Cotidianul, noiembrie 1992 (Anul 2, nr. 219-243)

1992-11-02 / nr. 219

Declarațiile au primit mereu erate în România, prețurile sunt gloanțe care vin pe la spate Pentru Elțîn problemele militare par să fie prioritare Cerem eliberarea deținuților de la Tiraspol Cinci luni de zile au trecut de la arestarea de către separatiștii din Tiraspol­ a dlui Ilie Ilașcu­, președin­te al kecfiei FFCD Tiraspol. Acuzat de săvîrșirea unor “acte de terorism” împotriva așa-zisei republici moldovenești nistrene, dl Ilie Ilașcu și alți membri ai secției FPCD Tiraspol sînt ținuți în detenție ilegală, suportînd cele mai groaznice chinuri. Prezenta declarație-protest este strigătul disperat al unei conștiințe captive către noi toți, dar în primul rînd către conducerea de la Chișinău care, prin comportamentul ei absolut inexplicabil în această situație, prin faptul că nu a luat nici o atitudine și nici o măsură în vederea eliberării acestor deținuți politici, dă dovadă de un cinism fără margini și acoperă de rușine poate una din cele mai zbuciumate pagini din istoria noastră. Ca și cum nu ea a decretat starea excepțională chemînd populația în apărarea integrității Republicii Moldova. Ca și cum nu tot ea s-a așezat mai apoi la masa tratativelor, ciocnind șampanie cu Smirnov și Elțîn și încheind cu ei acea rușinoasă convenție din 21 iulie 1992. De ce președintele Snegur nu a cerut atunci eliberarea deținuților politi­ci? De ce majoritatea corpului legiuitor a trecut sub tăcere propunerea deputatului A. Baștovoi de a lua în dezbatere la actuala sesiune a parla­mentului problema respectivă? Să înțelegem acest refuz de a trata proble­ma ca pe o incapacitate profesională a organelor noastre de drept? Ca pe o capitulare în fața separatiștilor? Sau ca pe o dorință ascunsă de a-i vedea întemnițați pe toți membrii Mișcării de eliberare națională? Pentru ca să nu ne supraviețuiască numai neputința și rușinea, pentru ca să triumfe dreptatea și legalitatea, pentru ca atît de mult rîvnita stabilitate să se întroneze pe această palmă de pămînt, Frontul Popular Creștin- Democrat cere o intervenție urgentă a factorilor de decizie de la Chișinău și a organismelor internaționale pentru apărarea drepturilor omului în vederea punerii în libertate a deținuților politici: Ilie Ilașcu, Alexandru Leșco, Tudor Petrov, Andrei Ivantoc. 30 octombrie 1992 Frontul Popular Creștin Democrat Citiți în pagina 3 Declarația­ Protest a lui Ilie Ilașcu Noi tarife la transport încet, încet încep să se simtă consecințele scumpirii carburanților. Dacă CFR-ul a mai amînat cu cîteva zile “sentința”, în transportul auto de călători prețurile au început să explodeze. Vă prezentăm cîteva “mostre” semnalate din țară: Sighișoara - Tîrgu-Mureș (56 km) = 400 lei biletul; preț vechi: 200 lei; Hunedoara - Deva (18 km) = 100 lei; preț vechi: 80 lei; Hunedoara - Timișoara (190 km), pînă la 1 octombrie = 475 lei; după această dată - 895 lei (pe CFR un bilet la accelerat costă­­ încă­­ 393 lei). Începînd de marți, 3 noiembrie, și acest tarif va cunoaște “îmbunătățiri” substanțiale. (L.G.) Remember 2 noiembrie (Si Mc. Achindin, Pigasie și Elpidifor) 1816 - Moare Gheorghe Șincai, istoric și filolog român, unul dintre fruntașii Școlii Ardelene (n. 1754). 1854 - Moare Anton Pann, muzician, scriitor și folclorist român (născut la 1794, dintr-o familie aromână din Bulgaria). 1869 - S-a născut poeta română de limbă franceză Iulia Hasdeu (m. 1888). 1873 - S-a născut profesorul Dimitrie Paciurea, primul sculptor român cu viziune monumentală, cunoscut mai ales pentru azi dispărutul ansamblu “Grota Uriașilor” din Parcul Carol I. Silviu Dragomir “Grota Uriașilor" din Parcul Carol I 4 I Anul II / Numărul 219 (384) / Luni 2 noiembrie 1992 • 8 pagini 15 lei Arta de a fi ales președinte în Statele Unite, alegerile prezidențiale au loc la fiecare patru ani. "Procedura este anevoioasă și, probabil, greu de înțeles pentru cetățenii altor țări, însă americanii sunt mîndri de faptul că principiul alegerilor libere dăinuie, fără întrerupere, de peste 200 de ani. Prin amabilitatea Biroului de Presă al Ambasadei SUA , la București, am primit articolul lui Juliet Bruce, “O anatomie a campaniei electorale în vederea alegerilor prezidențiale”, din care spicuim: In ziua de 3 noiembrie 1992 - ziua alegerilor - aproxi­mativ 100 de milioane de americani vor intra în cabinele de vot și vor trage perdeaua în urma lor. Apoi, ei vor hotărî asupra întoarcerii președintelui George Bush la Casa Albă, a înlocuirii acestuia cu oponentul său demo­crat, sau în favoarea unui independent, în această vreme a loialității reduse față de partide, americanii votează mai independent decît oricînd în isto­ria Statelor Unite, hotărârile lor bazîndu-se pe aprecieri asupra măsurii în care candidații vor servi cel mai bine interesele țării, dar și pe cele personale ale alegătorului. La depunerea votului, alegătorul este informat deja despre biografia candidatului, afilierea partinică a acestu­ia, poziția sa față de anumite probleme și felul în care a decurs campania sa electorală - anume, cît de bine a reușit să-și comunice vederile, cum s-a comportat față de presă, cum a înfruntat greutățile ivite. Dar importanța cea mai mare, spun analiștii, o are părerea subiectivă a alegătorilor față de candidat, respectiv măsura în care acesta a reușit să-și construiască o “aură a competenței” care să inspire încredere alegătorilor și să cîștige sprijinul lor. Pentru a cîștiga această încredere, candidații la președinție ai celor două partide mari vor fi cheltuit pînă în ziua alegerilor peste 200 de milioane de dolari, dintre care aproximativ 92 de milioane provin din fondul fede­ral de alegeri. Ei vor fi călătorit cam 1,6 milioane de kilo­metri, formînd coaliții între grupurile de interese și cîștigînd, de-a lungul unei perioade de doi-trei ani, spri­jinul a cît mai mulți alegători, ei vor fi organizat adevărate armate de consilieri, strategi, experți în sondaje de opinie publică, acumulatori de donații bănești, scriitori de cuvîntări, specialiști în mass-media și apeluri trimise prin poștă, ajutoare pentru relațiile cu presa, agitatori, o echipă care îl urmează în călătorii și sute de mii de asis­tenți voluntari. “Plănuirea unei campanii politice este echivalentul plănuirii unei bătălii”, spune expertul Stephen Fless de la Brookings Institution din Washington. “Cuvîntul-cheie este strategia”, adaugă el. Campania electorală începe oficial cu alegerile preli­minare statale, anume în luna februarie a anului în care au loc alegerile (acesta fiind un proces prin care sunt selecționați pretendenții la candidatura unui partid anume și care este acordată apoi unuia dintre ei în cadrul convenției naționale a acelui partid, care are loc în vară). David Chagall, autorul lucrării “The New King­makers”, declară că scopul unei campanii electorale nu este rezolvarea problemelor națiunii, ci mai curînd mode­larea concepției alegătorilor. “Sondajele de opinie publică ne arată că oamenii votează oameni, nu tematici” spune Joe Napolitan. (continuare în pagina 4) Mapa roșie a rușilor Irina Negrea Cu cîtva timp în urmă am infor­mat cititorii “Cotidianului” în legătură cu faptul că Moscova și-a făcut publică intenția de a dezvălui noi documente legate de Pactul Ribbentrop-Molotov. Așadar, vineri, 30 octombrie a.c., în cadrul unei conferințe de presă, istoricul Dmitri Volkogonov, consilier în problemele apărării al președintelui Rusiei, a prezentat documentele originale ale Pactului menționat, precum și alte cîteva înțelegeri germano-sovietice, a căror exis­tență a fost negată de Kremlin, timp de decenii. Observînd faptul că cele nouă documente, grupate in­ dosarul strict secret nr. 304 al Comitetului Central al PCUS, nu sunt deloc îngălbenite, Volkogonov a declarat: “Explicația este simplă, pentru că documentele au văzut extrem de rar lumina zilei”. Dintre toate documentele conținute în dosarul cu coperte roșii cel mai mare interes îl prezintă originalul protocolului secret al Pactului, de la 23 august 1939. Documentul respectiv, redactat în germană și rusă, parafat cu ceară roșie, poartă semnăturile lui Molotov (comisarul sovietic pentru afacerile externe) și a lui Ribbentrop (ministrul de externe al celui de-al III-lea Reich). Clauza secretă din acest protocol a deschis calea anexării părții de răsărit a Poloniei și, toto­dată, a statelor baltice de către URSS, iar pentru România a pecetluit desprinderea din trupul țării a Basarabiei, pînă la Marea Neagră, și a Bucovinei de Nord. Dosarul cu coperte roșii mai conține următoarele documente: Acordul sovieto-nazist de coope­rare între Gestapo și NKVD. Actul din 10 ianuarie 1941, prin care Germania nazistă renunța la reven­dicarea ei teritorială asupra unei regiuni a Lituaniei, în schimbul sumei de 31 milioane de mărci, ce urma să fie achitată în decurs de două luni, o hartă cu denumirile germane ale Poloniei și ale statelor baltice, dinainte de război, pre­­zentînd linia roșie de împărțire a sferelor de influență germană și sovietică. Istoricul Aleksandr Iakovlev, cel care, la sfîrșitul anilor ‘80, a condus comisia parlamentară de examinare a Pactului,­ prezent și el la conferința de presă menționată, a declarat: “Chiar și după declan­șarea perestroikăi, oficialitățile comitetului central sovietic se jurau că documentele nu există”. Istoricii Volkogonov și Iakovlev au refuzat să comenteze asupra posi­bilității ca Gorbaciov să fi știut adevărul complet despre Pactul Ribbentrop-Molotov, nefiind de acord cu insinuările unor ziariști cu privire la faptul că publicarea documentelor secrete sovieto­­germane ar urmări discreditarea fostului lider sovietic. Au trecut, luînd cu ei încă multe din melodiile ce ni le-ar fi putut dărui vocea lor care ne-a însoțit permanent în anevoiosul drum al regăsirii de sine. Dispariția fizică a acestor doi crini din modestul buchet al talen­telor noastre muzicale ne-a regășit sufletele și ne-a copleșit inimile de durere. * A rămas vocea lor nepieritoare ca o replică dată destinului nemi­los, voce pe care ori de câte ori o vom asculta ne vom aminti cu dor și drag de cei care au fost și au rămas două mari sărbători ale sufletului românesc: DOINA și ION. Sîntem alături cu gîndul și compasiunea de rudele, prietenii și apropiații defuncților. Frontul Popular Creștin Democrat Redacția Săptămînalului "Țara" Unul dintre documentele secrete ale Pactului Ribbentrop- Molotov, aflate în arhivele Kremlinului Regretații Doina și Ion Aldea Teodorovici au trecut în neființă subit și prematur Doina și Ion Aldea Teodorovici. I Noi evoluții în fosta Iugoslavie Conține suplimentul Moscova a sistat evacuarea trupelor din țările baltice Rusia își continuă atitudinile contradictorii, emițînd deciziile pe principiul “una caldă, una rece”. La 24 de ore după ce ultimele trupe rusești au părăsit Polonia, Boris Elțîn a semnat un decret (joi,,29 octombrie a.c.), prin care se suspendă retra­gerea trupelor Federației Ruse de pe teritoriul Lituaniei, Letoniei și Estoniei, măsură ce a creat îngrijo­rare și nedumerire nu numai la nivelul celor trei țări baltice. Apreciind hotărîrea președintelui Elțîn ca pe o reconsiderare unilate­rală a acordului semnat la 8 septem­brie 1992, între Lituania și Rusia, Ceslovas Stankiavicius, vicepreșe­dintele Parlamentului lituanian, a afirmat vineri seara, la postul național de televiziune de la Vilnius, că semnarea acestui decret nu este întîmplătoare în această perioadă. Vitali Ciurkin, ministrul adjunct de externe al Rusiei, într-o declarație acordată postului de radio BBC, a motivat această măsură astfel: “Avem dificultăți în asigurarea aprovizionării trupelor de acolo, avem unele probleme financiare, datorate introducerii noilor monede naționale în aceste țări, avem proble­me legate de asigurarea de locuințe pentru acești militari și, în plus, sîntem dezamăgiți de faptul că nu am primit răspunsul internațional așteptat pentru acest efort”. La rîndul său, Boris Gromov, ministrul adjunct rus al apărării, a declarat că hotărîrea lui Elțin nu poate fi calificată drept o presiune asupra țărilor baltice, deși, după părerea sa, ar fi nevoie de o asemenea presiune. După părerea sa, conducerea politică din aceste țări a adoptat măsuri drastice împotriva militarilor ruși. în Letonia, sistarea evacuării trupelor rusești a fost apre­ciată drept o încălcare a Acordului de la Helsinki, urmînd a se redacta un apel către Consiliul de Securitate al ONU. Președintele eston, Lennart Merri, a afirmat că decizia lui Boris Elțîn violează angajamentele asumate de Rusia, instabilitatea politicii Kremlinului constituind o amenințare la adresa întregii Europe. Liderul Parlamentului lituanian, Vitautas Landsbergis, a lăsat să se înțeleagă că hotărîrea conducerii Rusiei a fost influențată de rezul­tatele primului tur al alegerilor legislative, în care, după cum se știe, victoria a fost obținută de fostul lider al partidului comunist din Lituania, a cărui poziție privind evacuarea trupelor coincide cu poziția Rusiei. Potrivit Televiziunii “Ostankino”, militarii din NATO consideră că trupele trebuie evacuate în conformi­tate cu graficul stabilit. I.N. Soldații ruși din imagine, aparținînd Diviziei 107 a trupelor dislocate la Vilnius, se pregăteau de retragere, dar scriseseră pe vagon: “Domnilor, ne vom întoarce!” “Mi-e frică de tăcerea celorlalți” Cristian Răuțu “Democrația se sinucide dacă se stă cu brațele încrucișate și se spune că fiecare face ce vrea”, a declarat rabinul-șef al României, dl Moses Rosen, într-o conferință de presă organizată la Templul “Coral” din București. Subiectul conferinței l-au consti­tuit numeroasele articole antisemite apărute în presa românească, în special în publicațiile “Europa” și “România Mare”. Desigur, pe această temă s-a discutat foarte mult pînă acum, dar, de data aceas­ta, s-a dezbătut un­ aspect deosebit și­ anume, lipsa oricărei protecții reale din partea legii împotriva manifestărilor antisemite. După apariția primelor numere a celor­­ două publicații menționate mai sus și care s-au remarcat prin articole extremiste, antisemite, în mai 1991, dl Moses Rosen înaintează în numele Federației Comunității Evreiești din România o acțiune penală la Procuratura României. Abia după un an, la 4 mai 1992, sosește răspunsul (negativ). Printr-o rezoluție, se dispunea neînceperea urmăririi penale, deoarece nu există text de lege, deși art. 317 din Codul Penal putea foarte bine să fie apli­cat. (continuare în pagina 2) S-au stins din viață doi soli ai reîntregirii neamului nostru Motto. Dar destrupați se-ntorc pe dată Încorporîndu-se în cruci în Basarabia furată De saltimbanci și mameluci Doina și Ion Aldea Teodo­rovici, soli ai reîntregirii neamu­lui românesc, decedați în tragi­cul accident de vineri, “și-au luat rămas-bun”, duminică, 1 noiembrie (!), de la București, orașul pe care și l-au dorit să le redevină capitală. La ora 7 dimineața, la IMS Mina Minovici, părintele Nicolae Buga, de la Biserica Visarion, a oficiat o slujbă religioasă, în jurul orei 8.00, corpurile neînsuflețite ale celor doi “aezi ai românilor din Chișinău” au fost aduse la ambasada Repu­blicii Moldova, pe Aleea Alexandru, unde domnea o atmosferă de jale. Printre cei îndoliați, i-am recunoscut pe frații lui Ion Aldea Teodorovici, Andrei și Petre, Nicolae Alifantis, Carmen Antal- Păunescu, Gavrilă Copil și Valentin Nanu (Asociația “Pro Basarabia și Bucovina”), mem­bri ai ambasadei, precum și alți prieteni din București și Chișinău ai celor dispăruți, erau prezenți la această dureroasă despărțire: înainte de plecarea spre Chișinău a cortegiului funerar, s-a ținut o slujbă religioasă în fața ambasadei, iar un ultim omagiu a fost adus de către dl profesor Corneliu Antonovici Simil (“Pro Basarabia și Buco­vina”). La organizarea și desfășu­rarea protocolului funerar, și-au adus contribuția Președinția și Guvernul României (delegat de ministru I.A.Stoica), Asociațiile “București-Chișinău” și “Pro Basarabia și Bucovina”, precum și familia poetului Adrian Pău­­nescu. Pînă la punctul vamal Albița, coloana celor șapte mașini a beneficiat de antemergătoare din partea Poliției. La Albița, convoiul funerar a fost preluat de dl Mihai Platon, șeful Comisiei guvernamentale din Chișinău, însărcinate cu organizarea funeraliilor. Lucian Gheorghiu Soții Aldea Teodorovici s-au mutat în sufletele noastre Doina și Ioan, v-ați înălțat dintre milioanele de români din capti­vitate, de pe malul răsăritean al Prutului, ca un strigăt de ajutor către Mama-Țară. Mesajul din cîntecele voastre a fost auzit de la Satu Mare la Cernăuți, de la București la Chișinău și de la Timișoara la Cetatea Albă. Nu există nici o îndoială că nobilul vostru vis, care este deopotrivă al tuturor românilor, va fi împlinit. Bunul Dumnezeu să dea odihnă sufletelor voastre. Veți fi prezenți în lumi­na ochilor noștri și în inimile noastre, la marele praznic al reîntregirii teritoriale a României, cînd rona adîncă din interiorul țării, granița de pe Prut, se va cicatriza, prin reintegrarea Bucovinei de Nord și a Basarabiei în trupul României, de unde au fost smulse, în mod abuziv, prin Tratatul Ribbentrop-Molotov. Gheorghe Gavrilă Copil Președintele Societății Culturale "București-Chișinău" t

Next