Contemporanul, ianuarie-iunie 1989 (nr. 1-27)
1989-01-01 / nr. 1
Personalitate-simbol, de profundă angajare revoluţionară, pentru edificarea marilor valori ale culturii socialiste Să ridicăm nivelul general de cultură ţi de ştiinţă al poporului nostru ! Să facem astfel incit întregul nostru popor să acţioneze in strînsă concordanţă cu cerinţele noilor cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice, ale cunoaşterii umane, să acţioneze in orice împrejurări ca un popor cu o inalta cultură şi ştiinţă. Trebuie să facem astfel incit, în următorii doi ani, ştiinţa românească să soluţioneze problemele complexe prevăzute pentru actualul cincinal şi să treacă la cercetarea unor noi probleme importante, care să stea la baza intregii dezvoltări a patriei noastre in deceniul următor, pină in anul 2000, şi in primele decenii ale secolului al XXI-lea. ELENA CEAUŞESCU OMAGIIND cu ocazia aniversării zilei de naştere excepţionala personalitate a tovarăşei Elena Ceauşescu, membru al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, prim vicepreşedinte al Guvernului Republicii Socialiste România, preşedintele Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Invăţămintului, naţiunea noastră socialistă omagiază ilustra fiică a poporului român, ale cărei virtuţi le întruneşte un simbol, reprezentindu-le un chip strălucit. Românii exprimă cu acest fericit prilej aniversar neţărmurita preţuire pentru militantul comunist de-a lungul unei întregi vieţi care a slujit idealurile partidului şi ale poporului, luptînd în anii grei ai ilegalităţii împotriva exploatării capitaliste şi moşiereşti, angajîndu-se eroic în revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă, slujind în zilele luminoase ale socialismului, un mundt de mare răspundere încredinţate de partid şi popor, edificarea noii societăţi socialiste, desăvîrşirea ei şi înaintarea pe calea luminoasă a comunismului. Este revoluţionarul-simbol care şi-a consacrat şi îşi consacră deosebita înzestrare, întreaga putere de muncă şi irezistibila energie unei multilaterale şi pilduitoare activităţi, avind ca suprem obiectiv înfăptuirea măreţelor planuri de dezvoltare şi înflorire a patriei, a Programului partidului pe care îl slujeşte cu exemplară abnegaţie, întregul popor o omagiază cu admiraţie şi cu alese simţăminte de gratitudine pe tovarăşa Elena Ceauşescu, pentru contribuţia sa decisivă la dezvoltarea impetuoasă a ştiinţei, invăţâmintului şi culturii româneşti, pentru afirmarea lor în lume, ca însemne de nobilă distincţie care dintotdeauna au fost, sunt şi vor fi definitorii pentru marile civilizaţii. Poporul român se mîndreşte să aibă în tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu o strălucită personalitate a vieţii politice, ştiinţifice şi culturale din ţara noastră şi totodată un ilustru om de ştiinţă, savant de largă recunoaştere şi temeinic prestigiu internaţional. înalte titluri şi distincţii decernate de instituţii academice de prim rang, de veche tradiţie şi reputaţie mondială o atestă, numeroase apariţii editoriale, in limbi de mare circulaţie, au făcut cunoscute şi unanim apreciate contribuţiile ştiinţifice ale tovarăşei Elena Ceauşescu, personalitate căreia îi este îndatorată viaţa ştiinţifică naţională şi internaţională prin cercetări fundamentale şi aplicative, cu rezultate de importanţă capitală în producţie. Şi dacă azi, la noi, chimia constituie o ramură de bază a economiei naţionale, dacă produsele româneşti au o pondere decisivă în diversele domenii de dezvoltare, dacă cererile pieţei mondiale şi interesul pentru produsele industriei chimice româneşti sunt tot mai mari şi tot mai mare exportul de asemenea produse, faptul se datorează, in primul rînd, înaltei competenţe cu care omul de ştiinţă a îndrumat şi a integrat cercetarea cu practica, în acest domeniu ca şi in altele, a făcut ca ştiinţa să fie efectivă forţă de producţie. De altfel, vorbind la marele forum comunist şi democratic, apreciind magistrala Expunere a secretarului general al partidului, tovarăşa Elena Ceauşescu spunea, în spiritul istoricului document, cu penetrantă, mobilizatoare perspectivă . „Trebuie să facem astfel incit, în următorii doi ani, ştiinţa românească să soluţioneze problemele complexe prevăzute pentru actualul cincinal şi să treacă la cercetarea unor noi probleme importante, care să stea la baza întregii dezvoltări a patriei noastre in deceniul următor, pină în anul 2000, şi in primele decenii ale secolului al XXI-lea (...) Realizarea Programului partidului, crearea condiţiilor pentru trecerea spre comunism nu se pot realiza decit pe baza celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, ale revoluţiei agrare, ale cunoaşterii umane in general. Să facem totul incit cercetarea ştiinţifică din toate domeniile, in strinsă unitate cu învăţămîntul şi cu producţia, să devină un factor hotăritor al dezvoltării patriei noastre, al ridicării pe noi culmi de progres şi civilizaţie“. Sarcini deosebite revin, in această perspectivă, activităţii structurale, de importanţă capitală, reprezentată de învăţămîntul de toate gradele şi in general de pregătirea temeinică şi multilaterală a cadrelor, domeniu pe care tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu îl îndrumă în calitate de preşedinte al Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Invăţămîntului, cu înaltă competenţă şi rezultate de recunoscută valoare, care fac ca invăţămîntul românesc, prin largul său caracter democratic, accesibilitatea şi nivelul de pregătire al elevilor şi studenţilor să constituie una din realizările primordiale ale noii societăţi româneşti, să se situeze printre cele mai avansate din lume şi avind, asemeni întregii noastre activităţi,, drept lege, perfecţionarea, să tindă continuu către ea. „în acest scop se impune perfecţionarea invăţămîntului de toate gradele, şi in mod deosebit a învăţămintului superior, pornind de la cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, ale cunoaşterii umane“, preciza programatic tovarăşa Elena Ceauşescu, preşedinte al Consiliului Naţional al Ştiinţei şi învăţămîntului, avind în vedere, totodată, legătura organică cu aspectele ţinînd de formarea multilaterală în spiritul umanismului revoluţionar, nobila doctrină a partidului, a secretarului său general. De aici sublinierea importanţei „intensificării activităţii politico-educative şi culturale, a perfecţionării în continuare a activităţii Festivalului naţional « Cîntarea României» pentru ridicarea gradului de cultură şi pregătire a tuturor oamenilor muncii, şi in primul rind al tineretului, pentru crearea omului nou, cu o înaltă conştiinţă revoluţionară, constructor conştient al noii orînduiri sociale“. Se dau astfel noi perspective în aprecierea acestor factori cu rol de primordin în dinamica dezvoltării contemporane,in noile etape de evoluţie ale societăţii româneşti prin cultivarea şi stimularea formării omului nou, ca om cu o superioară, complexă cultură generală şi de specialitate, cu o marcantă capacitate intelectuală. Pentru că procesul logic, relevat de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu de apropiere şi de omogenizare a claselor şi categoriilor sociale va avea ca temei şi bogăţia generalizată de cunoştinţe în variatele domenii ale existenţei umane, o stare superioară de intelectualitate activă, bazată pe filosofia materialist-dialectică şi istorică, pe politica ştiinţifică a partidului convertite intens creator în producţii materiale şi spirituale la înălţimea geniului poporului român. Tovarăşa Elena Ceauşescu, ilustră fiief a neamului românesc, om între oameni cu loc de cinste în istorie, personalitate multilaterală dăruită patriei şi poporului său, cu care România se mîndreşte, fiind integrată în viaţa sa şi reprezentînd-o in lume, se ridică la dimensiuni de strălucit simbol, îmbinînd atîtea calităţi de excepţie cu calda omenie românească, îmbogăţind existenţa prin sensibilitatea femeii mamă, prin devotamentul soţiei, tovarăşă de luptă şi de viaţă a primului bărbat al ţării, ctitorind alături deel cea mai fertilă epocă cunoscută de România. Epocii Ceauşescu şi făuritorilor ei,lor şi poporului român ai căror fii de frunte sunt : La mulţi ani ! Virgil BRADAŢEANU Aduceţi flori: e sărbătoare! Aduceţi flori : e sărbătoare — Serbăm pe-a ţării cea dinţii cercetătoare ! Aduceţi flori ! Rostiţi cuvintul ideal Serbăm savantul de renume mondial ! Privind spre-nalt, scurtînd în viitor Alături de al patriei viteaz conducător, Şi-n ceasul demn al muncii şi-nnoirii E semnul cutezanţei şi-mplinirii Cind zborul ne e lege şi-avem o stea-nainte, Ni-i călăuză dreaptă, lingă al ţării Preşedinte, Aduceţi flori !e clipa cea fierbinte Cind stima şi iubirea se-adună in cuvinte Precum sămînţa-n rod, precum din spice-o pîineind mama, profesorul, savantul ni-s veghe către minie. Cind ea, Elena Ceauşescu, ne e îndemn spre zbor, Alături de-un viteaz şi demn conducător. Aduceţi flori ! E sărbătoare ! Florentin POPESCU a CONTEMPORANUL / MIHAI JOPA : Flori Terra Mater 9 ESUL bărăgan e o întindere, o netezime şi o îndelungare a pămin- . tului, in care orizontul işi creşte marginea prin îndepărtarea perpetuă şi din însăşi nemarginea sa. Nimic nu stinghereşte şi nu opreşte alunecarea privirii pe suprafaţa aceasta netedă, plană, oceanică a pămintului ; nimic nu oferă reper şi odihnă ochiului. Speranţa unui contur, a unui volum, promisiunea unui dincolo... ? Dimpotrivă, totul adastă privirea numai întrebării, căutării, alergării pină la marginile putinţei sale de a vedea, adică de a fi : contemplare... vedere ...Setea, nevoia şi nostalgia verticalităţii este şi ea estompată in faţa unui asemenea peisaj de această goană a orizontului pentru sine însuşi, pe care el o semnifică, o manifestă şi o inspiră. Cimpia bărăganului însemnează doar această întruchipare, materializare a orizontalului pur. Dar pe lumea aceasta, odată şi odată, oricăruilucru i se intîmplă ca să ajungă in punctul intilnirii orizontalului cu verticalul. Este acesta crugul fanic, care nu strămută ci doar împlineşte realitatea înspre planul desfăşurării spiritului. Asta se petrece odată ce omul de pe bărăgan se face creator de cultură. Pentru gîndirea arhaică şi pentru creaţia populară oimpia nu este altceva decit spaţiul semnificativ dintre alte două spaţii semnificative : muntele şi marea. Ea purcede, sau trimite, de la, sau către, întîlnirea cu înaltul, sau cu adincul. Ea este cumpăna, orizontalul, dintre extremele verticalului. Ea este aşezarea şi tihna ispitirii dintre prea-înalt şi opusul prea-adinc. Pe pieptul cimpiei noastre, singuratice pilcuri de copaci şi limburi de apă sunt oaze pentru pămintul însuşi, sunt înseşi căutările sale şi intilnirile care se petrec in sinul diversităţii naturii. Terra Mater... Patria genitrix... Cindva oamenii ii dădeau pămintului nume zeiesc şi chip omenesc. Era o bucurie de înviere totală şi virginală pentru ei primăvara naturii. Era o tandreţe pentru ei brăzdatul cu plugurile şi o mirgiere frămintatul cu miinile şi picioare prin ţarină. Era un act de dragoste inplintatul seminţei vegetale şi o altă iubire, de naştere şi de împlinire apoteotică însemna secerişul şi culesul rodirilor. De pămintul acesta statornic belşugului, recunoscîndu-l drept mamă şi tată, moşii noştri şi strămoşii şi-au legat sufletul şi trupul răminînd astfel români deasupra viaturilor şi valurilor ce au voit să-i abată din dreptul vremuirii. Colindele şi baladele noastre îşi amintesc despre herghelii de cai năvălind peste văzduh şi prin colb, cirezi de vite şi fantastice turme de oi umbrind pămintul ; îşi amintesc despre vinători şi întreceri superbe, sau despre dramatice încleştări umane cu puterile stihiale ale unei sacre naturi, ale Dunării, bălţii şi mării, dulfului şi Vidrosului, ale Crivăţului, noului şi întunericului de orice fel. Peste cîmpiile acestui pămînt bărăgan se mai văd alergind uneori cirduri de ciute şi cerbi singuratici. Şi in aceştia colindele noastre încă mai pot vedea urnători fermecaţi, arcaşi şi feciori metamorfozaţi in drumul lor căutător de nemaivisate soţii, in drumul intemeierii unui fabulos mit. In ecourile resimţirilor noastre, cimpia noastră nu e alta decit aceea a descălecării de patrie. Aşa cum şi pămintul acesta este acea patrie a odihnei şi omului care cunoaşte hotarele părţii sale de cer, întindere bărăgană, netezime a orizontului căutător, cite lacrimi de fată au căzut peste tine şi cite miii de bărbat au obosit deasupra ta, pină ce s-a făcut pămintul tău priceput in rodire !... Cite femei şi-au încărunţit cosiţele galbene pină cind ogoarele tale neostoit s-au înfierbintat şi s-au aurit de grîne... Cită cîntare ţi-a mingîiat creştetul smead pină cind iubire puternică de om s-a infelenit de tine şi te-a numit şi tată, patrie !... Cită istorie a clocotit pesx romănime s-a petrecut deasul subtul tău !.. Mar