Contemporanul, ianuarie-iunie 1989 (nr. 1-27)

1989-01-01 / nr. 1

Personalitate-simbol, de profundă angajare revoluţionară, pentru edificarea marilor valori ale culturii socialiste Să ridicăm nivelul general de cultură ţi de ştiinţă al poporului nostru ! Să facem astfel incit întregul nostru popor să acţioneze in strînsă concordanţă cu cerinţele noilor cuceriri ale ştiinţei şi teh­nicii, ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice, ale cunoaşterii umane, să acţioneze in orice împrejurări ca un popor cu o inalta cultură şi ştiinţă. Trebuie să facem astfel incit, în următorii doi ani, ştiinţa românească să soluţioneze problemele complexe prevăzute pentru actualul cincinal şi să treacă la cercetarea unor noi probleme importante, care să stea la baza intregii dezvoltări a patriei noastre in deceniul următor, pină in anul 2000, şi in primele decenii ale secolului al XXI-lea. ELENA CEAUŞESCU O­MAGIIND cu ocazia aniversării zilei de naştere excepţionala personalitate a tova­răşei Elena Ceauşescu, membru al Co­mitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, prim vicepreşedinte al Guvernului Re­publicii Socialiste România, preşedintele Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Invă­­ţămintului, naţiunea noastră socialistă omagiază ilustra fiică a poporului român, ale cărei virtuţi le întruneşte un simbol, reprezentindu-le un chip strălucit. Româ­nii exprimă cu acest fericit prilej ani­versar neţărmurita preţuire pentru mili­tantul comunist de-a lungul unei întregi vieţi care a slujit idealurile partidului şi ale poporului, luptînd în anii grei ai ilega­lităţii împotriva exploatării capitaliste şi moşiereşti, angajîndu-se eroic în revolu­ţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă, slujind în zilele luminoase ale socialismului, un mundt de mare răspundere încredinţate de partid şi popor, edificarea noii socie­tăţi socialiste, desăvîrşirea ei şi înain­tarea pe calea luminoasă a comunismu­lui. Este revoluţionarul-simbol care şi-a consacrat şi îşi consacră deosebita înzes­trare, întreaga putere de muncă şi ire­zistibila energie unei multilaterale şi pilduitoare activităţi, avind ca suprem obiectiv înfăptuirea măreţelor planuri de dezvoltare şi înflorire a patriei, a Pro­gramului partidului pe care îl slujeşte cu exemplară abnegaţie, întregul popor o omagiază cu admiraţie şi cu alese sim­ţăminte de gratitudine pe tovarăşa Elena Ceauşescu, pentru contribuţia sa decisivă la dezvoltarea impetuoasă a ştiinţei, in­­văţâmintului şi culturii româneşti, pen­tru afirmarea lor în lume, ca însemne de nobilă distincţie care dintotdeauna au fost, sunt şi vor fi definitorii pentru ma­rile civilizaţii. Poporul român se mîndreşte să aibă în tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu o strălucită personali­tate a vieţii politice, ştiinţifice şi cultu­rale din ţara noastră şi totodată un ilus­tru om de ştiinţă, savant de largă recu­noaştere şi temeinic prestigiu internaţio­nal. înalte titluri şi distincţii decernate de instituţii academice de prim rang, de veche tradiţie şi reputaţie mondială o a­­testă, numeroase apariţii editoriale, in limbi de mare circulaţie, au făcut cunos­cute şi unanim apreciate contribuţiile şti­inţifice ale tovarăşei Elena Ceauşescu, personalitate căreia îi este îndatorată viaţa ştiinţifică naţională şi internaţio­nală prin cercetări fundamentale şi apli­cative, cu rezultate de importanţă capi­tală în producţie. Şi dacă azi, la noi, chi­mia constituie o ramură de bază a eco­nomiei naţionale, dacă produsele româ­neşti au o pondere decisivă în diversele domenii de dezvoltare, dacă cererile pie­ţei mondiale şi interesul pentru produ­sele industriei chimice româneşti sunt tot mai mari şi tot mai mare exportul de asemenea produse, faptul se datorează, in primul rînd, înaltei competenţe cu care omul de ştiinţă a îndrumat şi a in­tegrat cercetarea cu practica, în acest domeniu ca şi in altele, a făcut ca ştiinţa să fie efectivă forţă de producţie. De alt­fel, vorbind la marele forum comunist şi democratic, apreciind magistrala Expu­nere a secretarului general al partidului, tovarăşa Elena Ceauşescu spunea, în spi­ritul istoricului document, cu penetrantă, mobilizatoare perspectivă . „Trebuie să facem astfel incit, în următorii doi ani, ştiinţa românească să soluţioneze pro­blemele complexe prevăzute pentru ac­tualul cincinal şi să treacă la cercetarea unor noi probleme importante, care să stea la baza întregii dezvoltări a patriei noastre in deceniul următor, pină în anul 2000, şi in primele decenii ale secolului al XXI-lea (...) Realizarea Programului partidului, crearea condiţiilor pentru tre­cerea spre comunism nu se pot realiza decit pe baza celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, ale revoluţiei agrare, ale cunoaşterii umane in general. Să fa­cem totul incit cercetarea ştiinţifică din toate domeniile, in strinsă unitate cu în­­văţămîntul şi cu producţia, să devină un factor hotăritor al dezvoltării patriei noastre, al ridicării pe noi culmi de pro­gres şi civilizaţie“. Sarcini deosebite revin, in această perspectivă, activităţii structurale, de im­portanţă capitală, reprezentată de învă­­ţămîntul de toate gradele şi in general de pregătirea temeinică şi multilaterală a cadrelor, domeniu pe care tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu îl îndrumă în calitate de pre­şedinte al Consiliului Naţional al Ştiin­ţei şi Invăţămîntului, cu înaltă compe­tenţă şi rezultate de recunoscută valoa­re, care fac ca invăţămîntul românesc, prin largul său caracter democratic, ac­cesibilitatea şi nivelul de pregătire al e­­levilor şi studenţilor să constituie una din realizările primordiale ale noii so­cietăţi româneşti, să se situeze printre cele mai avansate din lume şi avind, a­­semeni întregii noastre activităţi,, drept lege, perfecţionarea, să tindă continuu către ea. „în acest scop se impune per­fecţionarea invăţămîntului de toate gra­dele, şi in mod deosebit a învăţămintu­­lui superior, pornind de la cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, ale cu­noaşterii umane“, preciza programatic tovarăşa Elena Ceauşescu, preşedinte al Consiliului Naţional al Ştiinţei şi învăţă­­mîntului, avind în vedere, totodată, le­gătura organică cu aspectele ţinînd de formarea multilaterală în spiritul uma­nismului revoluţionar, nobila doctrină a partidului, a secretarului său general. De aici sublinierea importanţei „intensifică­rii activităţii politico-educative şi cultu­rale, a perfecţionării în continuare a ac­tivităţii Festivalului naţional « Cîntarea României» pentru ridicarea gradului de cultură şi pregătire a tuturor oamenilor muncii, şi in primul rind al tineretului, pentru crearea omului nou, cu o înaltă conştiinţă revoluţionară, constructor con­ştient al noii orînduiri sociale“. Se dau astfel noi perspective în aprecierea aces­tor factori cu rol de primordin în dina­mica dezvoltării contemporane,­in noile etape de evoluţie ale societăţii româ­neşti prin cultivarea şi stimularea formă­rii omului nou, ca om cu o superioară, complexă cultură generală şi de specia­litate, cu o marcantă capacitate intelec­tuală. Pentru că procesul logic, relevat de secretarul general al partidului, tova­răşul Nicolae Ceauşescu de apropiere şi de omogenizare a claselor şi categoriilor sociale va avea ca temei şi bogăţia ge­neralizată de cunoştinţe în variatele do­menii ale existenţei umane, o stare su­perioară de intelectualitate activă, bazată pe filosofia materialist-dialectică şi is­torică, pe politica ştiinţifică a partidului convertite intens creator în producţii materiale şi spirituale la înălţimea ge­niului poporului român. Tovarăşa Elena Ceauşescu, ilustră fiief a neamului românesc, om între oameni cu loc de cinste în istorie, personalitate multilaterală dăruită patriei şi poporului său, cu care România se mîndreşte, fiind integrată în viaţa sa şi reprezentînd-o in lume, se ridică la dimensiuni de strălucit simbol, îmbinînd atîtea calităţi de excep­ţie cu calda omenie românească, îmbo­găţind existenţa prin sensibilitatea fe­meii mamă, prin devotamentul soţiei, to­varăşă de luptă şi de viaţă a primului bărbat al ţării, ctitorind alături de­­el cea mai fertilă epocă cunoscută de România. Epocii Ceauşescu şi făuritorilor ei,­­lor şi poporului român ai căror fii de frunte sunt : La mulţi ani ! Virgil BRADAŢEANU Aduceţi flori: e sărbătoare! Aduceţi flori : e sărbătoare — Serbăm pe-a ţării cea dinţii cercetătoare ! Aduceţi flori ! Rostiţi cuvintul ideal Serbăm savantul de renume mondial ! Privind spre-nalt, scurtînd în viitor Alături de al patriei viteaz conducător, Şi-n ceasul demn al muncii şi-nnoirii E semnul cutezanţei şi-mplinirii Cind zborul ne e lege şi-avem o stea-nainte, Ni-i călăuză dreaptă, lingă al ţării Preşedinte, Aduceţi flori !­e clipa cea fierbinte Cind stima şi iubirea se-adună in cuvinte Precum sămînţa-n rod, precum din spice-o pîine­­­ind mama, profesorul, savantul ni-s veghe către minie. Cind ea, Elena Ceauşescu, ne e îndemn spre zbor, Alături de-un viteaz şi demn conducător. Aduceţi flori ! E sărbătoare ! Florentin POPESCU a CONTEMPORANUL / MIHAI JOPA : Flori Terra Mater 9 ESUL bărăgan e o în­tindere, o netezime şi o îndelungare a pămin- . tului, in care orizontul işi creşte­­ marginea prin îndepărtarea perpetuă şi din însăşi nemarginea sa. Nimic nu stinghereşte şi nu opreşte alu­necarea privirii pe suprafaţa aceasta ne­tedă, plană, oceanică a pămintului ; ni­mic nu oferă reper şi odihnă ochiului. Speranţa unui contur, a unui volum, pro­misiunea unui dincolo... ? Dimpotrivă, to­tul adastă privirea numai întrebării, cău­tării, alergării pină la marginile putinţei sale de a vedea, adică de a fi : con­templare... vedere ...Setea, nevoia şi nostalgia verticalităţii este şi ea estom­pată in faţa unui asemenea peisaj de această goană a orizontului pentru sine însuşi, pe care el o semnifică, o mani­festă şi o inspiră. Cimpia bărăganului însemnează doar această întruchipare, materializare a ori­zontalului pur. Dar pe lumea aceasta, odată şi odată, oricărui­­lucru i se intîmplă ca să ajungă in punctul intilnirii orizontalului cu ver­ticalul. Este acesta crugul fanic, care nu strămută ci doar împlineşte realitatea înspre planul desfăşurării spiritului. Asta se petrece odată ce omul de pe bărăgan se face creator de cultură. Pentru gîndirea arhaică şi pentru crea­ţia populară oimpia nu este altceva decit spaţiul semnificativ dintre alte două spa­ţii semnificative : muntele şi marea. Ea purcede, sau trimite, de la, sau către, în­­tîlnirea cu înaltul, sau cu adincul. Ea este cumpăna, orizontalul, dintre extre­mele verticalului. Ea este aşezarea şi tih­na ispitirii dintre prea-înalt şi opusul prea-adinc. Pe pieptul cimpiei noastre, singuratice pilcuri de copaci şi limburi de apă sunt oaze­ pentru pămintul însuşi, sunt înseşi căutările sale şi intilnirile care se petrec in sinul diversităţii naturii. Terra Ma­ter... Patria genitrix... Cindva oamenii ii dădeau pămintului nume zeiesc şi chip omenesc. Era o bucu­rie de înviere totală şi virginală pentru ei primăvara naturii. Era o tandreţe pen­tru ei brăzdatul cu plugurile şi o mir­­gi­ere frămintatul cu miinile şi picioar­­e prin ţarină. Era un act de dragoste in­­plintatul seminţei vegetale şi o altă iu­bire, de naştere şi de împlinire apoteoti­că însemna secerişul şi culesul rodirilor. De pămintul acesta statornic belşugului, recunoscîndu-l drept mamă şi tată, moşii noştri şi strămoşii şi-au legat sufletul şi trupul răminînd astfel români deasupra viaturilor şi valurilor ce au voit să-i abată din dreptul vremuirii. Colindele şi baladele noastre îşi amin­tesc despre herghelii de cai năvălind peste văzduh şi prin colb, cirezi de vite şi fantastice turme de oi umbrind pămin­tul ; îşi amintesc despre vinători şi în­treceri superbe, sau despre dramatice în­cleştări umane cu puterile stihiale ale unei sacre naturi, ale Dunării, bălţii şi mării, dulfului şi Vidrosului, ale Crivă­ţului, noului şi întunericului de orice fel. Peste cîmpiile acestui pămînt bără­gan se mai văd alergind uneori cirduri de ciute şi cerbi singuratici. Şi in aceştia colindele noastre încă mai pot vedea ur­­nători fermecaţi, arcaşi şi feciori meta­morfozaţi in drumul lor căutător de nemaivisate soţii, in drumul intemeierii unui fabulos mit. In ecourile resimţirilor noastre, cim­pia noastră nu e alta decit aceea a des­călecării de patrie. Aşa cum şi pămin­tul acesta este acea patrie a odihnei şi omului care cunoaşte hotarele părţii sale de cer, întindere bărăgană, netezime a orizon­tului căutător, cite lacrimi de fată au că­zut peste tine şi cite mii­i de bărbat au obosit deasupra ta, pină ce s-a făcut pămintul tău priceput in rodire !... Cite femei şi-au încărunţit cosiţele gal­bene pină cind ogoarele tale neostoit s-au înfierbintat şi s-au aurit de grîne... Cită cîntare ţi-a mingîiat creştetul smead pină cind iubire puternică de om s-a infelenit de tine şi te-a numit şi tată, patrie !... Cită istorie a clocotit pesx romănime s-a petrecut deasul subtul tău !.. Mar

Next