Contemporanul, ianuarie-iunie 1962 (Anul 16, nr. 1-26)

1962-01-05 / nr. 1

Lucrările recentei Consfătuiri pe ţară a ţăranilor colectivişti au confirmat creşterea continuă a nivelului activităţii cultural-educative de masă desfăşurate în rindurile oamenilor muncii de la sate. Formele consacrate s-au perfecţionat, au apărut iniţiative noi cu posibilităţi largi de generalizare, altele urmează să se afirme. • CARE sunt problemele ce bat mai cu stăruinţă la uşa căminelor culturale, bibliotecilor şi forurilor care îndrumă şi coordonează strădania sutelor de mii de artişti amatori, milioanelor de iubitori ai cărţii şi ştiinţei ? • IN CE măsură activitatea cultural-educativă vine în sprijinul sarcinilor eco­nomice şi politice generale şi locale ? • CUM contribuie activitatea desfăşurată în căminele culturale la formarea conştiinţei socialiste a ţăranilor colectvişti? • CE trebuie făcut pentru ca munca de răspîndire a ştiinţei şi culturii la sate să dea roade şi mai bune ? Acestor întrebări încearcă să dea răspuns discuţia de mai jos, purtată cu preşe­dinţi de gospodării agricole colective, brigadieri şi colectivişti, activişti de partid şi din aparatul de stat, bibliotecari şi directori de cămine culturale din regiunea Ba­nat, în atmosfera vie, de lucru, prilejuită de pregătirea marelui sfat al fruntaşilor recoltelor bogate. REPORTERUL: Lărgirea sferei de cuprindere a maselor în activi­tatea cultural-educativă constituie unul din obiectivele principale în munca instituţiilor de cultură de la sate. Prin ce mijloace şi acţiuni con­crete consideraţi că această im­portantă cerinţă a revoluţiei cul­turale poate fi realizată în condi­ţiile noi ale satului colectivizat? MATEI MAZUCH (brigadier la­­G.A.C. „Victoria“ din copi, Oftădlac — Arad), încă din primăvară a­­cestui an, în cele 22 de brigăzi ale gospodăriei noastre colective s-a iniţiat o acţiune foarte rodnică. Fiecare brigadă de producţie a devenit un fel de subfilială a că­minului cultural. De pildă, numai brigada mea a pregătit două pie­se de teatru, care ulterior s-au jucat pe scena căminului. Totoda­tă, sprijiniţi de cadrele didactice, organizăm cu regularitate în ca­drul brigăzii informări politice, re­cenzii şi prezentări de cărţi. MIHAI IOCAI (instructor teri­torial al comitetului raional al P.M.R. — Arad): Această iniţiati­vă constituie un bun început. Con­ţinutul muncii cultural-educative trebuie însă cît mai temeinic le­gat şi de problemele economice concrete de muncă ale fiecărei bri­găzi. MATEI MAZUCH: Tocmai de a­­ceea pe viitor ne-am propus orga­­zarea unor întîlniri cu specialiştii din agricultură, efectuarea unor demonstraţii practice la locurile de muncă însoţite de explicaţii teoretice, răspîndirea unor meto­de ale fruntaşilor brigăzii noastre, vizionarea în colectiv a filmelor documentare agricole, efectuarea de schimburi culturale şi de ex­perienţă în producţie cu celelalte brigăzi. TEODOR GHERMAN (vicepreşe­dinte cu problemele de învăţămînt şi cultură, sfatul popular raional Arad): Sistemul de organizare a activităţii cultural-educative pe brigăzi de producţie, folosit în co­muna Nădlac, poate fi generalizat în toate gospodăriile agricole co­lective. CONSTANTIN BELINŢAN (di­rectorul căminului cultural din co­muna Lenauheim — Sînnicolaul Mare): Problema atragerii unor mari mase de oameni ai muncii la manifestările organizate de că­minele culturale se pune cu deo­sebită ascuţime şi în domeniul ac­tivităţii artistice de amatori. VIOREL UIBARU (preşedintele G.A.C. comuna Lenauheim, Erou al Muncii Socialiste) : Este timpul să fie studiate noi posibilităţi de organizare a unor cursuri de în­drumare artistică de lungă durată pe centre de comune, în co­muna noastră, din iniţiativa şi pe cheltuiala directă a gospodăriei, am organizat un curs muzical lo­cal, la care 56 de copii ai colecti­viştilor deprind arta mînuirii in­strumentelor muzicale. ROZALIA GASPÁR (învăţătoare, com. Hitiaş — Lugoj) : Lipsa unui sistem mai larg de instruire muzical-artistică a tinerilor colec­tivişti se resimte şi în comuna noastră, unde go­spodăria agricolă colectivă a investit sume impor­tante pentru procurarea de instru­mente muzicale. Există numeroşi tineri dornici să înveţe arta muzi­cală. CONSTANTIN BELINŢAN : Nu numai la aceste probleme mă re­feream. Aş vrea să subliniez şi ne­cesitatea organizării unor mari manifestări cultural-artistice de masă, la pregătirea şi desfăşura­rea cărora să poată fi antrenată si­multan întreaga populaţie a comu­nei. Continuînd unele bune tradiţii populare, dezvoltîndu-le şi dîn­­du-le un conţinut profund con­temporan, asemenea mari acţiuni desfăşurate cu prilejul zilelor de 1 Mai, 23 August, ori sub formă de sărbătoare a recoltei , exercită o mare putere educativă şi mobili­zatoare în mase. Ne-am convins şi mai bine de aceasta, recent, la începutul lunii noiembrie, cînd căminul nostru cultural a organizat marea sărbă­toare a recoltei anului 1961. Atră­­gînd peste 2.000 participanţi, aceas­tă manifestare a bucuriei, a bel­şugului şi a muncii libere, a întru­nit în atmosfera ei sărbătorească acţiuni variate şi interesante. VIOREL UIBARU: Efectul agi­tatoric al acestor mari manifestări de masă a fost foarte puternic. CONSTANTIN BELINŢAN: Pe viitor am dori însă ca ele să crească în amploare, să îmbrăţişe­ze acţiuni şi mijloace cultural-ar­tistice mult mai bogate şi variate, să se transforme în momente de neuitat pentru fiecare colectivist. ION MANIŢIU (preşedintele sfatului popular comunal Teremia Mare, rab­inul Sînnicolaul Mare): Ideea e foarte bună. Şi noi ne vom strădui ca, pregătite din timp, ase­menea manifestări să prilejuiască, atît pentru fiecare familie de co­lectivist, cît şi pentru întreaga noastră comună, o uriaşă desfăşu­rare a bucuriei, frumosului şi dra­gostei de a trăi. GAVRIL MUREŞAN (vicepreşe­dinte cu probleme de învăţămînt şi cultură, sfatul popular raional Lugoj): Pentru aceasta ar fi uti­lă alcătuirea unor scenarii dedica­te special acestor manifestări, prin care, începînd de la primele ele­mente de agitaţie vizuală şi sfîr­­şind cu ultimele versuri destinate formaţiilor artistice, să se oglin­dească întreaga revărsare de opti­mism şi tradiţii, proprii unor ase­menea mari serbări populare. NICOLAE NASAUDEANU (şeful secţiei de învăţămînt şi cultură a sfatului popular raional Arad) : Amplificarea muncii cultural-edu­cative în mase, sporirea eficienţei ei situează pe primul plan al aten­ţiei problema cadrelor de activişti culturali. Avînd un caracter per­manent şi din ce în ce mai com­plex, munca cultural-educativă de masă solicită organizatori şi ani­matori pricepuţi, care să-şi stabi­lească cu consecvenţă preocupări­le creatoare în acest domeniu. Pentru aceasta se impune anali­zarea mult mai profundă a tutu­ror problemelor legate de promo­varea, perfecţionarea şi permanen­tizarea în muncă a directorilor de cămine culturale şi a bibliotecari­lor. Se impune crearea unui sistem organizat de atestare şi stimula­re, pe criterii de capacitate indi­viduală şi experienţă în muncă, a fiecărui activist cultural de la sate. TEODOR GHERMAN: Munca de director de cămin cultural sau bibliotecar este o profesie nouă, proprie anilor noștri. Grija pentru pregătirea cadrelor ce muncesc în acest domeniu trebuie privită cu mult spirit de răspundere. Mă re­fer, printre altele, atît la necesita­tea asigurării posibilităţilor de continuare a studiilor de către cadrele de activişti culturali, în­­tr-un sistem de învăţămînt unitar organizat, cît şi la o mai bună se­lecţionare a acestora prin institu­irea, după criteriile fixate cadre­lor didactice, a unor grade şi tit­luri corespunzătoare pregătirii şi rezultatelor obţinute în muncă. GAVRIL MUREŞAN : Complexi­tatea activităţii cultural-educative impune măsuri concrete şi pentru promovarea şi pregătirea cadrelor de activişti culturali voluntari. VIOREL UIBARU: Viitoarele cadre de intelectuali şi tehnicieni care vor veni să lucreze în satele noastre colectivizate trebuie pre­gătite mult mai temeinic şi în do­meniul muncii culturale de masă. Colectiviştii au nevoie nu numai de specialişti bine pregătiţi din punct de vedere tehnic, ci şi de buni propagandişti. PETRU SÎRBU (directorul casei raionale de cultură — Lugoj) : Trebuie, totodată, creat un sistem larg de formare şi pregătire a cît mai mulţi activişti culturali vo­luntari, specializaţi în diferite do­menii ale culturii de masă. Cu excepţia unei părţi dintre instructorii artistici de amatori, în sprijinul pregătirii activiştilor cul­turali voluntari nu se întreprind decît acţiuni sporadice. MIHAI IOCAI: Nu trebuie pier­dut din vedere conţinutul muncii cultural-educative de masă , aceas­ta trebuie să se inspire din viaţă şi să slujească realităţile social-e­­conomice în continuă înnoire ale fiecărei comune, ale fiecărui sat. Activitatea căminelor culturale tre­buie orientată în aşa fel, încît să se evite atît manifestările cultura­le artistice în sine (fapt care se întîmplă adesea), rupte de proble­mele economice şi politice locale, cît şi exagerările didacticiste. Nu trebuie uitat nici un moment că activitatea culturală are speci­ficul ei, mijloacele ei de educare şi de influenţare a maselor şi că tocmai acest specific şi aceste mijloace trebuiesc folosite cu pri­cepere. Consider necesară efectuarea unor analize cuprinzătoare asupra vieţii cultural-artistice din sătul colectivizat. Văd în acest sens po­sibilă şi necesară alcătuirea unor colective complexe de specialişti din diferite sectoare de activitate culturală de masă care să lucreze efectiv, un timp mai îndelungat, în cîteva comune, la organizarea di­feritelor manifestări cultural-edu­cative. E vorba de a face un ex­periment pentru a se găsi forme și mijloace noi de afirmare a cul­turii la sate și sînt convins că re­zultatele vor fi dintre cele mai bune. Nu atît inspectori ne tre­buie în faza actuală, cît spriji­nul unor colective complexe de creaţie. VIOREL UIBARU: Intr-adevăr, ajutorul metodic trebuie să fie mult mai cuprinzător şi mai con­cret. Activitatea culturală de masă a adunat multă experienţă, dar ea trebuie împinsă mai departe. Iar aceasta nu se poate face decît printr-o muncă organizată pe toa­te planurile, valorificîndu-se toate iniţiativele apărute în ultimii ani. Ce se întîmplă însă acum? Din cînd în cînd apare cîte un tovarăş trimis în muncă de îndrumare care întreabă : „Ce aţi făcut?... Ce aveţi de gînd să mai faceţi?...“ Dă cîteva sfaturi şi... pleacă. în cali­tatea mea de preşedinte al gos­podăriei agricole colective sunt adeseori pus în situaţia de a sta de vorbă cu ziarişti, sau cu oa­meni cu muncă de îndrumare. Toţi mi se adresează cam în acelaşi fel: „Te-am ruga să ne povesteşti ceva despre activitatea în gospodă­rie. Am vrea (după caz) să scriem despre aceasta, sau să adunăm material documentar“. Cred că e cît se poate de firesc ca unor asemenea „îndrumători“ să le răs­pund : „Cunoaşteţi mai întîi mun­ca vie din gospodăria noastră şi apoi să trecem la... povestiri. Poa­te, după aceea, o să aveţi dv. să ne spuneţi nouă lucruri pe care noi nu le vedem“. Cam aşa este şi cu îndrumarea activităţii culturale. Să vină aici tovarăşii scriitori, compozitori, actori şi să stea prin­tre noi mai multă vreme, să pună umărul şi să ne ajute să facem o treabă mai bună. REPORTERUL: In prezent se desfăşoară, după cum ştiţi, festi­valul filmului pentru sate. Ce pă­rere aveţi despre filmele care a­­jung la căminele culturale? ROZALIA G­ASPAR: In comuna noastră filmul se bucură de o mare popularitate. Spectatorii apreciază atît filmele artistice cît şi cele documentare. Ei au, însă, o cerinţă legitimă faţă de produc­ţia noastră naţională de filme ar­tistice. Aspectele vieţii noi din satul colectivizat, conflictele noi pe care le generează procesul de făurire a conştiinţei socialiste a colectiviştilor în luptă cu vechile deprinderi, atîtea şi atîtea teme de mare valoare educativ-artistică nu şi-au aflat încă oglindirea pe ecra­nele miilor de cinematografe să­teşti. Fără îndoială, cinematogra­fia noastră a creat o serie de fil­me valoroase, inspirate din lumea satului. Ele tratează momente im­portante din lupta ţărănimii mun­citoare pentru dreptate şi pămînt. Dar oare etapa nouă în care se află satele noastre colectivizate nu poate fi în egală măsură sursă de inspiraţie pentru cineaşti? Co­lectivistul vrea astăzi cît mai mul­te filme vesele, optimiste, ca însăşi viaţa lui nouă şi îmbelşugată. MATEI MAZUCH: Particip a­­deseori cu mult interes la jurna­lele şi documentarele agricole pre­zentate la cinematograful nostru sătesc. In ultima vreme, numărul şi calitatea acestor filme au cres­cut simţitor. Mă atrag în deosebi filmele realizate pe baza exemplu­lui concret din diferitele gospodă­rii agricole colective, unele chiar din regiunea noastră. VIOREL UIBARU : In legătură cu filmul documentar agricol aş propune studiourilor cinematogra­fice să întrebuinţeze mult mai larg unele teme din anumite sectoare de mare rentabilitate economică din G.A.C.: zootehnie, legumicul­tura, apicultură, avicultură. în ceea ce priveşte filmul artis­tic, cred că a sosit vremea să fie creată şi o serie de scenarii scurte, de mică întindere, dar cu mare putere educativă, cu subiecte ins­pirate din viaţa gospodăriilor co­lective. TEODOR GHERMAN : Pentru a se realiza o mai deplină folosire a filmului, în strînsă legătură cu necesitatea cultural-educativă din fiecare localitate, se impune şi îm­bunătăţirea actualului sistem de difuzare a filmului la sate. Trebuie să tindem spre stadiul ideal cînd fiecare cinematograf sătesc, pe baza consultării catalogului de fil­me artistice, documentare şi dia­­filme să poată solicita oficiilor de difuzare titlurile de filme şi dia­­filme necesare. Desigur, acest sta­diu nu poate fi realizat fără o sim­ţitoare creştere a numărului de copii cinematografice, fără organi­zarea unor veritabile „biblioteci de filme“ de unde să poată fi solici­tate la cerere filmele dorite de fiecare cinematograf sătesc. GAVRIL MUREŞAN : Mai sunt multe de făcut şi în ceea ce pri­veşte îmbunătăţirea condiţiilor tehnice de rulare a filmelor la sate. Aparatura şi utilajul tehnic existent în unele comune au în­ceput să devină necorespunzătoare faţă de exigenţele mereu crescînde ale spectatorilor. Această proble­mă nu trebuie tratată ca o latură secundară a muncii cu filmul la sate. Ea se înscrie în preocupările de imediată perspectivă pentru or­ganele tehnice de resort; trebuie găsite soluţii cît mai economicoa­se şi rentabile de îmbunătăţire a proiecţiei. ALEXANDRU BÎRSESCU (bi­bliotecar principal la biblioteca raională-Făget), în directă le­gătură cu producţia de filme se află şi problema diafilmelor. Şi acestea trebuie să cuprindă dome­nii tematice mult mai largi. O atenţie mult mai mare se cuvine oglindirii sarcinilor care ţin de întărirea economico-organizatorică a gospodăriilor agricole colective. Ca bibliotecar, aş sugera şi alcă­tuirea unor diafilme pe marginea unor lucrări literare, menite să ajute la organizarea de manifes­tări de masă cu cititorii. ION MANIŢIU: Satele noastre sunt de altfel dornice să găzduias­că nu numai pe cineaşti. Şi scriito­rii şi muzicienii sunt aşteptaţi cu dragoste. Ba, mai mult, eu perso­nal aş adresa o invitaţie specială şi pentru tovarăşii noştri arhitecţi. Despre ce e vorba? Am citit în ul­tima vreme în presă unele artico­le care vorbesc despre educaţia estetică a oamenilor, despre for­marea gustului de frumos al oa­menilor muncii pină în cele mai adînci laturi ale vieţii. Toate aces­tea mi s-au părut de mare actuali­tate şi pentru comuna noastră. Aş vrea să mă refer la un singur fe­nomen. La noi, în Teremia-Mare, ca în toate Satele ţării, s-au cons­truit şi se construiesc anual de că­tre colectivişti multe case noi, în viitorii ani, comuna se va dezvol­ta şi mai mult. Acesta este un pro­ces firesc al zilelor nefast­re. Din păcate, însă, noi nu dispunem încă de un plan limpede de sistemati­zare în perspectiva comunei. Nu dispunem nici de planuri model pentru construcţiile de interes par­ticular care să îmbine elementele de confort, rentabilitate economi­că şi stil arhitectonic local cu ce­rinţele de dezvoltare edilitară a întregii comune. Cerinţe asemănătoare se ridică şi în legătură cu arhitectura in­terioară a locuinţelor, dispunerea şi mobilarea încăperilor etc. Pen­tru toate aceste necesităţi reale ale satului colectivizat, aflat în plină înnoire şi dezvoltare, aştep­tăm îndrumări concrete de cît mai mare folos practic. REPORTERUL : După cum ştiţi, ca urmare a sarcinilor trasate in­stituţiilor cultural-educative de la sate de Documentele celui de al III-lea Congres al P.M.R., rolul bi­bliotecilor a crescut în mod deose­bit. Deoarece cartea reprezintă un sprijin important în întărirea e­­conomico-organizatorica a gospo­dăriilor agricole colective, iar răs­pîndirea ei constituie una din sarcinile principale ale biblioteci­lor din mediul sătesc, ce propu­neri aveţi în legătură cu aceasta? ALEXANDRU BÎRSESCU: Cu cîţiva ani în urptă, în Editura agrosilvică a apărut o lucrare deo­sebit de utilă intitulată „Cartea preşedintelui de G.A.C.“, întrucît unele probleme din conţinutul a­­cestei lucrări sunt astăzi depăşite, iar stadiul actual de organizare a muncii în G.A.C. solicită cunoştin­ţe cît mai temeinice pentru fiecare ramură a producţiei agricole, con­sider deosebit de necesară edi­tarea unor cărţi asemănătoare, destinate brigadierilor şi şefilor de echipă care răspund în mod ne­mijlocit de producţie în diferite sectoare ale acesteia. Sporirea simţitoare a tirajelor la unele titluri de cărţi agrozootehni­ce de mare necesitate şi actualita­te (cultura porumbului, a sfeclei de zahăr, a legumelor etc.) este, de asemenea, o cerinţă foarte ac­tuală. Paralel cu aceste cărţi şi broşuri de răspîndire a metodelor înainta­te agrozootehnice trebuie răspîn­­dite în mai largă măsură lucrări cu privire la organizarea muncii în G.A.C. ţinîndu-se seama de profilul economiei locale şi edita­te monografii destinate pomicul­­turii, a cărei extindere înregistrea­ză o mare dezvoltare în numeroa­se regiuni ale ţării. De mare utilitate este ca, pe vii­tor, planurile Editurii agrosilvice să cuprindă, pe lîngă titlurile de cărţi, şi succinte adnotări cu pri­vire la conţinutul acestora, pre­cum şi unele recomandări de fil­me documentare şi diafilme ce au contingenţă directă cu titlul cărţii respective. VIOREL UIBARU: In munca mea de preşedinte al gospodăriei colective am fost şi sunt un per­manent propagandist al cărţii. Consider, însă, că evoluţia cărţii agrozootehnice editate la noi este încă sub nivelul cerinţelor. Cărţile şi broşurile apărute nu oglindesc decît în parte uriaşa experien­ţă ştiinţifică şi practică dobîndită de multe gospodării agricole colec­tive şi de fruntaşii recoltelor bo­gate. Intre marea varietate şi efi­cacitate economică a numeroase­lor metode de acest gen cu care am luat contact de atîtea ori în consfătuirile sau schimburile de experienţă agricole şi numărul lu­crărilor publicate în editurile noastre este o distanţă destul de mare. Şi în ceea ce priveşte for­marea noii atitudini a colectivişti­lor faţă de muncă, educarea lor în spirit socialist, s-au tipărit foar­te puţine cărţi. VASILE FENCHEA (colectivist — comuna Coştei, raionul Lugoj): In rafturile bibliotecii săteşti am aflat numeroase cărţi şi broşuri din lectura cărora am desprins multe învăţăminte de folos. M-am gîndit, nu o dată, dacă n-ar fi bine să apară într-una din edituri­le noastre o carte scrisă special pentru un colectivist ca mine. O carte din care aş vrea să aflu lim­pede, pe scurt şi pe înţeles, cu­noştinţele cele mai importante din agricultură, ştiinţele naturii, isto­rie, economie, geografie, literatu­ră, artă şi altele, într-un cuvînt, un fel de carte de căpătîi a ţăra­nului colectivist. De bună seamă, o asemenea car­te nu le-ar alunga pe celelalte, ci, dimpotrivă, le-ar chema pentru o mai bună înţelegere şi lămurire. NICOLAE NASAUDEANU : Cer­­cetînd cataloagele bibliotecilor n-am putut afla unele cărţi care interesează în mod deosebit pe colectivişti. Este necesar ca în problema cărţii pentru sate toate editurile să acţioneze pe baza unui plan de tipărituri unic, alcă­tuit în funcţie de cerinţele actuale ale satului colectivizat. GAVRIL MUREŞAN: Foarte adevărat. Trebuie spus de altfel că, în multe biblioteci, se află încă un însemnat număr de cărţi şi broşuri agrozootehnice cu con­ţinut depăşit de evoluţia metode­lor ştiinţifice în agricultură. Con­sider de datoria Ministerului Agri­culturii să întocmească un catalog cu toate aceste lucrări depăşite pentru a sprijini pe bibliotecari în acţiunea de înlăturare din biblio­teci a cărţilor şi broşurilor ce în­făţişează metode şi cunoştinţe a­grozootehnice lăsate în urmă de viaţă. REPORTERUL: Ce alta proble­me ale muncii cultural-educative de masă consideraţi că sunt astăzi de actualitate şi ce propuneri a­­veţi pentru justa lor rezolvare? HANS LOCH (preşedintele gos­podăriei agricole colective din com. Pişchia, raionul Timişoara): în legătură cu răspîndirea cunoş­tinţelor ştiinţifice şi agrozooteh­nice în rîndul colectiviştilor, con­sider că trebuie intensificat spri­jinul cadrelor de specialişti cu înaltă calificare. De curînd ne-a vizitat o brigadă ştiinţifică cu profil agricol formată din pro­­fesori şi conferenţiari universi­tari de la Institutul agronomic din Timişoara. A fost o consultaţie ştiinţifică, un curs universitar de agronomie şi zootehnie ţinut de data asta în faţa colectiviştilor După o studiere prealabilă a pro­blemelor gospodăriei noastre, spe­cialiştii ne-au dat, cum era şi fi­resc, într-o mare adunare la cămi­nul cultural, o serie de sugestii privind pregătirea terenului pen­tru obţinerea celor „5.000“ kg po­rumb boabe la ha, pregătirea şi păstrarea furajelor, hrana anima­lelor şi creşterea şeptelului din prăsilă proprie. Aceasta este, cel puţin pentru comuna noastră, ceva nou şi după părerea mea me­toda s-ar putea extinde. N-ar fi rău dacă specialiştii cu înaltă ca­lificare ne-ar vizita periodic. De asemenea, dacă vizitele lor ar fi profilate pe anumite probleme a­­gronomice, zootehnice, organizarea muncii etc., putîndu-se astfel dis­cuta amănunţit toate aspectele u­­nui sector de producţie pentru a determina măsuri corespunzătoa­re. VIOREL UIBARU : Şi în legătu­ră cu conferinţele cu caracter agri­col editate pe plan central şi re­gional sunt de făcut unele reco­mandări : personal, consider că a­­cestea ar trebui să constituie în­tr-o mai bună măsură mijloace de răspîndire concretă a metodelor noi de muncă, descriind limpede şi în amănunt toate laturile unui anumit proces de producţie agri­colă. GAVRIL MUREŞAN: O proble­mă importantă pentru activitatea căminelor culturale şi biblioteci­lor este aceea a înzestrării acesto­ra cu material de practică cultu­­ral-artistică (diafilme, epideosco­­puri, hărţi cu tematică diversă, materiale de compactat şi legat cărţi, articole pentru teatrul de a­­matori, instrumente muzicale etc.). Pentru acoperirea marilor cerinţe de această natură trebuie studiată posibilitatea înfiinţării unor ate­liere şi întreprinderi cu asemenea profil. CONSTANTIN BELINŢAN: Ca director de cămin cultural aş dori ca viitoarele seminarii raionale organizate pentru instruirea şi sta­bilirea unui schimb de experienţă între activiştii culturali de la sate să dobîndească un caracter mult mai profund şi mai ştiinţific. Re­feratele prezentate cu acest prilej ar trebui să nu se mărginească nu­mai la o simplă înşiruire de fapte şi date, ci să prilejuiască o analiză mult mai adîncă asupra conţinutului muncii desfă­şurate. Liviu Cernăianu Ion Gondu Stroe g NOTA. — Discuţia reprodusă mai sus nu s-a g desfăşurat chiar în acest fel. Mai precis, g participanţii nu s-au întrunit niciodată laolaltă g pentru a dezbate problemele consemnate. Ea s-a g realizat prin alăturarea discuţiilor purtate indivi-­­ dual cu fiecare interlocutor. Noi ne-am îngăduit­­ numai să dispunem părerile interlocutorilor­­oi într-o anumită succesiune, pentru a le face mai­­ uşor descifrabile cititorilor şi pentru a permite­­ reliefarea acelor idei care pot constitui tot atî­­­­tea sugestii şi contribuţii pentru organele şi in­­­­stituţiile interesate. g Succint, concluziile ce se desprind din acest g colocviu pot fi formulate astfel: g 1 ESTE necesară o corelare mai strînsă şi mai g creatoare a muncii cultural-educative de masă cu problemele pe care le ridică construcţia g economică a satului colectivizat; 7 TREBUIE stimulate şi încurajate iniţiativele g • care au ca scop lărgirea orizontului activităţii g cultural-educative de masă, căutarea şi a altor g forme, mai eficiente, de răspîndire a ştiinţei şi a culturii în rindurile ţărănimii; 3 CONTACTUL creatorilor profesionişti cu § • mişcarea artistică amatoare trebuie să­­ devină o metodă de lucru cu caracter de contr­­g­imitate; g A SE ridică cu acuitate problema selecţionării g • şi pregătirii cadrelor de activişti culturali g într-un sistem unitar de instruire şi perfecţio- g nare, capabilă să asigure calificarea acestora la­­ nivelul unei adevărate profesii, bine determi- g nate în viaţa culturală a ţarii. • ECHIPA DE URĂTORI a Facultăţii de filologie de la Universitatea „C.I. Parhon“ (asistent Valeria Fi­­limon, studenţii I. Floroiu­, Traian Diaconescu, I. Grigorescu, Debora Bora, Maria Samurdeanu, Anca Pave­le­scu, Ion Tim­uş, Ion Mărunţelu şi Vasile Molocea) s-a bucurat de o frumoasă apreciere din partea celor Pe care i-a vizitat în ajunul Anului Nou SPORT LA ÎNCEPUTUL ANULUI S­CĂPAŢI de autoritatea balonului ro­tund, măcar pentru cîtva timp şi pen­tru că Anul Nou abia a trecut, să luăm o sorcovă de trandafiri şi ghimpi şi să mai colindăm pe zăpezile hirtiei, pe ici şi pe colo, să mai lăsăm cite o urare şi cîte o împunsătură de peniţă pe unde se cuvine... Echipa ţiţeiului a încheiat, după cum anunţă zia­rele, turneul său în Indonezia cu un strălucit bilanţ. Ploieştenilor, după cum se vede, le prieşte iarna fierbinte şi terenul desfundat. Ei merită felicitările noastre, deocamdată îndepărtate. Pentru că la sumarul şi expediatul nostru bilanţ de data trecută l-am uitat pe Bularca şi pe paraşu­­tişti, o urare ca mai sus, mai precis, mai mult şi mai bine­­ nu poate fi neavenită. Ziarului Sportul popular, autoritatea supremă în materie de... (aici ar trebui înşirate titlurile tuturor disciplinelor sportive, dar spaţiul nemilos nu ne-o îngăduie). Ii dorim mai mult curaj, mai multă fan­tezie şi sporul de hîrtie atît de rîvnit ! Echipei de fotbal Steaua îi urăm să nu urmeze soarta tuturor stelelor căzătoare ; fiind vorba de un astru tînăr, vrem s-o ştim Luceafăr. Mult cunoscu­tele versuri : să trăiţi, să-mbătrîniţi, trezesc amin­tiri dureroase cind e vorba de militari, aşa că re­nunţăm să le folosim în colindul nostru. Revistei de cultură Tribuna, unde se practică un romantic patriotism local (Haide, Ştiinţa !), nu i-ar strica completarea, pină la numărul apostolilor, a lotului său de cronicari sportivi şi aşa destul de nu­meros ! O analiză spectrală, intitulată, de pildă, Re­flectarea contemporaneităţii în jocul ofensiv al stu­denţilor, semnată de Căprariu, sau invectiva spor­tivă . Folosirea argoului din „Groapa“ pe terenurile noastre de sport de Dumitru Isac, ar întruni toate sufragiile. Rapidului, cunoscuta noastră victimă din această rubrică, ii dorim să-şi menţină numele şi să i se nască un susţinător mai acătării decît subsemnatul ! Echipei fraţilor Nunweiller, Dinamo, luată în pri­mire de cunoscutul publicist şi antrenor C. Teaşcă, îi urăm să devină un motor de unsprezece cai putere. Fără a socoti rindurile de mai jos ca pe un horos­cop, credem că formaţia din Ştefan cel Mare, folo­sind experienţa secţiei sale de alpinism (dacă ea există intr-adevăr !) va reuşi să escaladeze anul acesta vîrfurile Petrolul şi Steagul roşu. Cunoscuţilor noştri jucători de rugby (e vorba de cei din echipa naţională) le dorim din toată inima un an şi mai bun, mai mulţi adversari şi dacă se poate o zi mare, cînd ii vor intîlni pe francezi ! Sperăm că renumita campioană mondială, Iolanda Balaş, nu se va folosi anul acesta de prăjină pentru ca să treacă ştacheta incredibilului său record. Cre­dem din toată inima că dînsa va face să curgă încă multă cerneală pe Dîmboviţa, şi nu numai pe Dîm­boviţa... Pitică numai cu numele, Geta noastră, impreună cu Maria Alexandru, vor reuşi, suntem­ convinşi, să afirme şi pe mai departe ediţia rominească a mingii de celuloid. Handbalului, copil fericit al anului 61, un etern Dortmund i-ar pici al naibii şi sperăm că el nu va rămîne numai o amintire istorică ! Sorcovitul nostru, aducînd mai mult cu răvaşele, ar fi mai insistent, dar foarfecă secretarului de re­dacţie e nemiloasă. Sperăm că n-am uitat pe prea mulţi şi dacă am făcut-o, a fost fără voie. Timp avem destul Înainte şi pentru bune şi pentru rele. Sub­semnatul s-ar bucura din toată inima dacă toate cele 360 de zile următoare i-ar da prilejul unor continui sărbători ale sportului nostru. Cernelii terne, cu pigment trist, îi preferăm fosforul! Băieţi şi fete ale stadioanelor, gîndiţi-vă la marea familie de suporteri! Merită să-i fericiţi... Eugen Barbu iHiiiitiiiiimwmiiiiHiumiimiiiiiittnmHiiiiHiimtmiBmiwiiHHiimiimititiimHmmiiHitiffiiiiimiitiniHWiiiifiwiiaiuuitMm^iiHiwiHittH^iiiBHi^mtMiiiHimimiittuiiHHiinHWiHiiwiHii^iiiiHUHm

Next