Contemporanul, iulie-decembrie 1969 (Anul 23, nr. 27-52)

1969-07-04 / nr. 27

rsék-----------1 Vineri 4 iulie PROGRAMUL I . 10.00 Tele-enci­­clopedia. 11.00 închiderea emisiunii de dimineaţă. 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lanterna magică. 17.50 Limba spaniolă. 18.15 Sport în vacanţă. Să învăţăm înotul (I). 18.35 Program de balet. 19.00 Tele-Universitatea. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Congresul al X-lea al P.C.R. 20.15 Film artistic : „Ciclonul începe la noapte”. 21.30 Monografii contem­porane. 21.50 Reflector. 22.05 Cinte­­ce vieneze interpretate de Jean Ia­­cobescu. 22.25 Mult e dulce și fru­moasă. 22.50 Telejurnalul de noap­te. 22.55 Publicitate. Buletin me­teorologic. 23.00 închiderea emi­siunii. Sîmbătă, 5 iulie PROGRAMUL I: 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lumea copiilor : „Muzi­canţi veseli“. Adaptare după fraţii Grimm. 18.00 Lanterna magică. 18.30­­Teatru şcolar : „Asklepios şi Hip­­polit" de Dan Tărchilă. 19.15 La vo­lan. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Congresul al X-lea al P.C.R. 20.15 Tele-enciclopedia. 21.15 Mono­grafii contemporane. 21.35 Emisiune muzical-distractivă. 22.15 Film se­rial : „Comisarul Maigret“. 23.05 Telejurnalul de noapte. 23.10 Pu­blicitate. Buletin h­­eteorologic. 23.15 Melodii lăutărești... „La Bolta rece“. 23.30 închiderea emisiunii. PROGRAMUL II . 19.30 Telejur­nalul de seară. 20.00 Congresul al X-lea al P.C.R. 20.15 Trei melodii pe săptămînă. 20.25 Desene anima­te. 20.40 Recitalul de sâmbătă sea­ra. Pianistul Corneliu Gheorghiu. 21.00 Tele-cinemateca umorului. 21.15 Roman foileton. 22.05 închide­rea emisiunii. Duminica 6 iulie PROGRAMUL I : 8.30 Deschide­rea emisiunii. De strajă patriei. 9.00 Matineu duminical pentru copii. 10.30 Ora satului. 11.30 Concert simfonic. Orchestra simfonică a Radioteleviziunii. Dirijor Iosif Con­­ta. Solist Edmond Kurtz — R.D.G. In program : Concertul în Si minor pentru violoncel şi orchestră de Dvorak. 12.15 închiderea emisiunii de dimineaţă. 17.00 Realitatea ilus­trată TV. 18.10 Roman foileton : „Povestea unei femei" (II). 19.00 Cu ansamblul artistic U.T.C. în ţară şi peste hotare. 19.30 Telejur­nalul de seară. Buletin meteorolo­gic. 19.45 Reportaj-anchetă. Che­marea şantierelor. 20.15 Seară de teatru TV. „Idioata“ de Marcel Achard. 22.25 Telejurnalul de noap­­te. Buletin meteorologic. 22.40 Pu­blicitate. 22.45 Muzică uşoară româ­nească. 23.15 Telesport. 23.30 în­chiderea emisiunii. PROGRAMUL II . 19.30 Telejur­nalul de seară. 19.45 Reportaj-an­chetă. 20.15 Tele-cinemateca umo­rului cu Charley Chase. 20.30 Temă cu variaţiuni : „Mitul lui Orfeu“. Prezintă George Bălan. 21.10 Film artistic premiat : „Ţar şi general“. O producţie a studiourilor bulgare. 22.35 închiderea emisiunii. In»* * '’îll* \ -----rMUL I . 17.30 Buletin de «u*. . . Biblioteca lui Aşchiuţă. 17.50 EX­TERRA *69. 18.20 Ateneul Tineretului. 18.50 Criterii. 19.15 „Pe sub poale de Feleac". 19.30 Telejur­nalul de seară. Buletin meteorolo­gic. 20.00 Congresul al X-lea al P.C.R. 20.15 Steaua fără nume. Emi­­siune-concurs de muzică uşoară. 21.15 Roman foileton. „Lunga vară fierbinte" (X). 22.05 Telejurnalul de noapte și buletinul meteorologic. 22.20 Publicitate. 22.25 Cadran. 22.55 Varietăţi pe peliculă. 23.10 închiderea emisiunii. Marţi 8 Iulie PROGRAMUL I. 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lumea copiilor : „Hop şi Hop“ (I). 17.50 Tinere, cunoaşte-ţi ţara ! Itinerar de vacanţă pe pla­iuri argeşene. 18.20 Dialog muzical. 18.40 Din lumea ştiinţei. Eficenţa cercetării ştiinţifice. 19.15 Cîntă fanfara Căminului cultural din co­muna Batăr, judeţul Bihor. Dirijor Romulus Botto. 19.30 Telejurnalul de seară. Buletin meteorologic. 19.45 Congresul al X-lea al P.C.R. 20.15 Film artistic î­n Marele Res­taurant*. 21.40 Prim plan. Artistul poporului Kovács György. 22.00 In­vitata noastră : cîntăreaţa de mu­zică uşoară Laila Kinnunen (Finlan­­da). 22.20 Telejurnalul de noapte şi buletinul meteorologic. 22.35 Publi­citate. 22.40 Criterii. Carnet cine­matografic. 23.10 închiderea emi­siunii. Miercuri 9 iulie ROGRAMUL I. 10.00 Limba fran­ceză. 10.25 Ce-aţi dori să revedeţi ? A 12-a noapte de W. Shakespeare. 12.40 închiderea emisiunii de dimi­neaţă. 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lumea copiilor. Cei trei muşchetari (I). 17.50 Imagini estivale. 18.15 Pentru şcolari. 18.45 Tribuna econo­mică. Competenţa Comitetelor de direcţie. 19.15 Muzică şi jocuri populare. 19.30 Telejurnalul de seară. Buletin meteorologic. 20.00 Tele-cinemateca Jesse James-Brigan­­dul. 21.50 Reflector. 22.05 Convor­biri literare. 22.45 Telejurnalul de noapte şi buletinul meteorologic. 23.00 Publicitate. 23.05 Dialog cu telespectatorii. 23.20 închiderea emisiunii. Joi 10 iulie PROGRAMUL I . 10.00 Limba en­gleză. 10.25 Limba germană. 10.50 Ce-aţi dori să revedeţi ? Film ar­tistic. „Karin, fiica lui Mans“. 12.20 închiderea emisiunii de dimineaţă. 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lumea copiilor. Cei trei muşchetari (II). 17.50 Un interpret îndrăgit al cine­tecului muntenesc : Benone Similes­­cu. 18.15 Studioul pionierilor (Inter­­viziune). Scrisori din vacanţă. 18.40 Consultaţie tehnică TV. 19.00 Cro­nica ideilor. 19.30 Telejurnalul de seară. Buletin meteorologic. 20.00 Transfocator. 20.30 Avanpremieră. 20.40 Film artistic : ,.Telegrame". 22.00 Permanenţe lirice. 22.15 Te­lejurnalul de noapte şi buletin me­teorologic. 22.30 Publicitate. 22.35 Muzică uşoară interpretată de for­maţia „Venus“. 23.00 Itinerar eu­ropean. 23.15 închiderea emisiunii. PROGRAMUL II : 19.30 Telejur­nalul de seară. 20.00 Concert sim­fonic : Orchestra simfonică a Filar­monicii „George Enescu“. Dirijor Ionel Perlea. In program : Simfonie I de Brahms. 20.55 Film serial 5 „Comisarul Maigret“. 21.45 „Trei stihii". 22.10 Voci celebre : Virgi­nia Zeani, Claire Wattson, Mario del Monaco, Cezare Siepi, Nicolae Herlea, Ludovic Spiess. 22.45 închi­derea emisiunii. Teatrul „Lucia Sturdza-Bulandra“ (la Teatrul de vară „Herăstrău“) Comedie pe-ntuneric — vineri 4, ora 20,30 ; D-ale carnavalului — sîmbătă 5, duminică 6, luni 7, ora 20,30 ; Photo-Finish — marţi 8, triercuri 9, joi 10, ora 20,30. Teatrul „Delavrancea” (şos. Ştefan cel Mare nr. 34, tel. 12 27 45) Un asasin ciudat — vineri 4, sîmbătă 5, ora 20. Teatrul „C. Tănase“ (Grădina Boema) Femei, femei, femei — vineri 4, simbătă 5, duminică 6, ora 20. Ansamblul „Periniţa“ (în sala Teatrului „C. I. Nottara“) Periniţa mea — vineri 4, sîmbătă 5, duminică 6, ora 19. (Selecţiuni) Dragoste la Las Vegas — Patria (11 86 25) , Bucureşti (15 61 54). Comisarul X și banda celor trei cîini verzi — Republica (11 03 72) . Festival (15 63 84). Omul momentului — premieră — Luceafărul (15 87 67). Ultima tură — premieră — Victo­ria (16 28 79). Deșertul roșu — premieră — Cen­tral (14 12 24). Armata codobaturilor din nou la luptă — Lumina (16 23 35). Tarzan, omul junglei — Doina (16 35 38) ; Drumul Sării (31 28 13) ; Melodia (12 06 88); Viitorul (11 48 03); La dolce vita — Union (13 49 04) ; Tomis (21 49 46); Noaptea generalilor — Feroviar (16 22 73) ; Excelsior (18 10 88) ; Mo­dern (23 71 01) ; Flamura (23 07 40); Străin in casă — Grivița (17 08 58). Adio, Gringo ! —­ înfrăţirea între popoare (17 31 64); Prinţul negru — Buzeşti (15 72 69); Progresul (23 94 10); Alexandru cel fericit — Dacia (16 26 10); Mioriţa (14 27 14). Neimblînzita Angelica — Bucegi (17 05 47) ; Volga (11 91 26). Comedianţii — Unirea (17 10 21). Lovitură puternică — Lira (31 71 71). Noaptea e făcută pentru.»­a visa — Ferentari (23 17 50). Singeroasa nuntă macedoneană — Giuleşti (17 55 46). In umbra colţului — Cotroceni (13 62 56) ; Cosmos (35 19 15). Căsătorie pripită — Cotroceni (13 62 56). Aruncaţi banca în aer — Gloria (22 44 01) ; Floreasca (33 29 71) ; Au­rora (35 04 66). Apele primăverii — Viitorul (11 48 03). Am două mame şi doi taţi — Moşilor (12 52 93). Nu vor 11 divorţuri — Popular (35 15 17). Ziaristul — Munca (21 50 97). A trăi pentru a trăi — Flacăra (21 35 40). Operaţiunea Belgrad — premieră — Arta (21 31 86). Paradisul Îndrăgostiţilor — Vitan (21 39 82), încotro, omule ! — Rahova (23 91 00). Grădini Comisarul X şi banda celor trei dini verzi —­ Dinamo, ora 20,30 ; Festival — ora 20,30 ; Noaptea ge­neralilor — Arenele Libertăţii, ora 20,30 ; Omul momentului — Doina, ora 20,30 ; Dragoste la Las Vegas — Expoziţia, ora 20,15 ; Prinţul ne­gru — Buzeşti, ora 20,30 ; Progre­­sul-Parc — ora 20,30 ; Neîmblînzi­­ta Angelica — Bucegi, ora 20,30 ; Comedianţii — Unirea, ora 20,30 ; Lovitură puternică — Lira, ora 20,15 ; Aruncaţi banca în aer — Aurora, ora 20,30 ; Am două mame şi doi taţi — Moşilor, ora 20,30 ; La dolce vita — Tomis, ora 20,30 ; Operaţiunea Belgrad — Arta, ora 20,30 ; Alexandru cel fericit — Vi­tan, ora 20,30 ; Profesioniştii — Ra­hova, ora 20,30. (Selecţiuni) • Bienala tinerilor artişti plas­tici (Sala Dalles) • Ana Mitrea, Liana Savu — artă decorativă (Galeriile de artă din bd. Bălcescu nr. 23) • Nică Petre — sculptură — pri­­ma expoziție personală (Galeriile de artă din bd. Magheru nr. 20 — se deschide astăzi) • Eremia Profeta — pictură — a cincea expoziție personală (Galerii­le de artă din Cal. Victoriei nr. 132) • N. Levente — sculptură în lemn și piatră (scuarul din Cal. Victoriei nr. 172—174) • Titina Comșa — artă decora­tivă (Galeriile de artă din str. Mihai Vodă nr. 2, se va deschide la 8 iulie) • Gh. Stănescu — sculptură (Ga­leriile de artă din bd. Bălcescu nr. 23 — se va deschide la 9 iulie) • Dan Peretz — pictură (Biblio­teca centrală universitară) • Smaranda Crețoiu — grafică, Liana Axinte — măşti şi grafică (Ateneul Tineretului, Aleea Alexan­dru nr. 38) • Czeizing Lajos — artist foto­graf din R. P. Ungară. (Galeria de artă fotografică, str. Brezoianu nr. 23 — se deschide astăzi). N.R. — Prezentul program ne-a fost comunicat până joi 3 iulie. 2 Dezvoltare armonioasă (Urmare din pag. 1) le acelor materiale precum şi coor­donarea unitară a întregului proces al reproducţiei. Necesitatea de a asi­gura dezvoltarea economiei naţionale potrivit intereselor generale ale în­tregii societăţi impune ca nici o ra­mură de activitate economică să nu rămînă in afara planului de stat. Orice tendinţă de a scoate vreun domeniu din sfera de cuprindere a planului este dăunătoare, deoarece afectează echili­brul general şi introduce elemente sti­­hinice în procesul de producţie, repar­tiţie, circulaţie şi consum. Perfecţionînd continuu conducerea centralizată, pe bază de plan, a eco­nomiei naţionale, partidul nostru înfăp­tuieşte cu consecvenţă centralismul democratic, asigurînd şi stimulînd parti­ciparea conştientă a oamenilor muncii la activitatea de conducere. La nivelul atins de ţara noastră nu mai este posibilă rezolvarea pe plan central a multitudinii de probleme de mare diversitate care se ridică zi de zi în activitatea economică. De aceea statul nostru a luat o serie de măsuri de lăr­gire a atribuţiilor pe care le au condu­cerile întreprinderilor, de stimulare a iniţiativelor, a aportului specialiştilor, al maselor de oameni ai muncii din între­prinderi, realizîndu-se astfel o apro­piere a conducerii economice de produc­ţie, de locul unde se creează valorile ma­teriale. Participarea maselor la conducerea economiei se manifestă prin asigurarea condiţiilor pentru manifestarea liberă a iniţiativei unităţilor economice şi orga­nelor locale, pentru participarea efec­tivă a unui mare număr de specialişti şi lucrători cu experienţă la elaborarea deciziilor şi la organizarea întregii activităţi. Acordarea de atribuţii largi unităţilor economice şi organelor locale in organizarea şi dirijarea activităţii lor, în realizarea sarcinilor ce le revin din planul general de dezvoltare a eco­nomiei, crearea consiliilor de adminis­traţie şi a comitetelor de direcţie , organe de conducere colectivă — creş­terea rolului adunărilor generale ale salariaţilor, precum şi cointeresarea materială a întreprinderilor şi a fiecă­rui lucrător în obţinerea unor cit mai bune rezultate economice constituie măsuri menite să asigure participarea eficientă a unui mare număr de oameni ai muncii la conducerea directă a acti­vităţii economice. Formele şi metodele de conducere nu constituie un scop în sine şi nu sunt date odată pentru totdeauna. Determi­nate de stadiul de dezvoltare a forţelor şi relaţiilor de producţie, de gradul de complexitate a economiei, de condiţiile concrete ale desfăşurării procesului re­producţiei şi de particularităţile ţării, aceste forme şi metode pot şi tre­buie să fie mereu îmbunătăţite, me­reu perfecţionate, spre a fi adaptate la condiţiile economice în continuă schim­bare şi a exercita influenţa lor pozitivă asupra vieţii economice, asigurînd progresul multilateral al întregii socie­tăţi.Măsurile iniţiate în această direcţie pe baza hotărîrilor Congresului al IX-lea al P.C.R. din 1965 şi ale Confe­rinţei Naţionale din decembrie 1967 sînt rodul unor ample dezbateri pu­blice, unor studii de cercetări laborioa­se, analizei multilaterale a soluţiilor pentru promovarea noului, pentru înlă­turarea a tot ceea ce este perimat şi frînează mersul înainte, pentru fun­damentarea ştiinţifică a conducerii so­cietăţii. O caracteristică a modului în care sunt aplicate soluţiile şi măsurile preconizate este experimentarea lor prealabilă, confruntarea lor cu reali­tatea, cu practica, cu cerinţele obiec­tive ale vieţii. CEEA CE caracterizează evoluţia so­cietăţii noastre în cei 25 de ani care s-au scurs de la eliberarea de sub jugul fas­cist, în cei 20 de ani de economie planificată, este dezvoltarea armonioa­să, mersul continuu ascendent, puterni­cul dinamism al economiei, al întregii vieţi social-politice. în mai puţin de un sfert de veac, Ro­mânia s-a transformat dintr-o ţară cu o industrie slab dezvoltată, cu o economie predominant agrară, în care mai persis­tau rămăşiţe feudale, într-o ţară cu o economie dinamică, armonios dezvoltată, cu o industrie puternică, modernă, cu o agricultură avansată, socialistă. Pe măsura înaintării pe drumul cons­trucţiei socialiste, odată cu dezvoltarea forţelor de producţie, cu perfecţionarea relaţiilor de producţie, sarcinile prevă­zute în plan au devenit tot mai com­plexe, mai cuprinzătoare. Dacă primele planuri de stat, elabo­rate şi aplicate în ţara noastră , planu­rile anuale de stat pe anii 1949 şi 1950 — au fost in esenţa lor planuri de refa­cere a economiei naţionale şi de înlă­turare a urmărilor războiului, planurile următoare, elaborate pentru perioade de 5 şi 6 ani, au cuprins asemenea obiective fundamentale, menite să schimbe struc­tura însăşi a societăţii noastre, ca in­dustrializarea socialistă, transformarea socialistă a agriculturii, creşterea nive­lului de trai material şi cultural al populaţiei. Iar dacă iniţial atenţia a fost concentrată în principal în direc­ţia îndeplinirii indicatorilor cantitativi ai planului, ulterior s-a acordat o im­portanţă crescîndă indicatorilor calita­tivi — creşterea productivităţii muncii, reducerea preţului de cost, îmbunătăţi­rea calităţii produselor etc. — pentru ca în prezent atenţia să fie concentrată asupra îndeplinirii planului la toţi indi­catorii, ridicării calitative a întregii ac­tivităţi şi creşterii eficienţei economice în toate sectoarele. Proiectul de Directive ale Congresu­lui al X-lea al Partidului privind pla­nul cincinal pe anii 1971—1975 şi liniile directoare ale dezvoltării economiei na­ţionale pe perioada 1976—1980 constituie un grandios program de creştere a for­ţelor de producţie, de înflorire multila­terală a orînduirii socialiste, de ridicare a nivelului de civilizaţie şi cultură al poporului. In centrul politicii partidului se află preocuparea pentru făurirea unei eco­nomii moderne, a unei industrii puter­nice, unei agriculturi avansate bazate pe folosirea largă a cuceririlor revolu­ţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, pe o înaltă productivitate a muncii sociale, în vederea îmbunătăţirii continue a ni­velului de trai al maselor. Continuarea fermă a politicii mar­­xist-leniniste de industrializare socia­listă va constitui pivotul progresului general al societăţii noastre. în cincina­lul 1971—1975 producţia globală indus­trială va spori cu 50—57 la sută, cores­punzător unui ritm mediu anual de 8,5—9,5 la sută. Ca urmare a politicii economice, ştiin­ţifice, promovate cu consecvenţă de Partidul nostru, în anul 1968 producţia globală industrială a ţării noastre a fost de 14 ori mai mare ca în 1938. Apare evident că orice procent care sporeşte ritmul mediu anual în viitorul cincinal are o semnificaţie, o valoare incompa­rabil mai mare faţă de cel actual, în­seamnă o creştere absolută importantă a producţiei globale industriale. Aceasta rezultă şi din faptul că în 1980 producţia industrială va fi de 2—2,3 ori mai mare decît în 1970. Ceea ce înseamnă, în răs­timpul unui deceniu, o forţă mai mult decit dublă a industriei româneşti. Vor fi dezvoltate cu prioritate ra­murile de bază care contribuie la ac­celerarea progresului tehnic, construc­ţia de maşini, energetica, metalurgia, in­dustria electrotehnică, electronica, chi­mia. Menţinîndu-se dezvoltarea cu precădere a producţiei mijloacelor de producţie, pentru a se asigura condi­ţiile necesare reproducţiei socialiste lăr­gite şi înzestrării tuturor ramurilor cu tehnica cea mai modernă, se va urmări totodată realizarea unor raporturi opti­me între industria grea şi industria bu­nurilor de consum, corespunzător cerin­ţelor crescute ale populaţiei. Agricul­tura, la rîndul ei, va cunoaşte o puter­nică dezvoltare, se va diversifica, fiind puternic sprijinită spre a se asigura creş­terea contribuţiei sale la formarea veni­tului naţional, la îmbunătăţirea aprovi­zionării populaţiei cu produse agro-ali­­mentare şi a industriei cu materii prime, la sporirea resurselor destinate expor­tului. Un accent deosebit se va pune pe creşterea eficienţei economice a întregii activităţi, urmărindu-se cu cea mai mare atenţie valorificarea la maximum a resurselor materiale şi umane ale ţării, reducerea cheltuielilor de produc­ţie, utilizarea mai eficientă a forţei de muncă, ridicarea calităţii şi nivelului tehnic al produselor. O caracteristică importantă a dezvol­tării economiei în viitor o va constitui promovarea mai intensă a cuceririlor ştiinţei şi tehnicii contemporane şi în acest scop se va acorda o atenţie deo­sebită atît dezvoltării activităţii de cer­cetare ştiinţifică şi orientării ei spre rezolvarea problemelor pe care le ridică modernizarea producţiei, cît şi înzes­trării tuturor ramurilor cu tehnica cea mai modernă şi pregătirii unui număr sporit de cadre de toate gradele şi pen­tru toate domeniile de activitate. Dirijarea proceselor complexe şi di­namice care au loc într-o economie în plină creştere, cum este a noastră, nu se poate face fără utilizarea metodelor perfecţionate pe care le pune la înde­­mînă ştiinţa modernă. în consens cu această cerinţă, potrivit proiectului Di­rectivelor privind viitorul plan cinci­nal, cercetările în domeniul economiei aplicate, vor urmări promovarea meto­delor avansate de planificare, conducere şi organizare a proceselor economice, bazate pe mijloace moderne de calcul și prelucrare a datelor. Se vor extinde cercetările de cibernetică economică și cele de informatică economică, de con­ducere și gestiune a întreprinderilor. Pe de altă parte, vor fi luate măsuri în direcţia extinderii tehnicii de calcul şi creării progresive a sistemului naţional de prelucrare a datelor. Introducerea tehnicii de calcul se va realiza prin înfiinţarea unor centre de calcul elec­tronic şi echiparea acestora cu sisteme de colectare şi prelucrare a datelor, precum şi prin dotarea unităţilor eco­nomice cu un număr sporit de maşini de mecanizare medie şi mică, în dotarea cu maşini şi echipament modern de cal­cul se va acorda prioritate activităţii de planificare la nivelul economiei naţio­nale. Nivelul dezvoltării economice în viito­rul cincinal este strâns legat de realizarea sarcinilor de plan în actualul cincinal de către fiecare ramură, de către fiecare sector de întreprindere. îndeplinirea în toate domeniile economiei a planului actual reprezintă baza obiectivă pentru a se îndeplini în noul cincinal obiectivele prevăzute în Proiectul de Directive. întreaga politică a partidului are drept scop satisfacerea în condiţii tot mai bune a cerinţelor materiale şi spi­rituale ale poporului. în proiectul de Di­rective se prevede că, pe baza creşterii producţiei materiale, venitul naţional va creşte în perioada 1971—1975 cu 7,7— 8,5 la sută pe an, iar în 1980 va fi de circa 2 ori mai mare decît în 1970. în utilizarea venitului naţional se va avea în vedere o repartizare raţională între consum şi acumulare, astfel încît odată cu creşterea nivelului de trai să se asi­gure resursele necesare acumulării şi deci dezvoltării în ritm susţinut a eco­nomiei. Mersul neabătut al poporului nostru pe calea socialismului, marile victorii cucerite pînă în prezent în lupta pen­tru dezvoltarea planificată, armonioasă a economiei naţionale, pentru făurirea vieţii noi demonstrează justeţea liniei politice a partidului nostru, capacitatea sa de a conduce mai departe, cu suc­ces, procesul de desăvîrşire a construc­ţiei socialiste. Orizont deschis (Urmare din pag. 1) duri şi aspiraţii ce sînt ale noastre, ale tuturor. Cu puţină vreme în urmă, am auzit din gura unui muncitor ti­pograf care citea un discurs proaspăt apărut în „Scînteia", comentîndu-1 pentru sine cu glas tare, această de­finiţie căreia nu i-am găsit una su­perioară : „El spune ce-i în sufletul nostru, al tuturor“. Aş aplica această reflecţie Tezelor: în ele găsim, cris­talizate în formule lapidare, cele mai intime gînduri, aspiraţii şi sentimente ale noastre; ele transformă în plan de acţiune, în îndemn, însăşi imaginea ideală pe care fiecare dintre noi ne-am făurit-o despre societatea pe care vrem s-o construim. Ele ne dau sentimentul şi certitudinea că acum, alături de fiecare vocaţie înnoitoare, alături de fiecare dorinţă şi voinţă de acţiune creatoare se află o uriaşă forţă colectivă ce înzeceşte şi însuţeşte puterile ; că în fiecare bătălie cu ruti­na, incompetenţa, impostura, în fieca­re vis lucid, în fiecare meditaţie pe marginea celor trăite, ne regăsim în vastul cîmp magnetic al unei gîndiri şi al unei voinţe ce şi-a ciştigat, în nu­mai un sfert de veac, dreptul la cea mai pură glorie şi care a imprimat istoriei noastre contemporane, în mai puţin de cinci ani, ritmul şi realita­tea unor dimensiuni universale. In cele cîteva zeci de pagini de for­mule lapidare vedem ca într-o oglindă ce prevesteşte viitorul orizont des­chis — şi ştim cite sint concentrate In acest ultim cuvînt — al destinelor noastre contemporane. Un orizont pe care sîntem chemaţi să-l cucerim şi să-l Împlinim cu faptele noastre viitoare. “Agenda SÂPTÂMÎNA 4—11 iulie TEZE Șl ANTITEZE Profesionalismul în artă — A­M AUZIT că te - M opui profesiona­lizării în artă. — Ferească sfîntul! Doresc­­ca tot omul să înveţe, să-şi cunoască posi­bilităţile, să le dea anvergura maximă. — Atunci că eşti împotriva expe­rimentului. — Fără experiment nu există un general progres. — Atunci că nu doreşti instituţio­­nalizarea artei. — E o bază solidă pentru răspîn­­direa ei. — Atunci că eşti contra demitizării. — Istoria evoluţiei tehnico-ştiinţi­­fice este istoria unei lungi demitizări necesare. — Atunci la ce te opui, de fapt ? — Eu, la nimica, păcatele mele ! Dar nişte lucruri se opun între ele, cu sau fără mine. Eu continui să cred in funcţiunea artei, a teatrului în parti­cular, aşa cum am apucat. D-ta vii şi-mi spui: „O duce prost teatrul“. „Te cred“ — zic eu. „Şi ştii de ce ?“ — zici dumneata: „pentru că nu ţine pas cu viaţa“. „Generalităţi," — zic eu. „Viaţa e tot mai dinamică, mai ştiinţifică, noi nu profesionalizăm în­deajuns, textul ne ţine în loc, deschi­deţi porţi largi experimentului“, ş.a.m.d. — propui dumneata, fără să iei seamă că propui, cu dulce inocen­ţă, lucruri contrazicătoare. — Cum asta ? — Iacă aşa. Dar mai întîi să te întreb : ce doreşti d-ta de la artă, stimabile ? Să-ţi incinte viaţa, nu-i aşa ? Să-ţi dea o fărîmă de bucurie şi de extaz. Să te scoată puţin din lumea d-tale, să te facă să pricepi niţel mai mult, să simţi niţel mai mult. Să-ţi dea o cutremurare în faţa misterului existenţei, o stare de ex­cepţie, care să-ţi revele nebănuite le­gături între lucruri, să-ţi descopere o esenţă a vieţii, alta decit cea părel­nică. Nu-i aşa ? — Da. Şi ? — Unii merg pină acolo incit cei artei, teatrului în particular, un en­tuziasm demiurgic, o participare pri­mară, quasi-magică, la incantaţia ac­tului, eliberat de servitutea materială a scenei sau a textului. Am auzit des­tule păreri de genul ăsta la colocviile I.T.I. „Teatrul trebuie să devină el însuși", „să devină un act pur specta­cular" etc. —“ Da. Și ? . — Vasăzică există o mare nostalgie a teatrului (şi poate a artei în gene­ral) ca fenomen uman ireductibil, ca o justă compensaţie a sufletului în faţa privilegiilor inteligenţei ordona­toare, tehnico-ştiinţifice, ca mister in faţa unei lumi ultra-legiferate, ca en­tuziasm dionisiac şi joc nestăvilit in faţa unei raţionări excesive, în fine, ca miracol şi cunoaştere artistică, in­tuitivă, poetică, în faţa discursului logic, a silogismului care a dus la ordinatoare şi computeri. — Da. Şi ? — Păi bine, stimabile, şi atuncea, dacă ii cerem acest autentic şi acest absolut, acest ireductibil uman şi a­­ceastă stare de excepţie, acest poetic în felul lui antiştiinţific, d-ta crezi că trebuie să facem alte şcoli pentru asta ? Să fabricăm revelaţiile in re­torte ? Să cercetăm mijloace de a con­­traface unicul, de a repeta excepţio­nalul ? Să organizăm bucuria crea­toare, actul primar liber, — cum au pretins unii ? — E normal să vrem să găsim mij­loacele cele mai bune pentru ca arţa­ să devină a tuturor. — Dar dumneata nu vrei să în­ţelegi odată că nu e vorba aci de mijloace, ci de însuşi fondul, de un­de dincolo de condiţia ei formală ? Dumneata nu vorbeşti tot timpul de­cit despre mijloace. Dumneata nu pro­clami decit asta, mijloacele, şi cu a­­ceste mijloace eludezi mereu fondul. Dumneata te zbaţi vîrtos să contra­carezi ştiinţa şi nu bagi de seamă că reclami tot mijloace ştiinţifice, experimente. Ce scoţi d-ta pe uşă, readuci pe fereastră. D-ta vrei abso­lutul dar îl explici şi-l îmbucătăţeşti pină îl faci harcea-parcea. D-ta vrei să impresionezi, să emoţionezi pe alţii, şi cauţi mijloacele de emoţionare, trucurile, nu fondul. (Altfel poate n-ai trimite aşa de uşor la plimbare verbul purtător de sens). D-ta vrei să fii un profesionist al emoţiei cu orice preţ, să cunoşti scamatoriile, ba să le şi explici dacă e nevoie, dar în acelaşi timp spectatorul să creadă un minune, nn revelaţie. D-ta demitizezi conţinu­tul artei, dar tot atunci cauţi tehnici potrivite să provoci un nou mit al artei, să păcăleşti spectatorul demi­­tizat. D-ta vrei să aduci teatrul la izvoarele lui primare, dar prin teore­tizări şi superintelectualitate, simu­­lînd primitivul. Vrei să dezinstituţio­­nalizezi teatrul dar ceri statului să te ajute să-ţi faci contestaţiile. Bravo ! Bun băiat! Şi, mai ales, foarte con­secvent! D-ta vrei una, dar baţi in­vers. Paul Everac • Prefer clocotul unei cascade, liniştit unei bârfi. • Diferența între cap şi craniu se numeşte viaţă. • Nu mă finefi de vorbă. Au înflorit teii. • De cînd n-am mai văzu­t Un cal pe strada mea, cel care a trecut ieri — înhămat la un camion — mi s-a părut că e „din pachet". • Acoperişul: Veneţia pisicilor în călătorie de nuntă. • Adevăratul mincinos minte numai pentru plăcerea de a se auzi minţind. • „Memoriile” femeilor sunt cele mai documentate neadevăruri. • Tinere confrate, ca să mă de­păşeşti trebuie ori so zbori, ori să mă las vi jos. • Ploaia : apă toarsă. • Păunul e singura pasăre care trăiește de-a-ndaratelea. În­cepe de la coadă. Tudor Mușatescu Sv. ■ - ■ isai­ ■ ■■ " iffiibifiI lecţia . .... . ■ * 'fj f ^ E PĂREA ci sezonul fotbalistic luase sfîrşit. Ne gîndeam deja la vacanţă şi la transferări. Asistasem la magistra­lul spectacol de adio furnizat de finala cupei şi priveam viitorul cu ochii certi­tudinii. Avem şi Mexicul în faţă şi totul părea să fie deosebit de frumos, de calm şi de roz. ...Iată însă că în această plină vacanţă, în această linişte desăvîrşită, a început să se desfăşoare undeva. In provincie, finala „Cupei Balcanice“ pen­tru tineret Competiţia se desfăşura aproape în anonimat, cu toate eforturile ziarului de specialitate de a-i da amploare. Vacanţa se făcea simţită. Ştirile care soseau ni se păreau normale, n-aveau nimic extravagant sau alarmant. Benefi­ciind de avantajul terenului şi de un talent indiscutabil, echipa noastră cîştiga metodic, e drept că la limită, partidă cu partidă, încetul cu încetul, fără să ne stîrnească prea mare entuziasm, echipa noastră de tineret se apropia de tro­feu. Nu ne bucuram prea mult, fiindcă victoria echipei noastre ni se părea prea firească. A venit însă, în acea stare de apatie festivă, finala. înainte de finală echipa noastră conducea cu două puncte avans, urmată cu modestie şi îndîrjire de echipa Greciei. Domnea atîta siguranţă, incit parcă nici nu se mai aştepta rezultatul partidei. Era de la sine înţeles că pe teren propriu echipa României va întrece echipa Greciei. Dar chiar şi cu un rezultat de egalitate la care nimeni nu se gindea ca tot ar fi cistigat trofeul. Ne și pregătisem că comentăm intr-un mod moderat această victorie. Iată însă că nu ne-a fost dat să ne bucurăm nici la modul moderat. S-a întîmplat un lucru necrezut, pe care nici scepticii de meserie nu l-au prevăzut. In mod cu totul neaşteptat, echipa noastră s-a comportat prost, Grecia a cîş­­tigat cu 4-0 şi ne-a smuls astfel trofeul. La o asemenea infrîngere nimeni nu se aştepta. Şi deodată ne-am trezit din starea noastră de apatie. Această partidă a avut efectul unui duş rece, unei lecţii binemeritate. Ea este mai mult decit o lecţie, este un avertisment. S-a dovedit încă o dată că avantajul „terenului pro­priu" e un miraj înşelător. Cine se bizuie prea mult pe terenul propriu înseamnă că se bizuie prea puţin pe talentul propriu. Ne aşteaptă partide grele în toamnă. Ne aşteaptă partidele pentru califi­carea în campionatul mondial. Din acest punct de vedere lecţia dată e bine­venită. Să tragem din ea toate concluziile, cit mai repede, pină nu e prea tîrziu. Teodor Mazilu Să vorbim despre... învăţătură îNCHEINDU-SE anul şcol . Iar, cu bucuriile şi tristeţile sale, de grabă, foarte de grabă, pentru o altă cate­gorie de tineri, au început exa­menele de admitere. De aceea, duminică dimineaţa, în faţa fa­cultăţii de arhitectură se aflau aproape o mie de tineri îm­preună cu două mii de oameni mai în vîrstă, părinţi sau tutori, mai toţi îngrijoraţi foarte. Ră­tăcit prin partea locului, mă aşteptam ca într-un fel sau al­tul, rînd pe rînd, mulţimea ju­nilor să pătrundă în facultate, să se aşeze la pupitre, unde, individual, fiecare, să demons­treze ceea ce ştie. Cînd colo, în capul monumentalei scări a apărut mai marele şcolii de ar­hitectură spre a invita mulţi­mea la Sala Palatului. Aşa stînd lucrurile, spre a vedea ce se întimplă, integrîndu-mă în cor­tegiu, aşa, ca la manifestaţie, am ajuns la locul cu pricina. Acolo, fiecare candidat scoţînd un fel de legitimaţie a pătruns în monumentala sală a garde­robierelor. Au ridicat cite o coa­lă de hîrtie uniformă şi un nu­măr de ordine cînd, de sus, prin megafoane, au aflat cum urmează să se orînduiască. In sala mare, precum fusese prevă­zut, aşezîndu-se rarefiat, în faţa onor „spectatorilor", din nou a apărut mai marele celor ce învaţă arhitectura spre a le explica, cu deamănuntul, ce au de făcut. Domnia sa, pentru bună regulă, a cerut comisiei examinatoare să părăsească in­cinta candidaţilor din care urma să se aleagă cei două sute de viitori arhitecţi ai planului de perspectivă după care, ca la spectacolele de gală, în vreme ce festiv se depărta cortina, o muzică în surdină întregea cli­matul unui contemporan examen de admitere. Cu gindul la cenuşiul unor examene de altă­dată, m-am întrebat de ce ale­gerea viitorilor profesionişti în ale frumosului se făcea în acel cadru deosebit, spre a afla că desenarea academică a unui oa­recare bust de ipsos, cu sau fără umbre, este de mult depă­şită, că cei ce luau parte la o astfel de probă nu se aflau în condiţii egale, fie din cauza aşe­zării, fie din cauza unghiului. Cortina în lături a dat la ivea­lă un fundal cu trei blazoane impunătoare, în mijloc una grandioasă flancată de două mai mici, examenul de desen deco­rativ, în afară de reproducere, constînd dintr-o problemă de proporţie: reaşezarea pe ver­ticală a celor trei steme expuse orizontal, candidatul făcînd aceasta, stînd mai mult decit comod în primitoarele fotolii ale Sălii Palatului, ascultînd sune­tele estompate a tot felul de melodii moderne. Aşa au luat startul cei ce în anii care ur­mează se vor a­mobila ţara cu edificii. Se aflau acolo sute şi sute de tineri veniţi din cele patru zări ale ţării, sute şi sute de tineri ce nicicind nu păşiseră într-un asemenea dom, sute şi sute de tineri care dorind a se dedica frumosului, în frumuseţe aveau putinţa să-şi etaleze pri­ceperea şi talentul. In sală domneau melodii îm­bietoare, mulţimea tinerilor de­sena echisoane, afară era un soare generos de sărbătoare, în vreme ce mintea mă ducea la un gînd al lui Victor Hugo: „Cel ce deschide o şcoală închide o temniţă". Mihai Popescu

Next

/
Miniaturi
Cuprins