Cotidianul, iunie 1999 (Anul 9, nr. 324-349)

1999-06-01 / nr. 324

r / Statul german îl acuza pe ziaristul Liviu Vâlenaș de înșelăciune și fals Cotidianul Director ION CRISTOIU Anul IX, numărul 324 (2369), marți, 1 iunie 1999, 12+16 pagini, două ediții, 2000 lei Cotidianul suplimental de sport în 16 pagini Adresă pe Internet: www.cotidianul.ro pagina 7 pagina 9­­ % în curând la Guvern vor fi discutate noi majorări de tarife Editorial M -am întors în țară? din călătoria de do­cumentare de pe frontul NATO­­ _____ _ Anglia - Mace­donia - Albania - Macedonia - Anglia - duminică după­­ amia­­ză. Deși am fost ținut la curent de redacție, prin telefon, cu în­­tîmplările din România, totuși am pus între paranteze, timp de o săptămână, realitatea au­tohtonă. Și-a spus cuvîntul legea nescrisă, potrivit căreia nu trăim cu adevărat decît timpul și locul în care ne aflăm. Chiar și cînd e vorba de țara ta, aflat la sute de kilometri distanță, România e un teritoriu abstract, marcat de întîmplări de care ies cel mult notă, fără să te im­presioneze, întreaga-ți perso­nalitate fiind ocupată de ceea ce vezi și auzi nemijlocit. O altă explicație trebuie căutată în caracterul crucial al răz­boiului din Iugoslavia. Ceea ce se întîmplă acum în Balcani reprezintă, după opinia mea, un moment de care va depinde, poate, și destinul nostru național. Era normal astfel, ca prin comparație cu hîrîielile din viața noastră politică, realitatea din Ma­cedonia și Albania - de la pro­vizoratul din taberele de re­fugiați pînă la tensiunea spe­cifică spațiilor înțesate de tancuri, helicoptere, corturi, puști mitraliere, antiaeriene, avioane de luptă - să fie mult mai impresionantă. n cursa TAROM cu care I- am călătorit pînă la București, am citit ziarele apărute sîmbătă dimineața. A fost primul pas către întoar­cerea cu adevărat acasă, altfel spus, spre intrarea în atmos­fera vieții noastre ,politice, economice și morale. Ca și altădată, am avut strania im­presie că, de fapt, o săptămînă, cît am lipsit din țară, timpul nu s-a mișcat. Descopeream că lucrurile rămăseseră așa cum le lăsasem la plecare. Desigur, cei ce au stat, în tot acest timp, pe baricadele presei româ­nești, m-ar putea contrazice. Mi-ar putea spune că-n ab­sența mea s-au întîmplat nu­meroase evenimente demne de un titlu uriaș pe pagina întîi: țărăniștii au propus decalarea alegerilor prezidențiale de cele parlamentare. PNȚCD s-a mai certat încă o dată cu PD pe tema Legii fondului funciar; Senatul a consfințit limba ma­ghiară drept a doua limbă oficială în România; Ion Iliescu a­­ publicat în Washington Post un articol antirusesc; Ro­mânia și-a achitat una din tranșele datoriei externe. PDSR și PAUR au semnat un protocol de fuziune prin ab­sorbție. Partidul lui Niculae Cerveni a fuzionat cu PNR. Văzute de la distanță, dar mai ales din perspectiva confrun­tării pe viață și pe moarte dintre NATO și Serbia, aceste evenimente sunt de o bana­litate înfiorătoare. Dar nu numai atît. Ele îți apar ca o­­ agitație sterilă, asemănătoare vânzolelii unor mormoloci într­­o groapă cu apă, putredă. Nici unul dintre ele nu influen­țează viața omului obișnuit, singura care ar trebui să con­teze pentru politicieni în lua­rea unor decizii, în lansarea unor declarații. S­emnificativă din acest punct de vedere mi s-a părut hotărîrea luată de Consiliul Național al CDR de a-l desemna pe Emil Con­­stantinescu drept candidat unic al Alianței la președinție pentru alegerile din anul 2000. Nu știu care va fi fost reacția actualului președinte la afla­rea acestei decizii. Din cele citite prin ziare, mi-am dat seama că, totuși, Emil Con­­stantinescu s-a zbătut să smulgă CDR această decla­rație publică. Jurnalele au acordat întîmplării spațiul consacrat, de regulă, unui eveniment deosebit. Pe mine însă, toate întîmplările legate de această decizie m-au făcut să surîd. Gîndindu-mă la ce se întîmplă în Serbia, ba chiar și la ce se întîmplă în economia românească, tărăboiul mi s-a părut de un ridicol absolut. Pînă la alegerile prezidențiale mai e un an și ceva: între timp, în lume, în Balcani, în România se pot petrece evenimente care să dea peste cap destinele unor națiuni precum cea a noastră. Nu știm ft­um se va încheia războiul din Iugoslavia. Nu știm dacă nu cumva în acest vîrtej va fi tîrîtă și România. Nu știm ce efecte va avea asupra țării noastre eventuala capitulare necondiționată a sîrbilor. Să nu uităm că pentru România Kosovo e un fel de Covasna- Harghita. Dacă NATO va reuși să instaureze aici un protectorat, rupînd o bucată din teritoriul Serbiei, pentru a da satisfacție pretențiilor separatiste ale etnicilor albanezi, există riscul ca și alte minorități din Balcani, aflate în majoritate în anumite zone, să ceară autonomie substan­țială. Indiferent însă de ce se va întîmplă, sigur e că nu departe de noi se consumă unul din marile evenimente ale finelui de mileniu: Serbia e rasă de pe fața pământului, NATO aduce noi trupe în zonă, refugiații au perspectiva de a petrece iarna în corturi. Și-n timp ce alături de noi are loc un eveniment crucial, capabil să ne antreneze într-un delir al istoriei, CDR decide că Emil Constantinescu va fi candi­datul Alianței în alegerile ce vor avea loc peste un an și ceva? C­aracterul ridicol al acestei decizii vine și din raportarea la ceea ce e, de fapt, Convenția Democrată. Alianță eclectică, adunînd sub o siglă nu numai partide po­litice, dar și organizații mai puțin importante decît o asoci­ație de bloc,­­la ultima ședință au intrat în CDR PROPACT și Asociația Medicilor Demo­crați), Convenția e o splendidă formă fără fond. A fost bună înainte de 1996, cînd de­mocrația românească mergea de-a bușilea. Cu cîteva mici excepții, nu existau partide puternice, definite printr-o identitate fermă, categorică. Acum, însă, după ce legendara Convenție n-a avut nici un cu­­vînt de spus în gestionarea ță­rii, inutilitatea ei rămîne în a­­fara oricărei discuții. A venit vremea partidelor puternice, puține dar bune, care să-și asume misiunea de a guverna țara. Vîrîrea unor asemenea partide, precum PNȚCD și PNL într-o teamă fără gust, fără culoare, precum CDR, nu stimulează necesara limpezire a scenei noastre politice. A­­ceastă formă fără fond, care e CDR, l-a desemnat pe Emil Constantinescu drept candidat la președinție. E ca și cum actualul șef al statului ar fi fost ales drept candidat la pre­ședinție de către o Adeverință fără ștampilă, încă o dovadă că politica e la noi un spațiu rupt de adevărata realitate, o haltă pierdută în imensitatea Bără­ganului, unde faptul că găina casieriței a căzut cloșcă trece drept un eveniment planetar. #5354 Ion Cristoiu Candidatul unei Adeverințe fără ștampilă Fără știinta și acordul Parlamentului România se pregătește să participe la invadarea Iugoslaviei Generalul Wesley Clark, comandant suprem al forțelor aliate din Europa, va veni la București pentru a cere Ro­mâniei să ofere NATO trupe și sprijin logistic în vederea invadării Iugo­slaviei. NATO a­ găsit soluția finală pentru Serbia: invazia terestră. Alianța Nord- Atlantică are deja pregătit planul inter­venției în Kosovo, dar nu deține în zonă suficiente efective bine antrenate pentru o astfel de operațiune, se arată în „The Sunday Times“. Dezastru în Serbia, în noaptea de duminică spre luni, NATO a realizat un număr record de ieșiri în spațiul­ aerian al Iugoslaviei. Atacurile NATO au vizat, printre altele, un sanatoriu de la Sur­­­dulița, înregistrându-se 11 morți în rân­dul pacienților. Paginile 2-3 Căile de acces ale trupelor NATO în Iugoslavia Începînd cu 1 iunie Germania desființează vizele de tranzit aeroportuar pentru toți cetățenii români care au o viză sau un permis de ședere valabile Germania va desființa, începând cu 1 iunie, obligati­vitatea vizelor de tranzit aeroportuar pentru toți cetățenii români care au o viză sau un permis de ședere valabile, informează un comunicat remis, luni, agenției MEDIAFAX, de către Ambasada Germaniei la București. Această facilitate este valabilă pentru toți cetățenii români care au o viză sau un permis de ședere valabile pentru­ un stat membru al Uniunii Europene, pentru un stat semnatar al Acordului Schengen, semnat la 2 mai 1992 - Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Franța, Irlanda, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Austria, Suedia, Finlanda, Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția), pentru Canada sau pentru Statele Unite ale Americii. De asemenea, Germania desființează, tot de la 1 iunie, obligativitatea vizelor pentru posesorii pașapoartelor diplomatice care călătoresc în Germania. Prin aceste noi reguli se contribuie la înlesnirea că­lătoriilor cetățenilor români care se deplasează în Uniunea Europeană sau în spațiul european și se dă curs unei dorințe mai vechi a Guvernului de la București, a Parlamentului României și a reprezentanților cercurilor de afaceri române. Greva de la metrou îi înăsprește pe guvernanți pagina 3 Sare și piper Un bilet la România - Ungaria, 300.000 lei Prețul unui bilet pentru partida de sâmbătă dintre România și Ungaria costă pe „piața neagră" între 150.000 și 300.000 de lei, deși, oficial, acesta costă 20.000 lei, la peluză 30.000 de lei, la tribuna a ll-a și 50.000 de lei la tribuna I. Biletele s-au pus în vânzare luni, de la ora 10.00, la casele Stadionului „Steaua", însă, în mai puțin 30 de minute au fost epuizate; în aceste condiții, deși numeroși suporteri din provincie au sosit în Ghencea încă de duminică, mulți dintre ei nu au reușit să intre în posesia prețioaselor tichete. Deși trebuiau să vândă doar două bilete de persoană, vânzătorii de bilete la „negru" au oferit chiar și 15 tichete unei singure persoane, iar în cazul în care cumpărătorul solicita un număr cât mai mare, putea beneficia de reduceri. Angajații de la DEI sunt revoltați TVR cheltuie 15.000.000 de lei pe lună cu un prezentator de week-end După cum bine știți, în mijlocul jurnaliștilor de la Departamentul de Știri al TVR și-a făcut apariția, de curând, un nou prezentator al „Jurnalului", de la ora 20.00, Mircea Taiss. Proaspătul ziarist și-a făcut ucenicia la TV Son­ Neptun. Absolvent la Facultății de Chimie a Universității „Ovidius" în urmă cu trei ani, constănțeanul Mircea Taiss a avut „șansa" să intre în „familia" de la DEI, unde este angajat prin convenție civilă, cu un salariu de 6.500.000 de lei pe lună, mult mai mare decât al colegilor. Și asta nu este totul. Tânărului ziarist, Televiziunea Română îi plătește și cazarea la un hotel de lux din București, deplasarea și diurna, el sosind în capitală numai în week­end, pentru prezentarea știrilor. în total, lunar, TVR plătește pentru noul său angajat suma de 15.000.000 lei­ (sic) Bineînțeles, toate acestea nu pot fi trecute cu vederea de angajații mai vechi de la DEI, care au un salariu cuprins între 2.000.000 și 3.000.000 de lei. Un exemplu ar fi Adelin Petrișor, corespondentul TVR la Belgrad, care are un salariu de 2.000.000 de lei. Din surse demne de încredere, am aflat că Mircea Taiss este un tip foarte arogant și, de curând, a dat un interviu în presă, în care spunea că este mândru că a adus un nou stil de „prezentare" în TVR, lucru care în opinia colegilor lui este cel puțin „revoltător". Gabriela BUNEA 4 Emisiunea de obligațiuni în valută a fost un eșec Băncilor puțin le pasă de statul român Deși li s-a oferit un profit bun, ele au subscris jalnica sumă de 500.000 dolari Ministerul Finanțelor a reușit să adune doar 7,08 milioane dolari, în urma emisiunii de obligațiuni de tezaur în valută, organizată în perioada 17-28 mai 1999. Deși dobânda a fost de 10% pe an în dolari, iar riscul de neplată este minim, cele 16 bănci participante la subscripție au cumpărat în cont propriu obligațiuni în valoare de doar 500.000 dolari, sumă absolut ridicolă. în schimb, persoanele fizice și juridice rezidente în România au plasat în acest mod 3,3 milioane dolari și, respectiv, 3 milioane dolari. Suma obținuți de la persoanele nerezidente în țară a fost derizorie, 280.000 dolari. Faptul că băncile nu au cataclicsit să-și plaseze fondurile în valută cu un profit bun și un risc minim arată că ele au în prezent alte afaceri mai profitabile și că așteaptă ca dificultățile bugetului de stat să se amplifice pentru a obține o dobândă și mai mare. Refuzul general de a credita statul român este jus­tificat în numele economiei de piață dar imoral, din moment ce din această piață românească, așa cum este ea, băncile obțin profit. Dan CRISTIAN Pre limba scriitorului Marin Mincu G. Căline­scu acuzat de „protocronista“ Recent, în revista „Contem­ fost distinsul culturolog și critic poranul", prozatorul Dumitru Țepeneag, care locuiește la Paris, îl acuză violent pe G. Că­­linescu că, prin judecățile de evaluare propuse în Istoria lite­raturii române de la ori­gini până în prezent (1941), ar fi chiar „șeful mafiei protocroniste, tradiționalistul deghizat“ care ar „apăsa“ asupra literaturii actuale, nelă­­sându-i să iasă din crisalidă pe unii critici sau scriitori. . Această aserțiune - cum am mai spus - este cu totul nejus­tificată, falsificatoare în mod deli­berat, căci în Istoria sa, G. Căli­­nescu nu face uz nicăieri de sin­tagma incriminată, fiind dimpo­trivă foarte parcimonios în aplica­rea unor criterii stricte estetice pentru a stabili o tablă de valori a literaturii noastre care este întru totul valabilă și astăzi. După cum se cunoaște, pri­mul care a vorbit despre noți­unea de „protocronism" la noi a Edgar Papu, în lucrarea sa Din clasicii noștri, publicată în 1977, adică la 36 de ani după apariția operei critice călinesciene, în re­plică implicită la teoria sincro­nismului lovinescian, Edgar Papu încearcă să demonstreze că,­ în artă și literatură, românii s-au dovedit de câteva ori anticipatori și des­chizători de drumuri în ceea ce privește mani­festarea europeană a unor anumite idei, curente, forme și canoane artistice omologate a posteriori. Sugestia protocro­nistă, susținută argumentat de fi­nul estetician Edgar Papu, a stâr­nit discuții fertile în presa literară a momentului, fiind destul de controversată. Atâta timp cât a constituit un ferment polemic pentru discuția literară, această „ teorie " a putut părea chiar be­nefică pentru angajarea concu­rentă în actul literar a scriitorului român, de obicei imitator și leneș. (continuare în pagina 5) 4

Next