Cronica Sătmăreană, ianuarie-martie 1971 (Anul 4, nr. 890-964)

1971-01-22 / No. 906

| H МОНЕТАМ WIN­ТС [UNK]АТ [UNK] ȚARl­IS, WINȚI­ VA I ----------------------------­ I Л ШШ I Ш A Anui ív (xd Щ|Щ înaltul dinamism al producției din 1971 impune o strînsă concordanță cu cerințele calitative actuale îndeplinirea cu succes a sarcinilor ce revin colectivului INTEGRATEI DE IN­ȘI CINEPA NEGREȘTI-OAȘ în anul 1971, ca în întreaga perioadă a actualului cincinal, impune măsuri hotărite de folosire mai judicioasă a întregului potențial tehnic și uman, de reducere sistematică a consumurilor de materii prime și materiale, încadrarea lor riguroasă in norme stabilite, de îmbunătățire calitativă a întregii activități, dată cu extinderea celor mai valoroase metode­­ rezultate din experiența anterioară. Despre sar­cinile ce stau în fața acestui colectiv și despre măsurile luate în acest sens încă de la începu­tul primului an al actualului cincinal, ne-a vor­bit tovarășul ing. Adrian Bălan, directorul în­treprinderii. Redăm mai jos discuția avută: — In realizarea sarcinilor spo­rite ce ne revin în cincinal și, mai cu seamă actualul în a­­nul 1971, — ne-a spus interlocu­torul — avem în vedere ca în toate acțiunile pe care le între­prindem să le aplicăm cu rigu­rozitate indicațiile date de con­ducerea de partid și de stat, me­nite să asigure unității noastre o dezvoltare armonioasă și echi­librată în contextul general al economiei județului nostru. Din dubla corelație existentă dezvoltarea industriei ușoare între județului nostru și valorificarea a superioară a resurselor locale de materii prime și materiale, se evidențiază pregnant trăsătura esențială a activității noastre în noul cincinal: atingerea ritm și mai rapid de creștere unui producției și productivității mun­­­cii. Pe ansamblul întreprinderii producția crește considerabil în anul 1971, urmînd ca pînă în 1975 să se dubleze. Oprindu-mă la cîteva sorti­mente principale, este interesant de arătat că față de anul numărul acestora va ajunge 1970, în 1975 la 3 sortimente de fire, 10 sortimente de saci și patru sor­timente de pînză pentru amba­laj. In lumina sarcinilor izvorite din expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu la ședința Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. și a guvernului din no­iembrie 1970, caracteristica prin­cipală a producției anului 1971, ca de altfel a întregului cincinal: • ..*7-ww - vi' л o ‘Y-y INTERVIUL • •. 4..: .. , ; trebuie să o constituie nivelul calitativ superior. Care sunt acțiunile în vederea atingerii a­­cestui deziderat major? — Este un fapt recunoscut că actualele exigențe tot mai ridi­cate în privința ritmului și a calității producției, cerințele sporite de creștere a eficienței economice, ne obligă să dezvoltarea întreprinderii priviri noas­tre în actualul cincinal prin pris­ma laturilor sale cantitative, dar mai ales calitative. De aceea, eforturile noastre trebuie să fie canalizate, în primul rînd, spre creșterea gradului de diversifi­care a producției. In acest scop, pe lingă sortimentele noi de in și cînepă pe care le vom intro­duce în fabricație va fi dată în funcțiune o nouă secție de saci de polipropilenă, care, pe lîngă faptul că va avea o productivi­tate substanțial mărită, va fo­losi integral capacitatea reală de producție a unității noastre. Un accent deosebit îl vom pu­ne, desigur, pe realizarea unor produse cu caracteristici tehnice­­funcționale superioare, cu un grad înalt de prelucrare și de fi­nisaj. De aceea, încă din acest trimestru vom reorganiza, în co­laborare cu Laboratorul central al M.I.U. și Institutul de cer­cetări textile, laboratorul de încercări fizico-mecanice al țesă­­toriei, în așa fel încit să existe o legătură directă între probele realizate în laborator și rezulta­tele obținute în producție după reglajul mașinilor. Aceasta joc­ GHEORGHE MARINESCU (Continuare în pag. a 2-a). Acțiuni edilitare în comuna M­o­f­t­i­n Aflată intr-un continuu proces de dezvoltare social-culturală, co­muna Moftin are înscrise în plan executarea unor largi acțiuni edi­litare. Astfel, în anul 1971 prevăzută darea în folosință este a unui modern complex comercial, construirea a două băi comunale, amenajarea de trotuare noi pe o lungime de 1.600 m, construcția și reparația podurilor și a fintînilor, precum și efectuarea reparațiilor capitale la căminul cultural din Comănești. In secția filatură de la Integrata de in și cînepă din Negrești-Oaș. Foto: GNI. IANCU Vizita de lucru a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU în întreprinderi industriale din Capitală Ieri tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, secretar general al Parti­dului Comunist Român a fost din nou oaspetele colectivelor de muncitori, tehnicieni și ingineri, cu prilejul vizitei de lucru făcute în mari întreprinderi bucureștene, unități reprezentative pentru industria constructoare de mașini, pentru subramuri importante ale acesteia : uzina de motoare și compresoare „Timpuri Noi“, Uzi­na de mașini grele, Secția de pereți membrană și țevi pentru caza­ne de aburi a uzinei „Vulcan", uzinele „Autobuzul", „Steaua roșie" și „Semănătoarea". Secretarul general al partidului a fost însoțit de tovarășii Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeț, Dumitru Popa, Dumitru Po­­pescu, Mihai Marinescu, vicepreședinte al Consiliului de Miniș­tri, precum și de ministrul industriei construcțiilor de mașini, Ioan Avram. Ca și cu atîtea alte prilejuri, cînd a avut loc un contact nemijlocit al conducerii parti­dului și statului cu oamenii muncii din fabrici și uzine, de pe șantiere, din unitățile agri­culturii socialiste, cu reprezen­tanți ai culturii și științei țării noastre, într-un cuvînt cu cetă­țeni de toate vîrstele și profe­siile — români, maghiari, ger­mani, și de alte naționalități — la început de an, de nou cincinal, și de data aceasta, discuțiile de lucru, cunoaște­rea concretă la fața locului a problemelor de viață și de muncă ale oamenilor, analizarea sarcinilor actuale și de perspec­tivă pentru ridicarea eficienței întregii activități, marchează pregnant o revelatorie realitate a societății noastre: indisolubilă le­gătură dintre partid și popor, te­melie de granit a orînduirii so­cialiste a României. Din realizările prezente la lo­curile de muncă vizitate, din cu­­vîntul oamenilor se desprind nu numai succesele dar și idei apte să se concretizeze în noi reali­(Continuare in pag. a 4-a) IMPULSIONAREA PREGĂTIRILOR­­—^ PENTRU SEMĂNATUL LA ORDINEA ZILEI Este bine cunoscut rolul gumicultura în județul nostru ie­și importanța deosebită ce i se a­­cordă. In această ordine de idei, acum, în a doua jumătate a lu­nii ianuarie, lucrările și pregăti­rile în vederea semănatului în se­re și solarii sînt­­ abia la înce­put. Totuși, să trecem în revistă cîteva amănunte semnificative le­gate de pregătirile ce se între­prind în acest sector. La Complexul legumicol din Cămin se lucrează intens în sera de producere a răsadului. Se cer­ne granița, se pregătesc paturile germinative, se amenajează con­ductele pentru conducerea căldurii și se pregătesc ghivecele pentru repicat. Pe cele 10 hectare de solar, este planificat să se ob­țină mai bine de 46 vagoane ro­șii. Lucrările pregătitoare sînt în curs. Cîteva amănunte despre ele ne-a relatat brigadierul legumicol Francisc Polgári: „In 25 ianuarie vom începe semănatul la roșiile 10 X Bizon, înainte de roșii, cu o SERE ȘI SOLARII * zi — două, vom semăna în lăzi — gulioarele timpurii, lăsad sufi­cient să asigure plantatul a două hectare de solar”. — Ne-ar interesa, dacă mo­mentan este ocupat cu vreo cul­tură terenul din solar .­­—Am semănat încă din toam­nă 2 ha salată și am plantat 2,5 ha arpagic destinat pentru obține­rea de ceapă verde. Se vor culege și se va elibera terenul înainte de perioada plantării roșiilor in so­lar. La Cooperativa agricolă de pro­ducție din Berveni, cei 1.000 m.p. de seră inmulțitor sunt ca și pre­gătiți. Dar lipsesc două electro­­pompe pentru încălzit. Ne-am in­format la Direcția agricolă jude­țeană și am aflat că în cele din urmă s-au distribuit două din re­zerva Complexului de legume de la Păulești. Aceeași nevoie se sim­te Și la Căpleni. Aici lipsesc două injectoare pentru dispersarea mo­torinei, sau eventual, două elec­­tro-pompe. Ni s-a spus că există fonduri și că cooperatorii vor să și le procure cit mai grabnic posibil, dar s-a omis să se adau­ge că inițiativa cu injectoarele sau electro­pompele este destul de tardivă, deoarece nefiind în planul de necesități, nici prinsă Di­recția agricolă n-a avut in vede­re această problemă pentru apro­vizionare. Cele 100 ha teren des­tinat producerii legumelor au, fă­ră discuție, nevoie de o seră în­­mulțitor. Probabil că în acest an se va face încălzirea prin impro­vizații locale, urmînd să se facă apoi planificarea din timp pentru injectoarele lipsă. La Cooperativa agricolă din Urziceni am găsit o activitate mai intensă. In solar, paturile au fost pregătite încă din toamnă, ad­­ministrîndu-se sub brazdă 50 to­ne bălegar și 300 kg superfosfat. In sera înmulțitor se zorește cu construirea și terminarea cuptoa­relor din șamotă și cărămidă, un­de ca sursă de încălzire va fi fo­losită motorina. Brigadierul Ernes­­tin Bernard, ne-a declarat: „Peste S. IOAN (Continuare in pag. a 2-a). A­tunci cinci vedem un pro­dus nou, o mașină sau un utilaj modern, o mobilă frumoasă sau un costum după ultima modă, ne interesăm in primul rind, de marca fabricii care le-a realizat. Este vorba de U­­zina Unic, Fabrica de mașini cas­nice, C.E.I.L., Mondiala, Crasna Cărei, Victoria Tășnad, sau... și inima ni se umple de mindu­e la gîndul că poate noi sau alții din familia noastră am participat direct sau indirect la realizarea lor. In realitate, produsele res­pective s-au materializat, de cele mai multe ori, prin efortul a cinci, zece ori mai multe colecti­ve de muncă răspindite in toate colturile tării. E o interdependen­tă strînsă intre meșteșuguri. Diviziunea socială a muncii a căpătat in ultimele decenii o ase­menea amploare, nicit nici chiar producătorii unităților noastre e­ însemnări eonomice nu știu întotdeauna ce destinație au produsele lor, nu ce mecanism, agregat, mașină sau produs final se vor integra ele. Cu­ ne privește pe noi, consuma­torii, pe beneficiari, privim, fără îndoială, iniii și intii­marea fa­bricii. Admirind, bunăoară, pro­dusele complexe ale Uzinei Unio, puțini dintre noi știm, de pildă, că transportoarele cu bandă de diferite lungimi, conveioarele sus­pendate sau liniare, se integrează in zestrea tehnică a noilor capa­cități de producție, construite și puse in funcțiune în diferite ra­muri ale economiei nationale. Cifr dintre noi știm, apoi, că miile de canete realizate la sec­torul lemn al Întreprinderii Vic­toria din Tășnad, înfășoară de mii de fire pe mașinile sute de bobinat ale unei fabrici textile din Alexandria? Sau că întreprin­derea Crasna din Cărei produce rastele pentru paletele Cinescop din București și uzinelor pentru locomotivele Diesel din Reșița? Este, desigur, o mândrie pentru muncitorii, inginerii și tehnicienii acestor unități, care n-au nicide­cum pretenția ca pe mașinile ori utilajele la realizarea cărora au contribuit să apară și numele u­­nității lor. Este o mândrie, in același timp,­­ pentru noi toți, pen­tru că ne integrăm dinamic in complexul de sarcini al econo­miei noastre nationale. Complexitatea industriei jude­țului nostru duce implicit la ex­tinderea cooperării. E o lege o­­obiectivă a industriei noastre moderne, a cărei forță se bizuie tocmai pe acest larg sistem de relații, ca un fluviu care se adu­nă din zeci și sute de izvoare, și reunind eforturile conjugate ale multor colective de muncă se materializează tu atîtea și atîtea produse de prestigiu ce poartă cu mîndrie marca unei fabrici ro­mânești. c. MALIN Marca fabricii PAGINA .E. Oameni si atitudini I in instanța conștiinței j и » Ла е [UNK]и [UNK] țta^L de medic, murea uitat ast mi... î Anchetă socială. Luni, 21 decembrie 1970. Un zugrav intrat într-o încăpere de la subsolul Spitalului unificat Satu Mare, descoperea un om decedat întins pe aici un pat de fier. Identificarea s-a făcut la scurt timp: cel decedat se numea Sandor Kovács, in vîrstă de 58 ani, domiciliat în str. Pietroasa nr. 45. ... In noaptea de 19 decem­brie, la serviciul de urgentă adulți era de gardă medicul Vasile Nag­y și asistentul Ște­­fan Todosciuc. După ora 22 în cabinet este adus un om în vîrstă, care abia putea articula cîteva vorbe. Se plîngea că îi e frig și duhnea a alcool. Re­gistrul de urgență din acea noapte consemna în legătură cu acest caz: Numele: Sandor Kovács, diagnostic, stare de ebrietate. Rubrica care trebuia să consemneze tratamentul ad­ministrat, a rămas albă. După o bucată de vreme, omul este scos din cabinetul de gardă și dus la domiciliul său, care de fapt nu exista. Și în consecință a fost lăsat de Salvare în poarta casei cu nr. 45 de pe str. Pietroasa. A doua zi dimineața, la ora 6, în urma unui apel telefonic, același Sandor Kovács este readus la spital într-o sta­re și mai gravă. Tre­ziți din somn, dr. Nagy și oficiantul sanitar Todosciuc reacționează cu indiferentă. Medicul, fără a proceda la un nou consult — elementară da­torie a unui medic de gardă intr-un serviciu de urgentă — dispune trimiterea bolnavu­lui într-o încăpere de izolare a bolnavilor psihici încăpere neamenajată agresivi, cores­punzător în acest scop. Aici, în această încăpere, a zvirlit pe un pat de fier va sta S. Ko­vács de la ora 6 a dimineții de 20 decembrie pînă a doua zi (21 decembrie) cînd, la ora 13, va fi găsit intimplător de zugravul spitalului. In acest timp existența lui nu a figurat în spital (cea de a doua aducere la serviciul de gardă nefiind înregistrată), nu i s-a asigurat nici un trata­ment, nu a fost hrănit. Medicul, cel care avea obli­gația profesională și morală să vegheze asupră-i, uitase de prezența lui și, la predarea găr­zii, omite să menționeze că e­­xistă „internat" la serviciul de gardă un bolnav, poate foarte grav, cu numele de Sandor Kovács. Doar brancardierii (la schimbarea serviciului) comu­nică în treacăt colegului lor Ioan I. Pop că la subsol, se a­­flă un bolnav. Acesta îi face trei vizite celui aflat pe patul morții (ultima în seara zilei de 20 decembrie) constatînd că este în viață și că rostește cu­vinte fără înțeles. Evident, nu anunță pe nimeni. Să fie oare vorba de o nepăsare in lanț, de neomenie mimetică, prelua­tă fidel de personalul de ser­viciu de la medicul care prin pregătire, prin fondul său afec­­tiv, prin umanismul intrinsec profesiei, avea datoria să fie un exemplu permanent? Nu știm. Brancardierul în cauză se disculpă afirmînd că era de datoria medicului să aibă iniți­ativă, el fiind un simplu e­­xecutant. Explicabilă atitudine dacă o privim prin prisma de­formată cu care un medic a inteles să răspundă exigentelor eticii profesionale. In acest punct se încheie prima parte a evenimentelor. Vom retine din ele gravele a­­bateri de la deontologie, lip­sa de umanitate, de ele­mentară solicitudine pe în­treaga filieră — de la brancar­dier la oficiant sanitar și pînă la medic. Reversul medaliei este după părerea noastră, fel de concludent. Pe de o par­ta­te, un serviciu de gardă la un spital, care dispune doar de o cameră de izolare impro­prie, cameră a cărei așa-zisă „amenajare" s-a prelungit „si­ne die“, ajungîndu-se la situa­ția de față. Pe de altă parte, a­­cest regretabil accident — a cărui denumire în termeni juridici va fi stabilită de or­ganele de cercetare penală, ancheta fiind în curs — a fost posibil, printre altele, și prin faptul că predarea serviciului de gardă se face exclusiv ver­bal, teren propice erorii, omi­terii (din neglijență, oboseală sau grabă) a unor bolnavi in­ternați la serviciul de gardă. Iată cum pe fondul unor vi­cii de organizare internă s-a grefat o neglijență în urma că­reia un om și-a pierdut viața: Cea de a doua parte a a­­cestei tragice întîmplări poartă amprenta gîndirii viciate, practicii mărunte cu care me­­­dicul Vasile Nagy a încercat să se sustragă răspunderii pentru faptele sale. Spiritului deschis, de recunoaștere a greșelii pe care ar fi fost o­­bligat să-l aibă, el a încercat să-i opună eschiva incompati­bilă cu normele de etică. Cu concursul conducerii Spi­talului unificat și al medicu­lui răspunzător de Circum­scripția nr. 3 (de care aparți­nea S. Kovács) se obține un certificat de deces in alb. V. MIHALCA G. TONICA (Continuare în pag. a 3-a)

Next