Contemporanul, iulie-decembrie 1969 (Anul 23, nr. 27-52)
1969-07-04 / nr. 27
rsék-----------1 Vineri 4 iulie PROGRAMUL I . 10.00 Tele-enciclopedia. 11.00 închiderea emisiunii de dimineaţă. 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lanterna magică. 17.50 Limba spaniolă. 18.15 Sport în vacanţă. Să învăţăm înotul (I). 18.35 Program de balet. 19.00 Tele-Universitatea. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Congresul al X-lea al P.C.R. 20.15 Film artistic : „Ciclonul începe la noapte”. 21.30 Monografii contemporane. 21.50 Reflector. 22.05 Cintece vieneze interpretate de Jean Iacobescu. 22.25 Mult e dulce și frumoasă. 22.50 Telejurnalul de noapte. 22.55 Publicitate. Buletin meteorologic. 23.00 închiderea emisiunii. Sîmbătă, 5 iulie PROGRAMUL I: 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lumea copiilor : „Muzicanţi veseli“. Adaptare după fraţii Grimm. 18.00 Lanterna magică. 18.30Teatru şcolar : „Asklepios şi Hippolit" de Dan Tărchilă. 19.15 La volan. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Congresul al X-lea al P.C.R. 20.15 Tele-enciclopedia. 21.15 Monografii contemporane. 21.35 Emisiune muzical-distractivă. 22.15 Film serial : „Comisarul Maigret“. 23.05 Telejurnalul de noapte. 23.10 Publicitate. Buletin heteorologic. 23.15 Melodii lăutărești... „La Bolta rece“. 23.30 închiderea emisiunii. PROGRAMUL II . 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Congresul al X-lea al P.C.R. 20.15 Trei melodii pe săptămînă. 20.25 Desene animate. 20.40 Recitalul de sâmbătă seara. Pianistul Corneliu Gheorghiu. 21.00 Tele-cinemateca umorului. 21.15 Roman foileton. 22.05 închiderea emisiunii. Duminica 6 iulie PROGRAMUL I : 8.30 Deschiderea emisiunii. De strajă patriei. 9.00 Matineu duminical pentru copii. 10.30 Ora satului. 11.30 Concert simfonic. Orchestra simfonică a Radioteleviziunii. Dirijor Iosif Conta. Solist Edmond Kurtz — R.D.G. In program : Concertul în Si minor pentru violoncel şi orchestră de Dvorak. 12.15 închiderea emisiunii de dimineaţă. 17.00 Realitatea ilustrată TV. 18.10 Roman foileton : „Povestea unei femei" (II). 19.00 Cu ansamblul artistic U.T.C. în ţară şi peste hotare. 19.30 Telejurnalul de seară. Buletin meteorologic. 19.45 Reportaj-anchetă. Chemarea şantierelor. 20.15 Seară de teatru TV. „Idioata“ de Marcel Achard. 22.25 Telejurnalul de noapte. Buletin meteorologic. 22.40 Publicitate. 22.45 Muzică uşoară românească. 23.15 Telesport. 23.30 închiderea emisiunii. PROGRAMUL II . 19.30 Telejurnalul de seară. 19.45 Reportaj-anchetă. 20.15 Tele-cinemateca umorului cu Charley Chase. 20.30 Temă cu variaţiuni : „Mitul lui Orfeu“. Prezintă George Bălan. 21.10 Film artistic premiat : „Ţar şi general“. O producţie a studiourilor bulgare. 22.35 închiderea emisiunii. In»* * '’îll* \ -----rMUL I . 17.30 Buletin de «u*. . . Biblioteca lui Aşchiuţă. 17.50 EXTERRA *69. 18.20 Ateneul Tineretului. 18.50 Criterii. 19.15 „Pe sub poale de Feleac". 19.30 Telejurnalul de seară. Buletin meteorologic. 20.00 Congresul al X-lea al P.C.R. 20.15 Steaua fără nume. Emisiune-concurs de muzică uşoară. 21.15 Roman foileton. „Lunga vară fierbinte" (X). 22.05 Telejurnalul de noapte și buletinul meteorologic. 22.20 Publicitate. 22.25 Cadran. 22.55 Varietăţi pe peliculă. 23.10 închiderea emisiunii. Marţi 8 Iulie PROGRAMUL I. 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lumea copiilor : „Hop şi Hop“ (I). 17.50 Tinere, cunoaşte-ţi ţara ! Itinerar de vacanţă pe plaiuri argeşene. 18.20 Dialog muzical. 18.40 Din lumea ştiinţei. Eficenţa cercetării ştiinţifice. 19.15 Cîntă fanfara Căminului cultural din comuna Batăr, judeţul Bihor. Dirijor Romulus Botto. 19.30 Telejurnalul de seară. Buletin meteorologic. 19.45 Congresul al X-lea al P.C.R. 20.15 Film artistic în Marele Restaurant*. 21.40 Prim plan. Artistul poporului Kovács György. 22.00 Invitata noastră : cîntăreaţa de muzică uşoară Laila Kinnunen (Finlanda). 22.20 Telejurnalul de noapte şi buletinul meteorologic. 22.35 Publicitate. 22.40 Criterii. Carnet cinematografic. 23.10 închiderea emisiunii. Miercuri 9 iulie ROGRAMUL I. 10.00 Limba franceză. 10.25 Ce-aţi dori să revedeţi ? A 12-a noapte de W. Shakespeare. 12.40 închiderea emisiunii de dimineaţă. 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lumea copiilor. Cei trei muşchetari (I). 17.50 Imagini estivale. 18.15 Pentru şcolari. 18.45 Tribuna economică. Competenţa Comitetelor de direcţie. 19.15 Muzică şi jocuri populare. 19.30 Telejurnalul de seară. Buletin meteorologic. 20.00 Tele-cinemateca Jesse James-Brigandul. 21.50 Reflector. 22.05 Convorbiri literare. 22.45 Telejurnalul de noapte şi buletinul meteorologic. 23.00 Publicitate. 23.05 Dialog cu telespectatorii. 23.20 închiderea emisiunii. Joi 10 iulie PROGRAMUL I . 10.00 Limba engleză. 10.25 Limba germană. 10.50 Ce-aţi dori să revedeţi ? Film artistic. „Karin, fiica lui Mans“. 12.20 închiderea emisiunii de dimineaţă. 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lumea copiilor. Cei trei muşchetari (II). 17.50 Un interpret îndrăgit al cinetecului muntenesc : Benone Similescu. 18.15 Studioul pionierilor (Interviziune). Scrisori din vacanţă. 18.40 Consultaţie tehnică TV. 19.00 Cronica ideilor. 19.30 Telejurnalul de seară. Buletin meteorologic. 20.00 Transfocator. 20.30 Avanpremieră. 20.40 Film artistic : ,.Telegrame". 22.00 Permanenţe lirice. 22.15 Telejurnalul de noapte şi buletin meteorologic. 22.30 Publicitate. 22.35 Muzică uşoară interpretată de formaţia „Venus“. 23.00 Itinerar european. 23.15 închiderea emisiunii. PROGRAMUL II : 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Concert simfonic : Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu“. Dirijor Ionel Perlea. In program : Simfonie I de Brahms. 20.55 Film serial 5 „Comisarul Maigret“. 21.45 „Trei stihii". 22.10 Voci celebre : Virginia Zeani, Claire Wattson, Mario del Monaco, Cezare Siepi, Nicolae Herlea, Ludovic Spiess. 22.45 închiderea emisiunii. Teatrul „Lucia Sturdza-Bulandra“ (la Teatrul de vară „Herăstrău“) Comedie pe-ntuneric — vineri 4, ora 20,30 ; D-ale carnavalului — sîmbătă 5, duminică 6, luni 7, ora 20,30 ; Photo-Finish — marţi 8, triercuri 9, joi 10, ora 20,30. Teatrul „Delavrancea” (şos. Ştefan cel Mare nr. 34, tel. 12 27 45) Un asasin ciudat — vineri 4, sîmbătă 5, ora 20. Teatrul „C. Tănase“ (Grădina Boema) Femei, femei, femei — vineri 4, simbătă 5, duminică 6, ora 20. Ansamblul „Periniţa“ (în sala Teatrului „C. I. Nottara“) Periniţa mea — vineri 4, sîmbătă 5, duminică 6, ora 19. (Selecţiuni) Dragoste la Las Vegas — Patria (11 86 25) , Bucureşti (15 61 54). Comisarul X și banda celor trei cîini verzi — Republica (11 03 72) . Festival (15 63 84). Omul momentului — premieră — Luceafărul (15 87 67). Ultima tură — premieră — Victoria (16 28 79). Deșertul roșu — premieră — Central (14 12 24). Armata codobaturilor din nou la luptă — Lumina (16 23 35). Tarzan, omul junglei — Doina (16 35 38) ; Drumul Sării (31 28 13) ; Melodia (12 06 88); Viitorul (11 48 03); La dolce vita — Union (13 49 04) ; Tomis (21 49 46); Noaptea generalilor — Feroviar (16 22 73) ; Excelsior (18 10 88) ; Modern (23 71 01) ; Flamura (23 07 40); Străin in casă — Grivița (17 08 58). Adio, Gringo ! — înfrăţirea între popoare (17 31 64); Prinţul negru — Buzeşti (15 72 69); Progresul (23 94 10); Alexandru cel fericit — Dacia (16 26 10); Mioriţa (14 27 14). Neimblînzita Angelica — Bucegi (17 05 47) ; Volga (11 91 26). Comedianţii — Unirea (17 10 21). Lovitură puternică — Lira (31 71 71). Noaptea e făcută pentru.»a visa — Ferentari (23 17 50). Singeroasa nuntă macedoneană — Giuleşti (17 55 46). In umbra colţului — Cotroceni (13 62 56) ; Cosmos (35 19 15). Căsătorie pripită — Cotroceni (13 62 56). Aruncaţi banca în aer — Gloria (22 44 01) ; Floreasca (33 29 71) ; Aurora (35 04 66). Apele primăverii — Viitorul (11 48 03). Am două mame şi doi taţi — Moşilor (12 52 93). Nu vor 11 divorţuri — Popular (35 15 17). Ziaristul — Munca (21 50 97). A trăi pentru a trăi — Flacăra (21 35 40). Operaţiunea Belgrad — premieră — Arta (21 31 86). Paradisul Îndrăgostiţilor — Vitan (21 39 82), încotro, omule ! — Rahova (23 91 00). Grădini Comisarul X şi banda celor trei dini verzi — Dinamo, ora 20,30 ; Festival — ora 20,30 ; Noaptea generalilor — Arenele Libertăţii, ora 20,30 ; Omul momentului — Doina, ora 20,30 ; Dragoste la Las Vegas — Expoziţia, ora 20,15 ; Prinţul negru — Buzeşti, ora 20,30 ; Progresul-Parc — ora 20,30 ; Neîmblînzita Angelica — Bucegi, ora 20,30 ; Comedianţii — Unirea, ora 20,30 ; Lovitură puternică — Lira, ora 20,15 ; Aruncaţi banca în aer — Aurora, ora 20,30 ; Am două mame şi doi taţi — Moşilor, ora 20,30 ; La dolce vita — Tomis, ora 20,30 ; Operaţiunea Belgrad — Arta, ora 20,30 ; Alexandru cel fericit — Vitan, ora 20,30 ; Profesioniştii — Rahova, ora 20,30. (Selecţiuni) • Bienala tinerilor artişti plastici (Sala Dalles) • Ana Mitrea, Liana Savu — artă decorativă (Galeriile de artă din bd. Bălcescu nr. 23) • Nică Petre — sculptură — prima expoziție personală (Galeriile de artă din bd. Magheru nr. 20 — se deschide astăzi) • Eremia Profeta — pictură — a cincea expoziție personală (Galeriile de artă din Cal. Victoriei nr. 132) • N. Levente — sculptură în lemn și piatră (scuarul din Cal. Victoriei nr. 172—174) • Titina Comșa — artă decorativă (Galeriile de artă din str. Mihai Vodă nr. 2, se va deschide la 8 iulie) • Gh. Stănescu — sculptură (Galeriile de artă din bd. Bălcescu nr. 23 — se va deschide la 9 iulie) • Dan Peretz — pictură (Biblioteca centrală universitară) • Smaranda Crețoiu — grafică, Liana Axinte — măşti şi grafică (Ateneul Tineretului, Aleea Alexandru nr. 38) • Czeizing Lajos — artist fotograf din R. P. Ungară. (Galeria de artă fotografică, str. Brezoianu nr. 23 — se deschide astăzi). N.R. — Prezentul program ne-a fost comunicat până joi 3 iulie. 2 Dezvoltare armonioasă (Urmare din pag. 1) le acelor materiale precum şi coordonarea unitară a întregului proces al reproducţiei. Necesitatea de a asigura dezvoltarea economiei naţionale potrivit intereselor generale ale întregii societăţi impune ca nici o ramură de activitate economică să nu rămînă in afara planului de stat. Orice tendinţă de a scoate vreun domeniu din sfera de cuprindere a planului este dăunătoare, deoarece afectează echilibrul general şi introduce elemente stihinice în procesul de producţie, repartiţie, circulaţie şi consum. Perfecţionînd continuu conducerea centralizată, pe bază de plan, a economiei naţionale, partidul nostru înfăptuieşte cu consecvenţă centralismul democratic, asigurînd şi stimulînd participarea conştientă a oamenilor muncii la activitatea de conducere. La nivelul atins de ţara noastră nu mai este posibilă rezolvarea pe plan central a multitudinii de probleme de mare diversitate care se ridică zi de zi în activitatea economică. De aceea statul nostru a luat o serie de măsuri de lărgire a atribuţiilor pe care le au conducerile întreprinderilor, de stimulare a iniţiativelor, a aportului specialiştilor, al maselor de oameni ai muncii din întreprinderi, realizîndu-se astfel o apropiere a conducerii economice de producţie, de locul unde se creează valorile materiale. Participarea maselor la conducerea economiei se manifestă prin asigurarea condiţiilor pentru manifestarea liberă a iniţiativei unităţilor economice şi organelor locale, pentru participarea efectivă a unui mare număr de specialişti şi lucrători cu experienţă la elaborarea deciziilor şi la organizarea întregii activităţi. Acordarea de atribuţii largi unităţilor economice şi organelor locale in organizarea şi dirijarea activităţii lor, în realizarea sarcinilor ce le revin din planul general de dezvoltare a economiei, crearea consiliilor de administraţie şi a comitetelor de direcţie , organe de conducere colectivă — creşterea rolului adunărilor generale ale salariaţilor, precum şi cointeresarea materială a întreprinderilor şi a fiecărui lucrător în obţinerea unor cit mai bune rezultate economice constituie măsuri menite să asigure participarea eficientă a unui mare număr de oameni ai muncii la conducerea directă a activităţii economice. Formele şi metodele de conducere nu constituie un scop în sine şi nu sunt date odată pentru totdeauna. Determinate de stadiul de dezvoltare a forţelor şi relaţiilor de producţie, de gradul de complexitate a economiei, de condiţiile concrete ale desfăşurării procesului reproducţiei şi de particularităţile ţării, aceste forme şi metode pot şi trebuie să fie mereu îmbunătăţite, mereu perfecţionate, spre a fi adaptate la condiţiile economice în continuă schimbare şi a exercita influenţa lor pozitivă asupra vieţii economice, asigurînd progresul multilateral al întregii societăţi.Măsurile iniţiate în această direcţie pe baza hotărîrilor Congresului al IX-lea al P.C.R. din 1965 şi ale Conferinţei Naţionale din decembrie 1967 sînt rodul unor ample dezbateri publice, unor studii de cercetări laborioase, analizei multilaterale a soluţiilor pentru promovarea noului, pentru înlăturarea a tot ceea ce este perimat şi frînează mersul înainte, pentru fundamentarea ştiinţifică a conducerii societăţii. O caracteristică a modului în care sunt aplicate soluţiile şi măsurile preconizate este experimentarea lor prealabilă, confruntarea lor cu realitatea, cu practica, cu cerinţele obiective ale vieţii. CEEA CE caracterizează evoluţia societăţii noastre în cei 25 de ani care s-au scurs de la eliberarea de sub jugul fascist, în cei 20 de ani de economie planificată, este dezvoltarea armonioasă, mersul continuu ascendent, puternicul dinamism al economiei, al întregii vieţi social-politice. în mai puţin de un sfert de veac, România s-a transformat dintr-o ţară cu o industrie slab dezvoltată, cu o economie predominant agrară, în care mai persistau rămăşiţe feudale, într-o ţară cu o economie dinamică, armonios dezvoltată, cu o industrie puternică, modernă, cu o agricultură avansată, socialistă. Pe măsura înaintării pe drumul construcţiei socialiste, odată cu dezvoltarea forţelor de producţie, cu perfecţionarea relaţiilor de producţie, sarcinile prevăzute în plan au devenit tot mai complexe, mai cuprinzătoare. Dacă primele planuri de stat, elaborate şi aplicate în ţara noastră , planurile anuale de stat pe anii 1949 şi 1950 — au fost in esenţa lor planuri de refacere a economiei naţionale şi de înlăturare a urmărilor războiului, planurile următoare, elaborate pentru perioade de 5 şi 6 ani, au cuprins asemenea obiective fundamentale, menite să schimbe structura însăşi a societăţii noastre, ca industrializarea socialistă, transformarea socialistă a agriculturii, creşterea nivelului de trai material şi cultural al populaţiei. Iar dacă iniţial atenţia a fost concentrată în principal în direcţia îndeplinirii indicatorilor cantitativi ai planului, ulterior s-a acordat o importanţă crescîndă indicatorilor calitativi — creşterea productivităţii muncii, reducerea preţului de cost, îmbunătăţirea calităţii produselor etc. — pentru ca în prezent atenţia să fie concentrată asupra îndeplinirii planului la toţi indicatorii, ridicării calitative a întregii activităţi şi creşterii eficienţei economice în toate sectoarele. Proiectul de Directive ale Congresului al X-lea al Partidului privind planul cincinal pe anii 1971—1975 şi liniile directoare ale dezvoltării economiei naţionale pe perioada 1976—1980 constituie un grandios program de creştere a forţelor de producţie, de înflorire multilaterală a orînduirii socialiste, de ridicare a nivelului de civilizaţie şi cultură al poporului. In centrul politicii partidului se află preocuparea pentru făurirea unei economii moderne, a unei industrii puternice, unei agriculturi avansate bazate pe folosirea largă a cuceririlor revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, pe o înaltă productivitate a muncii sociale, în vederea îmbunătăţirii continue a nivelului de trai al maselor. Continuarea fermă a politicii marxist-leniniste de industrializare socialistă va constitui pivotul progresului general al societăţii noastre. în cincinalul 1971—1975 producţia globală industrială va spori cu 50—57 la sută, corespunzător unui ritm mediu anual de 8,5—9,5 la sută. Ca urmare a politicii economice, ştiinţifice, promovate cu consecvenţă de Partidul nostru, în anul 1968 producţia globală industrială a ţării noastre a fost de 14 ori mai mare ca în 1938. Apare evident că orice procent care sporeşte ritmul mediu anual în viitorul cincinal are o semnificaţie, o valoare incomparabil mai mare faţă de cel actual, înseamnă o creştere absolută importantă a producţiei globale industriale. Aceasta rezultă şi din faptul că în 1980 producţia industrială va fi de 2—2,3 ori mai mare decît în 1970. Ceea ce înseamnă, în răstimpul unui deceniu, o forţă mai mult decit dublă a industriei româneşti. Vor fi dezvoltate cu prioritate ramurile de bază care contribuie la accelerarea progresului tehnic, construcţia de maşini, energetica, metalurgia, industria electrotehnică, electronica, chimia. Menţinîndu-se dezvoltarea cu precădere a producţiei mijloacelor de producţie, pentru a se asigura condiţiile necesare reproducţiei socialiste lărgite şi înzestrării tuturor ramurilor cu tehnica cea mai modernă, se va urmări totodată realizarea unor raporturi optime între industria grea şi industria bunurilor de consum, corespunzător cerinţelor crescute ale populaţiei. Agricultura, la rîndul ei, va cunoaşte o puternică dezvoltare, se va diversifica, fiind puternic sprijinită spre a se asigura creşterea contribuţiei sale la formarea venitului naţional, la îmbunătăţirea aprovizionării populaţiei cu produse agro-alimentare şi a industriei cu materii prime, la sporirea resurselor destinate exportului. Un accent deosebit se va pune pe creşterea eficienţei economice a întregii activităţi, urmărindu-se cu cea mai mare atenţie valorificarea la maximum a resurselor materiale şi umane ale ţării, reducerea cheltuielilor de producţie, utilizarea mai eficientă a forţei de muncă, ridicarea calităţii şi nivelului tehnic al produselor. O caracteristică importantă a dezvoltării economiei în viitor o va constitui promovarea mai intensă a cuceririlor ştiinţei şi tehnicii contemporane şi în acest scop se va acorda o atenţie deosebită atît dezvoltării activităţii de cercetare ştiinţifică şi orientării ei spre rezolvarea problemelor pe care le ridică modernizarea producţiei, cît şi înzestrării tuturor ramurilor cu tehnica cea mai modernă şi pregătirii unui număr sporit de cadre de toate gradele şi pentru toate domeniile de activitate. Dirijarea proceselor complexe şi dinamice care au loc într-o economie în plină creştere, cum este a noastră, nu se poate face fără utilizarea metodelor perfecţionate pe care le pune la îndemînă ştiinţa modernă. în consens cu această cerinţă, potrivit proiectului Directivelor privind viitorul plan cincinal, cercetările în domeniul economiei aplicate, vor urmări promovarea metodelor avansate de planificare, conducere şi organizare a proceselor economice, bazate pe mijloace moderne de calcul și prelucrare a datelor. Se vor extinde cercetările de cibernetică economică și cele de informatică economică, de conducere și gestiune a întreprinderilor. Pe de altă parte, vor fi luate măsuri în direcţia extinderii tehnicii de calcul şi creării progresive a sistemului naţional de prelucrare a datelor. Introducerea tehnicii de calcul se va realiza prin înfiinţarea unor centre de calcul electronic şi echiparea acestora cu sisteme de colectare şi prelucrare a datelor, precum şi prin dotarea unităţilor economice cu un număr sporit de maşini de mecanizare medie şi mică, în dotarea cu maşini şi echipament modern de calcul se va acorda prioritate activităţii de planificare la nivelul economiei naţionale. Nivelul dezvoltării economice în viitorul cincinal este strâns legat de realizarea sarcinilor de plan în actualul cincinal de către fiecare ramură, de către fiecare sector de întreprindere. îndeplinirea în toate domeniile economiei a planului actual reprezintă baza obiectivă pentru a se îndeplini în noul cincinal obiectivele prevăzute în Proiectul de Directive. întreaga politică a partidului are drept scop satisfacerea în condiţii tot mai bune a cerinţelor materiale şi spirituale ale poporului. în proiectul de Directive se prevede că, pe baza creşterii producţiei materiale, venitul naţional va creşte în perioada 1971—1975 cu 7,7— 8,5 la sută pe an, iar în 1980 va fi de circa 2 ori mai mare decît în 1970. în utilizarea venitului naţional se va avea în vedere o repartizare raţională între consum şi acumulare, astfel încît odată cu creşterea nivelului de trai să se asigure resursele necesare acumulării şi deci dezvoltării în ritm susţinut a economiei. Mersul neabătut al poporului nostru pe calea socialismului, marile victorii cucerite pînă în prezent în lupta pentru dezvoltarea planificată, armonioasă a economiei naţionale, pentru făurirea vieţii noi demonstrează justeţea liniei politice a partidului nostru, capacitatea sa de a conduce mai departe, cu succes, procesul de desăvîrşire a construcţiei socialiste. Orizont deschis (Urmare din pag. 1) duri şi aspiraţii ce sînt ale noastre, ale tuturor. Cu puţină vreme în urmă, am auzit din gura unui muncitor tipograf care citea un discurs proaspăt apărut în „Scînteia", comentîndu-1 pentru sine cu glas tare, această definiţie căreia nu i-am găsit una superioară : „El spune ce-i în sufletul nostru, al tuturor“. Aş aplica această reflecţie Tezelor: în ele găsim, cristalizate în formule lapidare, cele mai intime gînduri, aspiraţii şi sentimente ale noastre; ele transformă în plan de acţiune, în îndemn, însăşi imaginea ideală pe care fiecare dintre noi ne-am făurit-o despre societatea pe care vrem s-o construim. Ele ne dau sentimentul şi certitudinea că acum, alături de fiecare vocaţie înnoitoare, alături de fiecare dorinţă şi voinţă de acţiune creatoare se află o uriaşă forţă colectivă ce înzeceşte şi însuţeşte puterile ; că în fiecare bătălie cu rutina, incompetenţa, impostura, în fiecare vis lucid, în fiecare meditaţie pe marginea celor trăite, ne regăsim în vastul cîmp magnetic al unei gîndiri şi al unei voinţe ce şi-a ciştigat, în numai un sfert de veac, dreptul la cea mai pură glorie şi care a imprimat istoriei noastre contemporane, în mai puţin de cinci ani, ritmul şi realitatea unor dimensiuni universale. In cele cîteva zeci de pagini de formule lapidare vedem ca într-o oglindă ce prevesteşte viitorul orizont deschis — şi ştim cite sint concentrate In acest ultim cuvînt — al destinelor noastre contemporane. Un orizont pe care sîntem chemaţi să-l cucerim şi să-l Împlinim cu faptele noastre viitoare. “Agenda SÂPTÂMÎNA 4—11 iulie TEZE Șl ANTITEZE Profesionalismul în artă — AM AUZIT că te - M opui profesionalizării în artă. — Ferească sfîntul! Dorescca tot omul să înveţe, să-şi cunoască posibilităţile, să le dea anvergura maximă. — Atunci că eşti împotriva experimentului. — Fără experiment nu există un general progres. — Atunci că nu doreşti instituţionalizarea artei. — E o bază solidă pentru răspîndirea ei. — Atunci că eşti contra demitizării. — Istoria evoluţiei tehnico-ştiinţifice este istoria unei lungi demitizări necesare. — Atunci la ce te opui, de fapt ? — Eu, la nimica, păcatele mele ! Dar nişte lucruri se opun între ele, cu sau fără mine. Eu continui să cred in funcţiunea artei, a teatrului în particular, aşa cum am apucat. D-ta vii şi-mi spui: „O duce prost teatrul“. „Te cred“ — zic eu. „Şi ştii de ce ?“ — zici dumneata: „pentru că nu ţine pas cu viaţa“. „Generalităţi," — zic eu. „Viaţa e tot mai dinamică, mai ştiinţifică, noi nu profesionalizăm îndeajuns, textul ne ţine în loc, deschideţi porţi largi experimentului“, ş.a.m.d. — propui dumneata, fără să iei seamă că propui, cu dulce inocenţă, lucruri contrazicătoare. — Cum asta ? — Iacă aşa. Dar mai întîi să te întreb : ce doreşti d-ta de la artă, stimabile ? Să-ţi incinte viaţa, nu-i aşa ? Să-ţi dea o fărîmă de bucurie şi de extaz. Să te scoată puţin din lumea d-tale, să te facă să pricepi niţel mai mult, să simţi niţel mai mult. Să-ţi dea o cutremurare în faţa misterului existenţei, o stare de excepţie, care să-ţi revele nebănuite legături între lucruri, să-ţi descopere o esenţă a vieţii, alta decit cea părelnică. Nu-i aşa ? — Da. Şi ? — Unii merg pină acolo incit cei artei, teatrului în particular, un entuziasm demiurgic, o participare primară, quasi-magică, la incantaţia actului, eliberat de servitutea materială a scenei sau a textului. Am auzit destule păreri de genul ăsta la colocviile I.T.I. „Teatrul trebuie să devină el însuși", „să devină un act pur spectacular" etc. —“ Da. Și ? . — Vasăzică există o mare nostalgie a teatrului (şi poate a artei în general) ca fenomen uman ireductibil, ca o justă compensaţie a sufletului în faţa privilegiilor inteligenţei ordonatoare, tehnico-ştiinţifice, ca mister in faţa unei lumi ultra-legiferate, ca entuziasm dionisiac şi joc nestăvilit in faţa unei raţionări excesive, în fine, ca miracol şi cunoaştere artistică, intuitivă, poetică, în faţa discursului logic, a silogismului care a dus la ordinatoare şi computeri. — Da. Şi ? — Păi bine, stimabile, şi atuncea, dacă ii cerem acest autentic şi acest absolut, acest ireductibil uman şi această stare de excepţie, acest poetic în felul lui antiştiinţific, d-ta crezi că trebuie să facem alte şcoli pentru asta ? Să fabricăm revelaţiile in retorte ? Să cercetăm mijloace de a contraface unicul, de a repeta excepţionalul ? Să organizăm bucuria creatoare, actul primar liber, — cum au pretins unii ? — E normal să vrem să găsim mijloacele cele mai bune pentru ca arţa să devină a tuturor. — Dar dumneata nu vrei să înţelegi odată că nu e vorba aci de mijloace, ci de însuşi fondul, de unde dincolo de condiţia ei formală ? Dumneata nu vorbeşti tot timpul decit despre mijloace. Dumneata nu proclami decit asta, mijloacele, şi cu aceste mijloace eludezi mereu fondul. Dumneata te zbaţi vîrtos să contracarezi ştiinţa şi nu bagi de seamă că reclami tot mijloace ştiinţifice, experimente. Ce scoţi d-ta pe uşă, readuci pe fereastră. D-ta vrei absolutul dar îl explici şi-l îmbucătăţeşti pină îl faci harcea-parcea. D-ta vrei să impresionezi, să emoţionezi pe alţii, şi cauţi mijloacele de emoţionare, trucurile, nu fondul. (Altfel poate n-ai trimite aşa de uşor la plimbare verbul purtător de sens). D-ta vrei să fii un profesionist al emoţiei cu orice preţ, să cunoşti scamatoriile, ba să le şi explici dacă e nevoie, dar în acelaşi timp spectatorul să creadă un minune, nn revelaţie. D-ta demitizezi conţinutul artei, dar tot atunci cauţi tehnici potrivite să provoci un nou mit al artei, să păcăleşti spectatorul demitizat. D-ta vrei să aduci teatrul la izvoarele lui primare, dar prin teoretizări şi superintelectualitate, simulînd primitivul. Vrei să dezinstituţionalizezi teatrul dar ceri statului să te ajute să-ţi faci contestaţiile. Bravo ! Bun băiat! Şi, mai ales, foarte consecvent! D-ta vrei una, dar baţi invers. Paul Everac • Prefer clocotul unei cascade, liniştit unei bârfi. • Diferența între cap şi craniu se numeşte viaţă. • Nu mă finefi de vorbă. Au înflorit teii. • De cînd n-am mai văzut Un cal pe strada mea, cel care a trecut ieri — înhămat la un camion — mi s-a părut că e „din pachet". • Acoperişul: Veneţia pisicilor în călătorie de nuntă. • Adevăratul mincinos minte numai pentru plăcerea de a se auzi minţind. • „Memoriile” femeilor sunt cele mai documentate neadevăruri. • Tinere confrate, ca să mă depăşeşti trebuie ori so zbori, ori să mă las vi jos. • Ploaia : apă toarsă. • Păunul e singura pasăre care trăiește de-a-ndaratelea. Începe de la coadă. Tudor Mușatescu Sv. ■ - ■ isai ■ ■■ " iffiibifiI lecţia . .... . ■ * 'fj f ^ E PĂREA ci sezonul fotbalistic luase sfîrşit. Ne gîndeam deja la vacanţă şi la transferări. Asistasem la magistralul spectacol de adio furnizat de finala cupei şi priveam viitorul cu ochii certitudinii. Avem şi Mexicul în faţă şi totul părea să fie deosebit de frumos, de calm şi de roz. ...Iată însă că în această plină vacanţă, în această linişte desăvîrşită, a început să se desfăşoare undeva. In provincie, finala „Cupei Balcanice“ pentru tineret Competiţia se desfăşura aproape în anonimat, cu toate eforturile ziarului de specialitate de a-i da amploare. Vacanţa se făcea simţită. Ştirile care soseau ni se păreau normale, n-aveau nimic extravagant sau alarmant. Beneficiind de avantajul terenului şi de un talent indiscutabil, echipa noastră cîştiga metodic, e drept că la limită, partidă cu partidă, încetul cu încetul, fără să ne stîrnească prea mare entuziasm, echipa noastră de tineret se apropia de trofeu. Nu ne bucuram prea mult, fiindcă victoria echipei noastre ni se părea prea firească. A venit însă, în acea stare de apatie festivă, finala. înainte de finală echipa noastră conducea cu două puncte avans, urmată cu modestie şi îndîrjire de echipa Greciei. Domnea atîta siguranţă, incit parcă nici nu se mai aştepta rezultatul partidei. Era de la sine înţeles că pe teren propriu echipa României va întrece echipa Greciei. Dar chiar şi cu un rezultat de egalitate la care nimeni nu se gindea ca tot ar fi cistigat trofeul. Ne și pregătisem că comentăm intr-un mod moderat această victorie. Iată însă că nu ne-a fost dat să ne bucurăm nici la modul moderat. S-a întîmplat un lucru necrezut, pe care nici scepticii de meserie nu l-au prevăzut. In mod cu totul neaşteptat, echipa noastră s-a comportat prost, Grecia a cîştigat cu 4-0 şi ne-a smuls astfel trofeul. La o asemenea infrîngere nimeni nu se aştepta. Şi deodată ne-am trezit din starea noastră de apatie. Această partidă a avut efectul unui duş rece, unei lecţii binemeritate. Ea este mai mult decit o lecţie, este un avertisment. S-a dovedit încă o dată că avantajul „terenului propriu" e un miraj înşelător. Cine se bizuie prea mult pe terenul propriu înseamnă că se bizuie prea puţin pe talentul propriu. Ne aşteaptă partide grele în toamnă. Ne aşteaptă partidele pentru calificarea în campionatul mondial. Din acest punct de vedere lecţia dată e binevenită. Să tragem din ea toate concluziile, cit mai repede, pină nu e prea tîrziu. Teodor Mazilu Să vorbim despre... învăţătură îNCHEINDU-SE anul şcol . Iar, cu bucuriile şi tristeţile sale, de grabă, foarte de grabă, pentru o altă categorie de tineri, au început examenele de admitere. De aceea, duminică dimineaţa, în faţa facultăţii de arhitectură se aflau aproape o mie de tineri împreună cu două mii de oameni mai în vîrstă, părinţi sau tutori, mai toţi îngrijoraţi foarte. Rătăcit prin partea locului, mă aşteptam ca într-un fel sau altul, rînd pe rînd, mulţimea junilor să pătrundă în facultate, să se aşeze la pupitre, unde, individual, fiecare, să demonstreze ceea ce ştie. Cînd colo, în capul monumentalei scări a apărut mai marele şcolii de arhitectură spre a invita mulţimea la Sala Palatului. Aşa stînd lucrurile, spre a vedea ce se întimplă, integrîndu-mă în cortegiu, aşa, ca la manifestaţie, am ajuns la locul cu pricina. Acolo, fiecare candidat scoţînd un fel de legitimaţie a pătruns în monumentala sală a garderobierelor. Au ridicat cite o coală de hîrtie uniformă şi un număr de ordine cînd, de sus, prin megafoane, au aflat cum urmează să se orînduiască. In sala mare, precum fusese prevăzut, aşezîndu-se rarefiat, în faţa onor „spectatorilor", din nou a apărut mai marele celor ce învaţă arhitectura spre a le explica, cu deamănuntul, ce au de făcut. Domnia sa, pentru bună regulă, a cerut comisiei examinatoare să părăsească incinta candidaţilor din care urma să se aleagă cei două sute de viitori arhitecţi ai planului de perspectivă după care, ca la spectacolele de gală, în vreme ce festiv se depărta cortina, o muzică în surdină întregea climatul unui contemporan examen de admitere. Cu gindul la cenuşiul unor examene de altădată, m-am întrebat de ce alegerea viitorilor profesionişti în ale frumosului se făcea în acel cadru deosebit, spre a afla că desenarea academică a unui oarecare bust de ipsos, cu sau fără umbre, este de mult depăşită, că cei ce luau parte la o astfel de probă nu se aflau în condiţii egale, fie din cauza aşezării, fie din cauza unghiului. Cortina în lături a dat la iveală un fundal cu trei blazoane impunătoare, în mijloc una grandioasă flancată de două mai mici, examenul de desen decorativ, în afară de reproducere, constînd dintr-o problemă de proporţie: reaşezarea pe verticală a celor trei steme expuse orizontal, candidatul făcînd aceasta, stînd mai mult decit comod în primitoarele fotolii ale Sălii Palatului, ascultînd sunetele estompate a tot felul de melodii moderne. Aşa au luat startul cei ce în anii care urmează se vor amobila ţara cu edificii. Se aflau acolo sute şi sute de tineri veniţi din cele patru zări ale ţării, sute şi sute de tineri ce nicicind nu păşiseră într-un asemenea dom, sute şi sute de tineri care dorind a se dedica frumosului, în frumuseţe aveau putinţa să-şi etaleze priceperea şi talentul. In sală domneau melodii îmbietoare, mulţimea tinerilor desena echisoane, afară era un soare generos de sărbătoare, în vreme ce mintea mă ducea la un gînd al lui Victor Hugo: „Cel ce deschide o şcoală închide o temniţă". Mihai Popescu