Convorbiri Literare, 1893-94 (Anul 27, nr. 1-12)
1893-10-01 / nr. 6
PANĂ TRĂSNEA SFÎNTUL475 şi să le împartă poame, fiecăreia după cum s'o purta şi o învăţa , căreia s’o purta şi o învăţa rău, mai rele, — căreia o învăţa şi s’o purta mai bine, mai bine. Numai atîta, că nu pomenise el niciodată primăvară mai tîrzie ca acuma. Poftim de vezi, poimâine era întîia Aprilie și mugurii nici habar n’aveau să dea... Ziua de 21 Aprilie. O zi ploioasă și rece. S’a oprit la poarta casei lui Pană Trăsnea o trăsură, din care s’a scoborît repede Mitică Moldoveanu... I-a deschis Maria... — Unde e nenea Pană ? — Aici... aici... Vino’ncoa... a râspuns Pană Trăsnea însuşi din odae. Şedea la o masă şi scria: — Cum s’a întîmplat, nene Pană ? Ia spune-mi şi mie. Pană Trăsnea îşi strînse hirtiile, le băgă în sertarul mesei, îşi scoase ochelarii de la ochi şi începu să-i povestească cele ce se întimplaseră în ajun şi de care vorbea tot oraşul. El însă le povestea întocmai cum au fost, pe cînd cei ce le vorbeau le înfloreau pentru profesoară și le înroiau în sarcina lui. — Șezi ici... Eram în grădină—asta acum douăsprezece zile. — Mă uitam cum da să îmmugurească liliacul, așa că eram ascuns pe jumătate... Mă pomenesc că slujnica ei — era pe la cinci după prânz — varsă un lighean cu apă murdară peste uluci în grădină la mine. Ies de după liliac, vrând să cert pe slujnică — și șezând-o pe ea stând pe un scaun pridvor, mă apropii de uluci și o rog foarte cuviincios,— nici nu e în firea mea să vorbesc altfel, — să dea poruncă să nu mai facă astfel de necuviinţe, că eu am flori aici Ia spune Mitică, ce ai fi făcut ? — Aş fi dat o gură slujnicei. — Aşa e ? Ei aşi !... Nici nu-ţi pot arâta chipul despreţuitor în care, intinzându-se peste pridvor şi închizând cehi