Contemporanul, 2004 (Anul 14, nr. 1-12)
2004-01-01 / nr. 1
2 Printre elegantele, pline de sobrietate, apariţii ce vad lumina tiparului la Editura Vitruviu, ne-a reţinut atenţia în ultima vreme cartea distinsului intelectual Alexandru Paleologu. Deşi cartea este dedicată lui Mihail Sadoveanu, nu păstrează în titlu decât formularea ce pare întrucâtva contradictorie: „Treptele lumii sau calea câtre sine“... Aceasta ne-a readus în minte formularea romantică bine cunoscuta: „cel mai scurt drum spre sine este sa dai ocol Universului, iar căutarea de sine rămâne cea mai buna poarta spre cunoașterea Universului“. în aceasta subtilă interpretare a operei sadoveniene se procedează oarecum în maniera în care Paul Valéry a scris despre Leonardo, care, deşi nu a fost filosofie, în sensul obişnuit al cuvântului a gândit profund asupra lumii şi a omului, trecând multe din concluziile gândirii sale în opera sa artistica. Citez: „Sigur este ca toate speculaţiile se întemeiază şi urmăresc extinderea continuităţii prin mijlocirea metaforelor, abstracţiunilor, vocabularelor“ (p. 34, Introducere în metoda lui Leonardo da Vinci, Ed. Meridiane, 1969). Sa menţionăm acum un fragment din cartea lui Alexandru Paleologu: Sadoveanu „avea un sistem coherent al universului, o concepţie rotundă, totalizantă, despre lume. Dar nu şi-a exprimat filosofia profil la modul speculaţiei abstracte, ci a implicat-o în uriaşul poem cosmologic alcătuit din romanele şi povestirile lui“ (p. 28). Pentru a evita părerea că suntem pe calea unei asemănâri întâmplătoare, să oferim încă un citat: „Pictura, pentru Leonardo, este un act care face apel la toate cunoştinţele şi la aproape toate tehnicile: geometrie, dinamica, geologie, fiziologie... într-un cuvânt, Leonardo afla în opera pictata toate problemele ce i le poate propune spiritului planul unei sinteze a naturii şi altceva în plus“ (p. 146-147). Şi acum să revenim la opera interpretata de Al. Paleologu: „Opera lui Sadoveanu, mai cu seamă cea de maturitate, are un caracter esenţialmente teoretic şi procesional; nu trebuie sa se omită faptul că aceasta operă este parcursă de un fir iniţiatic, în câteva locuri semnalat prin aluzii transparente“ (p. 28). Până aici nimic de obiectat, dar nu înţelegem de ce la un moment dat, Sadoveanu este pus în concurenţă cu Lucian Blaga, în mod neaşteptat, i se dă câştig de cauza lui Sadoveanu în faţa lui Blaga: „Dacă-l comparăm pe Sadoveanu cu Blaga... sfârşim prin a vedea că... gândirea lui Blaga este lipsită de universalitate, fiind o metafizica a românescului... Nu se poate întemeia o mare filosofie pe un perimetru în definitiv geografic... şi nu credem ca se poate eşafoda valabil un sistem filosofic plecând de pe poziţiile unei Kulturphilosophie...“ (p. 29). Acesta, consideră Al. Paleologu, deşi are o profunda gândire, nu are în mod corespunzător şi o operă profundă... în timp ce „filosofia lui Sadoveanu ţine de o concepţie pitagoreica despre lume, implicând în mod consecvent câteva din marile teme şi idei ale gândirii umane universale“. Opera lui Blaga, consideră exegetul lui Sadoveanu, nu poate fi considerată, în aspectele ei filosofice, ca fiind majoră, deoarece: a) nu conţine elemente de universalitate, b) nu are astfel de elemente şi nici nu poate avea, deoarece se bazează pe o filosofie a culturii, c) cercetarea filosofică a culturii produce doar rezultate privind cultura română... Intrarea lui Blaga în circuitul culturii mondiale, cu opera sa nu doar literară, ci şi filosofică (traduceri în italiana, franceza şi recent în engleză) este o bună dovada de caracter universal pentru gândirea sa filosofica (metafizica). în plus, chestionarul de la sfârşitul lucrării Despre conştiinţa filosofică oferă elemente pentru evidenţierea articulaţiilor majore ale sistemului său de gândire (caracteristica luciditate) şi totodată permite judecarea sistemului său după modelul judecăţilor exercitate de el însuşi asupra celor mai mari gânditori din istorie şi contemporaneitate. Termenii săi predilecţi sunt bine definiţi şi capabili de universalizare: trezire spirituala, autonomie filosofică, arie şi zare interioară problematică, recularea în prealabil, inovaţie metodologică, autor de lume, dimensiuni ale viziunii, reziduuri ştiinţifice, mitice şi magice, accent transcendental, motive filosofice, elan de sistematizare, stil... Pentru menţiunea de la punctul b), trebuie subliniat împreuna cu Herbert Schnädelbach: „înţelegerea filosofiei s-a schimbat istoric tot timpul în cursul schimbării filosofiei înseşi, iar filosofii au fost mereu siliţi să reacţioneze la asemenea schimbări cu noi reflecţii asupra conceptului filosofiei“ (Filosofie - curs de bază, în colab. cu E. Martens, Ed. ştiinţifica, 1999, p. 31). De altfel, Trilogiile lui L. Blaga dau răspuns problemelor noi, dar şi clasice, ale filosofiei, cu respectul împărţirilor „universale“, numite astăzi paradigme... Reţinem în contraargument opinia cunoscută şi îndreptăţită a lui Vintilă Horia, care considera drept culme a gândirii româneşti încercările, dinaintea acelui moment istoric, când eram tutelaţi ideologic de comunişti, datorate lui C. Rǎdulescu-Motru, Lucian Blaga şi Mircea Eliade, despre „românism“, despre „spaţiul mioritic“ şi despre manifestările româneşti ale sacralitâţii... Citez fragmentul întreg: „în perioada dintre cele două războaie, efortul spre o definiţie filosofica a românismului devine un adevărat curent major şi i se pot urmări traseele în cercetările metafizice ale unui Lucian Blaga sau Constantin Noica, în sistemul sociologic al lui Dimitrie Gusti, fondat pe monografia sociologică şi pe cercetarea acestei monade culturale, care este viaţa unu sat, în studiile teologice ale unui Nichifor Crainic şi ale unui Nae Ionescu, cărora le plăcea să confunde românismul cu ortodoxia, în sfârşit, în domeniul filosofiei istoriei, unde Alexandru Xenopol a lăsat o solidă tradiţie, apoi Nicolae Iorga şi Vasile Pârvan, iar mai târziu Mircea Eliade vor da naştere la teorii din ce în ce mai aproape de substanţa originală a culturii noastre“ (p. 1068), în vol. II, Panoramas Nationaux, din „Les Grands Courant de la Pensée Mondiale Contemporaine“, Ed. Fischbacher- Marzorati, Paris, 1964). Alexandru Paleologu preferă filosofia implicită (opera deschisă, cum spunea Umberto Eco), care permite, chiar solicită un exerciţiu exegetic de virtuozitate. Numai că implicitarea sau suspendarea argumentării este regula artei şi nu a filosofiei propriu-zise, aşa cum a subliniat mereu Blaga... „Ceea ce se poate spune implicit, sâ nu se spună explicit“. Editura Vitruviu a realizat o a treia (re)editare a lucrării de faţă. Este un deosebit succes acum, când totul este tranzitoriu, lovit de superficialitate şi improvizaţie... Editorul de excepţie, care este Ioana Calina Marcu, dă girul acestei lucrări interpretative, dedicata lui Sadoveanu, lucrare care ne convinge definitiv la această a treia reluare prin tipărire că nu va mai urma şi volumul doi, promis în prima ediţie. Păcat, aşteptam încă o aplicaţie a acidului critic, autorul, la lucrarea de ultim moment a „patrimoniului pădurilor“, cum îl numea Blaga pe Sadoveanu în tinereţe. Avem în vedere „Mitrea Cocor“ adică acel calapod inegalat al romanului realist socialist. Părerile neconvenţionale, aşa cum sunt cele pe care ni le îmbie Alexandru Paleologu, au darul benefic de a invita la precizarea şi eventual reformularea criteriilor valorice. Dar în cazul referirii (comparaţie riscantă) la Blaga, Al. Paleologu ne induce o confuzie. „O adevărată concepţie filosofica are totdeauna consecinţe practice, iar înţelepciunea este această praxis pe care teoria o are ca finalitate. Sadoveanu era un înţelept din categoria aceasta“ (p. 29). Cum s-a descurcat Sadoveanu cu regimul comunist ştie toată lumea, nu acelaşi a fost cazul lui Blaga... Opera ultimă a lui Blaga, Trilogia Pragmatică a fost sacrificată, din condiţiile neprielnice unei publicări. A fost schiţată totuşi, în Aforismele cu titlu sugestiv: Din duhul eresului! (Humanitas, 2001). T .I . G. G. Costandache ^\_J Blaga umbrit de Sadoveanu? ! } Redacţia: Aura CHRISTI (redactor-şef) Mihaela EFTIMIU Mircea MĂCRIŞ Cristian NEGOI Andrei POTLOG Mihaela DAVID Monica RÂPEANU Rubrici: Călin CĂLIMAN, G. G. CONSTANDACHE, Adrian MIHALACHE, Victor SCORADEŢ, Irina PETRAŞ, Constantin ABĂLUŢĂ, Geo VASILE, Irina COROIU, Cristina SÂRBU, Lucia HOSSU-LONGIN, Henri Z.AITS Vignetele rubricilor sunt realizate de Laura POANTĂ Revista apare cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului, Ministerului Culturii şi Culor şi al Erc Press ISSN 1220-9864 Revista este membră a Asociaţiei Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APT,ER) Manuscrisele trimise la redacţie nu se înapoiază Revista nu garantează publicarea textelor nesolicitate de redacţie. Redacţia respectă ortografia autorilor TeL/Fax: (40)-1-222.33.02 E-mail: contemporanul@yahoo.com Web Page: http://www.contemporanul home.ro Contemporanul. Ideea Europeană