Contemporanul, iulie-decembrie 1979 (nr. 27-52)
1979-07-06 / nr. 27
. ) Este bine cunoscută teza dialecticii materialiste despre unitatea polară dintre general şi particular, unitate prezentă atît in domeniul lumii obiective, naturale şi sociale, cit şi în cel al conştiinţei subiective şi al cunoaşterii. In planul cognitiv se poate remarca modul în care cunoaşterea filozofică marxistă - prin excelenţă despre universal —, deşi se inserează în cercetările ştiinţifice specializate, nu se va reduce la ştiinţele particulare ca atare, nici nu se va substitui lor într-o manieră speculativă. Acest model epistemologic al relaţiei universal-particular, incluzînd în plus o serie de subsisteme teoretice mediatoare, se poate regăsi prin structura lui esenţială şi in planul realităţii sociale, cu modificările cerute de complexitatea inepuizabilă şi de specificul societăţii. Aplicind creator la societate această teză a concepţiei revoluţionare despre lume — materialismul dialectic şi istoric —, cu privire la unitatea dintre particular şi universal. Programul Partidului Comunist Român precizează că „asigurarea unei conduceri şi planificări ştiinţifice presupune cunoaşterea temeinică a legităţilor sociale universal valabile, a legilor economice şi sociale proprii socialismului, precum şi aplicarea lor justă la condiţiile concrete ale ţârii noastre..." Nu putem detaşa adevărurile generale despre legile procesului istoric, despre practica revoluţionară, de activităţile şi condiţiile de viaţă reale ale oamenilor, ale claselor şi popoarelor, pentru că luate în sine — cum arătau Marx şi Engels in „Ideologia germană" — asemenea adevăruri „nu au nici o valoare... nu oferă în nici un caz o reţetă sau o schemă după care să poată fi ajustate epocile istorice". Aplicarea în viaţa socială a principiului unităţii generalului şi particularului in forme viabile, original gîndite, se concretizează atît în dezvoltarea economico-socială a naţiunii noastre socialiste, cit şi in politica externă a României, vizînd realizarea păcii şi aspiraţiilor comune de prosperitate şi progres ale tuturor popoarelor, prin afirmarea liberă şi in deplină egalitate şi independenţă a specificului lor creator pe tărîm economic, politic, tehnico-ştiinţific, cultural-artistic. Este cunoscut, legile generale obiective ale procesului social-istoric nu se regăsesc identic în microsistemele sociale sau la nivelul unor macrosisteme cum ar fi formaţiunea socială. Organismul social ca sistem extrem de complex, cu interacţiuni multiple, obiective şi subiective, va realiza unitatea dintre general şi particular în maniere variate, prin intermediul subsistemelor sociale ierarhic structurate şi relativ autonome şi prin perfecţionarea calitativă a acestora. O formaţiune socială autentic democratică cum este societatea noastră socialistă, pe măsură се-şi perfecţionează baza tehnico-materială, structura economică, nivelul calificării cadrelor ca şi ansamblul suprastructurilor politico-ideologice şi cultural-educative, înfăptuieşte, sub conducerea unitară a partidului comunist, sinteza legităţilor şi cerinţelor generale cu trăsăturile specifice ale subsistemelor sociale şi ale personalităţilor a căror conştiinţă şi responsabilitate socială cresc continuu. Consecinţa acestor ample eforturi de muncă şi creaţie colectivă fiind ritmurile inalte ale dezvoltării materiale şi spirituale în procesul făuririi conştiente a noii societăţi, al cărei scop suprem este omul cu aspiraţiile lui de civilizaţie şi progres multilateral. TATUL socialist, ca nou tip de stat, avind la bază interesele fundamentale ale maselor de oameni ai muncii, nu poate, in mod principial, să ducă la consolidarea unei ierarhii birocratice sau tehnocratice. Totuşi pericolul unor rămineri în urmă temporare în planul formelor de conducere şi administraţie, faţă de dinamica rapidă a vieţii sociale nu este apriori eliminat. Referindu-se la un astfel de aspect tovarăşul Nicolae Ceauşescu preciza la Plenara C.C. al P.C.R. din martie 1978, că „deşi in ultimii ani s-a dezvoltat democraţia muncitorească, a crescut rolul maselor de oameni ai muncii în conducerea unităţilor economico-sociale, faţă de acest larg cadru democratic creat, nu s-a ţinut pasul in ce priveşte măsurile de ordin economico-financiar care să pună la îndemina organismelor de conducere colectivă, a adunărilor generale ale oamenilor muncii, mijloacele necesare indeplinirii in cele mai bune condiţii a rolului lor in conducerea întregii activităţi economico-sociale." Optimizarea in plan economic a raportului general-particular în etapa actuală impune - ţinind seama şi de corelaţiile intre subsisteme, de necesitatea creşterii mai rapide a eficienţei subsistemelor productive de bază - o asigurare a conducerii întregii activităţi in contextul planului naţional unic, atît pe baza principiului centralismului democratic cit şi pe baza autoconducerii muncitoreşti şi a autogestiunii economico-financiare. In vederea realizării acestor cerinţe se impune — cum arăta secretarul general al partidului la plenara amintită - „o creştere a puterii de decizie şi acţiune a organelor locale, a centralelor şi întreprinderilor, cu înlăturarea oricăror tendinţe anarhice, de încălcare a legilor şi normelor obligatorii pentru toate organele de partid şi de stat, pentru toţi cetăţenii ţării." Asemenea transformări calitative în planificarea, conducerea şi înfăptuirea activităţilor economicosociale in ţara noastră au în vedere o dezvoltare mai rapidă a forţelor de producţie, creşterea eficienţei activităţii economice - premisă sigură a ridicării continue a bunăstării maselor în concordanţă cu sporirea avuţiei sociale. Această avuţie comună nu este ceva general în sine, o noţiune abstractă, sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu , dimpotrivă ea presupune mijloace de producţie şi alte bunuri şi valori gospodărite de colectivele de conducere şi de oamenii muncii dintr-o unitate economico-socială sau alta. Aşadar, oamenii muncii din aceste unităţi, organele lor de conducere colectivă vor purta responsabilitatea directă şi efectivă penPARTIDUL î naltul forum alîn I iuntru păstrarea şi punerea în valoare, cu rezultate maxime, a părţii din avuţia întregului popor pe care o administrează. La Consfătuirea cu cadrele de conducere din economie din luna martie a.c. tovarăşul Nicolae Ceauşescu accentua asupra importanței noului mecanism economico-financiar a cărui aplicare generalizată „presupune in primul rind întărirea răspunderii întreprinderilor, a colectivelor de oameni ai muncii, a organelor colective de conducere in realizarea exemplară a sarcinilor de plan, in mobilizarea tuturor rezervelor pentru creşterea mai accentuată a eficienței economice." Criticînd acele interpretări înguste, ce privesc perfecţionările economico-financiare introduse doar ca o sursă de avantaje şi stimulente materiale suplimentare, secretarul general al partidului sublinia totodată faptul că „în primul rind consiliile de conducere ale întreprinderilor, centralelor, ministerelor răspund direct şi nemijlocit de desfăşurarea activităţii de producţie. Ele nu trebuie să mai aştepte ca cineva din afară să vină să soluţioneze problemele din întreprinderea sau centrala respectivă. Acesta este esenţialul, de fapt, în noul mecanism economic.“ Ridicarea pe o treaptă superioară a complexităţii şi calităţii economiei noastre socialiste, atît sub aspectul tehnic şi organizatoric, cit şi al pregătirii, calificării şi experienţei cadrelor de conducere au impus, cu necesitate, trecerea la măsurile privind autoconducerea şi autogestiunea economico-financiară, mărindu-se astfel autonomia şi competenţele unităţilor productive şi ale centralelor. Colectivele de oameni ai muncii, avind răspunderi şi competenţe mult mai mari in problemele de planificare şi conducere a propriei lor activităţi, vor dezvălui căile cele mai adecvate local, de îndeplinire a sarcinilor de plan, de creştere multilaterală a eficientei muncii lor. Autoconducerea muncitorească implică în mod necesar responsabilitatea politică, civică a oamenilor muncii, duce la aplicarea mai fermă a principiilor eticii şi echităţii socialiste datorită faptului că sporeşte rolul controlului colectiv în repartizarea fondurilor destinate retribuţiei ca şi anumitor stimulente după cantitatea şi calitatea muncii. Creşte astfel responsabilitatea colectivelor de oameni ai muncii din diversele domenii sociale atît faţă de ele însele cit şi faţă de societate — ceea ce presupune şi o ridicare continuă a gradului de pregătire politico-ideologică, profesională şi cultural-ştiinţifică pentru toţi cei ce muncesc. Se îmbogăţesc, astfel, formele de conducere democratică, de autoreglare eficientă a vieţii sociale în general (în planul economic dar şi în cel politic, moral şi cultural-educativ), ca modalităţi particulare, ce au ca fundament principiile şi adevărurile generale, instituite prin efortul creator al partidului nostru, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi vizînd cu fermitate propăşirea pe toate planurile a ţării noastre şi a oamenilor ei. Dr. A. DOBRE S Unitatea general-particular în conducerea societăţii 23 AUGUST I 1944-1979 creatoare Mozaic (detaliu) realizat de Adriana Dumbravă, Ion Isailă, Tănase Mocanescu, Cristian Neagoe şi Andreea Tomescu pentru Liceul „Nicolae Bălcescu" din Bucureşti. CONTEMPORANUL 3