Convorbiri Literare, 1895 (Anul 29, nr. 1-12)
1895-01-01 / nr. 1
1642 oprească mai curend şi să dea generaţiei tinere însărcinarea de a urma opera sa. Atunci mi-am mai zis, că dacă vreodată nu aş găsi eu în posiţia lui Assachi, de sigur n aş opri pînă n’ar fi prea târziu. Sosit-a acel timp ? Cum aş putea fi însumi un drept judecător? Simţesc însă, că în juru-mi altă lume se arată, alte idei se respîndesc, alte aspiraţii încălzesc inimile. Cu satisfacţia datoriei împlinite, căreia nu-i lipseşte un vag sentiment de melancolie, îmi pare că a venit momentul când e bine să las altora ducerea mai departe a unei lucrări începute de generaţia mea. Tuturor acestor tineri autori, care-şi fac drum astăzi le vrem să isbutească a ridica nivelul cultural al Românilor, iar fiecăruia din ei în parte ii doresc să simtă in lucrarea sa aceeaşi mulţămire pe care am avut-o eu în această lungă şi însemnată parte a vieţii mele. Iacob Negruzzi. CĂTRĂ CITITORI