Cotidianul, septembrie 1995 (Anul 5, nr. 204-229)

1995-09-01 / nr. 204

OPINIA Sindromul asediatului (II) Mihai Creangă Am înșirat ieri câteva scenarii catastrofice, prezentate pe larg în diferite ziare și reviste românești numai în ulti­ma lună. Toate pretind că o nouă cortină, de fier sau de catifea, va despărți Europa pe “falsa” catolicism-ortodoxie și va trunchia România, abandonând-o Rusiei. Pentru a da credibilitate acestor sumbre proiecții - menite să întrețină mentalitatea de veșnic asediat a românului - sunt amestecate de­ a valma secretele întâlnirii de la Malta dintre Bush și Gorbaciov, pactul secret Kohl-Gorbaciov (Elțîn), rezultatele dezmembrării fostei Iugoslavii dar și ale despărțirii Cehiei și Slovaciei, “acțiunile din umbră” ale Papei și ale Cavalerilor de Malta, totul într-un soi indigest preparat după rețete demne cel mult de fantezia lui Pavel Coruț, despre care se știe unde a învățat “arta culinară” a intoxicării informaționale. Toate aceste scenarii au ca miez prăpăstioasa teorie a compotului internațional împotriva României. Dacă observăm că, de regulă, prin ele este culpabilizat Occidentul și, în mod particular, Ungaria­­ putem deduce lesne care este sursa interesată în răspândirea lor. Revenind la singura analiză serioasă, consacrată doar unei “felii” a temei despre care vorbim, “Jocul cu hărțile - o întreprindere riscantă”, merită să redăm concluziile autoarei, dr. Elena Zamfirescu: “statele se autodefinesc prin opțiunile lor de politică internă și externă, nu prin confesiunea religioasă dominantă; compatibilitatea cu instituțiile occidentale nu se deduce aprioric din tradițiile cultural-religioase, ci se stabilește concret, pe baza performanțelor fiecărui stat în parte; (...) buna vecinătate și cooperarea dintre statele care aspiră la integrare sunt o condiție sine qua non pentru atingerea unui atare obiec­tiv”. Desigur, aceste considerații de bun simț nu sunt atât de “atractive” ca elucubrațiile cu iz catastrofic. Dar abia pe acest teren­­ al competitivității deschise, al performanțelor obținute pe calea democrației fără retușuri “originale” și pe calea redresării economice - României i se conferă fireas­ca demnitate și statura unui stat modern, în vreme ce autorii (răspânditorii) unor proiecte strategice pe cât de alarmiste pe atât de fanteziste, deși par animați de un sincer patriotism, rezervă de fapt României un statut indemn, de “țărișoară” aflată la cheremul marilor puteri și destinată să rămână sub pulpana Rusiei. Abia dacă românii s-ar abandona mentalității de asediat, abia atunci șansele integrării noastre în Europa ar putea fi compro­mise, în fapt, sindromul asediatului, sub semnul căruia a debutat Puterea Sovietelor, a fost exportat o dată cu comunismul și a ajuns la paroxism prin național-comu­­nism. Cetatea totală nu putea să-și exercite forța devasta­toare decât sub stare de asediu permanent. Marile primejdii pentru România de astăzi nu vin dinspre fantezistele planuri clocite în dubioase incubatoare. Lipsa de orizont a reformei economice și lentoarea cu care se petrec schimbările structurale în societatea românească, ambiguitățile stranii ce caracterizează deciziile politice la vârf, formele monstruoase de corupție și suficiența mulțumită a guvernanților, legiferarea unor nedreptăți, subordonarea Justiției, repetatele încălcări ale drepturilor omului și respingerea istorică a oricăror inițiative ale minorității maghiare - iată doar o parte dintre marile pri­mejdii care amenință România. Pe scurt, cazul primarului Constantin Tutunaru și primele procese de presă în orga­nizarea puterii politice ar trebui să ne îngrijoreze de mii de ori mai mult decât oricare plan cu Habsburgi și Cavaleri de Malta. Forme fără fond Conferințele de presă ca și purtătorul de cuvânt sunt instituții care aparțin, fără,doar și poate, lumii civilizate. Prin ele poporul este în dialog constant cu repre­zentanții săi. Intr-o societate în care instituțiile dialogului func­ționează normal, minciuna își face loc mai greu. Dialogul direct și responsabil înlătură unul din elementele de bază ale nesigu­ranței: zvonurile. După decembrie ‘89, societatea românească a preluat aceste prac­tici cu rapiditate. Asistăm mereu la conferințe de presă și ne con­fruntăm cu purtătorii de cuvânt ai stăpânirii, așa că la prima vedere s-ar zice că am intrat în rând cu lumea. Numai că, pentru a avea dialog util este nevoie ca el să se bazeze pe realități. Dacă în loc de adevăr se spun minciuni, dialogul nu mai este util, nici măcar inutil, ci de-a dreptul dăunător. Am audiat de curând conferință de presă a Guvernului. o Să dai cu tunul și nu se găsești nici un cusur. Am putea crede că un asemenea Guvern fără prihană n-a avut România niciodată. Să existe o criză a grâului? De unde? Totul este propagandă preelectorală, prin care Opoziția vrea să compromită Guvernul. Este posibil să avem o criză a florii-soarelui și a porum­bului? Nicidecum! Totul este asi­gurat și se desfășoară potrivit prevederilor de plan. Nu func­ționează cum trebuie mecanismele zahărului? Ar mai fi poate ceva “rămâneri în urmă”, dar și acolo Guvernul a făcut și a­dres! Va fi schimbat de Tabără? Cum să fie schimbat, când el are o recoltă atât de bogată? Și nu este adevărat că ROMCEREAL-ul n-a vrut să cumpere grâul de la țărani! Cât despre încălcarea embargoului pe Dunăre, totul este o invenție, ca să ne strice imaginea în lume. Cisternele și bidoanele din clisură, apărute recent pe micile ecrane, trebuie să fi fost montate în studio, de dl Petre Mihai Băcanu. A pierdut dl Hrebenciuc o mapă? Nici vorbă de așa ceva. Și “cine are ceva cu mine să iasă în față bărbătește”! Dl Hrebenciuc putea să ne răspundă măcar cum se spunea, pe timpuri, la Radio Erevan. Da, este adevărat, dar nu era o mapă ci un mapamond și nu l-am pierdut ci l-am găsit, așa că mă pot juca cu el precum Chaplin în “Dictatorul”. Dar domnia sa ne spune, fără să clipească: Nu este nimic adevărat! Se spune că pentru a avea efectul dorit, minciuna trebuie să fie rostită cu toată convingerea. Dacă minți cu șovăire, n-ai nici o șansă. Toate acestea ne amintesc de societatea socialistă a lui Ceau­­șescu. Când auzeai rapoartele la congres - pe atunci nu se purtau conferințele de presă - îți creștea inima de bucurie, dar când te așezai la masă găseai în farfurie salamul cu soia și cele 6 ouă pe lună, cumpărate pe bază de buletin de identitate. Când­ îl auzim astăzi pe dl Văcăroiu ai zice că i-am întrecut pe unguri, pe polonezi, ba și pe cehi. S-a stopat inflația, dar laptele a sărit de la 3 la 500 de lei. S-a scumpit și pâinea, deși dl Tabără ne-a asigurat că nu se va scumpi. Azi primim asigurări că nu se va scumpi uleiul... Am pri­mit de atâtea ori asigurări că nu se va scumpi benzina. Ascultându-i pe mai marii noștri bravi, în con­ferințele lor de presă încântătoare, ne dăm seama că de fapt am importat o formă fără fond. Con­ferințe de presă da, dar fondul ră­mâne de minciună și așa va fi până când electoratul român se va hotărî să renunțe, la fețele comuniste, care poate că nici nu mai știu să deose­bească adevărul de minciună. N. Burghelea PD are rezerve cu privire la reconcilierea cu Ungaria La 55 de ani de la Diktatul de la Viena, o reconciliere între România și Ungaria - asemenea celei franco-germane - este privită cu rezerve de Adrian Severin. Șansele unei astfel de întreprinderi, în opinia liderului PD, sunt diminuate de faptul că exact cei care lansează mesaje de reconciliere internațională nu fac nimic pentru concilierea internă. In aceste condiții­­ este de părere dl Severin­­, chiar dacă intențiile sunt sincere, credibilitatea României pe plan extern are de suferit. (Corina Zaharia) Rechiniada Zilele trecute ne-au fost oferite trei imagini ale palierelor vieții românești actuale. Una, trandafirie, conformă cu simbolul electoral pedescrist, celelalte două de un cenușiu ce trimite la deznădejde. Imaginile aparțin recentului bilanț guvernamental, cu accente pe “victoriile” repur­tate. Scrisorii academicianului N. N. Constantinescu si Raportului PNUD. Bilanțul “victoriilor” afirmă" că economia este în redresare, inflația în scădere, iar nivelul de trai în creștere vizibilă și constantă. Afirmațiile se afla într-un contrast violent cu buzunarele majorității cetățenilor obligați să facă față prețurilor și sărăciei. Scrisoarea acad. N. N. Constantinescu către președin­tele Iliescu, premierul Văcăroiu, președinții Camerei și Senatului și guvernatorului BNR, de pe poziții nepartizane politic, critică blocajul financiar. Acesta e văzut “ca un adevărat flagel al economiei românești, având consecințe dezastruoase asupra proceselor economice”. Amplificarea lui s-a datorat și “plații impozitului pe profit în baza Ordonanței nr. 70/1994 pentru livrările de produse și servicii neîncasate, majorate cu influențele inflației”. Absurditatea impozitului pe veniturile neincasate face inutil orice comentariu. Scrisoarea atrage atenția asupra urgenței “relansării producției și investițiilor în ritmuri susținute” atât pentru binele țării, cât și pentru garantarea unei bune platforme a negocierilor cerute de aderarea la UE. Scrisoarea are în vedere reali­tatea devastată de toate măsurile ce­ au lovit economia: Costel Ionescu procesul de privatizare și restructurare, în ultimă instanță reforma. Avertismentul dat obligă să fie citat: “Cu creșterile anuale ale economiei prevăzute de Guvern ne-ar trebui decenii pentru a înfăptui condițiile de integrare. Cu o economie blocată, cu greu se va ajunge chiar și la nivelul producției din 1989". Viitor sumbru, presimțit mai cu seamă de cei cu buzunarele goale. Viitor conve­nabil pentru toți profitorii tranziției, ca și pentru func­ționara din uzina în care, în lipsă de activitate, își umple orele plic­tiselii croșetând. Raportul PNUD, pe baza a trei elemente - siguranța de viață la naștere, nivelul de educație și Produsul Intern Brut pe locuitor­­ situează România pe locul 98 în lume. După Albania, Moldova și Bulgaria. Adică, pe ultimul loc în Europa. Așa de mult ne-am învățat cu acest loc în deceniile trecute, încât guvernanții nu vor cu nici un preț să-l părăsim! Ce nu spune scrisoarea acad. N.N. Constantinescu, dar știe toată lumea, se află în eseul lui Ulm Spineanu, publicat în “România liberă” din 26 august a.c.: “Este nevoie... să existe democrație și competiție politică adevărată, pentru că atunci și economia și finanțele vor merge bine. Altcumva, cine are puterea nu are nevoia și interesul să deschidă libertățile și economia competiției adevărate, ci doar prioritar să fure proprietatea asupra economiei și finanțelor”. Imaginea furtului, pe fondul de corupție fără corupți și al sistemelor mafiote, este una din largul mării, asupra bancului de pești, ca și asupra naufragiatului fără apărare, se năpustesc rechinii! Rechiniada parazitează statul, economia, piața, legile, inițiativele, competențele și dă întâietate sistemului de relații, mediocrizării vieții, în profitul exclusiv al celor îmbogățiți rapid, sălbatic, necruțător! Un singur exemplu privind locurile de week-end este de ajuns: Poiana Țapului, în locurile numite Zamora și Piatra Arsă. Zeci de vile, de palate, au fost ridicate în ultimii ani pe sute de milioane și chiar miliarde de lei. Cui aparțin altcuiva decât rechinilor pe care comunismul i-a pregătit și ocrotit îndelung și tranziția i-a lăsat liberi să prade nestin­gheriți? Nu există tupeu mai mare, mai nerușinat în această rechini­­adă neocomunistă decât al celor care-și permit să spună “românul, fiind sărac, are vocația de stânga” sau “bogații continuă să acumuleze capital, să-și construiască locuințe gigantice și să-și cumpere mașini scumpe, în timp ce marea masă a populației sărăcește”. Cine spune așa ceva? Cine altcineva decât reprezentanții stângii politice care se lăfăie în mașini scumpe, în palatele din Zamora și nu numai! “Vocația” de stânga este o invenție ce motivează căderea și rămânerea într-o condiție de hăituire făcută pentru egalitatea în sărăcie a ma­jorității, pe când cei ce “i-au condus” în comunism caută să-i aibă în continuare prinși în plasa intereselor lor. Unde să-i conducă și acum? Nicăieri altun­deva decât în hăul gurii căscate larg a rechinilor nesătui, înfometați zilnic de mai multă putere, de mai multă proprietate asupra oamenilor și a țării! Toate partidele din Opoziție au fost invitate astăzi la sediul CDR CDR a finalizat ieri textul moțiunii de cenzură privind politi­ca agrară falimentară a Guver­nului. Moțiunea relevă faptul că așa­­numita “criză a grâului” nu este una de conjunctură, ci o criză de structură a agriculturii, în moțiune se afirmă că, de fapt, producția de grâu din acest an nu este în nici un caz una record, ci o producție sub potențialul agriculturii românești. Prin intermediul moțiunii, CDR acuză echipa guvernamentală că duce o politică ostilă produ­cătorilor individuali, că menținând monopolul ROMCEREAL, încura­jează concurența neloială între sectorul de stat și cel privat în agri­cultură, că impune prețuri arbitrare la achiziția produselor agricole primare, că nu asigură credite pentru producătorii agricoli parti­culari, că practică o politică vamală necorespunzătoare și în domeniul agriculturii, că ignoră logica sistemului de protecție prac­ticat în politica agricolă a țărilor dezvoltate. Textul moțiunii a fost trimis spre consultare partidelor din opoziție (mai puțin UDMR). Astăzi, reprezentanții acestor partide sunt așteptați la sediul Convenției, pentru ca împreună cu liderii alianței să ia o decizie comună. Anca Lăzărescu Nu este sigur că PD va susține moțiunea ) Vor semna parlamentarii Partidului Democrat moțiunea de cenzură inițiată de CDR? Nu se știe încă sau nu se spune. Ieri dimineață, Adrian Severin și Cristian Dumitrescu au ocolit cu abilitate răspunsul la această întrebare. De altfel, spunea dl Severin, Convenția nici nu le-a cerut să semneze și “din moment ce o formațiune serioasă cum e CDR s-a angajat să facă acest demers, în mod sigur știe de unde să adune semnăturile”. Această poziție, ambiguă deocamdată, nu va împiedica însă conducerea PD să studieze cu atenție textul moțiunii și, eventual, să o susțină prin vot, a mai declarat Adrian Severin. Corina Zaharia PS salută inițiativa președintelui Ion Iliescu PS aplaudă inițiativa președin­telui Iliescu de a propune Ungariei semnarea unei declarații comune de reconciliere istorică. Partidul Socialist, admirator al mai tuturor ideilor cotroceniste, crede că un astfel de document este un cadru prin care numeroasele probleme dintre România și Ungaria să fie soluționate în spiritul sfârșitului de veac. Tudor Mohora este convins că o reconciliere istorică va deblo­ca relațiile dintre România și Ungaria. (I.L.) PAC nu va semna moțiunea . PAC nu va semna și nu va susține moțiunea de cenzură elaborată de CDR. Motivul: moțiunea redactată de­­ CDR nu oferă garanția rezolvării problemelor de fond ale agriculturii românești. “Prin introducerea moțiunii nu am face decât să repetăm o veche istorie și să nu rezolvăm nimic”, este de părere președintele partidului, Nicolae Manolescu; în schimb, PAC susține adoptarea în procedură de urgență de către Parlament a câtorva proiecte de lege în stare să relanseze agricul­tura pe bazele economiei de piață. Este vorba despre amendarea Legii fondului funciar și votarea Legii creditului agricol, a Legii cadastru­lui, Legii privatizării și a demonopo­­lizării ROMCEREAL-ului. în plus, N. Manolescu crede că, oricum, guvernul Văcăroiu trebuie să-și ducă mandatul până la capăt și să dea socoteală pentru ceea ce a făcut. Formarea unui nou guvern - acum, în prag de alegeri - ar absolvi actuala echipă guvernamentală de toate greșelile sale. (Anca Lăzărescu ) C. Verudia în vederea împlinirii a 50 de ani de la marea manifestație anticomunistă din 8 noiembrie 1945, publicăm Apelul Uniunii Foștilor Deținuți Politici din România, cu sediul la Geneva: Chemare către tinerii români Foștii deținuți politici anticomu­niști aflați peste hotarele țării, organizați în Uniunea Foștilor Deținuți Politici din România cu sediul la Geneva - UDPR - se adresează prin aceasta tinerilor români și celor din Capitală și din apropiere în mod special, în ziua de miercuri 8 noiembrie din acest an se va împlini jumătate de veac de la marea demonstrație a tineretului bucureștean ce a avut loc în Piața Palatului Regal la 8 noiembrie 1945. A fost ultima manifestare de acest gen ce s-a desfășurat public, deschis, în timpul comunismului, în urmă cu opt luni (în 1945), sprijinit de baionetele Armatei Roșii de ocupație și de trădătorii de interese naționale din Partidul Comunist și organizațiile camuflate ale acestu­ia, Vîșinski instalase împotriva voinței populare și regale guvernul condus de un obscur avocat dar posesor al unei frumoase averi, Petru Groza, care se pusese în sluj­ba Partidului Comunist, de totală obediență față de cel bolșevic, cu sediul la Moscova. La 8 noiembrie, ziua onomastică a tânărului Rege Mihai I, care va rămâne curând ultimul bastion de rezistență anticomunistă din țară, tineretul bucureștean din marile partide istorice, național-țărănist și național-liberal, au organizat o demonstrație proiectată ca omagiu Suveranului și pentru afirmarea tezelor naționale și democratice. Un rol deosebit l-au jucat tinerii din facultăți, cărora li s-au adăugat și cei din licee, dar nici tinerii muncitori nu au fost absenți, astfel coloana național-liberală avea în frunte pe cei de la Uzinele Ford (devenită cândva Automatica), iar coloanele național-țărăniste veneau cu tinerii muncitori de la fabricile din Sectoarele Albastru și Negru, în cinstea și amintirea acelui act, după 50 de ani facem un apel la organizarea unei manifes­tații care să urmeze aceleași trasee de atunci. Ca portrete să fie duse cel al Regelui Mihai așa cum arăta atunci și așa cum se prezintă astăzi, cele ale marilor con­ducători, amândoi pierzându-și viața în temnița de la Sighet, Iuliu Maniu, președintele PNȚ și Dinu Brătianu, președintele PNL. Să se facă din vreme apel la tinerii din provincie, la cetățeni și cetățeni ai Capitalei și de unde pot veni, să participe la demonstrații. Fiecare după dorințe și preferințe să se adune în fața unuia din fostele sedii­ ale PNȚ și PNL. Plecarea să se facă astfel ca joncțiunea să aibă loc, precum în 1945, în Piața Palatului. Locul fostei statui a Regelui Carol I, operă a marelui sculptor Mestrovici, distrusă de comuniști, să fie marcat și în mijloc să figureze un portret al primului și marelui nostru Rege. Să fie scrise și scandate, precum în urmă cu cinci decenii: “Regele și Patria”, “Toată lumea la Palat”, “Toată lumea e cu noi”, încadrați de tineri să participe cei care au participat la 8 noiembrie 1945 în piața Palatului, și să se rostească câteva scurte cuvântări. Până la 8 noiembrie din acest an nu mai este mult și o astfel de acțiune trebuie din vreme și temeinic pregătită. Vom difuza apeluri ca din străinătate să vină participanți, sub semnul unității. Dumnezeu să ne ajute! Președinte, Dumitru Ionescu Secretar: Constantin Mareș Luni, Partidul Socialist va decide dacă sprijină sau nu moțiunea de cenzură a CDR ! Partidul Socialist va decide luni dacă va sprijini sau nu moțiunea de cenzură a CDR. Tudor Mohora a ținut să precizeze ieri, la conferința de presă, că PS se află într-adevăr în opoziție față de activitatea Guvernului, dar într-o opoziție de stânga. El a insistat pe faptul că, în cazul în care parlamentarii partidului vor vota moțiunea, acest consens va fi strict conjunc­­tural. PS a hotărît să se implice în procedura de sancționare a Guvernului, a declarat Modora, în urma unei analize a crizei prin care trece România. Agravarea blocajului financiar, degradarea pârghiilor economice clasice și apariția unora noi, extraeconomice (șantajul), pier­derea a două miliarde de dolari provocată de extinderea corup­ției, mărirea decalajului între bogați și săraci sunt câteva dintre elementele crizei. Faptul că economia subterană reprezintă 40% din PIB demonstrează, consideră vicepreședintele PS, Constantin Popescu, existența a două economii paralele. Oricum, în ciuda tuturor criti­cilor, înainte de a se lansa în aventura moțiunii de cenzură, PS dorește să se asigure că gestul nu-l va costa din punct de vedere electoral. De aceea, înainte de a lua o decizie în acest sens, liderii socialiști vor consulta și opiniile organizațiilor județene. Ioana Lupea Partidul Dreapta Națională crede că atacul NATO este destabilizator în urma atacurilor efectuate de avioanele NATO împotriva pozițiilor sârbilor bosniaci. Partidul Dreapta Națională a remis spre difuzare agenției AM Press un comunicat în care se afirmă: “Partidul Dreapta Națională protestează vehement față de loviturile aeriene ale NATO asupra sârbilor bosniaci, lovituri pe care le caracterizează ca nejustificate și lașe, după acceptarea de către sârbi a nego­cierilor de pace propuse de ame­ricani. Atacul disproporționat al NATO, comparabil cu cel rusesc în Cecenia, sfidează principiile de drept internațional și îl considerăm un gest de amenin­țare cu forța față de toate țările mici și mijlocii, inclusiv față de România. Atâta vreme cât masacrul de la Sarajevo nu a fost dovedit, atacul NATO este profund destabiliza­tor, compromițând pacea în Europa. Cerem Ministerului de Externe al României să solicite explicații agresorilor și să acționeze în conformitate cu interesul națio­nal”. Primarul PDSR de Botoșani a fost, totuși, suspendat din funcție . Apariția în cotidianul “România liberă“ de sâm­bătă, 26 august, a știrii care preciza destituirea primaru­lui și a viceprimarului de Botoșani, știre care nu a fost verificată, fiind inexactă, a provocat în sfera politico­­administrativă a municipiului un adevărat torent de opinii și dezmințiri. Știrea în cauză a accelerat însă într-un fel căderea celor în cauză: Dumitru Chiriacescu, primar PDSR, și viceprimarul Corneliu Da­­niliuc, PD. Marți s-a citit pentru prima dată, într-un cadru restrâns în condu­cerea PDSR locală, unde presa nu a avut acces, răspunsul dat de către corpul de control al primului ministru, în care s-a reco­mandat suspendarea din funcție a primarului și a vice­primarului. Miercuri, în plenul Con­siliului Municipal, Dumitru Tuduc, secretar al Primăriei Municipale, și-a anunțat de­misia. Tot în aceeași ședință a Consiliului Municipal s-a abrogat o hotărîre a ace­luiași consiliu, mai exact Hotărîrea nr. 35/mai 1995, referitoare la concesionarea spațiilor din municipiul Boto­șani. Hotărîrea stipula drep­tul de a ridica construcții provizorii pe terenul con­cesionat, drept care a fost încălcat de foarte multe ori de către diferiți investitori cu acordul tacit al Primăriei, aceștia ridicând construcții permanente, în locul celor provizorii. S-a decis clari­ficarea tuturor sesizărilor într-o perioadă de o lună de zile, iar clădirile provizorii, care de fapt nu sunt provi­zorii, să fie demolate, fără plata nici­unei despăgubiri. (ARPress)

Next