Contemporanul, ianuarie-iunie 1968 (Anul 22, nr. 1-26)
1968-01-05 / nr. 1
MERIDIANE --------------------- ------------------------------------------------------------------------------1 1 n r-rmr-iTTT-Tn—rmm—t- 1 — ..........................~-----------------------------------------------------------------------------------------------. :————*■' 7 Scriitorii in revoluţia cubaneză /ATAŞAMEN- 1 *TUL faţă de gîndirea marxistă a făcut ca o parte considerabilă a generaţiei noastre să aprecieze valorile naţionale ale culturii. Am început să revalorizăm secolul al XIX-lea, aşa numitul secol de aur al culturii cubane. Ne interesăm de folclorul, muzica şi arhitectura noastră, de activitatea făuritorilor conştiinţei noastre naţionale. Anii 1957 şi 1958 au fost iartorii activităţii insurecţionale. Unii scriitori au participat într-o măsură mai mare sau mai mică la rezistenţa clandestină din oraşe. In 1959, unii dintre ei au început să se reîntoarcă din exilul lor ideologic. Eram întrutotul identificaţi cu revoluţia triumfătoare. Puteam, în sfîrşit, să ne scoatem manuscrisele din sertare, să ne realizăm proiectele cele mai îndrăzneţe. S-a declanşat un elan militant materializat sub diferite forme: marşuri, imnuri, cîntece, reportaje, articole, manifeste, documente, spectacole, cărţi şi foiletoane, care au contribuit intr-o manieră hotărîtoare la răspîndirea şi galvanizarea operei revoluţionare. Era oare suficient ? Cred că nu. Era mai mult o declanşare emoţională, o ieşire din presiunea suferită pină atunci. Dar nu exista o atitudine conştientă, o analiză a scopului şi ţelurilor revoluţiei. Ştiam că pentru a fi autentică şi profundă, literatura cere o sedimentare a observaţiilor, o viziune de perspectivă. Spre aceasta ne îndreptam cind o serie de fapte a împrăştiat energia noastră creatoare. A început să se definească o zonă de opinie susţinută de cîţiva funcţionari care au încercat să răspîndească printre noi anumite tendinţe dogmatice. Pe de altă parte — şi era normal să se intîmple astfel — s-a deschis cale liberă tendinţelor populiste. Exista o firească preocupare pentru reflectarea epopeii pe care o trăiam în literatură, împotriva celor care susţineau că literatura trebuie să tindă spre prezentarea unei realităţi edulcorate, optimiste, fără conflicte, recreative, cei mai mulţi dintre noi am apărat ideea că arta este unul din mijloacele pe care omul le are la îndemînă pentru a-şi forma o conştiinţă proprie. Am susţinut că necunoaşterea contradicţiilor nu ajută la dezvoltarea omului integral, spre care aspiră socialismul. Am apărat dreptul experimentării în literatură şi artă. Revoluţia îşi continuă drumul neţinînd seama de aceste probleme, în fond mărunte dacă ne gindim la măreţia ţelurilor revoluţionare şi la obstacolele care trebuiau învinse. Eram înscrişi în revoluţie şi în afară de conflictele noastre ca scriitori, treceam în primul rînd, prin conflicte umane. In aceste condiţii polemica a luat sfîrşit. Realizasem ceea ce ne propusesem. Dar în continuare ? Prima problemă care se punea era direcţia pe care trebuia s-o urmăm. Cui trebuia să se adreseze literatura ? Cine era publicul nostru ? Fără îndoială poporul, totalitatea locuitorilor ţârii noastre. Dar cuvîntul popor este o noţiune abstractă care include categorii foarte diferite. In Cuba există un principiu unanim recunoscut: trebuie să utilizezi toate cuceririle capitalismului, pentru a construi socialismul. Lenin a spus-o cu mult timp în urmă. Ar fi o absurditate să susţinem că de abia acum am descoperit acest lucru, în mediile literare, însă, aceasta a însemnat discuţii vehemente. Probabil că anumite procese sunt inevitabile şi fatale în orice revoluţie. Altă problemă este aceea a libertăţii. Bineînţeles, în Cuba scriitorii se bucură acum de libertatea deplină. In primul rînd pentru că sîntem stăpînii tuturor bunurilor materiale şi spirituale, inclusiv editurile, revistele şi periodicele pe care le conducem şi le realizăm. In al doilea rînd, pentru că dispunem de nenumărate posibilităţi de a ne răspîndi opera. în al treilea rînd, pentru că sintem tot mai conştienţi de apariţia unui public cititor informat, sensibil, inteligent, dornic să ne citească operele, şi nu trebuie să uităm că acest public a fost creat de revoluţie. In al patrulea rînd, pentru că ceea ce facem şi spunem are un sens şi poate contribui la schimbarea mediului în care trăim. Nu lansăm cuvinte într-un perete insensibil, cum face scriitorul burghez. Lucrăm cu un material flexibil, receptiv, în continuă transformare. Şi, în sfîrşit, pentru că ne cunoaştem scopurile finale şi, deşi uneori înregistrăm regrese, greutăţi şi erori, activitatea noastră este impulsionată de ambiţia de a ne perfecţiona societatea. Care este rolul specific scriitorului în această muncă titanică ? Unii scriitori burghezi consideră că literatura este o formă perenă de insurecţie, de nesupunere şi răzvrătire. Ei văd funcţia literaturii de pe propria lor poziţie : scriitori lucizi într-o societate pe care o condamnă. Este, bineînţeles, rolul lor. Dar nu aceasta este funcţia unui scriitor într-o societate revoluţionară, pentru că el nu este nici un corector de ştiri false, nici un inspector al fiscului, nici un vânător de erezii. In Cuba sunt şi scriitori nerevoluţionari. Sunt cei care se autocenzurează. Ei se tem de o represiune posibilă, care însă nu s-a exercitat niciodată. în realitate, mai curînd ar trebui să se teamă de o rupere a contactului cu noii cititori, care nu se văd reflectaţi în operele lor. Cred că propria lor orbire va determina anularea operei lor şi îi va condamna la dispariţie. Dacă un scriitor adoptă o poziţie negativă faţă de faptele istorice, poate pierde contactul cu realitatea. Perspectiva sa devine abstractă şi nu-i rămîn decit legăturile cu trecutul. Societatea oferă scriitorului elemente pe care acesta este incapabil să le organizeze printr-o evaziune. In această situaţie se găsesc cîţiva dintre scriitorii noştri. Nu reprezintă majoritatea, nu sînt nici măcar numeroşi. Dacă într-un anumit moment opera noastră a fost mai aproape de autopsie decît de naştere, aceasta se datoreşte necesităţii de a realiza, prin intermediul realismului critic, proiectele frustrate în etapa anterioară revoluţiei. Revoluţia nu este un lucru de joacă. Trebuie să o fi trăit ca să-ţi dai seama ce înseamnă transformarea omului pînă în cele mai intime sentimente. Am suferit traumatisme profunde. Ne-am revizuit şi restructurat ideile. Orice element burghez sau mic burghez a dispărut în timpul acestor ani lungi, dureroşi şi totodată luminoşi. Revoluţia cubaneză a vădit o nelimitată îndrăzneală şi fecunditate. Dacă vrem să fim la înălţimea evenimentelor istorice, trebuie să dovedim acelaşi spirit în literatură. Sîntem obligaţi să lăsăm istoriei o imagine a epopeii noastre Dar vrem s-o lăsăm într-un limbaj contemporan, care să subziste cu curaj timpului. Vrem să creăm o artă în care dreptatea revoluţionară să se îmbine cu varietatea formelor timpului nostru. Nu putem exprima măreţia acestei revoluţii în forme vechi, dar nici nu putem cădea în didacticism. Vrem să fim autentic cubanezi, dar în acelaşi timp să asimilăm fără prejudecată tot ceea ce este util. Sîntem conştienţi de privilegiul de care dispunem, trăind momentul cel mai important al istoriei noastre, în care ne-am eliberat forţele vitale şi sîntem pe cale de a dobîndi profilul unei importante naţiuni a continentului american. Lisandro Otero Havana, ianuarie 1968 LITERATURA LITERATURA ROMÂNA Versuri • * * Rîul, ramul... Din poezia română contemporană. Editura pentru literatură, 168 p., 11 lei. AL. MACEDONSKI : Opere, vol 3 şi 4. Ediţie îngrijită de Adrian Marino. Editura pentru literatură, seria „Scriitori români“, 320 p. 19,50 lei, 296 p. 19 lei. G. TOPÎRCEANU : Balade vesele şi triste. Ediţie ilustrată de N. Claudiu. Editura pentru literatură, 110 pag., 9,25 lei. ION BANUŢA : Olimpiii diavolului. Editura tineretului, 192 p. 6,75 lei. Proză M. EMINESCU : Proză. Prefaţă şi note de Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Editura tineretului, colecţia „Lyceum“, 312 p., 6 lei ION SLAVICI : Moara cu noroc. Prefaţă şi note de Domnica Filimon Stoicescu. Editura tineretului, colecţia „Lyceum“, 280 p., 5 lei. CAMIL PETRESCU : Un om între oameni, 3 volume Editura tineretului, 1734 pe 44 lei THEODOR CONSTANTIN : Adevărul Iul Luca Cristogel. Editura tineretului, 200 p. 4,75 lei. Teatru HORIA LOVINESCU: Teatru. Editura pentru literatură, 584 p. 14,50 lei. Teorie, critică, istorie literară AL. OPREA : Mişcarea prozei. Editura pentru literatură, 344 p. 8,75 lei. Literatură pentru copil • * • Poveşti nemuritoare. Volumele V şi VI. Editura tineretului, 520 p., 6,50 lei. M. SADOVEANU: Jertfele. Editura tineretului, 75 p., 2,25 lei. GEORGE BAJAIŢĂ : întâmplări din noaptea soarelui de lapte (povestiri) Editura tineretului, 112 p. 2,75 lei MARTA BARBULESCU : Poarta viselor (versuri) Editura tineretului, 48 p., 2,50 lei. ARTE Muzica PASCAL BENTOIC: Simfonie (partitură) Editura muzicală, 22 lei. ANDRE RODEIR: Jazzul. Oameni şi probleme (Traducere de Colette Berindei şi Gr. Constantinescu) Editura muzicală, 264 p., 13 lei. J. G. NOVERRE : Scrieri despre dans şi balet (traducere de Ion Ianegh) Editura muzicală, 183 p., 10 lei. Turism VIRGIL LUDIT : Cartea munţilor. (Chemarea munţilor, Literatura, Muzica, Plastica, Cuceritorii, Ginduri despre munte) Editura C.N.E.F.S., 222 p., 10 lei. FILOZOFIE "' r • * * Determinism şicunoaştere. Materialismul dialectic şi ştiinţele moderne, vol. XII. Editura politică, 336 p., .10 lei. Filologie. Lingvistică. Acad. AL. ROSETTI. Introducere în fonetică (Ediţia a IV-a revăzută şi adăugită). Editura ştiinţifică, 155 p., 4,25 lei. . ‘ ADRIAN NICOLESCU, LILIANA POPOVICI, IOAN PREDA: Dicţionar frazeologic englez-român. Editura ştiinţifică, 477 p., 20 lei. Ştiinţe biologice, medicină CH. DARWIN : Expresia emoţională la om şi animale. Despre instinct. Editura Academiei, colecţia „Clasicii ştiinţei universale“ VII, 242 pe 26 lei. Prof. P. KARLSON (Marburg) : Manual de biochimie pentru medici şi naturalişti (Ediţia a 5-a revăzută cu 65 figuri şi un pliant). Cuvînt introductiv de A. Butenandt. Editura medicală, 462 p., 43 lei. VERA CERNATESCU, LUDMILA COSMOVICI ş.a.: Sănătate şi frumuseţe. Editura medicală, 300 p., 14 lei. Ştiinţe agricole : 1 . Ing. V. BIRLIGA : Bolile şi dăunătorii legumelor, pomilor fructiferi şi viţei de vie. Editura agrosilvică, 300 p, 21 lei. ! |S',r ’ 'T*| POSTA, LITERAR MODELE NEGATIVE • sjt ÎNCEPEM anul cu un zîmbet. Poate că , de fapt zîmbetul pe care-1 datorăm, la despărţire — vorba lui tata Marx și Engels — anului care, de citeva zile, aparţine trecutului. An care, de altfel, ne-a adus o „poştă" extrem de bogata In produse de genul celor expuse azi în vitrina noastră (un fel de „vitrină a rebuturilor"), meritînd, deci, cu surplus zîmbetul de adio de care vorbeam. Sensul acestei antologii sub-poetice a mai fost arătat aici (cu toate nelipsitele insinuări pedagogice) ; totuși, cite un glas necruțător-sentimental ne mai întreabă uneori cu imputare de ce publicăm — săracii autori — astfel de texte, ca și cum ele n-ar fi fost, la urma urmelor, trimise spre publicare ! Din multele scrisori primite, reiese insă că cititorii — cei mai numeroși — gustă din plin asemenea culegeri, acordîndu-le (odată cu zîmbetul cuvenit) şi semnificaţia de reper în materie de gust şi criterii literare. Ceea ce justifică deajuns revenirea, fie chiar la intervale atît de mari (exact din an în paşte !) a acestei forme de amuzament benign şi de indirectă apărare a poeziei, cu care „poşta literară" îşi încheie, de obicei, anul. Nu fără a adresa şi de data asta, cititorilor şi corespondenţilor săi, un cordial: „la mulţi ani 1" G. Dtr. DESPĂRŢIRE Era sfîrşitul verii, Intr-un mijloc de veac. Noi vlăguiam iubirea, de plaja de sub lac. Simţeam un scurs de fiere Intr-un căzut de dor, Curaţi, striveam tăcere Fe două voci, in cor. Acum îmi umbla mina Prin lacrimile tele Şi-on ochi vîslind in plinset, Le ancorează, grele. Iar celălalt, se-ntoarce In mine, conformat, Şi lasă-n două inimi Un chin împerecheat. Ştefan I. Ştefan • Cine trăieşte repede, dispare urgent • Tofi oamenii de zăpadă se topesc după copii. 0 Iarna, urșii — în bîrloguri —visează numai tufe de smeurâ și nici un dresor de circ. • Nu te grăbi dacă n-ai nici o treabă. Pofi s-o faci și stînd. • Cînd nehotăritul se decide să întreprindă ceva, râmine pe ginduri. 0 Cel mai mare măgar din lume este catîrul care a vrut să ajungă cal. • Cele mai frumoase dantele le-am văzut întinse, la ferestre, după o noapte de ger. • O crimă fără nici o circumstanță atenuantă : un iepure împuşcat, întins pe masa de bucătărie, lingă o legătură de morcovi proaspeți. • Diferența de cost între „căruţă“ şi „caretă" au stabilit-o regii şi au plătit-o popoarele. Cum o să existe sufletul cînd cei mai mulţi dintre oameni nu-l au ? Tudor Muşatescu O, VOI MUZE Frumoase chipuri vă zămislesc în vis, o, voi muze, Şi ziua-ntreagă port pe-a mele buze Cuvinte ce vouă vi le spun încet „Aş vrea, aş vrea să fiu poet“. Dar voi nu m-ascultaţi şi pace Şi-atunci îmi spun : „Ce-are a face Trebuie să mă împac cu acest gînd Nu pot să fiu poet şi să nu plîng“. Ion Cornescu AŞ VREA... Aş vrea să spun că EA s-a dus Şi nu mai vine niciodată, Că n-a-nţeles ce EU i-am spus — Prima dată ! Aş vrea să zîmbesc, dar nu pot, Căci sufletul e plin de îndurerare Şi inima din piept s-o scot — S-o dau la vale ! Aş vrea să vină a doua oară, S-o privesc In ochii adinei şi mari, La pieptu-mi să-mi vină iară — Printre ramuri! Aş vrea să-i spun : O, vină La al meu piept şi lasă-mă Să-mi plîng iubirea plină — Şi nebună! Aş vrea să-i văd ochii căprui Ce-mi luceau c-o vie incandescenţă Şi amîndoi eram în seara dinţii — O fiinţă! Costică Fluieraş DA-MI MINA! Idee, dă-mi mîna-ţi tocită de munca străbunilor barzi, să intru cu tine-n neant in lumea de vise, stînd treaz. Idee, dă-mi mîna-ţi tocită ! Aş vrea să te-ajung chiar acum, să-ţi cint ineditul parfum, să uit că trecutul e scrum, că tu eşti copilul lui scump. Aş vrea să te-ajung chiar acum ! In sufletu-mi insă se zbat, ca ceasul, tic-tac maşinal, surorile tale de cast, ce merg de pe drum ideal In sufletu-mi tot se mai zbat! Dă-mi mina-ţi tocită, idee şi poartă-mă tu pe-o alee, în care să am heleştee, de ginduri şi viers , epopee. Dă-mi mîna-ţi tocită, idee ! Felicia Robu LINGĂ CULMILE DE MUNTE Lingă culmile de munte, Se vor învîrti cuminte Turbinele, ce-s rulmentate, Megawaţi dînd pentru sate. Adică aşa devine Apa să curgă cu bine, Apele mereu la vale, Că nimic nu-i stă în cale. Cine va beneficia ? Toată valea lungă a sa, In sistemul energetic naţional Consumul electric fiind condiţionat. Şi pe lingă bani (şi băuturi rafinate) Bucureştiul Capitală, Vă fi cu avantajele sale, Va avea potabil apă de băut, Mai mult ci de la început. Că e ieftin ştie oricine, Să pui apele în sarcine, Dar ca orice investiţie, Rentabilitatea este o condiţie. Jenică Barbu ODĂ FEMEII! Iubesc, a ta gingaşe faţă Şi corpul tău, armonios, Iubesc privirea ta senină, Şi părul tău cel mătăsos. Mi-e dragă a ta melodioasă voce. Şi, urmărind suplul tău mers, Extaziată îmi e privirea, Atunci, cînd eu, pe tine, Te privesc ! Tu, depăşeşti în gingăşie, Chiar şi o floare ! Prin simplu fapt Că poţi vorbi şi merge-n voie, Dealungul întregului pămînt. Puţini sînt cei ce te-nvidiază Căci cei mai mulţi Te admiră-n tihnă, Văzînd în tine, dulce femeie, Multă nobleţe şi fermitate, Mult caracter şi gingăşie. Gabriel Trandafir PATETISM Unde mergi, de unde vii ? Vergeluţă de trestie, De te duci în deal la vie, Spune-i mîndrei despre mine Că-i aştern o bucurie în sufletu-mi cu mîndrie, După oarecare presimţire, Prin livezi şi pe cîmpie ! Din văzduh, de sub pămînt De pe unde mă frămînt. Să se urce, să coboare, Pe arşiţă, pe răcoare. In veselia surîzătoare, Pe inima-mi arzătoare, Cuprinsă în atîta adorare, In braţele-mi uimitoare. Costicuța Popescu Scrie-ne sport ceva drăguţ... ECUNOSC de la bun început că nu primesc decit veşti proaste. De aceea mă şi apropii cu o justificată teamă de masa nrea de lucru. Nu primesc nici scrisori de la admiratoare, nici veşti despre traducerea literaturii ne, nici mărturisiri de entuziasm şi devotament. Primesc lit setori , scrisori in care mi se propun rezilieri de contracte, intr-o formă cind tandră, cind violent administrativă. Primele scrisori sunt destul de acceptabile. Teatrul in cauză mă anunţă că aşteaptă cu mare interes piesa mea, că actorii mor de dorinţa de a juca, că regizorul n-are nici o clipă de linişte. Din păcate însă, între socotelile administrative stabilite prin contract şi impulsul imperios al creaţiei nu există o deplină concordanţă. De aici începe toată nenorocirea. Teatrele, cu timpul, mai renunţă la politeţea lor şi-mi amintesc deschis de obligaţiile mele foarte exacte. După aceea mi se dă ca exemplu fecunditatea altor dramaturgi : „Dacă nu ne scrii dumneata piesa, îl jucăm pe Everac". Apoi, la fel de energic : „De ce nu iei exemplul lui Baranga ? El scrie o piesă In fiecare an“. După discuţii îndelungate, teatrele îşi pierd cu adevărat răbdarea şi scrisorile pe care le primesc devin de o simplitate halucinantă : „Ori ne daţi banii înapoi, ori ne daţi piesa“. Atunci nu mai sunt dramaturg, Ci sînt ,,pîrîtul“. Şi „pîrîtul“ este chemat la interogatoriu, ca să explice de ce nu şi-a terminat piesa. Uite, numai asta nu mi-am închipuit, că am să fiu chemat la interogatoriu. Ce pot să spun la interogatoriu în legătură cu problemele de creaţie ? Aşa am reuşit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să retuliez contractele pe care le-am avut cu Teatrul Naţional şi Teatrul „Constantin Tănase". Interesant de remarcat e că direcţia teatrelor e foarte mîndră de aceste rezilieri de contracte, ca şi cum cine ştie ce mare lucru ar fi realizat. Un secretar literar care reziliază contracte e privit ca un individ cu o capacitate intelectuală excepţională. „Asta ştie să rezilieze contracte !“ Primesc, de asemenea, scrisori in care diverşi iubitori de sport îşi manifestă indignarea. Cu cit plicul este mai elegant, cu atît înjurătura este mai mare. De aceea mă feresc de plicurile elegante şi de adresele care încep cu „domniei-sale“. Un cititor îi ia apărarea lui Alexandru cel Mare „care c-o mină de oameni a făcut un imperiu“. O cofetărie de pe Calea Victoriei are ca mandatar un cetăţean care are exact numele meu. Bineînţeles, omul n-are nici o vină, dar din această pricină sunt obligat să suport o sumedenie de glume proaste. „Ai renunţat la absolut şi te ţii de baclavale“. Pentru nimic în lume individul n-ar renunţa la posibilitatea de a face o glumă proastă. Mai uşor suportă moartea... In preajma sărbătorilor de iarnă primesc scrisori ii care sunt rugat „să scriu ceva drăguţ“. Mi se atrage atenţia să ţin seama de specific, să nu pun în discuţie probleme grave. „Scrie-ne ceva drăguţ ca să meargă lingă cozonaci şi sarmale“. Alţii apelează la veninul meu şi-mi cer să-l comercializez : „Ai atîta venin, scrie ceva usturător". Cum se poate scrie ceva drăguţ? Cum se poate scrie ceva care să stea demn intre caltaboşi şi cozonac ? O asemenea literatură ar trebui să se vîndă la Alimentara , ar fi soluţia cea mai rezonabilă. ...O veşnică slăbiciune omenească. Uite că pină la urmă tot am scris ceva „drăguţ“... Teodor Hozilu Să vorbim despre... LIMBA... PRECIZAM de * la tficeput ci ne referim nu la organul muscular, mobil care te afli inguri, ci la cea de a dori accepţie a noţiunii, adică la principalul mijloc de comunicare intre membrii unei colectivităţi, care de foarte multe ori scurţite, tare de tot. Nu vom cita crainicii radiodifuziunii. Profesionişti ai vorbirii, domniile lor comunicîndu-ne nenorocita ispravă a unui şofer nu zic că era beat — probabil cuvint ce li se pare de ruşine — ci că era „sub influenţa gravă a alcoolului“. Să vorbim insă despre anunţuri şi instructiuni. Se afli in piaţa Sf. Gheoghe o mare prăvălie de ochelari. Prăvălia are o vitrină oarecum impozantă. In Vitrină tronează un aviz, precum ca să se ştie : nu ţinem ochelari de vedere ceea ce naşte întrebarea, atunci ce ţine ? La Braşov, în noul cartier Steagul Roşu 2, tot omul poate să citească următoarele: săptămîna trecută s-a început în unitatea noastră o nouă activitate de remaiat ciorapii, ceea ce, precum se observă, nu este de ici de colo. In cartierul Pajura, în faţa unui bloc cu o stradă, de curînd dat în folosinţă, ce să vezi ? O înştiinţare cu toate zilele . Se vor lua măsuri. Lucru important, anume înscris acolo, pentru ca trecătorul să nu-şi facă probleme Deci, poţi să fii mai mult decit liniştit deoarece, reţineţi: Se vor lua măsuri. Cit priveşte instrucţiunile, aci limba îşi dă şi ea, săraca, drumul. Iată foaia tipărită de I.I.S. „8 Mai“ din Mediaş, adaus la produsul respectiv. Titlul: Norme de purtabilitate. Urmează cuprinsul : încălţămintea cu feţe din P.V.C., pe suport (plastic), este uşoară, comodă şi rezistentă la purtare. Se recomandă folosirea încălţămintei numai în domeniul de purtabilitate pentru care a fost realizată. încălţămintea umedă se usucă lent, ferit de sursele de căldură. încălţămintea trebuie ferită de contactul direct cu solvenţi organici. Faţa încălţămintei se va feri de lovituri directe. Ceea ce demonstrează odată mai mult ci este uşoară, comodă şi mai ales rezistentă Mai documentat ni s-a părut anunţul alăturat la produsul PRERASELECTRIC (pentru înţelegere, binevoiţi a despărţi cuvîntul în factori primi). Ce este PRERASELECTRIC ne-o explică creatorul, adică I.P. J Cluj , este o creaţie modernă a laboratoarelor cosmetice. Datorită conţinutului in acid lactic, isoadipat şi miristat de isopropil, loţiunea provoacă erecţiunea perilor, ceea ce contribuie la tăierea lor perfectă, micşorîndu-le în acelaşi timp rezistenţa mecanică, ceea ce ajută ca rasul să se efectueze în cele mai bune condiţiuni. Prin conţinutul in azulenă, alantoină şi hexaclorofen, PRERASELECTRIC are... Lămurit, nu ? Mai departe aflăm modul de întrebuinţare . Umectaţi bine obrazul cu loţiunea PRERASELECTRIC cu 5—10 minute înainte de a vă rade. In cazul cînd aveţi barbă aspră se recomandă aplicarea lotiunii de 2 ori consecutiv. Cu PRERASELECTRIC rasul decurge rapid... (intr-adevăr rapid). ...De unde se poate constata cine se pot face în materie de limbă... Mihai Popescu EMIL MAC POPESCU (anul IV) : Sä vorbim despre... fotbal.