Convorbiri Literare, 1893-94 (Anul 27, nr. 1-12)

1893-10-01 / nr. 6

478 PANĂ TRĂSNEA SFÎNTUL tu ?... m’a bătut... clasa plină... şi o femee streină... entends­­tu?...» Indignarea prefectului: «mizerabilul, lasă că avem noi ac de cojocul lui... Nu mai plinge, Lala dragă...» Şi repede... (inspirate de gingăşia cu care dînsa îşi scotea corsetul ca să se spele niţel pe faţă,­ cîteva rînduri aprinse de indignare: «ori internat într’un ospiciu de nebuni, ori băgat la închi­soare...» Şi răspunsul procurorului tot atît de repede, venit prin acelaşi gardist, cu aceeaşi trăsură : «într’un quart de oră merg la faţa locului să anchetez faptul.» Astea toate nu le ştiea Pană Trăsnea şi n’avea cum să le povestească lui Mitică Moldove­au... * * * Proces cu rechizitor şi cu ordonanţă făcută în sbor, nici nu s’a sfîrşit vre-odată mai repede decît acesta. Şi nici nu s’ar fi putut să nu meargă aşa, cînd, cu toate stăruinţele lui Moldoveanu, învinuitul nu făcea un semn de aperare, cînd tot oraşul era ridicat în picioare de răscoală împotriva «brutalităţei monstruoase, îndreptate asupra cui ? asupra celei mai drăgălaşe fiinţe, în faţa căreia îţi venea să îngenuchi şi să i te închini», — şi cînd în capul tuturor era prefectul judeţului şi Ioniţă Protopopescu, acum reales primar în locul lui Urlăţeanu... Şi chiar dacă ar fi primit să meargă şi să se apere, ce ar fi putut face vorba măsurată, liniştită şi nepărtinitoare a lui Moldoveanu, pusă alături de înflăcărarea deputatului Va­­siliadi, aperătorul ei, (care datora acest serviciu prefectului, în schimbul nevestei, pe care i-o luase cu vre­o trei ani mai nainte) ? Ce­ le-ar fi putut spune Moldoveanu magistraţilor, dintre care cel mai vechiu abia era venit de un an de zile în localitate, cînd tot tîrgul urla împotriva purtării învinuitului? Dar ce? Ştieau şi copii de şase ani, de ce mizerabilul maltratase pe biata tîneră, statornică în virtute... Chiar dacă ar fi primit să meargă să se apere şi dacă Moldoveanu, plin de revoltă, le-ar fi strigat că erau min­

Next