins şi mai bine de aceasta, recent, la începutul lunii noiembrie, cînd căminul nostru cultural a organizat marea sărbătoare a recoltei anului 1961. Atrăgînd peste 2.000 participanţi, această manifestare a bucuriei, a belşugului şi a muncii libere, a întrunit în atmosfera ei sărbătorească acţiuni variate şi interesante. VIOREL UIBARU: Efectul agitatoric al acestor mari manifestări de masă a fost foarte puternic. CONSTANTIN BELINŢAN: Pe viitor am dori însă ca ele să crească în amploare, să îmbrăţişeze acţiuni şi mijloace cultural-artistice mult mai bogate şi variate, să se transforme în momente de neuitat pentru fiecare colectivist. ION MANIŢIU (preşedintele sfatului popular comunal Teremia Mare, rabinul Sînnicolaul Mare): Ideea e foarte bună. Şi noi ne vom strădui ca, pregătite din timp, asemenea manifestări să prilejuiască, atît pentru fiecare familie de colectivist, cît şi pentru întreaga noastră comună, o uriaşă desfăşurare a bucuriei, frumosului şi dragostei de a trăi. GAVRIL MUREŞAN (vicepreşedinte cu probleme de învăţămînt şi cultură, sfatul popular raional Lugoj): Pentru aceasta ar fi utilă alcătuirea unor scenarii dedicate special acestor manifestări, prin care, începînd de la primele elemente de agitaţie vizuală şi sfîrşind cu ultimele versuri destinate formaţiilor artistice, să se oglindească întreaga revărsare de optimism şi tradiţii, proprii unor asemenea mari serbări populare. NICOLAE NASAUDEANU (şeful secţiei de învăţămînt şi cultură a sfatului popular raional Arad) : Amplificarea muncii cultural-educative în mase, sporirea eficienţei ei situează pe primul plan al atenţiei problema cadrelor de activişti culturali. Avînd un caracter permanent şi din ce în ce mai complex, munca cultural-educativă de masă solicită organizatori şi animatori pricepuţi, care să-şi stabilească cu consecvenţă preocupările creatoare în acest domeniu. Pentru aceasta se impune analizarea mult mai profundă a tuturor problemelor legate de promovarea, perfecţionarea şi permanentizarea în muncă a directorilor de cămine culturale şi a bibliotecarilor. Se impune crearea unui sistem organizat de atestare şi stimulare, pe criterii de capacitate individuală şi experienţă în muncă, a fiecărui activist cultural de la sate. TEODOR GHERMAN: Munca de director de cămin cultural sau bibliotecar este o profesie nouă, proprie anilor noștri. Grija pentru pregătirea cadrelor ce muncesc în acest domeniu trebuie privită cu mult spirit de răspundere. Mă refer, printre altele, atît la necesitatea asigurării posibilităţilor de continuare a studiilor de către cadrele de activişti culturali, într-un sistem de învăţămînt unitar organizat, cît şi la o mai bună selecţionare a acestora prin instituirea, după criteriile fixate cadrelor didactice, a unor grade şi titluri corespunzătoare pregătirii şi rezultatelor obţinute în muncă. GAVRIL MUREŞAN : Complexitatea activităţii cultural-educative impune măsuri concrete şi pentru promovarea şi pregătirea cadrelor de activişti culturali voluntari. VIOREL UIBARU: Viitoarele cadre de intelectuali şi tehnicieni care vor veni să lucreze în satele noastre colectivizate trebuie pregătite mult mai temeinic şi în domeniul muncii culturale de masă. Colectiviştii au nevoie nu numai de specialişti bine pregătiţi din punct de vedere tehnic, ci şi de buni propagandişti. PETRU SÎRBU (directorul casei raionale de cultură — Lugoj) : Trebuie, totodată, creat un sistem larg de formare şi pregătire a cît mai mulţi activişti culturali voluntari, specializaţi în diferite domenii ale culturii de masă. Cu excepţia unei părţi dintre instructorii artistici de amatori, în sprijinul pregătirii activiştilor culturali voluntari nu se întreprind decît acţiuni sporadice. MIHAI IOCAI: Nu trebuie pierdut din vedere conţinutul muncii cultural-educative de masă , aceasta trebuie să se inspire din viaţă şi să slujească realităţile social-economice în continuă înnoire ale fiecărei comune, ale fiecărui sat. Activitatea căminelor culturale trebuie orientată în aşa fel, încît să se evite atît manifestările culturale artistice în sine (fapt care se întîmplă adesea), rupte de problemele economice şi politice locale, cît şi exagerările didacticiste. Nu trebuie uitat nici un moment că activitatea culturală are specificul ei, mijloacele ei de educare şi de influenţare a maselor şi că tocmai acest specific şi aceste mijloace trebuiesc folosite cu pricepere. Consider necesară efectuarea unor analize cuprinzătoare asupra vieţii cultural-artistice din sătul colectivizat. Văd în acest sens posibilă şi necesară alcătuirea unor colective complexe de specialişti din diferite sectoare de activitate culturală de masă care să lucreze efectiv, un timp mai îndelungat, în cîteva comune, la organizarea diferitelor manifestări cultural-educative. E vorba de a face un experiment pentru a se găsi forme și mijloace noi de afirmare a culturii la sate și sînt convins că rezultatele vor fi dintre cele mai bune. Nu atît inspectori ne trebuie în faza actuală, cît sprijinul unor colective complexe de creaţie. VIOREL UIBARU: Intr-adevăr, ajutorul metodic trebuie să fie mult mai cuprinzător şi mai concret. Activitatea culturală de masă a adunat multă experienţă, dar ea trebuie împinsă mai departe. Iar aceasta nu se poate face decît printr-o muncă organizată pe toate planurile, valorificîndu-se toate iniţiativele apărute în ultimii ani. Ce se întîmplă însă acum? Din cînd în cînd apare cîte un tovarăş trimis în muncă de îndrumare care întreabă : „Ce aţi făcut?... Ce aveţi de gînd să mai faceţi?...“ Dă cîteva sfaturi şi... pleacă. în calitatea mea de preşedinte al gospodăriei agricole colective sunt adeseori pus în situaţia de a sta de vorbă cu ziarişti, sau cu oameni cu muncă de îndrumare. Toţi mi se adresează cam în acelaşi fel: „Te-am ruga să ne povesteşti ceva despre activitatea în gospodărie. Am vrea (după caz) să scriem despre aceasta, sau să adunăm material documentar“. Cred că e cît se poate de firesc ca unor asemenea „îndrumători“ să le răspund : „Cunoaşteţi mai întîi munca vie din gospodăria noastră şi apoi să trecem la... povestiri. Poate, după aceea, o să aveţi dv. să ne spuneţi nouă lucruri pe care noi nu le vedem“. Cam aşa este şi cu îndrumarea activităţii culturale. Să vină aici tovarăşii scriitori, compozitori, actori şi să stea printre noi mai multă vreme, să pună umărul şi să ne ajute să facem o treabă mai bună. REPORTERUL: In prezent se desfăşoară, după cum ştiţi, festivalul filmului pentru sate. Ce părere aveţi despre filmele care ajung la căminele culturale? ROZALIA GASPAR: In comuna noastră filmul se bucură de o mare popularitate. Spectatorii apreciază atît filmele artistice cît şi cele documentare. Ei au, însă, o cerinţă legitimă faţă de producţia noastră naţională de filme artistice. Aspectele vieţii noi din satul colectivizat, conflictele noi pe care le generează procesul de făurire a conştiinţei socialiste a colectiviştilor în luptă cu vechile deprinderi, atîtea şi atîtea teme de mare valoare educativ-artistică nu şi-au aflat încă oglindirea pe ecranele miilor de cinematografe săteşti. Fără îndoială, cinematografia noastră a creat o serie de filme valoroase, inspirate din lumea satului. Ele tratează momente importante din lupta ţărănimii muncitoare pentru dreptate şi pămînt. Dar oare etapa nouă în care se află satele noastre colectivizate nu poate fi în egală măsură sursă de inspiraţie pentru cineaşti? Colectivistul vrea astăzi cît mai multe filme vesele, optimiste, ca însăşi viaţa lui nouă şi îmbelşugată. MATEI MAZUCH: Particip adeseori cu mult interes la jurnalele şi documentarele agricole prezentate la cinematograful nostru sătesc. In ultima vreme, numărul şi calitatea acestor filme au crescut simţitor. Mă atrag în deosebi filmele realizate pe baza exemplului concret din diferitele gospodării agricole colective, unele chiar din regiunea noastră. VIOREL UIBARU : In legătură cu filmul documentar agricol aş propune studiourilor cinematografice să întrebuinţeze mult mai larg unele teme din anumite sectoare de mare rentabilitate economică din G.A.C.: zootehnie, legumicultura, apicultură, avicultură. în ceea ce priveşte filmul artistic, cred că a sosit vremea să fie creată şi o serie de scenarii scurte, de mică întindere, dar cu mare putere educativă, cu subiecte inspirate din viaţa gospodăriilor colective. TEODOR GHERMAN : Pentru a se realiza o mai deplină folosire a filmului, în strînsă legătură cu necesitatea cultural-educativă din fiecare localitate, se impune şi îmbunătăţirea actualului sistem de difuzare a filmului la sate. Trebuie să tindem spre stadiul ideal cînd fiecare cinematograf sătesc, pe baza consultării catalogului de filme artistice, documentare şi diafilme să poată solicita oficiilor de difuzare titlurile de filme şi diafilme necesare. Desigur, acest stadiu nu poate fi realizat fără o simţitoare creştere a numărului de copii cinematografice, fără organizarea unor veritabile „biblioteci de filme“ de unde să poată fi solicitate la cerere filmele dorite de fiecare cinematograf sătesc. GAVRIL MUREŞAN : Mai sunt multe de făcut şi în ceea ce priveşte îmbunătăţirea condiţiilor tehnice de rulare a filmelor la sate. Aparatura şi utilajul tehnic existent în unele comune au început să devină necorespunzătoare faţă de exigenţele mereu crescînde ale spectatorilor. Această problemă nu trebuie tratată ca o latură secundară a muncii cu filmul la sate. Ea se înscrie în preocupările de imediată perspectivă pentru organele tehnice de resort; trebuie găsite soluţii cît mai economicoase şi rentabile de îmbunătăţire a proiecţiei. ALEXANDRU BÎRSESCU (bibliotecar principal la biblioteca raională-Făget), în directă legătură cu producţia de filme se află şi problema diafilmelor. Şi acestea trebuie să cuprindă domenii tematice mult mai largi. O atenţie mult mai mare se cuvine oglindirii sarcinilor care ţin de întărirea economico-organizatorică a gospodăriilor agricole colective. Ca bibliotecar, aş sugera şi alcătuirea unor diafilme pe marginea unor lucrări literare, menite să ajute la organizarea de manifestări de masă cu cititorii. ION MANIŢIU: Satele noastre sunt de altfel dornice să găzduiască nu numai pe cineaşti. Şi scriitorii şi muzicienii sunt aşteptaţi cu dragoste. Ba, mai mult, eu personal aş adresa o invitaţie specială şi pentru tovarăşii noştri arhitecţi. Despre ce e vorba? Am citit în ultima vreme în presă unele articole care vorbesc despre educaţia estetică a oamenilor, despre formarea gustului de frumos al oamenilor muncii pină în cele mai adînci laturi ale vieţii. Toate acestea mi s-au părut de mare actualitate şi pentru comuna noastră. Aş vrea să mă refer la un singur fenomen. La noi, în Teremia-Mare, ca în toate Satele ţării, s-au construit şi se construiesc anual de către colectivişti multe case noi, în viitorii ani, comuna se va dezvolta şi mai mult. Acesta este un proces firesc al zilelor nefastre. Din păcate, însă, noi nu dispunem încă de un plan limpede de sistematizare în perspectiva comunei. Nu dispunem nici de planuri model pentru construcţiile de interes particular care să îmbine elementele de confort, rentabilitate economică şi stil arhitectonic local cu cerinţele de dezvoltare edilitară a întregii comune. Cerinţe asemănătoare se ridică şi în legătură cu arhitectura interioară a locuinţelor, dispunerea şi mobilarea încăperilor etc. Pentru toate aceste necesităţi reale ale satului colectivizat, aflat în plină înnoire şi dezvoltare, aşteptăm îndrumări concrete de cît mai mare folos practic. REPORTERUL : După cum ştiţi, ca urmare a sarcinilor trasate instituţiilor cultural-educative de la sate de Documentele celui de al III-lea Congres al P.M.R., rolul bibliotecilor a crescut în mod deosebit. Deoarece cartea reprezintă un sprijin important în întărirea economico-organizatorica a gospodăriilor agricole colective, iar răspîndirea ei constituie una din sarcinile principale ale bibliotecilor din mediul sătesc, ce propuneri aveţi în legătură cu aceasta? ALEXANDRU BÎRSESCU: Cu cîţiva ani în urptă, în Editura agrosilvică a apărut o lucrare deosebit de utilă intitulată „Cartea preşedintelui de G.A.C.“, întrucît unele probleme din conţinutul acestei lucrări sunt astăzi depăşite, iar stadiul actual de organizare a muncii în G.A.C. solicită cunoştinţe cît mai temeinice pentru fiecare ramură a producţiei agricole, consider deosebit de necesară editarea unor cărţi asemănătoare, destinate brigadierilor şi şefilor de echipă care răspund în mod nemijlocit de producţie în diferite sectoare ale acesteia. Sporirea simţitoare a tirajelor la unele titluri de cărţi agrozootehnice de mare necesitate şi actualitate (cultura porumbului, a sfeclei de zahăr, a legumelor etc.) este, de asemenea, o cerinţă foarte actuală. Paralel cu aceste cărţi şi broşuri de răspîndire a metodelor înaintate agrozootehnice trebuie răspîndite în mai largă măsură lucrări cu privire la organizarea muncii în G.A.C. ţinîndu-se seama de profilul economiei locale şi editate monografii destinate pomiculturii, a cărei extindere înregistrează o mare dezvoltare în numeroase regiuni ale ţării. De mare utilitate este ca, pe viitor, planurile Editurii agrosilvice să cuprindă, pe lîngă titlurile de cărţi, şi succinte adnotări cu privire la conţinutul acestora, precum şi unele recomandări de filme documentare şi diafilme ce au contingenţă directă cu titlul cărţii respective. VIOREL UIBARU: In munca mea de preşedinte al gospodăriei colective am fost şi sunt un permanent propagandist al cărţii. Consider, însă, că evoluţia cărţii agrozootehnice editate la noi este încă sub nivelul cerinţelor. Cărţile şi broşurile apărute nu oglindesc decît în parte uriaşa experienţă ştiinţifică şi practică dobîndită de multe gospodării agricole colective şi de fruntaşii recoltelor bogate. Intre marea varietate şi eficacitate economică a numeroaselor metode de acest gen cu care am luat contact de atîtea ori în consfătuirile sau schimburile de experienţă agricole şi numărul lucrărilor publicate în editurile noastre este o distanţă destul de mare. Şi în ceea ce priveşte formarea noii atitudini a colectiviştilor faţă de muncă, educarea lor în spirit socialist, s-au tipărit foarte puţine cărţi. VASILE FENCHEA (colectivist — comuna Coştei, raionul Lugoj): In rafturile bibliotecii săteşti am aflat numeroase cărţi şi broşuri din lectura cărora am desprins multe învăţăminte de folos. M-am gîndit, nu o dată, dacă n-ar fi bine să apară într-una din editurile noastre o carte scrisă special pentru un colectivist ca mine. O carte din care aş vrea să aflu limpede, pe scurt şi pe înţeles, cunoştinţele cele mai importante din agricultură, ştiinţele naturii, istorie, economie, geografie, literatură, artă şi altele, într-un cuvînt, un fel de carte de căpătîi a ţăranului colectivist. De bună seamă, o asemenea carte nu le-ar alunga pe celelalte, ci, dimpotrivă, le-ar chema pentru o mai bună înţelegere şi lămurire. NICOLAE NASAUDEANU : Cercetînd cataloagele bibliotecilor n-am putut afla unele cărţi care interesează în mod deosebit pe colectivişti. Este necesar ca în problema cărţii pentru sate toate editurile să acţioneze pe baza unui plan de tipărituri unic, alcătuit în funcţie de cerinţele actuale ale satului colectivizat. GAVRIL MUREŞAN: Foarte adevărat. Trebuie spus de altfel că, în multe biblioteci, se află încă un însemnat număr de cărţi şi broşuri agrozootehnice cu conţinut depăşit de evoluţia metodelor ştiinţifice în agricultură. Consider de datoria Ministerului Agriculturii să întocmească un catalog cu toate aceste lucrări depăşite pentru a sprijini pe bibliotecari în acţiunea de înlăturare din biblioteci a cărţilor şi broşurilor ce înfăţişează metode şi cunoştinţe agrozootehnice lăsate în urmă de viaţă. REPORTERUL: Ce alta probleme ale muncii cultural-educative de masă consideraţi că sunt astăzi de actualitate şi ce propuneri aveţi pentru justa lor rezolvare? HANS LOCH (preşedintele gospodăriei agricole colective din com. Pişchia, raionul Timişoara): în legătură cu răspîndirea cunoştinţelor ştiinţifice şi agrozootehnice în rîndul colectiviştilor, consider că trebuie intensificat sprijinul cadrelor de specialişti cu înaltă calificare. De curînd ne-a vizitat o brigadă ştiinţifică cu profil agricol formată din profesori şi conferenţiari universitari de la Institutul agronomic din Timişoara. A fost o consultaţie ştiinţifică, un curs universitar de agronomie şi zootehnie ţinut de data asta în faţa colectiviştilor După o studiere prealabilă a problemelor gospodăriei noastre, specialiştii ne-au dat, cum era şi firesc, într-o mare adunare la căminul cultural, o serie de sugestii privind pregătirea terenului pentru obţinerea celor „5.000“ kg porumb boabe la ha, pregătirea şi păstrarea furajelor, hrana animalelor şi creşterea şeptelului din prăsilă proprie. Aceasta este, cel puţin pentru comuna noastră, ceva nou şi după părerea mea metoda s-ar putea extinde. N-ar fi rău dacă specialiştii cu înaltă calificare ne-ar vizita periodic. De asemenea, dacă vizitele lor ar fi profilate pe anumite probleme agronomice, zootehnice, organizarea muncii etc., putîndu-se astfel discuta amănunţit toate aspectele unui sector de producţie pentru a determina măsuri corespunzătoare. VIOREL UIBARU : Şi în legătură cu conferinţele cu caracter agricol editate pe plan central şi regional sunt de făcut unele recomandări : personal, consider că acestea ar trebui să constituie într-o mai bună măsură mijloace de răspîndire concretă a metodelor noi de muncă, descriind limpede şi în amănunt toate laturile unui anumit proces de producţie agricolă. GAVRIL MUREŞAN: O problemă importantă pentru activitatea căminelor culturale şi bibliotecilor este aceea a înzestrării acestora cu material de practică cultural-artistică (diafilme, epideoscopuri, hărţi cu tematică diversă, materiale de compactat şi legat cărţi, articole pentru teatrul de amatori, instrumente muzicale etc.). Pentru acoperirea marilor cerinţe de această natură trebuie studiată posibilitatea înfiinţării unor ateliere şi întreprinderi cu asemenea profil. CONSTANTIN BELINŢAN: Ca director de cămin cultural aş dori ca viitoarele seminarii raionale organizate pentru instruirea şi stabilirea unui schimb de experienţă între activiştii culturali de la sate să dobîndească un caracter mult mai profund şi mai ştiinţific. Referatele prezentate cu acest prilej ar trebui să nu se mărginească numai la o simplă înşiruire de fapte şi date, ci să prilejuiască o analiză mult mai adîncă asupra conţinutului muncii desfăşurate. Liviu Cernăianu Ion Gondu Stroe g NOTA. — Discuţia reprodusă mai sus nu s-a g desfăşurat chiar în acest fel. Mai precis, g participanţii nu s-au întrunit niciodată laolaltă g pentru a dezbate problemele consemnate. Ea s-a g realizat prin alăturarea discuţiilor purtate indivi- dual cu fiecare interlocutor. Noi ne-am îngăduit numai să dispunem părerile interlocutoriloroi într-o anumită succesiune, pentru a le face mai uşor descifrabile cititorilor şi pentru a permite reliefarea acelor idei care pot constitui tot atîtea sugestii şi contribuţii pentru organele şi instituţiile interesate. g Succint, concluziile ce se desprind din acest g colocviu pot fi formulate astfel: g 1 ESTE necesară o corelare mai strînsă şi mai g creatoare a muncii cultural-educative de masă cu problemele pe care le ridică construcţia g economică a satului colectivizat; 7 TREBUIE stimulate şi încurajate iniţiativele g • care au ca scop lărgirea orizontului activităţii g cultural-educative de masă, căutarea şi a altor g forme, mai eficiente, de răspîndire a ştiinţei şi a culturii în rindurile ţărănimii; 3 CONTACTUL creatorilor profesionişti cu § • mişcarea artistică amatoare trebuie să devină o metodă de lucru cu caracter de contrgimitate; g A SE ridică cu acuitate problema selecţionării g • şi pregătirii cadrelor de activişti culturali g într-un sistem unitar de instruire şi perfecţio- g nare, capabilă să asigure calificarea acestora la nivelul unei adevărate profesii, bine determi- g nate în viaţa culturală a ţarii. • ECHIPA DE URĂTORI a Facultăţii de filologie de la Universitatea „C.I. Parhon“ (asistent Valeria Filimon, studenţii I. Floroiu, Traian Diaconescu, I. Grigorescu, Debora Bora, Maria Samurdeanu, Anca Pavelescu, Ion Timuş, Ion Mărunţelu şi Vasile Molocea) s-a bucurat de o frumoasă apreciere din partea celor Pe care i-a vizitat în ajunul Anului Nou SPORT LA ÎNCEPUTUL ANULUI SCĂPAŢI de autoritatea balonului rotund, măcar pentru cîtva timp şi pentru că Anul Nou abia a trecut, să luăm o sorcovă de trandafiri şi ghimpi şi să mai colindăm pe zăpezile hirtiei, pe ici şi pe colo, să mai lăsăm cite o urare şi cîte o împunsătură de peniţă pe unde se cuvine... Echipa ţiţeiului a încheiat, după cum anunţă ziarele, turneul său în Indonezia cu un strălucit bilanţ. Ploieştenilor, după cum se vede, le prieşte iarna fierbinte şi terenul desfundat. Ei merită felicitările noastre, deocamdată îndepărtate. Pentru că la sumarul şi expediatul nostru bilanţ de data trecută l-am uitat pe Bularca şi pe paraşutişti, o urare ca mai sus, mai precis, mai mult şi mai bine nu poate fi neavenită. Ziarului Sportul popular, autoritatea supremă în materie de... (aici ar trebui înşirate titlurile tuturor disciplinelor sportive, dar spaţiul nemilos nu ne-o îngăduie). Ii dorim mai mult curaj, mai multă fantezie şi sporul de hîrtie atît de rîvnit ! Echipei de fotbal Steaua îi urăm să nu urmeze soarta tuturor stelelor căzătoare ; fiind vorba de un astru tînăr, vrem s-o ştim Luceafăr. Mult cunoscutele versuri : să trăiţi, să-mbătrîniţi, trezesc amintiri dureroase cind e vorba de militari, aşa că renunţăm să le folosim în colindul nostru. Revistei de cultură Tribuna, unde se practică un romantic patriotism local (Haide, Ştiinţa !), nu i-ar strica completarea, pină la numărul apostolilor, a lotului său de cronicari sportivi şi aşa destul de numeros ! O analiză spectrală, intitulată, de pildă, Reflectarea contemporaneităţii în jocul ofensiv al studenţilor, semnată de Căprariu, sau invectiva sportivă . Folosirea argoului din „Groapa“ pe terenurile noastre de sport de Dumitru Isac, ar întruni toate sufragiile. Rapidului, cunoscuta noastră victimă din această rubrică, ii dorim să-şi menţină numele şi să i se nască un susţinător mai acătării decît subsemnatul ! Echipei fraţilor Nunweiller, Dinamo, luată în primire de cunoscutul publicist şi antrenor C. Teaşcă, îi urăm să devină un motor de unsprezece cai putere. Fără a socoti rindurile de mai jos ca pe un horoscop, credem că formaţia din Ştefan cel Mare, folosind experienţa secţiei sale de alpinism (dacă ea există intr-adevăr !) va reuşi să escaladeze anul acesta vîrfurile Petrolul şi Steagul roşu. Cunoscuţilor noştri jucători de rugby (e vorba de cei din echipa naţională) le dorim din toată inima un an şi mai bun, mai mulţi adversari şi dacă se poate o zi mare, cînd ii vor intîlni pe francezi ! Sperăm că renumita campioană mondială, Iolanda Balaş, nu se va folosi anul acesta de prăjină pentru ca să treacă ştacheta incredibilului său record. Credem din toată inima că dînsa va face să curgă încă multă cerneală pe Dîmboviţa, şi nu numai pe Dîmboviţa... Pitică numai cu numele, Geta noastră, impreună cu Maria Alexandru, vor reuşi, suntem convinşi, să afirme şi pe mai departe ediţia rominească a mingii de celuloid. Handbalului, copil fericit al anului 61, un etern Dortmund i-ar pici al naibii şi sperăm că el nu va rămîne numai o amintire istorică ! Sorcovitul nostru, aducînd mai mult cu răvaşele, ar fi mai insistent, dar foarfecă secretarului de redacţie e nemiloasă. Sperăm că n-am uitat pe prea mulţi şi dacă am făcut-o, a fost fără voie. Timp avem destul Înainte şi pentru bune şi pentru rele. Subsemnatul s-ar bucura din toată inima dacă toate cele 360 de zile următoare i-ar da prilejul unor continui sărbători ale sportului nostru. Cernelii terne, cu pigment trist, îi preferăm fosforul! Băieţi şi fete ale stadioanelor, gîndiţi-vă la marea familie de suporteri! Merită să-i fericiţi... Eugen Barbu iHiiiitiiiiimwmiiiiHiumiimiiiiiittnmHiiiiHiimtmiBmiwiiHHiimiimititiimHmmiiHitiffiiiiimiitiniHWiiiifiwiiaiuuitMm^iiHiwiHittH^iiiBHi^mtMiiiHimimiittuiiHHiinHWiHiiwiHii^iiiiHUHm