Convorbiri Literare, 1893-94 (Anul 27, nr. 1-12)

1893-10-01 / nr. 6

476PANĂ TRĂSNEA SFÎNTUL pe jumătate, mi-a răspuns : «Ei şi ?... dar eu nu văz nici o floare...» Mitică Moldoveanu s’a închinat , iar Pană Trăsnea urmă înnainte. Aceasta însă nu-1 supărase, căci înțelegând la urmă cu cine avea a face, a ridicat din umeri și s’a întors în casă, fără să mai adaoge vre­ un cuvînt. Ceea­ ce însă l-a supărat— şi supărat nu era bine zis, ci mai bine ceea ce l-a mîhnit, l-a îndurerat, l-a făcut să-i vie să plîngă şi să-şi dorească sin­gur rău, — erau altele, în privinţa cărora duminica trecută scrisese prefectului o scrisoare, prin care-i arăta că nu înţe­legea, cum poate cineva dintr’un lucru de nimic, să prinză vrăjmăşie şi să-şi răzbune asupra unui copil nevinovat... «Că uite, da... sunt aproape două săptămâni de-atunci, şi nu mi s’a întors odată Florica, fără ca să nu plîngă cu suspine de crezi că are să i se frîngă coşuleţul pieptului... o pune în genuchi... o trage de per... o bate...» Cîteva clipe de tăcere. Moldoveanu îl privea cu inima plină de răscoală împotriva purtării profesoarei, de milă pen­tru suferinţa lui , iar el sta cu faţa întoarsă spre fereastră, cu capul ridicat pentru ca să împiedice căderea a două lacrămi, care îi dedeau năvală din ochi: «Se vede că aşa am fost eu ursit de la Dumnezeu...» Pe urmă s’a sculat şi s’a plimbat în tăcere de la un capăt al odăii la celălalt. Ii era ruşine să-l vază aşa de miş­cat. Şi n’avea totuşi nici o vrăjmăşie împotriva ei, — nu i-ar fi vrut răul, ci dimpotrivă i-ar fi dat orişice, numai să se abată din calea lui, să-l lase în liniştea şi în odihna în care se îngropase... E! dar omul nu e numai minte... Ieri fusese ziua înmormîntării ei... Mitică era un copil pe-atunci... n'avea cum s’o ţie minte... In toţi anii, la ziua asta îşi scotea florile din florărie şi-i împodobea brazda de subt fereastră... Le scosese de dimineaţă şi le aşezase cu ul­celele lor, colo lingă uluci, fiind locul cel mai bătut de soare şi avea de gînd să le aşeze cu Hager după prînz... La un­sprezece şi jumătate i s’a întors fetiţa iar plângând...

Next