Cotidianul, aprilie 2004 (Anul 14, nr. 76-100)
2004-04-01 / nr. 76
Daniel Uncu PAGINA 11 DEZBATERI SI OPINII * ■ Nimeni nu este mai presus de abuz Liviu Ioan Stoiciul ■ îngrijorarea antiteroristă a Rusiei EDITORIAL Atunci când te înjură Cornel Nistorescu Trăiesc într-o lume frumoasă. M-am născut în Ferentari, am copilărit în Dudești și apoi am trecut prin 1 Mai, Calderon, Cotroceni. Am doi părinți care m-au iubit mereu și care au compus acel sistem numit de obicei copilărie fără griji, cu toate că s-a petrecut în plină Epocă de Aur. Deși sesizam lipsurile, nu le-am simțit niciodată. Nu am văzut sau auzit în casă lucruri urâte, mizerii și deviații care devin ulterior subiecte de psihanaliză. Nu am simțit miros de băutură și nici nu am auzit voci ridicate. La 16 ani m-am îndrăgostit prima dată, deși fapta aceea care definește bărbații se întâmplase un pic mai devreme. Am trăit tot timpul în cuplu și cred (și asta numai datorită femeilor pe care le-am avut alături) că nu este nimic în lumea aceasta comparabil cu fericirea, liniștea sau căldura generate de iubirea unei femei. Nu am picat nici un examen și nu am avut nici o restanță și, deși am chiulit enorm, am scăpat mereu de consecințe. La 16 ani am debutat cu poezii în România Literară, apoi am scris un roman și am luat niște premii, apoi m-am lăsat de scris și am fost inginer vreo trei ani. M-am sculat la cinci dimineața și am stat pe șantiere înecate în noroaie, între muncitori beți din zori și pănă-n noapte, am fost în trenuri de navetiști și am auzit tarafuri de țigani abulici dorind la urechea obosită a omului muncii, simt încă în nări mirosul de jeg, urină și pământ reavăn din subsolurile halelor pe care le construiam. în tot acest timp am citit. Cărți pe care tata își dădea aproape toată seafa de profesor, cu meditații cu tot, și care umplu acum vreo două case, cărți apmape pmhibite în anii aceia. Recitesc o dată la doi ani Fundația, recitesc aproape anual Un veac de Singurătate, știam la un moment dat vreo douăzeci de Poeme de Amor ale lui Cărtărescu și câteva poezii ale lui Ginsberg, am avut acasă copiile xeroxate ale cărțuliei lui Daniil Harms și textele coruate de mână ale Cântecelor lui Șerban Foarță. Singurul loc din lume în care pierd controlul banilor este librăria. Am fost tot timpul convins că scrisul poate modifica lumea și că merită să scrii cu acest scop în minte. Am publicat încă un roman după vreo 11 ani de la primul și, deși a primit cronici bune, nu a avut succesul pe care eu l-am visat. O nuanță de grandomanie specifică zodiei mă face să cred că odată și odată voi da lovitura cu o carte sau că lucrarea de doctorat la care lucrez de vreo doi ani va fi o noutate academică semnificativă. Am avut mereu parte de reușite, am simțit mirosul puterii și gustul gloriei (desigur, și amărăciunea înfrângerii sau solitudinea căderii din zona puterii). Toate aceste date profesionale (facultatea, firma, clienții din lumea politică, editorialele, aparițiile televizate) pălesc în fața vacanțelor, în fața mâncării, în fața filmelor și a muzicii, toate gustate în doi, în urmă cu mai mulți ani, pe 1 ianuarie, pe la ora cinci după-amiaza, am ajuns în restaurantul lui Pepe (nici o legătură) din Byblos, în față era Mediterana, deasupra soarele asfințea și în portul vechi luminat cu făclii intrau bărcile pescarilor libanezi. Pe masă erau lumânări și mâncarea era o tocană de fruncte de mare cu sos roșu și vin de Ksara. Sau, mai recent, în savana din Parcul Kruger, după ora zece noaptea, într-o borna zulusă, cu stelele emisferei sudice deasupra capului și cu mirosul de animale și de uscăciune adus de vânt, am ascultat pe întuneric, alături de un vin dulce de Stellenbosch, răgetele leilor și tropăitul unei turme de bivoli care mergea la un ochi de apă. Sau paharul de Lagavulin băut într-un salon de tip englezesc, cu fotolii de piele, șemineu și bibliotecă plină de cărți din secolul XIX, aflat chiar lângă cascada Iguazú, atât de aproape încât noaptea se auzea prin geamurile închise și bine ermetizate vuietul apei. Sau castelele lui Ludwig al II-lea din Bavaria, sau foie grasul făcut în casă din valea inferioară a Loirei sau carnea albă de crocodil de lângă Sun City sau sushiul proaspăt, prea proaspăt din portul Hiroshimei sau berea dulce și căldură din Ouro Preto, oraș cu 50 de biserici, dintre care una are înăuntru peste 500 de kilograme de aur, sau minunata rață umplută cu prune și caise din restaurantul Castelului Wawel din Cracovia. Aeroporturile, cu mirosul lor sintetic, așteptarea și frica dinaintea zborurilor, găurile de aer când câteva secunde te gândești la cele sfinte și apoi aerul nou al locului în care iar pui piciorul pe pământ. Cărți, filme (probabil All that jazz este cel mai bun), muzică, excursii, jocuri pe computer, mâncare (gustul mereu senzațional al primelor fructe proaspete din primăvară și mirosul mereu același din bucătăria mamei de Crăciun), familia, femeia de alături, prieteni, atâți cât sunt și așa cum sunt, afaceri ca mod de viață și ca sursă a tuturor celorlalte și somnul liniștit că totuși nu este nimic fundamental rău în spatele tău, că nimeni nu te poate suna să-ți reamintească un detaliu pe care l-ai dori uitat fiindcă acest detaliu nu există. S-ar putea ca realitatea să nu fie chiar aceasta, dar de la mine așa se vede. Trăiesc într-o lume frumoasă. Periodic, domnul Cornel Nistorescu mă înjură în ziarul său. Supărat pe mine, frustrat pe viață, cu sau fără scop, din proprie inițiativă sau pus de alții (poate oameni triști, poate femei isterice, poate miliardari plictisiți și dornici să reintre în jocuri, poate oameni normali), domnul Cornel Nistorescu scrie despre mine. Și scrie urât... Dacă ați fi în locul meu, v-ar păsa? Bogdan TEODORESCU O Fondator Ion RAȚIU Director onorific Octavian PALER Anul XIII, numărul 76 (3851), joi, 1 aprilie 2004,12 pagini, două ediții, 5000 lei RAPORT Transparency International face bilanțul succeselor și eșecurilor în combaterea corupției Anticorupția de buzunar a Florin Ciornei Percepția asupra corupției și asupra măsurilor anticorupție rămâne foarte critică și în 2004, este concluzia Raportului anual avansat de Asociația Transparency International România. Cauza principală a percepției negative pe care o au cetățenii privind străduințele Guvernului de a combate acest flagel stă în faptul că „rechinii“ corupției au rămas neatinși. Filiala din România a Transparency International a lansat Raportul național asupra corupției în paralel cu organizația centrală, care a dat publicității Raportul global asupra corupției. Transparency International reamintește că, începând cu mai 2000, au fost adoptate 24 de inițiative legislative (legi, ordonanțe, hotărâri) care vizau într-un fel sau altul crearea cadrului legislativ și instituțional pentru prevenirea și combaterea corupției, însă aplicarea legislației lasă încă de dorit în același ritm cu crearea unui cadru legislativ și instituțional pentru prevenirea și combaterea corupției a evoluat „dinamica“ scandalurilor de corupție. Recapitularea marilor scandaluri de corupție arată nivelul politic al cauzelor sale. Scandalul Costea- PDSR, scandalul Consiliul General al Capitalei, scandalul Vântu și cazurile Radu Sârbu, Fănel Păvălache, Dan Jiga, Ioan Mureșan, Hildegard Puwak și Șerban Mihăilescu arată că suspiciunile cele mai mari sunt cu privire la corupția politică. Se subliniază faptul că toate aceste cazuri nu au primit încă o rezolvare, iar, dacă au primit, a fost în sensul dezincriminării celor bănuiți de corupție, în mod paradoxal pentru străduințele Guvernului în prevenirea și combaterea corupției, raportul Transparency International subliniază că „presa din România a fost una dintre instituțiile cele mai active în lupta împotriva corupției de la toate nivelurile, dar, în același timp, mai mulți diplomați străini și-au adus contribuția la lupta împotriva corupției în România vorbind public despre ineficiența autorităților în rezolvarea acestei probleme". PAGINA 3 ț/ Percepția asupra corupției și asupra măsurilor anticorupție rămâne foarte critică, din pricina faptului că investigațiile au vizat doar „mica corupție“ începând cu mai 2000, au fost adoptate 24 de inițiative legislative pentru prevenirea și combaterea corupției . Cele mai mari scandaluri de corupție au întârzieri în a fi clarificate ./ Presa și diplomații străini au fost cele mai active instituții în combaterea corupției TABLETA DE SCRIITOR Modelele literare . Nicolae Breban Vorbind de Eminescu ca „bard, ca model național“, nu putem să nu abordăm și categoria mai largă a „modelelor“: umane, morale, profesionale și, poate, chiar politice. O societate, chiar dacă se află în „criză“, cum e cea românească după marea surpare a regimului, instituțiilor și „modelelor"* comuniste, nu poate construi un prezent, cu atât mai puțin un viitor colectiv, național, în afara unor reale „modele“. Deoarece, actualele „modele“ sunt mai degrabă negative, mă refer în primul rând la cele din lumea financiară, parțial din lumea politică și parțial din cea economică și administrativ-economică. Unui amic care se revolta de impudoarea cu care „noii bogătași“ își exhibă banii, mașinile de lux sau vilele înconjurate de ziduri de peste doi metri, cu body-guarzi insolenți și odrasle la studii în California, i-am replicat că „ei“ nu fac decât să „imite“ modelul „primului secretar“, în „noile condiții“! (Și pentru acest motiv era absurdă teoria unora că vechii „stabi“ comuniști vor o „întârziere“ a „reformei“ sau o „reînviere“ a sistemului unipartinic și ultracentralizat (continuare în pagina 11) DOSAR Bisturiul și tumoarea Când legea e lege în sicriul de sticlă ECONOMIE Pentru a ține inflația jos, Mugur Isărescu nu mai sprijină exporturile Exportatorii și Banca Națională IL 54*e trag de leu în direcții diferite Cursul de schimb al monedei naționale le dă bătăi de cap exportatorilor români, care se plâng de faptul că aprecierea leului are ca efect reducerea exporturilor. Dorința lor de a păstra leul la o valoare mai scăzută raportat la moneda europeană este însă în contradicție cu stategia Ministerului Finanțelor. Strategia vizează reducerea inflației la 9%, una dintre metodele dezinflaționiste fiind chiar aprecierea monedei naționale. Printre problemele cu care se confruntă exportatorii se numără accesul limitat la credite, scăderea competitivității ca urmare a creșterii costurilor de producție cu aproximativ 20%, precum și majorarea costului cu forța de muncă sau impozitarea cu 25% a profitului. PAGINA 2 DEZASTRU Datoriile societății băcăuane la buget sunt de 7235,094 miliarde de lei Statul a cerut în instanță falimentul RAFO Onești a Cristian Matache Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, împreună cu alte societăți care sunt parte la masa credală, a cerut oficial reorganizarea judiciară și falimentul RAFO Onești, făcând o solicitare în acest sens Tribunalului Bacău, a declarat directorul Finanțelor băcăuane, Petru Hăineală, citat de RomNET. Oficialul a mai spus că datoriile la bugetul de stat ale societății oneștene sunt în valoare de 7235,094 de miliarde de lei, la care se adaugă 438,130 de miliarde de lei la bugetul asigurărilor sociale. Acesta a ținut să precizeze că cererea făcută Tribunalului Bacău nu înseamnă neapărat că RAFO Onești își va lichida în mod automat activitatea, ci își va continua activitatea sub supravegherea unui administrator judiciar pe baza unui plan de reorganizare. Interesant este că nimeni din cadrul Ministerul Finanțelor Publice nu părea să știe, ieri, de demersul colegilor de la Bacău. Conducerea RAFO are și alte bătăi de cap, legate de nu mai puțin de 120 de dosare aflate în instanță și depuse de angajații care au fost transferați de la Rafinăria Dărmănești, aflată în lichidare, pe motiv de neplapa salariilor compensatorii. „S-a negociat contractul colectiv de muncă pe 2004 fără ca din partea celor de la Rafinăria Dărmănești să fie un singur reprezentant. Din acest motiv, ne-am ales fără salarii compensatorii pentru cei ce lucrează la puncte de lucru nerentabile“, a declarat liderul Sindicatului Rafinorul, Ion Marian. CALITATE Companiile din România producătoare de sucuri folosesc substanțe care în alte țări sunt interzise Frutti Fresh cu aromă de insecte Colorantul cochineal (E 120), folosit pentru colorarea Frutti Fresh de grapefruit, este făcut din insectele numite dactylopius coccus. Colorantul este foarte scump, foarte rar utilizat, iar în Statele Unite este interzis. Legislația românească permite folosirea acestei substanțe în proporție de un gram pe kilogram. Luând în considerare că pentru un kilogram sunt necesare 160.000 de insecte, înseamnă că un litru de suc poate conține până la 160 de asemenea gângănii. E 120 este obținut din carcasele strivite ale femelei de dactylopius coccus, insectă ce se hrănește cu cactuși. Insectele sunt ucise fie prin fierbere, fie prin coacere. In funcție de metodă, rezultă nuanțele diferite ale extractului comercializat. PAGINA 3 PAGINA 10 Problema vizelor britanice rezolvată „în cel mai scurt timp“ Autoritățile române iau atitudine la adresa Londrei PAGINA 3 PAGINA 7 Pavel, as în Florida Andre Agassi a pierdut primul joc la Key Biscayne după patru ani, fiind învins de Agustin Calleri PAGINA 8 Polițiștii cred că șefii își ascund 1999 incompetența în spatele funcției Studii făcute de Institutul pentru Cercetarea I și Prevenirea Criminalității relevă că încrederea populației în forțele de ordine a scăzut PAGINA 2 Gabriel Bivolaru, urmărit pe plan 1 international 1 . Poliția a confirmat că Gregorian și Gabriel Bivolaru sunt frați PAGINA . Piața fuziunilor și achizițiilor s-a dublat 999 O companie privată românească se vinde, în medie, cu 18 milioane de dolari