Contemporanul, ianuarie-iunie 1985 (nr. 1-26)

1985-01-01 / nr. 1

Patriei, partidului, secretarului general Deasupra-i roşul steag Icoane de lumină şi culori întinderi de bucate pe sub soare, Deasupra-i roşul steag şi trei culori, Aceasta-i minunata-ntruchipare. Iar peste toate Omul şi Partidul Făuritori şi ctitori­a ce-i nou, In munţi şi-n văi, la prunci pe masă blidul, Acesta-i al vieţii nou tablou. Au fost supuse Porţile de Fier, Iar şesul este liber de răzoare, Se-nalţă noi etaje către cer Şi mari corăbii strălucesc pe mare. Iar Dunărea şi rîurile toate, Minerii, petroliştii, cărturarii, Spun răspicat că şi mai mult se poate Pe rodnicile plaiurilor aici... Mihai BENIUC Republ­ic­a m­ea Cetate de scaun a gîndului bun Şi-a visului dornic de bine, Cu sceptrul şi tronul cel mare, domnesc, Pe umerii ţării, din gînd române c Rămii să mă-nveţi să fiu martor şi veghe La tot ce în ochii de orb nu se vede Şi-n mîinile morţilor nu înfloreşte. Cetate-lum­ină, cetate-poveste. De-acolo, d­in vremuri atît de-ale tale Cu V­­eri împlinite acum Cetate de scaun a gîndului-drum Şi-a visului dornic de bine Rămii şi zideşte-mă-n tine Cu tot ce-i în mine mai bun. Teofil BALAJ V Hora de lumină De din adine de veacuri e izvorul ce neoprit prin patrie străbate, însufleţind fiinţa şi ogorul cu dorul neînfrînt de libertate. El trece peste cîmpuri de mătase lărgindu-şi apa, luînd de la străbuni priceperea de-a înălţa noi case, lingă fintina oamenilor buni. E un izvor al vieţii-n România, Republica pe stemă-i pune semn, cu fluturii cămăşii-n broderia care pe cimp e griu, dar şi îndemn. Ţara, spaţiu al libertăţii fremătind din hotar in hotar ; patria — suflet de jar. Ţara, noi toţi la un loc, intr-o unitate de monolit ; patria, tinereţe, continuul foc al dragostei de tot­ul e nou. Conducătorul, străluminat erou . Republică, treaptă de nouă istorie, flacără pe culmi iară moarte, românilor trează memorie, urcind în viitor departe. Republică, ceas de-mplinire, pur rotunjindu-l din doruri, mai limpezi către nemurire înaripind înalte zboruri. Seara, mai ales, cuvintele se adună la cuibul lor de taină şi astfel tăcerile încep suav concert precum privighetorile în zori Sub muchii sparte de păduri atitea locuri mai rămîn de veghe şi ele despre fapte vii vorbesc şi în vibrarea unui sunet d­ar e chiar al nostru gest întruchipat Revin spre noi ca riuri de argint în ritmul de natură rînduit atitea întîmplări rămase-n urmă ca argumente ca repere şi însemne ale vastelor zidiri Prelungit in corole de lumină Ce ard în vreme, foc nestins, Partidul saită-n nemurire Conturul patriei rotund Peste intinderile de iubire Mirosind a bob de rouă ICI se adună-n mierea d­in stupină şi în vioara-adusă de-un artist, în hora din conturul de lumină urzită de Partidul Comunist. E-un timp al patriei, străbună vatră cind neamul urcă drept, impetuos, spre-o nouă zi-nsorită și mirată de ce-ntîlneşte-n drum, vijelios. Cu împliniri de românească glie izvorul ţării-şi trece în cuvînt arborescenta stea de bucurie ce lumin­ează-un rodnic legămint. Al. RAICU Partidul, puterea proiectată-n viitor. Poporul ctitorind ca Meşterul Manole cu mari lumini din visul atotînnoitor, cu-un pămînt unde înfloare fiece ram - o lume cu noi columne şi cupole, lume frumoasă şi dreaptă, cum o visam. Radu FELECAN Republică, imnul de slavă d­in bezne răzbaţi iul spre soare, tu ne alegi ca aurul din lavă inimile călite în vîlvoare. Republică, temelie de ţară, statornicind ca stînca-n glie, d­in iarnă pînă-n calda vară imbold şi iar în veci ne fie. Irimie STRAUJ întotdeauna pentru casă-ncărunţind, staţi mărturie bătăliilor ce-acum le dăm cu viscolul cu piatra cu arşiţa dar mai ales cu noi înşine atingînd necontenit clipa mirabilă prefigurînd o alta pe măsură Anul Nou bate în porţile mari acum, iată, e dimineaţă — brazii descind in case maiestuoşi ne-am reluat lucrul exact din punctul unde patria se vede pe Conspect după Congres Treaptă de nouă istorie Locul de unde patria se­ vede pe sine Voi, plopi inalţi, la margine de cimp, voi, m­uri, din chiar mijlocul legendei, voi, munţi cu creştere de înţelepţi în lumina care îi este proprie Cuvinte de inimă In preajma numelui tău patrie nouă cresc numai cuvinte de inimă De la eroi se învaţă cerul jertfei şi mai ales se împrumută albastrul lui curat patria mea cariatidă adevărului şi rosluire paşnică a statorniciei tale Ion MARGINEANU Cin­tec Tulnice rostesc numele ţării Intr-un cint de veşnicie. Visurile noastre de milenii înfloresc pe plai străbun. Dumitru UDREA sine George CHIRILĂ 2 CONJ.IMPOR.AHUL REPUBLICĂ - devenire istorică U­NUL din aştrii de pri­mă mărime ai isto­riei noastre noi se nu­meşte 30 Decembrie. Cu trei ani înainte, intr-o vară ce avea să însemne in cea mai deplină, mai frumoasă şi mai înălţătoare accepţie a cuvîntului Istorie, poporul român, avin­­du-i in frunte pe comunişti, a săvîrşit ac­tul insurecţional de la 23 August, dată fecundă de calendar nu numai pentru poporul român, ci pentru întreaga evo­luţie postbelică a lumii. Drumul de la 23 August la Republică, n-a fost totuşi, unul neted, lipsit de greutăţi, dimpo­trivă. Ţara se întorsese de puţin timp din război, rănile o dureau încă. Dar pe faţa ei, a oamenilor, nu lacrima scân­teia, ci o imensă bucurie, o nemăsurată încredere intr-un timp nou aducător de libertate, de omenie, de pîine, de orin­­duieli mai drepte, de viaţă demnă, civi­lizată. Prin acest sentiment tonic, om­niprezent in România acelor ani s-a născut Republica, ajunsă acum, pentru a 37-a oară, la ora solemnă a sărbătoririi sale în epoca purtînd numele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, marele fiu al acestui popor, ziditor al acestui timp, al acestei civilizaţii. In acest an, Ziua Republici este pro­iectată pe ecranul istoriei noastre de lu­mina emanind din documentele Congre­sului al XIII-lea al Partidului Comunist O­ARE, intr-adevăr, trec anii ? Timpul curge dinspre înspre ? Cu viața noastră cuprin­­zind un număr de zile şi nopţi, de luni 1i ani, vremea apare măsurată, lanţ, ve­rigă de verigă. Ceva urmează lui ceva, un eveniment este precedat de altul ; adunând, curgerea capătă sens şi, ceea ce e minunat, viaţă ! Da, timpul — un per­sonaj, un prieten, un tovarăş de existen­ţă, un partener de luptă, de drum. Mi gindesc la aceste lucruri acum, la sfirşit de an, cind 1984 işi lasă să cadă ultima filă din calendare, se desfrunzeşte pini la osul trunchiului, parcă îmi vine să spun, la osul cel pur al pămintului, ca să înceapă altă numărătoare, ca să des­chidă veriga verigii. Dar pe măsură ce fila aceasta ultimă se distilează în văzdu­hul iernii, se topeşte în colinzi şi urări, din toate, de dincolo de ea şi din ea, se ridică umbra strălucitoare a anului, se conturează şi prinde încă o dată, acum definitiv, fiinţă de statuie, aliniindu-se între nemurire şi istorie. Şi, aşa cum in depărtare privim munţii cei fără de schimbare în ochiul minţii noastre, iată că şi acest an, de care ne despărţim, ră­mâne aici, cu noi, între noi. El a luat forma noastră, s-a umplut de viaţa noas­tră, din recipient pasiv, s-a prefăcut în speranţele, strădaniile, faptele, încercă­rile, izbinzile noastre. Nu, 1984 nu trece, n-a trecut, nu va trece ; el a dobindit eternitatea firească prin care noi înşine căutăm să fim eterni, şi anume : eterni­tatea faptei pentru progresul ţării, pen­tru mai binele nostru. Astfel privind la vreme, nu mai suntem ca frunza în vini, nici sub vremi, d­­intre ele : una de care ne sprijinim, alta pe care o construim după chipul şi asemănarea noastră. Te aşezăm, 1984, între Carpaţi. Te infăşurăm cu Dunărea, îţi aşternem la picioare cimpiile ţării. E loc pentru vremi nemu­ritoare. Prea mulţi timpi s-au perindat pe aici, duşi de vînt ca pulberea, ca să în­ceapă un calendar al piscurilor. 2 M­ miezul Шл1984 stă una dintre pro-Român, din realitatea unei unanime hotă­­riri a poporului român de a îndeplini obiectivele marelui forum. Tinara Repu­blică a anului 1947 a urcat mereu, încre­zătoare și temerară treptele afirmării sale. Le-a urcat prin politica făuritoare de înaltă civilizaţie socialistă a partidu­lui nostru comunist, le-a urcat prin munca tuturor celor ce trăiesc în viaţa milenară a României. Aceste trepte — 37 — răsună, cu ecouri semnificative, sub paşii poporului român, liber, inde­pendent­ şi suveran. Sărbătorită intr-o zi apropiată de cum­păna anilor, Republica creşte în cuge­tul nostru un sentiment al timpului ce este propriu omului încrezător în vi­itorul ţării lui şi al lui însuşi. Acest sentiment este nedespărţit de celelalte sentimente proprii omului României de azi — încrederea în partid, în forţa sa demiurgică de a conduce des­tinul poporului român spre o societate nouă, socialistă şi comunistă, neţărmurita dragoste şi stimă faţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, conducătorul strălu­cit a cărui viaţă, a cărui muncă titanică se identifică cu insăşi devenirea istorică a României. In prag de An Nou, Republicii noas­tre socialiste, la mulţi ani ! „Contemporanul" cele esenţiale pe care trebuie să le dea un popor. Proba memoriei intii şi iutii să şi-o dea sie insuşi. Iutii şi intii să-şi ţină ridi­cată pentru el privirea către piramidele istoriei sale, aceste înfăţişări dobîndite în vreme, cu cite încordări, cu cite fintini de lacrimi şi singe, cu cite milioane de ceasuri de geniu implicat in lucrarea fun­damentală : păstrarea propriei fiinţe na­ţionale ! Anul 1984 nu ne-a amintit cu de patru decenii trăim liberi intre noi şi pentru noi. Nu a trebuit să ne amin­tească din pur şi simplu motivul că nici o memorie validă din această parte de lume n-a uitat, şi nu va uita nicicând evenimentele de la 23 August 1944. Am trăit, insă, in 1984, concretizate in noi ,d­­in ceea ce se petrece in jurul nostru, u'* adevăr fundamental. Cu cit trece un mea, revoluţia de acum 40 de ani se do­vedeşte tot mai adîncă şi polivalentă. î s-a intors, acum 40 de ani, doar o filă­­ istorie, n-a început o cronică nouă capul căreia să stea o mare ridicare p­litică şi socială. Ora care a bătut acu patru decenii, deşi izvorită din profunz­mile luptei oamenilor din România, nu seamănă cu nimic ce-a fost înainte de ea. Cu cit timpul se adinceşte in direc­ţia atunci arătată de Partidul Comunist Român şi forţele cele mai progresiste din România, cu atit faptul apare nu doar un eveniment istoric comparabil cu al­tele. Anul 1984 ne-a proiectat faptel acelei veri pe ecranul a patru decenii de eroism de fiecare zi, adică de patruzec de ori cite trei sute şaizeci şi cinci de zei şi nopţi de gindire, de îndrăzneală, de luptă cu inerţia, de febră la flacăra spe­ranţei, de emoţie in faţa lucrului care nu mai fusese înfăptuit şi trebuia înfăp­tuit. Nu e o întâmplare că in 1984 am fă­cut o nouă Dunăre ! Anul acesta a fos lentila de mare fineţe pusă ochiului con­ştiintei noastre revoluţionare ; trăind o memoria începutul revoluţiei, am troi­ insăşi revoluţia in care sintem­ impur care ne-a dat demnitatea de a fi auton­y acestei ţări. Prea adeseori, poporul, aic, a fost botezat cu tristul nume „Nimeni"

Next