Contemporanul, iulie-decembrie 1985 (nr. 27-52)

1985-07-05 / nr. 27

Un conducător, un popor, un gînd suprem: PACEA! S­PUNEM un adevăr prea bine ştiut cu pri­vire la vocaţia pentru pace şi armonie a na­ţiunii române. Istoria noastră este plină de fapte doveditoare în acest sens. Pacă ar fi să amintim doar de acel cuvînt de omenie al marelui voievod Mircea : „...cu­ suntem încă pe pace, eu îţi spun bine-ai venit“, adresat lui Baiazid-Ful­­gerul, am înţelege, o dată în plus, temei­nicia acestei trăsături de caracter a po­porului nostru, verificată de-a lungul secolelor. Dar, oare, acele temporare ligi pe care voievozii noştri în frunte cu Ştefan cel Mare şi apoi cu Mihai Viteazul le propuneau statelor europene împotriva expansiunii Imperiului otoman nu erau în fapt nişte pacte în vederea apărării vieţii şi civilizaţiei umane ? Şi, de ase­meni, făcînd un salt pînă în veacul nos­tru, oare un Iorga şi un Titulescu nu au fost cei care, cu puterea cuvîntului, aver­tizau Europa şi întreaga lume asupra pericolului hitlerist ? Aşezaţi aici, la răspîntia marilor dru­muri între Orient şi Occident, bîntuiţi de vitregiile năvălirilor, de poftele de cu­cerire ale unora şi ale altora, traşi la sorţi nu o dată, asemenea cămăşii răstig­nitului, noi românii am învins toate aces­tea în virtutea dreptului la viaţă al fiinţei noastre naţionale, demonstrind că a trăi­ t Radu CÂRNECI UNUL cel mai de preţ al omenirii, în aceste momente cînd raţiunea umană încă primează (şi avem convingerea că va prima tot­deauna­­.) este pacea. Pacea planetei Pă­­mînt ! Căci pacea echivalează cu însăşi viaţa pe Terra ! Echivalează, aşadar, cu însăşi viaţa noastră, a tuturor locuitori­lor acestui astru, minuscul, dar mirific, din constelaţia Soarelui ! Alternativa păcii poate fi astăzi o con­flagraţie nucleară şi totală , deci, moartea planetei, transformarea ei intr-o stafie a universului. Pentru a nu se ajunge aici, România, prin cutezanţa clarvăzătoare a preşedintelui ei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, prin dorinţa cea mai strin­gentă a tuturor locuitorilor acestei ţări, a devenit in ultimele două decenii un port­drapel al luptei pentru pace, pentru de­zarmare pe întreaga planetă. Poporul român, care, prin tradiţie, prin istorie şi prin însăşi structura sa morală, are pronunţată vocaţia păcii, nu poate rămine in expectativă, cind pacea şi li­niştea lumii se află in pericol, cind chiar viaţa noastră, a pămîntenilor, este pe punctul de-a fi pulverizată in neant. A­­ceasta este, dealtfel, şi raţiunea, e sensul major din importan­tul Apel pentru pace şi dezarmare­­adresat de Frontul Demo­craţiei şi ■ Unităţii Socialiste din România Dimitrie RACIN­CI­RIN secolele multe, aici la cumpănă de m­uri, pină la confluenţa cu marea, în vecinăta­tea munţilor boltiţi in granit, românii şi-au alcătuit existenţa şi gîndul potri­vit unui înţeles de linişte, de blindă co­muniune cu natura din preajmă. Semeni­lor noştri nu le-a fost nicicind apropiată pornirea, trufaşă de a căuta altunde rouă şi cer, ci în ţinuturile care, dinspre stră­buni le-au fost date, au săpat ogorul, l-au semănat cu floarea soarelui, cu grîu şi simţăminte de bine, cu dor de ade­văr şi direptate. Au plantat pomi, au cioplit în­ lemn de stejar porţi, au ridicat case, au suit poduri peste ape mişcă­toare, au întemeiat familii. Copiii — în şirul îndelung de generaţii — au deprins de la părinţi acel cult al muncii, acea vrere de frăţietate, acel ideal de echilibru. S-au scris cărţi despre omenia românească, despre ospitalitatea noastră, totdeauna in consens cu visele­ cele mirabile, cu lucrările in care ne modelăm necontenit în alt cuget şi suflet. Am fost şi am ră­mas — cum zice poetul — „visători de visuri tenace, cuminţi“, a se tălmăci doar vise care ne privesc, se raportează la traiul şi evenimentele istoriei noastre, la cosmosul de care aparţinem. Precum bine se­­ ştie, s-au purtat de-a lungul­­ vremurilor nenumărate George CI­IRILA­ R P (Continuare in pag. 2) (Continuare în pag. 2) EFICIENŢA-înalt comandament economic έNTREGUL popor în­­tîmpină cu entuziasm, prin noi şi remarcabile fapte de muncă, împli­nirea a două decenii de la istoricul Congres al IX-lea al Partidului Comu­nist Român — eveniment de însemnătate deosebită în viaţa partidului şi a ţării, a întregii naţiuni , care a marcat o "coti­tură radicală în dezvoltarea economiei naţionale, a societăţii socialiste româneşti în ansamblul­­ său. Lucrările recentei Plenare comune a Consiliului Naţional al Oamenilor Muncii din industrie, construc­ţii, transporturi, circulaţia mărfurilor şi finanţe şi a Consiliului Suprem al Dez­voltării Economice şi Sociale, au relevat cu putere că trecerea României socialiste de la dezvoltarea extensivă la prioritatea factorilor intensivi în desfăşurarea repro­ducţiei lărgite impune fundamentarea unei viziuni noi cu privire la eficienţa tuturor factorilor de producţie, atit la nivelul economiei naţionale, cit şi la nivelul fie­cărei verigi, economice şi administrativ­­teritoriale ,în­ parte. Expresie nemijlocită a saltului revoluţionar de la extensiv la intensiv, eficienţa activităţii economico­­sociale apare într-o concepţie ştiinţifică unitară şi multifactorială, ce străbate orice proces de producţie unde se cheltu­ieşte muncă socială pentru a se obţine efecte utile, necesare satisfacerii trebu­inţelor de consum productiv şi personal. Modul global de a judeca eficienţa — caracteristică esenţială a reproducţiei lăr­gite extensive — este înlocuit cu apre­cierea directă a efectelor economico­­sociale utile şi de antrenare, obţinute în timp cu efortul integral depus nu numai pe ansamblul economiei naţionale, ci şi la nivelul fiecărei întreprinderi şi valori de întrebuinţare — produsul, lucrarea sau serviciul prestat. Secretarul general al partidului sublinia la recenta plenară că fiecare întreprin­dere trebuie „să devină o puternică forţă, o puternică unitate economico-socială, care, integrată în sistemul general al uni­tăţilor noastre, să reprezinte forţa socie­tăţii socialiste“. O asemenea viziune pune problema eficienţei economice, diferenţiat pe fiecare factor de producţie, unitate economico-socială şi administrativ-terito­­rială, pe fiecare produs şi loc de muncă. Corespunzător acestei concepţii, promova­te stăruitor de conducătorul partidului nostru, eficienţa dezvoltării de ansamblu a economiei româneşti implică desfăşu­rarea unei activităţi de înaltă producti­vitate şi rentabilitate în toate sectoarele producţiei materiale şi nemateriale. Pen­tru ca mecanismul reproducţiei lărgite să funcţioneze optim este necesar ca apre­cierea în timp a efectelor şi compararea lor cu cheltuielile de muncă socială să se realizeze la nivelul fiecărui subsistem al producţiei sociale în aşa fel încît să se excludă posibilitatea de compensare a efectelor cu sensuri contrare, să se înlă­ture orice încercare de acoperire a efec­telor negative ale unor factori de produc­ţie pe seama efectelor pozitive ale altor factori, din aceeaşi întreprindere sau alte verigi imediat superioare ale sistemului de organizare al economiei naţionale. Autogestiunea economico-financiară la fiecare unitate economică presupune con­cordanţa deplină a rezultatelor producţiei cu necesităţile reale ale societăţii, înca­drarea cheltuielilor efectuate în limita normelor socialmente admisibile pentru condiţiile date ale producţiei, acoperirea cheltuielilor socialmente necesare efec­tuate pentru producerea fiecărei valori de întrebuinţare numai din veniturile proprii ale activităţii desfăşurate, obţinerea de venit net în măsură să asigure resursele necesare continuării, pe plan superior, a propriei activităţi productive, cit şi pentru satisfacerea nevoilor mereu in creştere ale dezvoltării de ansamblu a societăţii. „Se impune — subliniat to­varăşul Nicolae Ceauşescu — ca toate conducerile ministerelor, organele cen­trale să ia măsurile necesare pentru buna gospodărire a mijloacelor materiale și financiare, deoarece numai astfel aceste mijloace pe care societatea le pune la indemîna colectivelor din toate unităţile Prof. univ. dr. Hie VĂDUVA (Continuare în pag. 10) CAROLINA IACOB : Pace pentru copiii lumii (Continuare in pag. 2) Ш Etapa republicană a Festivalului național етцтнЕА ШтШв Confirmări, noi orizonturi deschise, afirmarea permanentă de talente (8-9-10-11) • Naţiunea în etapa deplinei în­floriri sociale­­ de Hie RADULESCU (3) • Confirmări internaţionale ale unei teorii româneşti din fizicia nu­cleară — interviu cu Marin IVAŞCU (6) • Informaţia şi materia­­ de Mihai DRAGANESCU (7) • Atlas pentru istoria României - de Cris­tian POPIŞTEANU şi Gheorghe DAVID (12) • Viaţa spirituală a judeţelor şi localităţilor ţării (4—5) • Orizont medical (6—7) • Jurnalul artelor (10-11-12-13) • Realitatea ştiinţifică, literară, artistică ilustrată (14)* Puncte cardinale (14).

Next