Cotidianul, iulie 1998 (Anul 8, nr. 45-71)

1998-07-01 / nr. 45

Vizita lui Constantinescu în SUA a fost retrogradata de la „vizită oficială" la „vizita de lucru" Scene de groază pe E79 pagina 2 pagina 4 Un dezertor a tras în mașinile care n-au oprit la semnele lui în a doua jumătate a lunii iulie Temperaturile maxime vor atinge 36 de grade Celsius pagina 5 Editorial Ion Cristoiu Cînd te­ia gura pe dinainte Documentul final al re­uniunii de la Madrid din iulie­ 1997 a declanșat, la politicienii noii puteri și la jurnaliștii puși în slujba proaspeților chiriași de fo­tolii și palate, o euforie de nuntași beți. Mai marii planetei hotărâseră admi­terea în NATO a doar trei țări: Ungaria, Cehia și Polonia. Celorlalte as­pirante, suniorcăitoare pe la ușile blindate ale Alianței, România, Slovenia și țările Baltice, li s-a oferit, drept îndulcire a capului amar, ceva asemănător unui pahar de apă chioară în care s-a aruncat o pastilă de zaharină. Era vorba de o precizare aruncată pe undeva, pe la coada documentului: „Vom revizui procesul la urmă­toarea întîlnire, din 1999. Cu privire la mem­brii aspiranți, recunoaștem cu mare interes și ținem cont de dezvoltările pozitive către demo­cratizarea și instalarea domniei statului de drept într-un număr de țări Sud-Est europe­ne, în special România și Slovacia. în același timp, recunoaștem progresele înregistrate că­tre o mai mare stabilitate și cooperare de către statele Baltice, și ele membre aspirante“, în comă să fi fost, și tot ți-ar fi dat seama că aces­te rînduri nu însemnau vreun angajament po­trivit căruia, la reuniunea de peste doi ani, din aprilie 1999, urma să fie luată în discuție can­didatura­ României, în primul rînd, pentru că documentul se referea clar nu la discutarea u­­nor candidate, ci la analiza felului în care a de­curs procesul de lărgire prin includerea celor trei favorite și, pe baza concluziilor trase, lua­rea unei decizii dacă acest proces va continua sau nu și cu alte state. în al doilea rînd, par­­curgînd cu atenție paragraful, se putea sesiza imediat că el avea menirea de a obloji rănile tuturor statelor care se bătuseră să intre în NATO: România, Slovenia și țările Baltice. S-a făcut mare caz, la vremea respectivă, pe tărâ­murile noastre natale, de faptul că România era trecută în document, în timp ce alte sura­te - Bulgaria și Slovacia - fuseseră omise. Nu s-a ținut cont de faptul că Bulgaria nu se prea omorîse cu dorința de admitere în NATO, dată fiind orientarea pro-rusească de pînă atunci, iar Slovacia trîntise un referendum care dădu­se cu titla Alianței. în consecință, nominaliza­rea României n-avea valoarea unei aprecieri pozitive prin raportare la Bulgaria și Slovacia. Pur și simplu, toți cei lăsați cu mîna întinsă, adică România, Slovenia și țările Baltice­­ pri­meau un cadou de consolare sub forma unei ti­păriri fără nici o semnificație în documentul fi­nal. în al treilea rînd, trecerea statelor Baltice în pomelnicul dedicat țărilor apreciate pentru stadiul atins pe drumul democratizării era un semnal că paragraful respectiv nu însemna un angajament privind luarea în discuție a candi­daturii României. Admiterea în NATO a țări­lor Baltice e o linie roșie între Vest și Rusia, li­nie pe care Vestul n-are curajul s-o treacă. Ar fi fost extrem de riscant pentru occidentali da­că paragraful s-ar fi referit, într-adevăr, la dis­cutarea în aprilie 1999 a candidaturii țărilor nominalizate. Se contura primejdia ca ursul de la Moscova să se zburlească rău de tot. Sfidînd evidențele textului, dar și datele contextului în care se ajunsese la introducerea în documentul final a mîngîiosului paragraf, politicienii puterii și oamenii din presă au in­terpretat rîndurile goale de sens, simple fraze diplomatice, drept un angajament ferm al occidentalilor privind admiterea României în NATO în aprilie 1999. La conferințele de pre­să ale politicienilor, în țarcurile editorialelor și pe micile ecrane șampania curgea în valuri. Se sărbătorea admiterea României în NATO în aprilie 1999! M-am numărat, la vremea respectivă, prin­tre puținele voci lucide care au atras atenția că puterea se îmbată și ne îmbată cu apă rece. Făcînd raționamentul de mai sus, am atras atenția, prin intervenții în presă și la posturile private TV, că se întreține o falsă iluzie, că se injectează românilor un drog periculos. Am scris și am spus că, judecând după adevăratele sensuri ale documentului, după toate datele realității geo-politice, România nu va fi admi­să în al doilea val al NATO. Și nu pentru că n-ar merita, ci pentru că documentul din iulie 1997 se referea la discutarea în aprilie 1999 a procesului de lărgire și nu a admiterii unor anume țări. Mai aduceam drept argument îm­potriva NATOmaniei naționale și faptul că SUA, marile puteri au tot interesul să țină în șah, prin lozinca „Porțile NATO rămîn deschi­se tuturor“, pe toate celelalte țări foste comu­niste, de la Slovacia pînă la țările Baltice. Inu­til să mai spun de cîte urecheli am beneficiat pentru rostirea acestui adevăr din partea stîl­­pilor puterii și de cîte penițe otrăvite m-am bucurat din partea condeielor transformate în limbi lingușitoare. (continuare în pagina 4) I A ... rt'j ">Ä"’ • "vt­' T.-L.UJI ................ .li ■mn.rm.ii.M­in- '—■ feljm J3TEH.­ CE fit­olALĂ tj N­I­V­E­st 3 IT A * A „M. Smîrne:;GU­­iași Beneficiind de sedii luxoase CNSLR - Frăția și Alia * 5 au uitat să-și achite datoriile la RAPPS Acestea datorează sume imense statului . Noua conducere a Regiei Autonome a Patrimoniului și Protoclului de Stat s-a hotărât să facă curățenie printre chiria­șii care ocupă imobilele aflate în administrarea sa. Cele mai mari centrale sindicale (CNSLR -Frăția și Alfa), firme private ce­lebre, edituri, agenția Rompres, Bursa Română de Mărfuri și Bi­roul de avocați Cerveni ocupă spații imense și, deși ar trebui să plătească pentru acestea sume simbolice, se fac că uită să-și achite datoriile. ■ „Cotidianul“ a reușit să ob­țină lista datornicilor RAPPS, pe care se află nume sonore, con­siderate tabu până acum. Con­ducerea RAPPS duce la acestă oră adevărate bătălii pentru a sili chiriașii să plătească, ur­mând să se meargă până la e­­vacuarea silită a rău-platnicilor, indiferent de numele acestora. ■ Mai marii RAPPS au încer­cat până acum fără succes să sensibilizeze datornicii, in fața motivelor puerile folosite de a­­ceștia pentru a refuza sau întâr­zia plata chiriilor a fost sesizat prim-ministrul, Radu Vasile. ■ Aflați în criză de timp și pentru a salva de la naufragiu o regie ce deține cele mai bune terenuri și imobile din România, șefii RAPPS riscă să supere multe persoane publice a căror imagine nu trebuie terfelită de lucruri „minore“ gen restante la plata chiriei. pagina 3 Liderul Cartelului Alfa, Bogdan Hossu, trebuie să-și facă curat în ograda proprie Din ciclul "Băiatu’ mămucăi" Dintr-o gală a lui Dan Petre, Emil Constantinescu a plecat cu o zi mai devreme în vizită oficială E vorba de vizita în Georgia, Azerbaidjan și Armenia Președintele Emil Constanti­nescu a început cu o zi mai de­vreme vizita oficială în Georgia, Azerbaidjan și Armenia, nemai­­putând să-și onoreze angaja­mentul de a inaugura lucrările mesei rotunde organizate de Gu­vernul României și "The Econo­mist". Motivul pentru care șeful sta­tului a fost nevoit să plece în vi­zită oficială așa, pe nepusă ma­să, este acela că Dan Petre, con­silierul său pe probleme de po­litică externă, a înțeles că vizita președintelui României începe în data de 29 iunie și nu în 30 iunie, cum era prevăzut în agenda lui Emil Constantinescu, în conse­cință, Dan Petre a aranjat o serie de întâlniri oficiale în ziua de 29 iunie, obligându-l astfel pe șeful statului să plece din țară cu o zi înainte de data la care ar fi trebuit. Cum era și normal, având în vedere că Dan Petre este fiul lui Zoe Petre, primul consilier al pre­ședintelui Constantinescu, șeful statului nu are de gând să-l pe­depsească în nici un fel pe con­silierul său pe probleme de politi­că externă, chiar dacă gafa a­­cestuia este de proporții. Ada TESLARU Nimic nou sub soare LA MARE - Dar acolo de ce nu se duc pescarii să pescuiască?... - Pentru că acolo e apa tulbure și nu pescuesc decât politicianiL.. Caricatură apărută in ziarul „Dimineața“, duminică 21 august 1927 Stelea a fost magnific, dar degeaba Dacă în meciul cu tunisienii am căzut cu toții de acord că a fost vorba de un experi­ment ratat, prestația penibilă din meciul cu Croația nu mai are nici o scuză: în 93 de mi­nute de joc, tricolorii nu au reușit să se apropie periculos nici măcar o singură dată de poarta adversă, pierzând „meritat" cu 1 -0. Singurul care a salvat cât de cât aparențele a fost portarul Bogdan Stelea, el fiind acela care a limitat proporțiile scorului. Iordănescu părăsește cârma echipei naționale, din păcate pentru el, cu capul plecat, ratând măcar egalarea performanțelor de acum patru ani din SUA. Prin inaugurarea noii aerogări Aeroportul International X 5 București Otopeni a devenit cel mai modern din Europa de Est Sistemele de securitate supraveghează „tot ce mișcă“ pagina 2 Guvernul de la Budapesta susține maghiarimea din afara granițelor Victor Orbán vrea reînființarea universității maghiare de la Cluj Liderii maghiari sunt de acord și cu autonomia Proiectul programului de gu­vernare al Cabinetului ungar sti­pulează că „rețetele trecutului, probate din punct de vedere po­litic, nu mai corespund chemări­lor țării. Cu fantezie și curaj trebu­ie să găsim noi căi". De aseme­nea, Guvernul va respecta trata­tele de bază semnate între Unga­ria și vecinii ei, așteptând de la a­­ceștia interpretarea de bună cre­dință și respectarea acestor acte, se arată în document. „Baza politicii naționale este sprijinirea aspirațiilor organizații­lor maghiare legitime de peste hotare. Dacă aceste organizații doresc să-și exprime voința lor politică democratică pe baza au­tonomiei colective și să-și apere identitatea, atunci obligația Gu­vernului ungar, de orice culoare ar fi acesta, este de a sprijini a­­ceste eforturi. Guvernul va acor­da o atenție sporită sprijinirii învă­țământului în limba maternă, a culturii și informațiilor, a vieții con­fesionale, a folosirii limbii mater­ne. Cabinetul sprijină edificarea sistemului de învățământ inde­pendent și, în acest cadru, acor­dă ajutor pentru reînființarea la Cluj a universității maghiare inde­pendente a celei mai mari comu­nități maghiare de peste hotare". Bogdan PETRESCU Un kitsch costisitor La Cluj se va ridica o Columnă a lui Traian în mărime naturală Distracția va costa aproape 3 miliarde lei Pentru prima oară în istoria României s-a hotărât ridicarea Co­lumnei lui Traian pe teritoriul țării noastre. Propunerea a venit din partea lui Iosif Constantin Drăgan și a fost acceptată de Consiliul Local Cluj. Ieri a avut loc jurizarea amplasării Columnei, iar locul ales a fost Piața Unirii, din centrul orașului, în axă cu grupul statuar Matei Corvin și Catedrala catolică. Columna, ce va fi realizată la Cluj cu ajutorul mai multor firme, va fi cel mai probabil turnată în bronz și va avea dimensiunile celei originale, adică se va ridica până la 40 m înălțime. Scopul copierii la Cluj a Columnei este în primul rând „păstrarea mărturiei istorice asupra trecutului poporului român". A existat și propunerea ca acest monument să cuprindă în plus scene din viața poporului nostru după cucerirea lui de către romani, adică scene cu „realizările ultimelor secole ale acestui neam". Propune­rea nu a avut, însă, ecou. Președintele Comisiei Monumentelor și Siturilor Istorice din județ a precizat că, din punctul de vedere al comisiei sale, „Columna, în varianta pentru Cluj, are toate șansele să fie un kitsch oribil, ea va arăta ca un mare bibelou, dar nu va avea valoarea istorică necesa­ră unui monument". Costurile ridicării Columnei lui Traian în mijlocul Clujului se vor ridica la aproape trei miliarde de lei. Iosif Constantin Drăgan a refuzat să dea un răspuns în ceea ce privește contribuția sa la ridicarea monumentului, cu toate că, în momentul în care Consiliul Local a votat pentru ridicarea lui, primarul Funar a lăsat să se înțeleagă că I.C. Drăgan va fi principalul sponsor. Ruxandra HUREZEAN t 1 i Uite NATO, nu e NATO Politicienii se chinuie să repare gafa lui Radu Vasile . Sâmbătă, la Călimă­­nești, Radu Vasile declara că România nu are șanse să intre în 1999 în NATO, iar o eventuală aderare s-ar putea produce în 2002 sau 2003. în următoarele zile, un potop de afirmații care apreciau sau condamnau spusele premie­rului au umplut paginile zia­relor. ■ Aflat în vizită în Azer­baidjan, președintele Cons­tantinescu a spus că declara­ția prim-ministrului este rezul­tatul unei decizii luate la cel mai înalt nivel, deși cu o seară înainte ministrul de Externe explica opiniei publice că o­­biectivul principal rămâne a­­derarea la NATO, acesta fiind de altfel, și spiritul vizitei în SUA a președintelui. ■ Ultima declarație impor­tantă vine dinspre Moscova. Ambasadorul rus la Bucu­rești, Valeri Fiodorovici Kene­­așkin a precizat ieri că prim­­ministrul român a dovedit înțe­lepciune și luciditate. Dosariada Deputatul PNȚCD, Barbu Pițigoi, deconspirat ca fost colaborator al Securității pagina 3 Social Cele 12 porunci ale Parlamentului către salariați pagina 3 Scrisori - audiențe la redacție Din acest număr, „Cotidianul“ vă pune în legătură cu un judecător cu experiență care va răspunde întrebărilor cititorilor pagina 14 Pre limba scriitorului După o jumătate de se­col de «atașament», «vigi­lență», «linia justă», «credin­ța oarbă față de...» și altele din aceeași făină, azi ne îm­­puie urechile «rentabilitate, eficiență», «economia de piață», «marketing și mana­gement», «capitalism sălba­­­­tic (sau mai puțin sălbatic») și mai ales: bani, bani, bani! Cât mai mulți și cât mai iuți! Cariere iuți, bani iuți, câș­tiguri colosale și iuți, «con­trabandă regală»... Dintr-o jumătate de secol de slu­gărnicie, intr-o (altă jumă­tate de secol?!) de lăcomie! Nu, pentru că nu e vorba de bani câștigați cinstit, cu mă­sură, prin muncă, prin mun­ca onestă, reală, printr-o prestație calificată, de bună factură! Nu, ci de «bani iuți» făcuți, smulși de sub nasul clientului, mai bine zis a vic­timei, vechiul furt de nevoie, pentru supraviețuire din vre­mea «regretatului» devine acum «muncă calificată», «management» etc.! Dacă «înainte» trebuia să furăm și să mințim ca să supra­viețuim, să­ rezistăm, azi, mulți dintre noi fac din a­­ceastă nevoie, fatalitate, o «virtuozitate», o «strategie de piață»! Unde, încotro să ne în­dreptăm privirile?! Cine să ne mai dea «nordul moral» al societății, singurii ce se mai încarcă de povara «di­rectivelor» sunt politicienii, fascinați ei înșiși de electo­rat, indemnizații, alianțe de o «fermitate pasageră», pă­trunși de ideologii de­ o zi, a­­postoli, în ultima vreme a «cinismului în politică», cu aerul că cinismul ar fi ceva teribil de eficient! Mi-este teamă că e adevărat, dar nu în sensul în care-l văd dom­niile lor: da, cinismul politic este eficient în distrugerea ultimelor resturi de idealism social în viața publică, în instalarea disprețului desă­vârșit de-o parte și de alta a «baricadei puterii» și, după acest dispreț mutual, insta­larea pe termen lung a apa­tiei sociale, a absenteismu­lui și a marii boli românești de veacuri: fatalismul! Oare, pentru aceste mo­tive să se fi gândit unii ie­rarhi ai Bisericii Ortodoxe că e bine ca biserica «să facă» sau să «intre în politică»?! Ne întrebăm atunci, de ce­­ nu i-ar veni aceeași «idee» și Ministerului Culturii sau U­­niunilor de creație, în primul rând Uniunii Scriitorilor, i­­deologică"prin ființa ei?! Dar... unde au dispărut aceste instituții, altădată «celebre», omniprezente?!... De ce nu mai auzim nimic despre ele, de ce le vedem atât de rar la față, de ce ig­norăm chiar și numele con­ducătorilor?!... Nicolae Brebem Fascinația economicului (I) /

Next