Contemporanul, ianuarie-iunie 1968 (Anul 22, nr. 1-26)

1968-01-05 / nr. 1

MERIDIANE --------------------- ------------------------------------------------------------------------------1 1 n r-rmr-iTTT-Tn—rmm—t- 1 — ..........................~-----------------------------------------------------------------------------------------------. :————*■' 7 Scriitorii in revoluţia cubaneză /A­TAŞAMEN- 1 *TUL faţă de gîndirea marxistă a făcut ca o parte considerabilă a generaţiei noastre să aprecieze valorile na­ţionale ale culturii. Am început să revalorizăm secolul al XIX-lea, aşa numitul secol de aur al culturii cubane. Ne interesăm de folclorul, muzica şi arhitectura noastră, de activitatea făuritorilor conştiinţei noastre naţionale. Anii 1957 şi 1958 au fost i­artorii activităţii insurecţionale. Unii scrii­tori au participat într-o măsură mai mare sau mai mică la rezis­tenţa clandestină din oraşe. In 1959, unii dintre ei au început să se reîntoarcă din exilul lor ideo­logic. Eram întrutotul identificaţi cu revoluţia triumfătoare. Puteam, în sfîrşit, să ne scoatem manuscri­sele din sertare, să ne realizăm proiectele cele mai îndrăzneţe. S-a declanşat un elan militant mate­rializat sub diferite forme: mar­şuri, imnuri, cîntece, reportaje, articole, manifeste, documente, spectacole, cărţi şi foiletoane, care au contribuit intr-o manieră hotă­­rîtoare la răspîndirea şi galvani­zarea operei revoluţionare. Era oare suficient ? Cred că nu. Era mai mult o declanşare emo­ţională, o ieşire din presiunea su­ferită pină atunci. Dar nu exista o atitudine conştientă, o analiză a scopului şi ţelurilor revoluţiei. Ştiam că pentru­ a fi autentică şi profundă, literatura cere o sedi­mentare a observaţiilor, o viziune de perspectivă. Spre aceasta ne în­dreptam cind o serie de fapte a împrăştiat energia noastră crea­toare. A început să se definească o zonă de opinie susţinută de cîţiva funcţionari care au încercat să răspîndească printre noi anumite tendinţe dogmatice. Pe de altă parte — şi era normal să se intîmple astfel — s-a deschis cale liberă tendinţelor populiste. Exista o firească preocupare pen­tru reflectarea epopeii pe care o trăiam în literatură, împotriva celor care susţineau că literatura trebuie să tindă spre prezentarea unei realităţi edulco­rate, optimiste, fără conflicte, re­creative, cei mai mulţi dintre noi am apărat ideea că arta este unul din mijloacele pe care omul le are la îndemînă pentru a-şi forma o conştiinţă proprie. Am susţinut că necunoaşterea contradicţiilor nu ajută la dezvoltarea omului inte­gral, spre care aspiră socialismul. Am apărat dreptul experimentării în literatură şi artă. Revoluţia îşi continuă drumul neţinînd seama de aceste probleme, în fond mărunte dacă ne gindim la măreţia ţelurilor revoluţionare şi la obstacolele care trebuiau învinse. Eram înscrişi în revoluţie şi în afară de conflictele noastre ca scrii­tori, treceam în primul rînd, prin conflicte umane. In aceste condiţii polemica a luat sfîrşit. Realizasem ceea ce ne pro­pusesem. Dar în continuare ? Prima problemă care se punea era direcţia pe care trebuia s-o urmăm. Cui trebuia să se adreseze literatura ? Cine era publicul nos­tru ? Fără îndoială poporul, totali­tatea locuitorilor ţârii noastre. Dar cuvîntul popor este o noţiune abstractă care include categorii foarte diferite. In Cuba există un principiu una­nim recunoscut: trebuie să utili­zezi toate cuceririle capitalismului, pentru a construi socialismul. Le­nin a spus-o cu mult timp în urmă. Ar fi o absurditate să susţinem că de abia acum am descoperit acest lucru, în mediile literare, însă, aceasta a însemnat discuţii vehe­mente. Probabil că anumite procese sunt inevitabile şi fatale în orice revoluţie. Altă problemă este aceea a li­bertăţii. Bineînţeles, în Cuba scriitorii se bucură acum de libertatea deplină. In primul rînd pentru că sîntem stăpînii tuturor bunurilor mate­riale şi spirituale, inclusiv editu­rile, revistele şi periodicele pe care le conducem şi le realizăm. In al doilea rînd, pentru că dispunem de nenumărate posibilităţi de a ne răspîndi opera. în al treilea rînd, pentru că sintem­ tot mai conştienţi de apariţia unui public cititor in­format, sensibil, inteligent, dornic să ne citească operele, şi nu tre­buie să uităm că acest public a fost creat de revoluţie. In al patru­lea rînd, pentru că ceea ce facem şi spunem are un sens şi poate contribui la schimbarea mediului în care trăim. Nu lansăm cuvinte într-un perete insensibil, cum face scriitorul burghez. Lucrăm cu un material flexibil, receptiv, în con­tinuă transformare. Şi, în sfîrşit, pentru că ne cunoaştem scopurile finale şi, deşi uneori înregistrăm regrese, greutăţi şi erori, activita­tea noastră este impulsionată de ambiţia de a ne perfecţiona socie­tatea. Care este rolul specific scriito­rului în această muncă titanică ? Unii scriitori burghezi consideră că literatura este o formă perenă de insurecţie, de nesupunere şi răz­vrătire. Ei văd funcţia literaturii de pe propria lor poziţie : scriitori lucizi într-o societate pe care o condamnă. Este, bineînţeles, rolul lor. Dar nu aceasta este funcţia unui scriitor într-o societate revo­luţionară, pentru că el nu este nici un corector de ştiri false, nici un inspector al fiscului, nici un vână­tor de erezii. In Cuba sunt şi scriitori nerevo­­luţionari. Sunt cei care se auto­­cenzurează. Ei se tem de o repre­siune posibilă, care însă nu s-a exercitat niciodată. în realitate, mai curînd ar trebui să se teamă de o rupere a contactului cu noii cititori, care nu se văd reflectaţi în operele lor. Cred că propria lor orbire va determina anularea ope­rei lor şi îi va condamna la dis­pariţie. Dacă un scriitor adoptă o poziţie negativă faţă de faptele istorice, poate pierde contactul cu realitatea. Perspectiva sa devine abstractă şi nu-i rămîn decit legă­turile cu trecutul. Societatea oferă scriitorului elemente pe care acesta este incapabil să le organizeze prin­­tr-o evaziune. In această situaţie se găsesc cîţiva dintre scriitorii noştri. Nu reprezintă majoritatea, nu sînt nici măcar numeroşi. Dacă într-un anumit moment opera noastră a fost mai aproape de autopsie decît de naştere, aceas­ta se datoreşte necesităţii de a realiza, prin intermediul realismu­lui critic, proiectele frustrate în etapa anterioară revoluţiei. Revo­luţia nu este un lucru de joacă. Trebuie să o fi trăit ca să-ţi dai seama ce înseamnă transformarea omului pînă în cele mai intime sentimente. Am suferit trauma­tisme profunde. Ne-am revizuit şi restructurat ideile. Orice element burghez sau mic burghez a dispă­rut în timpul acestor ani lungi, dureroşi şi totodată luminoşi. Revoluţia cubaneză a vădit o ne­limitată îndrăzneală şi fecunditate. Dacă vrem să fim la înălţimea evenimentelor istorice, trebuie să dovedim acelaşi spirit în literatură. Sîntem obligaţi să lăsăm istoriei o imagine a epopeii noastre Dar vrem s-o lăsăm într-un limbaj contemporan, care să subziste cu curaj timpului. Vrem să creăm o artă în care dreptatea revoluţionară să se îmbine cu varietatea forme­lor timpului nostru. Nu putem ex­prima măreţia acestei revoluţii în forme vechi, dar­ nici nu putem cădea în didacticism. Vrem să fim autentic cubanezi, dar în­ acelaşi timp să asimilăm fără prejudecată tot ceea ce este util. Sîntem con­ştienţi de privilegiul de care dis­punem, trăind momentul cel mai important al istoriei noastre, în care ne-am eliberat forţele vitale şi sîntem pe cale de a dobîndi profilul unei importante naţiuni a continentului american. Lisandro Otero Havana, ianuarie 1968 LITERATURA LITERATURA ROMÂNA Versuri • * * Rîul, ramul... Din poezia română contempo­rană. Editura pentru literatură, 168 p., 11 lei. AL. MACEDONSKI : Opere, vol 3 şi 4. Ediţie îngri­jită de Adrian Marino. Editura pentru litera­tură, seria „Scriitori români“, 320 p. 19,50 lei, 296 p. 19 lei. G. TOPÎRCEANU : Balade vesele şi triste. Ediţie ilustrată de N. Claudiu. Editura pentru lite­ratură, 110 pag., 9,25 lei. ION BANUŢA : Olimpiii diavolului. Editura tine­retului, 192 p. 6,75 lei. Proză M. EMINESCU : Proză. Prefaţă şi note de Zoe Du­mitrescu-Buşulenga. Editura tineretului, colec­ţia „Lyceum“, 312 p., 6 lei ION SLAVICI : Moara cu noroc. Prefaţă şi note de Domnica Filimon Stoicescu. Editura tinere­tului, colecţia „Lyceum“, 280 p., 5 lei. CAMIL PETRESCU : Un om între oameni, 3 volume Editura tineretului, 1734 pe 44 lei THEODOR CONSTANTIN : Adevărul Iul Luca Cristogel. Editura tineretului, 200 p. 4,75 lei. Teatru HORIA LOVINESCU: Teatru. Editura pentru li­teratură, 584 p. 14,50 lei. Teorie, critică, istorie literară AL. OPREA : Mişcarea prozei. Editura pentru li­teratură, 344 p. 8,75 lei. Literatură pentru copil • * • Poveşti nemuritoare. Volumele V şi VI. Edi­tura tineretului, 520 p., 6,50 lei. M. SADOVEANU: Jertfele. Editura tineretului, 75 p., 2,25 lei. GEORGE BAJAIŢĂ : întâmplări din noaptea soa­relui de lapte (povestiri) Editura tineretului, 112 p. 2,75 lei MARTA BARBULESCU : Poarta viselor (versuri) Editura tineretului, 48 p., 2,50 lei. ARTE Muzica PASCAL BENTOIC: Simfonie (partitură) Editura muzicală, 22 lei. ANDRE RODEIR: Jazzul. Oameni şi probleme (Traducere de Colette Berindei şi Gr. Constan­­tinescu) Editura muzicală, 264 p., 13 lei. J. G. NOVERRE : Scrieri despre dans şi balet (traducere de Ion Ianegh­) Editura muzicală, 183 p., 10 lei. Turism VIRGIL LUD­IT : Cartea munţilor. (Chemarea mun­ţilor, Literatura, Muzica, Plastica, Cuceritorii, Ginduri despre munte) Editura C.N.E.F.S., 222 p., 10 lei. FILOZOFIE "' r • * * Determinism şi­­cunoaştere.­ Materialismul dia­lectic şi ştiinţele moderne, vol. XII. Editura politică,­ 336 p., .10 lei. Filologie. Lingvistică. Acad. AL. ROSETTI. Introducere în fonetică (Edi­ţia a IV-a revăzută şi adăugită). Editura ştiinţi­fică, 155 p., 4,25 lei. . ‘ ADRIAN NICOLESCU, LILIANA POPOVICI, IOAN PREDA: Dicţionar frazeologic englez-ro­­mân. Editura ştiinţifică, 477 p., 20 lei. Ştiinţe biologice, medicină CH. DARWIN : Expresia emoţională la om şi ani­male. Despre instinct. Editura Academiei, colecţia „Clasicii ştiinţei universale“ VII, 242 pe 26 lei. Prof. P. KARLSON (Marburg) : Manual de biochi­mie pentru medici şi n­aturalişti (Ediţia a 5-a re­văzută cu 65 figuri şi un pliant). Cuvînt intro­ductiv de A. Butenandt. Editura medicală, 462 p., 43 lei. VERA CERNATESCU, LUDMILA COSMOVICI ş.a.: Sănătate şi frumuseţe. Editura medicală, 300 p., 14 lei. Ştiinţe agricole : 1 . Ing. V. BIRLIGA : Bolile şi dăunătorii legumelor, pomilor fructiferi şi viţei de vie. Editura agro­silvică, 300 p, 21 lei. ! |S',r ’ 'T*| P­O­S­T­A, L­I­T­E­R­A­R MODELE NEGATIVE • sjt ÎNCEPEM anul cu un zîmbet. Poate că , de fapt zîmbetul pe care-1 datorăm, la despărţire — vorba lui tata Marx și Engels — anului care, de citeva zile, aparţine trecutului. An care, de altfel, ne-a adus o „poştă" extrem de bogata In produse de genul celor expuse azi în vitrina noastră (un fel de „vitrină a re­buturilor"), meritînd, deci, cu surplus zîmbetul de adio de care vorbeam. Sensul acestei antologii sub-poetice a mai fost arătat aici (cu toate nelip­sitele insinuări pedagogice­­) ; totuși, cite un glas necruțător-sentimental ne mai întreabă uneori cu imputare de ce publicăm — săracii autori­­ — astfel de texte, ca și cum ele n-ar fi fost, la urma urmelor, trimise spre publicare ! Din multele scrisori primite, reiese insă că cititorii — cei mai numeroși — gustă din plin asemenea culegeri, acordîndu-le (odată cu zîmbetul cuvenit) şi semnifica­ţia de reper în materie de gust şi criterii literare. Ceea ce justifică deajuns revenirea, fie chiar la intervale atît de mari (exact din an în paşte !) a acestei forme de amuzament benign şi de indirectă apărare a poeziei, cu care „poşta literară" îşi încheie, de obicei, anul. Nu fără a adresa şi de data asta, cititorilor şi corespondenţilor săi, un cordial: „la mulţi ani 1" G. Dtr. DESPĂRŢIRE Era sfîrşitul verii, Intr-un mijloc de veac. Noi vlăguiam iubirea, de plaja de sub lac. Simţeam un scurs de fiere Intr-un căzut de dor, Curaţi, striveam tăcere Fe două voci, in cor. Acum îmi umbla mina Prin lacrimile tele Şi-on ochi vîslind in plinset, Le ancorează, grele. Iar celălalt, se-ntoarce In mine, conformat, Şi lasă-n două inimi Un chin împerecheat. Ştefan I. Ştefan • Cine trăieşte repede, dispare urgent • Tofi oamenii de zăpadă se topesc după copii. 0 Iarna, urșii — în bîrloguri —­­visează numai tufe de smeurâ și nici un dresor de circ. • Nu te grăbi dacă n-ai nici o treabă. Pofi s-o faci și stînd. • Cînd nehotăritul se decide să întreprindă ceva, râmi­ne pe gin­duri. 0 Cel mai mare măgar din lume este catîrul care a vrut să ajungă cal. • Cele mai frumoase dantele le-am văzut întinse, la ferestre, după o noapte de ger. • O crimă fără nici o circum­stanță atenuantă : un iepure îm­puşcat, întins pe masa de bucă­tărie, lingă o legătură de mor­covi proaspeți. • Diferența de cost între „că­ruţă“ şi „caretă" au stabilit-o regii şi au plătit-o popoarele.­­ Cum o să existe sufletul cînd cei mai mulţi dintre oameni nu-l au ? Tudor Muşatescu O, VOI MUZE Frumoase chipuri vă zămislesc în vis, o, voi muze, Şi ziua-ntreagă port pe-a mele buze Cuvinte ce vouă vi le spun încet „Aş vrea, aş vrea să fiu poet“. Dar voi nu m-ascultaţi şi pace Şi-atunci îmi spun : „Ce-are a face Trebuie să mă împac cu acest gînd Nu pot să fiu poet şi să nu plîng“. Ion Cornescu AŞ VREA... Aş vrea să spun că EA s-a dus Şi nu mai vine niciodată, Că n-a-nţeles ce EU i-am spus — Prima dată ! Aş vrea să zîmbesc, dar nu pot, Căci sufletul e plin de îndurerare Şi inima din piept s-o scot — S-o dau la vale ! Aş vrea să vină a doua oară, S-o privesc In ochii adinei şi mari, La pieptu-mi să-mi vină iară — Printre ramuri! Aş vrea să-i spun : O, vină La al meu piept şi lasă-mă Să-mi plîng iubirea plină — Şi nebună! Aş vrea să-i văd ochii căprui Ce-mi luceau c-o vie incandescenţă Şi amîndoi eram în seara dinţii — O fiinţă! Costică Fluieraş DA-MI MINA! Idee, dă-mi mîna-ţi tocită de munca străbunilor barzi, să intru cu tine-n neant in lumea de vise, stînd treaz. Idee, dă-mi mîna-ţi tocită ! Aş vrea să te-ajung chiar acum, să-ţi cint ineditul parfum, să uit că trecutul e scrum, că tu eşti copilul lui scump. Aş vrea să te-ajung chiar acum ! In sufletu-mi insă se zbat, ca ceasul, tic-tac maşinal, surorile tale de cast, ce merg de pe drum ideal In sufletu-mi tot se mai zbat! Dă-mi mina-ţi tocită, idee şi poartă-mă tu pe-o alee, în care să am heleştee, de ginduri şi viers , epopee. Dă-mi mîna-ţi tocită, idee ! Felicia Robu LINGĂ CULMILE DE MUNTE Lingă culmile de munte, Se vor învîrti cuminte Turbinele, ce-s rulmentate, Megawaţi dînd pentru sate. Adică aşa devine Apa să curgă cu bine, Apele mereu la vale, Că nimic nu-i stă în cale. Cine va beneficia ? Toată valea lungă a sa, In sistemul energetic naţional Consumul electric fiind condiţionat. Şi pe lingă bani (şi băuturi rafinate) Bucureştiul Capitală, Vă fi cu avantajele sale, Va avea potabil apă de băut, Mai mult ci­ de la început. Că e ieftin ştie oricine, Să pui apele în sarcine, Dar ca orice investiţie, Rentabilitatea este o condiţie. Jenică Barbu ODĂ FEMEII! Iubesc, a ta gingaşe faţă­ Şi corpul tău, armonios, Iubesc privirea ta senină, Şi părul tău cel mătăsos. Mi-e dragă a ta melodioasă voce. Şi, urmărind suplul tău mers, Extaziată îmi e privirea, Atunci, cînd eu, pe tine, Te privesc ! Tu, depăşeşti în gingăşie, Chiar şi o floare ! Prin simplu fapt Că poţi vorbi şi merge-n voie, Dealungul întregului pămînt. Puţini sînt cei ce te-nvidiază Căci cei mai mulţi Te admiră-n tihnă, Văzînd în tine, dulce femeie, Multă nobleţe şi fermitate, Mult caracter şi gingăşie. Gabriel Trandafir PATETISM Unde mergi, de unde vii ? Vergeluţă de trestie, De te duci în deal la vie, Spune-i mîndrei despre mine Că-i aştern o bucurie în sufletu-mi cu mîndrie, După oarecare presimţire, Prin livezi şi pe cîmpie ! Din văzduh, de sub pămînt De pe unde mă frămînt. Să se urce, să coboare, Pe arşiţă, pe răcoare. In veselia surîzătoare, Pe inima-mi arzătoare, Cuprinsă în atîta adorare, In braţele-mi uimitoare. Costicuța Popescu Scrie-ne sport ceva drăguţ... ECUNOSC de la bun început că nu primesc decit veşti proaste. De aceea mă şi apropii cu o justificată teamă de masa nrea de lucru. Nu primesc nici scrisori de la admiratoare, nici veşti despre traducerea literaturii n­­e, nici mărturisiri de entuziasm şi devotament. Primesc lit setori­ ,­­ scrisori in care mi se propun rezilieri de contracte, intr-o formă cind tandră, cind violent administrativă. Primele scrisori sunt destul de acceptabile. Teatrul in cauză mă anunţă că aşteaptă cu mare interes piesa mea, că actorii mor de dorinţa de a juca, că regizorul n-are nici o clipă de linişte. Din păcate însă, între socotelile administrative stabilite prin contract şi impulsul impe­rios al creaţiei nu există o deplină concordanţă. De aici începe toată nenorocirea. Teatrele, cu timpul, mai renunţă la politeţea lor şi-mi amintesc deschis de obliga­ţiile mele foarte exacte. După aceea mi se dă ca exemplu fecunditatea altor dra­maturgi : „Dacă nu ne scrii dumneata piesa, îl jucăm pe Everac". Apoi, la fel de energic : „De ce nu iei exemplul lui Baranga ? El scrie o piesă In fiecare an“. După discuţii îndelungate, teatrele îşi pierd cu adevărat răbdarea şi scrisorile pe care le primesc devin de o simplitate halucinantă : „Ori ne daţi banii înapoi, ori ne daţi piesa“. Atunci nu mai sunt dramaturg, Ci sînt ,,pîrîtul“. Şi „pîrîtul“ este chemat la interogatoriu, ca să explice de ce nu şi-a terminat piesa. Uite, numai asta nu mi-am închipuit, că am să fiu chemat la interogatoriu. Ce pot să spun la interogatoriu în legătură cu problemele de creaţie ? Aşa am reuşit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să retu­liez contractele pe care le-am avut cu Teatrul Naţional şi Teatrul „Constantin Tănase". Interesant de remarcat e că direcţia teatrelor e foarte mîndră de aceste rezilieri de contracte, ca şi cum cine ştie ce mare lucru ar fi realizat. Un secretar literar care reziliază contracte e privit ca un individ cu o capacitate intelectuală excepţională. „Asta ştie să rezilieze contracte !“ Primesc, de asemenea, scrisori in care diverşi iubitori de sport îşi manifestă indignarea. Cu cit plicul este mai elegant, cu atît înjurătura este mai mare. De aceea mă feresc de plicurile elegante şi de adresele care încep cu „domniei-sale“. Un cititor îi ia apărarea lui Alexandru cel Mare „care c-o mină de oameni a făcut un imperiu“. O cofetărie de pe Calea Victoriei are ca mandatar un cetăţean care are exact numele meu. Bineînţeles, omul n-are nici o vină, dar din această pri­cină sunt obligat să suport o sumedenie de glume proaste. „Ai renunţat la absolut şi te ţii de baclavale“. Pentru nimic în lume individul n-ar renunţa la posibilitatea de a face o glumă proastă. Mai uşor suportă moartea... In preajma sărbătorilor de iarnă primesc scrisori ii care sunt rugat „să scriu ceva drăguţ“. Mi se atrage atenţia să ţin seama de specific, să­ nu pun în discuţie probleme grave. „Scrie-ne ceva drăguţ ca să meargă lingă cozonaci şi sarmale“. Alţii apelează la veninul meu şi-mi cer să-l comercializez : „Ai atîta venin, scrie ceva usturător". Cum se poate scrie ceva drăguţ? Cum se poate scrie ceva care să stea demn intre caltaboşi şi cozonac ? O asemenea literatură ar trebui să se vîndă la Alimen­tara , ar fi soluţia cea mai rezonabilă. ...O­ veşnică slăbiciune omenească. Uite că pină la urmă tot am scris ceva „drăguţ“... Teodor Hozilu Să vorbim despre... LIMBA... PRECIZAM de *­ la tficeput ci ne referim nu­ la organul muscu­lar, mobil care te afli in­guri, ci la cea de a dori accepţie a no­ţiunii, adică la principalul mij­loc de comunicare intre membrii unei colectivităţi, care de foarte multe ori scurţite, tare de tot. Nu vom cita crainicii radiodifuziunii. Profesionişti ai vorbirii, domniile lor comunicîndu-ne nenorocita is­pravă a unui şofer nu zic că era beat — probabil cuvint ce li se pare de ruşine — ci că era „sub influenţa gravă a alcoolului“. Să vorbim insă despre anunţuri şi instruct­iuni. Se afli in piaţa Sf. Gheoghe o mare prăvălie de ochelari. Pră­vălia are o vitrină oarecum im­pozantă. In Vitrină tronează un aviz, precum ca să se ştie : nu ţinem ochelari de vedere ceea ce naşte întrebarea, atunci ce ţine ? La Braşov, în noul cartier Stea­gul Roşu 2, tot omul poate să ci­tească următoarele: săptămîna trecută s-a început în unitatea noastră o nouă activitate de re­maiat ciorapii, ceea ce, precum se observă, nu este de ici de colo. In cartierul Pajura, în faţa unui bloc cu­ o stradă, de curînd dat în folosinţă, ce să vezi ? O în­ştiinţare cu­ toate zilele . Se vor lua măsuri. Lucru important, anume înscris acolo, pentru ca trecătorul să nu-şi facă probleme Deci, poţi să fii mai mult decit liniştit deoarece, reţineţi: Se vor lua măsuri. Cit priveşte instrucţiunile, aci limba îşi dă şi ea, săraca, dru­mul. Iată foaia tipărită de I.I.S. „8 Mai“ din Mediaş, adaus la pro­dusul respectiv. Titlul: Norme de purtabilitate. Urmează cu­prinsul : încălţămintea cu feţe din P.V.C., pe suport (plastic), este uşoară, comodă şi rezistentă la purtare. Se recomandă folosirea încălţămintei numai în domeniul de purtabilitate pentru care a fost realizată. încălţămintea umedă se usucă lent, ferit de sursele de căldură. încălţămintea trebuie fe­rită de contactul direct cu sol­venţi organici. Faţa încălţămintei se va feri de lovituri directe. Ceea ce demonstrează odată mai mult ci este uşoară, comodă şi mai ales rezistentă Mai documentat ni s-a părut anunţul alăturat la produsul PRERASELECTRIC (pentru înţe­legere, binevoiţi a despărţi cuvîn­­tul în factori primi). Ce este PRERASELECTRIC ne-o explică creatorul, adică I.P. J Cluj , este o creaţie modernă a laboratoare­lor cosmetice. Datorită conţinu­tului in acid lactic, isoadipat şi miristat de isopropil, loţiunea provoacă erecţiunea perilor, ceea ce contribuie la tăierea lor per­fectă, micşorîndu-le în acelaşi timp rezistenţa mecanică, ceea ce ajută ca rasul să se efectueze în cele mai bune condiţiuni. Prin conţinutul in azulenă, alantoină şi hexaclorofen, PRERASELECTRIC are... Lămurit, nu ? Mai departe aflăm modul de în­trebuinţare . Umectaţi bine obra­zul cu loţiunea PRERASELEC­­TRIC cu 5—10 minute înainte de a vă rade. In cazul cînd aveţi barbă aspră se recomandă apli­carea lotiunii de 2 ori consecutiv. Cu PRERASELECTRIC rasul decurge rapid... (intr-adevăr ra­pid). ...De unde se poate constata cine se pot face în materie de limbă... Mihai Popescu EMIL MAC POPESCU (anul IV) : Sä vorbim despre... fotbal.

Next