Convorbiri Literare, 1893-94 (Anul 27, nr. 1-12)
1893-10-01 / nr. 6
Apare la întîi a fiecărei luni CONVORBIRI LITERARE No. 6. Bucureşti, 1 Octombre 1893. Anul XXVII. Pană Trăsnea Sfîntul I ^^m acum de 68 de ani, — cel după urmă urmaş al unui mare neam de boeri români, pomenit din moşi strămoşi şi scris în pisaniile a vre-o trei biserici din oraş, — fost profesor acum douăzeci şi opt de ani la singura şcoală din oraş de pe vremea aceea, — era cunoscut pe atunci drept un om deştept, umblat în streinătate, tare cinstit, tare tihnit, dibaciu la mână pentru lucrurile migăloase şi iarăşi tare iubitor de flori şi de toate frumuseţile firii. Pe vremea aceea, pe lîngă meseria lui de profesor, mai făcea încă una, aceasta fără plată. Dregea ceasornicele stricate ale cunoscuţilor lui, căci ceasornicar în oraş nu era încă — şi era greu de venit în Bucureşti pentru aşa lucru , mai ales că nu era drum de fer, ci trebuia să fac cale de aproape două zile, — şi el se pricepea foarte bine la dresul lor. Pe atunci eşea din casă, nu numai pentru a se duce la şcoală, de unde nu lipsea niciodată, dar mai eşea adeseori şi seara de mergea să joace preferanţă la alt boer mare din oraş, mai în vîrstă decît el, acuma mort, la boerul Manolache Moldoveanu, care era singurul lui prieten bun, şi atît de bun şi atît de singur, încît numai ei intre ei puteau să-şi zică unul altuia: «frate Pană» şi «frate Manolache», că numai ei doi erau boeri eget-beget, stîlpi ai oraşului. Un cusur însă îi găsea boerul Manolache, care era însurat, prietenului său: — Acela că nu vrea să se însoare, ci c. Lit. An. XXVII. No. 6. — 39.543. 29 Novelă