Cotidianul, iulie 1994 (Anul 4, nr. 159-176)

1994-07-09 / nr. 159

r TIDIANUL a [ ian­at £ in iiiiiiim í­a­n­ja ii ii i­r— j­aaí Big Apple nu e un calculator Șaisprezece milioane de emigranți au trecut prin insula Ellis între 1892 și 1954, fericiți că au ajuns în Lumea Nouă. Simbol al istoriei americane proclamat ca atare mica insulă situată în sudul New York-ului a fost cel mai celebr centru de triere al emigranților din lume. De 40 de ani încoace, celor ce voiau să “rămână” în SUA le era suficient să traverseze aeropor­tul, fie el J.F. Kennedy, spre oficiul de emi­grare. Celor scăpați din Estul comunist, cel puțin, intrarea în Statele Unite le era ca și garantată. O dată cu căderea Zidului Berlinului porțile emigrației spre Pământul Făgăduinței s-au închis treptat, astăzi toate căile de acces spre SUA fiind bine păzite. Am survolat Statuia Libertății și insula Ellis aproape cu o jumătate de oră înainte de a căpăta permisiunea de a ateriza la J.F. Kennedy, New York. Deși într-un zbor aniversar (20 de ani de la prima traversare a Atlanticului cu aeronavele TAROM) n-am fost privilegiați de turnul de control. De altfel, ghinioanele s-au ținut lanț, întâi pasagerii sârbi pe care trebuia să-i luăm de la Timișoara au întârziat, apoi am staționat două ore la Boston, deoarece New York-ul era în furtună. Cu noi au fost întârziate și cursele British Airways, Aeroflot, Swiss Air, astfel încât, o dată debarcați, am făcut o coadă la vizarea pașapoartelor mai ceva ca odinioară ardelenii în insula Ellis. După 18 ore de drum eram, în fine, în pat, într-un hotel pe Broadway, la “Edison”. Dar cine­­ credeți că a putut să doarmă? Un club de noapte cu exclusivitate masculină abia își deschidea porțile, la sub­solul clădirii de lângă hotel iar afluența era atât de mare, încât am auzit mașinile poliției. Pe fe­reastră zăream vârful luminat al Turnului Chrysler și parțial două teatre. Așa cum aveam să descopăr a doua zi, eram în Manhattan, în cartierul teatrelor. Și tot a doua zi m-am rătăcit pri­ma dată în New York, dar numai de grup. Aveam la mine (prin curtoazia TAROM- ului) două colecții ale “Cotidianului” (cam 88 de kilograme), pe care vroiam să le donez Bibliotecii Congresului și Catedrei Românești “Ion Rațiu” de la Georgetown University, ambele la Washington. Un pri­eten de la “Freedom Forum Foundation” mi-a făcut legătura cu propria mea ambasadă. Dna Ieronim a fost surprinsă, probabil, să-mi audă vocea (din New York) prin cabinetul washingtonez al americanului. Mărturisesc că și eu am fost șocată de claritatea comunicării prin inter­mediari la zeci de mii de kilometri distanță. Oricum, am obținut sprijinul ambasadei pentru transport, după care am plecat feri­cită la hoinărit prin Big Apple. Ca un făcut, toate reclamele vorbeau de un mare târg de calculatoare. Apple Macintosh în Big Apple! M-am simțit o clipă din nou în copilărie, pe un bac spre plaje, dimineața: “La Mamaia cu mamaia!”. Pe Bulevardul 42 am văzut un oficiu poștal și am întrebat din curiozitate cât mă costă expedierea colecțiilor de ziare până la Washington. Și nefiind foarte scump, am purces la odiseea transportării jurnalelor de la hotel la poștă. Toate au trecut cu bine și seara am fost oaspeții Misiunii Permanente Române pe lângă Națiunile Unite, unde TAROM-ul și-a aniversat cei 20 de ani de deschidere spre Lumea Liberă. Oficialități de la Bo­eing, câțiva români americani fideli amba­sadei, tot personalul TAROM prezent la New York, noi ziariștii și alte personalități din țară cu interese în compania noastră de zbor, apoi rătăcite în alte măști aceeași piesă madame Valmy, Sandra Pralong și Anda Onesa au fost prezente și prezenți la aniversară. La sfârșitul banchetului a apărut recent botezatul ambasador în apele de peste Atlantic, Mihai Botez. “Cei din Ministerul de Externe nu-s buni că sunt de pe vremea lui Ceaușescu. De mine nu vă place. Și atunci pe cine vreți?”, m-a între­bat direct Excelența Sa. Mi-am revenit cu greu după acest violent atac, dar­ suficient de repede încât să mărturisesc candid: “Când v-am atacat în «Cotidianul» vizați funcția de prim-ministru. Pentru cea de ambasador sunteți foarte potrivit”. O plimbare cu vaporul companiei “Circle Line” în jurul Manhattan-ului și una pe jos de la Wall Street la Central Park, la muzeele “Metropolitan” și “Guggenheim” mi-au schimbat gustul și mi-au tocit spiritul polemic; totul era la superlativ. New York, New York! Doina Bâscă Din Times Square se pleacă în tururi de Manhattan la fiecare oră Peter Ehrenwald, citind “Cotidianul” la aniversară Șefii Agenției TAROM de la New York Cineva de la “The New York Ti­mes” mi-a dat ziarul de vineri, joi E. S. Mihai Botez dând mâna cu Radu Bogdan o frumoasă româncă cu soțul și dir.gen.adj. Răcaru w jig" 4pr WWW ătfmîka Kimmâtfăm La San Francisco să vedem victoria României Duminică, 10 iulie 1994, la San Francisco, are loc partida România - Suedia, marea bătălie balcano-nordică pe frontul american. Totul este secret acum în rândul celor două competitoare. Nimeni nu știe dacă fotbaliștii se mai culcă cu nevestele până după marele meci, nimeni nu știe ce mai scornește FIFA pentru a opri drumul echipelor “mici” spre finală, nimeni nu știe dacă Iordănescu joacă cu Selymes sau cu Dorinel Munteanu, nimeni nu știe dacă Michael Douglas, care colinda pe timpuri “Străzile din San Francisco” va fi prezent pe Stanford Stadium, nimeni nu știe dacă Jack Killian va comenta întâl­nirea la “Telefonul de la miezul nopții”. Știm doar că vrem ca România să ajungă în semifinalele Cupei Mondiale. Știm că avem o echipă superbă, cu un antrenor extraordinar, cu un secund de “gașcă”, cu niște doctori meseriași, cu un ofițer de presă mai rău la suflet decât un tablogiu de milițian - n-o să-i iert nemernicia de a ne fi tăiat de pe lista acreditărilor cât o mai avea zile pe lumea asta­­ cu o federație peste care a dat norocul unei generații fantastice de fotbaliști. După ce n-o mai fi Hagi­u Co­­alde Mircea cel tânăr o să dea vina pe schimbul de generații și va cere să fie lăsat în funcție cel puțin cât Mircea cel Bătrân, nu, nu la marele domnitor m-am referit ci la Mircea Angelescu, care domnește în fot­bal de mai mult de 25 de ani. Deci, dacă dați o fugă până la­ San Francisco - un bilet la negru a ajuns cam 350$, dar în lipsă de spectatori, organiza­torii mai dau bilete gratis și la intrare­­ ar fi bine să vă plimbați cu tramvaiul, să-i spuneți lui Killian că dacă titlul va fi cuce­rit de România o să cereți azil politic în SUA, pentru că cei 125.000$ promiși fiecărui jucător îl vor lăsa pe Văcăroiu și pe bunicul său Iliescu fără protecție socială. Și, deci, dacă Văcăroiu va rămâne fără bani, ce să mai spună un om obișnuit ca noi. Partida are loc pe Stanford Stadium aflat la 10 km de Frisco - așa spun ameri­canii la San Francisco -, și mai mult ca si­gur că cele 86.019 de locuri vor fi ocupate. Mai ales de către americani, care acum, de când România a bătut trei sferturi din America - a mai rămas Brazilia - știu cam pe unde se află țara lui Hagi. Hai, România! Mihai Ștaub Ce-ar fi să faceți... prăjitură cu vișine Se unge tava cu o jumătate de pachet de margarină și se pre­sară cu 100 - 200 grame biscuiți mă­cinați. Se pun vișinele (fără sâmburi) peste blat și se adaugă dea­supra 3 ouă frecate cu 9 linguri de zahăr și coajă de lămâie, o jumătate de pachet de praf de copt stins cu oțet, 9 linguri ulei și 10 linguri făină. M. U. CffPRifixicin­a Lui PAGINA 2 PRESOPUNCTURA Ochii Zonele lor de reflex cores­pund numărului 8; pe talpa piciorului stâng este acționat ochiul drept, iar pe cea a picioru­lui drept este acționat ochiul stâng. Tulburări: inflamații purulente ale pleoapelor; conjunctivită; inflamația sacului lacrimal; stra­bism (disfuncții ale musculaturii oculare - în special la nou­­născuți); cataractă (opacifierea cristalinului); glaucom (hiperten­siune oculară, care conduce la­ scleroza rinichilor); miopie; hipermetropie. Ședințele de masaj zilnice au o durată între 10 și 20 de minute. Perseverați, gândin­­du-vă că afecțiunea cu cât este mai veche cu atât mai greu se vindecă. Cea mai îndelungată căsătorie: 73 de ani Soții Dumitru și Lara Vasile au intrat, la data de 3 februarie 1994, în cel de-al 73-lea an de căsnicie. Domnul Dumitru Vasile s-a născut la 3.06.1895, iar soția sa la 17.12.1900. Căsătoria celor doi s-a celebrat la 3.02.1921, în comuna Horia, județul Constanța. Actualmente, cei doi locuiesc la Constanța. (Sorin Spiru) Vreți să fiți în formă? Gimnastica acestui deceniu adoptă cele mai blânde forme de menținere a siluetei Ce este sportul de întreținere în anii ‘90 pentru francezi și americani? Nimic mai simplu decât un dulce bun rămas unor forme de gimnastică consacrate în anii ’80 - joggingul își, bineînțeles, aero­bicul. Nu este o modă oarecare, ci o tre­cere treptată spre forme mult mai blânde de gimnastică și întreținere a siluetei - talasoterapia, mersul pe bicicletă, plimbările în aer liber, tai-chi-chuan­­ul... Ei, asta-i bună (veți spune), astea-s lucruri vechi de când lumea! Și, totuși, hai să privim un pic la franțuzoaice. Oare de ce arată atât de bine? O tânără (de 45 de ani) brunetă, înaltă, suplă plonjează cu o plăcere infinită într-o piscină din Paris. Denise este psiholog, este celibatară și întotdeauna a avut o grijă deosebită pentru linia elegantă a siluetei. Mărturisește că talasoterapia a devenit pentru ea un fel de drog, pentru reglarea ritmului său biologic. De două ori pe săptămână, marțea și joia, spre sfârșitul zilei, ea își rezervă o singură oră de bazin. Până nu demult, Denise practica aerobicul, această formă de gimnastică debarcată din SUA, prin anii ’80, în Franța și apoi în întreaga Europă. Acum, aerobicul este o gimnastică depășită, la fel ca toate salturile și tremolurile spasmodice ale celor ce se chinuiau să slăbească (și se chinuie în continuare, treaba lor, îi privește!) în săli supraaglomerate, lipsite de aer condiționat și într-o căldură înă­bușitoare. Casetele video cu numere garantate de slăbit din gimnastica aero­bică au fost o adevărată lovitură dată de Jane Fonda, Victoria Principal, Raquel Welch, la concurență cu hit-urile unor cântăreți celebri. Tot prin anii ’70 erau la modă tenisul și golful. Dacă vă plac aceste sporturi, practicați-le în continuare, dar noi încercăm să vă împărtășim și alte forme, mult mai blânde, de gimnastică a corpu­lui. în anii ‘80 era venerată “defularea” organizată pe stadion sau în sălile dotate cu cele mai sofisticate aparate de gim­nastică (ca în Dallas­). Dar anii ‘90 sunt ani de criză generală în întreaga lume. Acum ne-am hotărit, în sfârșit, să nu ne mai batem cu propriul nostru corp, să «ți nu-i mai torturăm! începem să renunțăm­­ și la jogging-ul practicat mecanic și obositor pe macadam, până la disperare, pentru a ne debarasa de acea nesuferită centură abdominală de grăsime! Francezii ne recomandă o simplă plim­bare pe bicicletă, la sfârșit de săptămână, cu nasul în vânt, aplecați pe ghidon și dând cu tifla civilizației urbane - adio metrou, adio birou, adio trafic aglomerat și gaze de eșapament! Da, veți spune, dar starurile, care se străduiesc să-și compună acel “look” formidabil, acea etichetă lipită de numele lor și care reprezintă pe undeva primul pas spre reușita profesională? Bine, dacă vreți să arătați ca un star, asigurați-vă din timp un loc într-o clin­ică de combatere a obezității și câteva zeci de mii de dolari pentru lifting, retușarea nasului, gurii, pleoapelor, implantarea de silicon sau colagen în sâni etc. Francezii și americanii ne asigură că s-a terminat cu dictatura mușchilor! (îi uitasem pe bărbați­­ dacă vă place cul­turismul, vă dorim sincer să obțineți musculatura lui Stallone sau Van Damme). Se redescoperă plăcerea de a plonja în mare sau într-un bazin (cu apă curată, nu cu broaște, șerpi și alge, ca la noi!) sau plonjatul submarin. Apoi, foarte mulți francezi adoră să participe la cursurile de dans ritmic, jazz modern, salsa, tango sau orice dans de salon,­­ după preferință! Starul starurilor în materie de menținere a formei rămâne însă talasoterapia - o cură antistres, pen­tru slăbit, deconectare și pentru fru­musețe. Cornelia Voica

Next