Convorbiri Literare, 1893-94 (Anul 27, nr. 1-12)

1893-10-01 / nr. 6

PANĂ TRĂSNEA SFÎNTUL 473 ceea trimesese să-l cheme, că el era advocat și știa formele, care se cereau pentru ca să faci o danie cuiva. — Negreşit. Vrei s’o faci curînd ? — Apoi, cu cit s’o putea mai de vreme, cu atît mai bine o să fie. — Contractul cu Sărățeanu se isprăvea la Sfintul Du­mitru, așa că pînă la anul tot nu se putea face şcoala ; dar vorba era să se ştie el împăcat că a făcut-o. — Am toate zapisele casei în regulă. Numai un lucru să fie bine înţeles, Mitică dragă, şi anume că vreau să se facă o şcoală, unde să înveţe fetele, nu carte multă, ci mai cu seamă cusătorie, croitorie, în sfîrşit cunoştinţele de toate zilele trebuincioase fetelor care vor să ajungă mume bune şi cinstite. Se poate ? — Se poate, nene Pană. Şi strângându-i imâna cu înduioşare şi parcă cu recunoş­tinţa tuturor celor ce aveau să se bucure de binele pe care-l făcea, Mitică Moldoveanu plecă — şi Pană Trăsnea îşi reluă bri­ceagul, firul de teiu şi altoiul de trandafir. Iar la două luni după acestea, cînd s’au isprăvit formele daniei şi corespondenţa cu Ministerul, a venit prefectul şi pri­marul de i-au mulţumit; şi tot oraşul a vorbit cîtă­ va vreme de fapta lui Pană Trăsnea. Că se credea că Pană Trăsnea e cam ţicnit, că Pană Trăsnea e aşa, că Pană Trăsnea e alt­minteri, — şi uite acum : a dăruit gogeamite casa pentru şcoală şi încă ce şcoală. — iraseţ în pace*, răspundea Hager cui spunea aşa: « Toate viaţa a fost pun, dar nu le cunoaşteţ.» * * * La cincisprezece August, anul următor, s a deschis școala. Deocamdată cu o singură clasă, la care treptat in fiecare an, trebuia să se mai adaoge cîte­ una, pînă la patru, iar printre cele nouăsprezece fetiţe înscrise era și Florica, strănepoata Măriei. Singură profesoară a fost numită o absolventă a şcoa­­lei centrale din Bucureşti, menită să devie directoare, cînd

Next