Curentul, iunie 1935 (Anul 8, nr. 2630-2658)

1935-06-10 / nr. 2639

ANVIH vin No. 2639 Lure f Luni 10 Iunie Director: PAMFIL SEIGARD REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Palatul Nifon str. Doamnei­­, et­­ ■ Redacţia 3-4088, Administraţia 3-4080 TELEFON «­L Secretariatul şi Provincia . . 3-4088­­ Cabinetul directorului . . .3-4084 ABONAMENTE: 1 Ld'ÎOO pe an; 350 pe 6 luni; 200 pe 3 luni; pentru Bănci, instituţiuni şi Administraţii Publice Lei 1000 anual; pentru străinătate: Lei 1700 pe an; 900 pe 6 luni; 500 pe 3 luni Abonamentele încep la 1 şi 15 tie lunei. Taxa poştală plătită în numerar conf. orm Dir. Generale P. T. T. nr. 55740/929 Triumfala paradă a tineretului si a sporturilor Peste 30.000 străjer! aclamă pe Suveran la Cotroceni. — Un fluviu de adolescenţi Defilarea cercetaţilor. — Cortegiul sporturilor. La văpaia giganticelor focuri • A cincea aniversare a Restaura­­•Usiţiei a făcut in sfârsit o realitate din­­­ tr’un unanim deziderat al conştin­­ţei româneşti, — dinţi'0 năzuinţă pe care lent şi perseverent Suve­ranul ţării a izbutit să o insufle tu­turor celor chemaţi să desăvâr­şească educaţia generaţiei care creşte. Acela care, ca Principe IMoştenitor, încuraja odinioară cu atâta entuziasm sporturile atletice şi stimula cu atâta tenacitate insti­tuţia născândă a cercetăşiei, a în­ţeles cu augusta Lui luciditate că într’o epocă în care toate Naţiu­nile continentului se întrec în exal­tarea energiilor proaspete ale co­piilor­ şi ale tinerilor, unei ţări pân­dite ca România nu-i mai este în­găduit să rămână la etapa turis­mului pitoresc sau a sportului exi­­biţionist. Ziua de ieri a fost revelaţia unui debut de nouă etapă: admirabila fuziune a provinciilor româneşti, splendida diversitate a profilurilor regionale şi impecabila fraterni­tate a vârstelor, — înstări şi ine­dita promiscuitate a cercetaşilor, strajeritor, premuitarilor, arcaşilor şi sportivilor, — totul destăinuia începutul unei noui ere in educaţia tineretului românesc. O concepţiune totalitară, naţiona­lă, integrală a dresajului atletic şi spiritual. O metodă care, depăşind histrionismul vedetelor din sport şi intrecând antrenamentul de aer li­­ber al cercetăşiei, năzueşte să ex­tragă din sufletele adolescenţilor şi adolescentelor din România ma­ximum de resurse morale şi fizice, operând totodată fuziunea între di­­­versele temperamente provinciale,­­desăvârşind fraternitatea claselor sociale. Sportivi bucureşteni alături de arcaşi bucovineni, străjeri ardeleni laolaltă cu cercetaşi basarabeni,­ regiuni şi vârste, uniforme şi­­graiuri pitoresc învălmăşite sub privirile afectuoase ale Suveranu­lui zâmbitor şi tânăr, ivit în uni­formă de frate mai mare în mijlo­cul acestor mii de copii strânşi să-L aclame în metropola a cărei amintire li se va grava de-acum trainic în memorii. O splendidă fraternitate între costumele multicolore ale atâtor judeţe mândre de odraslele trimi­se Capitalei; o desăvârşită armo­nie între copiii bogaţi şi cei din po­porul cătunelor; o cadinlă unifor­mă pentru micuţii de-o şchioapă şi flăcăii din pragul bărbăţiei. Iată taina şi aurora unei isbânditoare re­naşteri etnice: — iată făgăduiala u­­nui nou leat în primăvara Naţiu­nii, revărsându-se peste îngustele liziere ale arenelor sportive, pă­lind în ritmuri cari năzuesc să sti­­m­uleze şi altceva decât morbida delectare spectaculară, — străjerii, cercetaşii şi arcaşii de ieri au inau­gurat era unei educaţiuni com­plecte şi armonioase a între­gului nostru tineret, uniform stru­nit de o augustă supraveghere, mo­­delat după porunci educative în cari palpită năzuinţa de a înzestra Neamul cu un tineret sănătos şi en­tuziast, încrezător în destin şi în Rege, disponibil pentru marile a­vânturi şi setos de temerare al­titudini. Energii latente sunt în sfârşit cap­tate şi aduse la grai: misterioase posibilităţi de activitate sunt vigu­ros stimulate,­­ pentru ca Naţiu­nea să-şi sporească tezaurul, vas­tul rezervoriu al bărbăţiei de mâi­ne. De la „Ziua Sporturilor”, s’a pă­şit la „Ziua Tineretului”. Dela cortegiul atletismului spec­tacular, se trece la procesiunea vas­tului fluviu al întregului tineret al tarii, simbolizând în diversitatea straielor şi a chipurilor eloquenta multiplicitate a priveliştilor româ-­­ neşti. Admirabil, în această metamorfo­ză, este amănuntul că ea se desă­vârşeşte fără nici un naiv plagiat de exotism educativ,—fără împrumu­turi fasciste, hitleriste sau colectivis­te, ci doar prin pura încurajare a tra­­de “lor noastre locale, prin consacră­ri oficială a datinilor regionale pel­onificate de atâtea cohorte provinciale, aclamate în Cetatea de Scaun a Domniei tocmai pentru ca pretutindeni să se ştie că progresul Naţiunii nu-l asigură singură Ca­pitala, ci toate regiunile pământu­lui românesc, aceste mici patrii în cari se modelează dintru început sufletul fraged al copilului. ★ Pe vastul platou de la Cotroceni, de sărbătoarea Restauraţiei, au fost clipe de patetică înduioşare Era şi firesc, de altfel. In tribune, o imensă gloată de părinţi şi de fraţi, de surori şi de mame. In sumane plugăreşti, unii,­­ alţii în straie de târgoveţi. Fraternizau totuşi toţi, in momen­tele de vregn­ata emoţie, şi cli­pele acestea erau dese, tot mai dese, — fiindcă fiecare avea un fiu sau un frate în convoiul imensei cruciade a copiilor, pentru că nimic nu sgudue mai profund sufletele cele mai severe ale oamenilor adulţi decât priveliştea acestor crânguri de adolescenţi, păşind se­meţi cu frunţile bronzate de soare. ...Vă mai aduceţi aminte, exact acum o lună ?... De 10 Mai, la ma­rea defilare, momentul cel mai im­presionant a fost acela în care apărură cântând. Şoimii de la Mă­năstirea Dealul­ii a tras mai scânteietor împodobiţi ostşii cei mari, — nici mai apăsat nu culcau decât înaintaşiii lor: erau insă co­pii, — tăiau în fronturile lor im­palpabile miresme de primăvară şi nelămurite promisiuni de bărbăţie, — şi asta era destul pentru ca ochii spectatorilor să se umezească su­bit de involuntare lacrimi. Şi astăzi, este la fel, dar astăzi întreaga paradă aparţine copiilor. Mamele isbucnesc în frenetice a­­plauze la ivirea cohortelor cu pro­priii lor copii, a căror alură mar­ţială le umple inima de orgoliu şi a fost foarte numeroasă. Astfel au fost prezenţi d d d-nii Gh. Tătărescu, preşedintele consliului ; N. Titulescu, ministru de externe ; I. Inculeţ, ministru de interne ; gene­ral Paul Anghelescu, ministrul arma­tei ; dr. C. Anghelescu, ministrul instructe; V. Antonescu, ministrul de finanţe ; Vaier Pop, ministru de jus­tiţie ; dr. Costinescu, ministrul sănă­tăţii ; R. Franasovici, ministru de comunicaţii ; Manolescu­ Strunga, m­i­­nistrul industriei ; V. Sasu, minis­trul domeniilor ; I. Nistor, ministrul muncii ; Al. Lapedatu, ministrul cul­telor ; V. Iamandi, ministru de stat, precum şi preşedinţii corpurilor je­­giuitoare : d-nii N- N. Săvoanu şi Leonte Moldovanu. In tribuna Corpului diplomatic au fost : I. P. S. dr. Miron Cristea, pa­triarhul României ; foştii miniştrii : d-nii I. Mihalache, dr. Gusti, dr. Lupu, Mihail Popovici, V. Madgearu, V. Vâlcovici, Const. Anghelescu, D. R. Ioaniţescu, Voicu Niţescu, Crişan, Sever Dan, I. Răducanu, M. Manoiu­lescu, N. D. Chirculescu, V. Potârcă, Trancu Iaşi, V. Vâlcovici ; d-nii sub­secretari de stat: Savel Rădule­scu, Eugen Titeanu, Mitiţă Constantines­­cu, Iuca, dr. Leon, M. Negură, Ca­­ranfil, g-rali Gorschi, Ştefănescu, Amza, Pârâianu, Condeescu, Manu, Olteanu, Alimănescu, Papizoglu, Pro­­dan, Popovici, de la palat demii g-rali Condescu, Grigorescu şi Ba­if, baron Stârcea, colonei : Svidenek, Romai­­ceanu, Manolescu şi c­dori Funda­­teanu, adjutanţii regali colonel Lărdă­­reanu, prefectul palatului, col. broşu, mare comisar ,dr. Crainic, medic şi Buchman, secretar particular. Au fost prezenţi apoi d-nii repre­zentanţi ai ţărilor străine la Bucu­reşti şi ataşaţii militari, precum şi P. S. S. episcopul Hichis din Lincoln, şeful bisericii anglicane şi de liniş­te net, directoru ziarului „Le Temps”, apoi d-nii Volanschi, prim preşedinte al înaltei Curţi de Casaţie, Codin Şte­­fănescu, procuror general d de Curte de Apel, Al. Donescu, primar gene­ral, col. Gabriel Marinescu, prefec­tul Capitalei, Cezar Mereuţă, diec­­torul general c. f. r., col. Stăncescu, directorul general al siguranţei sta­tului, prof. Minovici, ing. Pitulescu, genele de lacrimi. Stânjenite, isco­dite de privirile vecinilor, se pre­fac lunecate de zăduf, şi se tam­ponează pe furiş cu batistele pe ochii lăsaţi in jos , dar lacrimile le podidesc şi mai năvalnic atunci când pleacă ochii, — şi de aceea dau brusc pe spate capul, simulând o teamă ele ploaie ori o oboseală a cetii... Atâtea momente emoţionante, tiu­r'adevăr !... Clipa aceea când, in văsduhul neclintit, a tremurat pri­mul bucium bucovinean, la sosirea Suveranului, o imensă evlavie vi­bra în dimineaţa sonoră, — sufletele trăiau fuziunea unei emoţii reli­gioase. A fost, apoi, momentul când străjerii au urat Regelui un cer sănătate, după datina instau­rată de Suveranul dornic să insu­fle acestui tineret pasiunea sănătă­ţii fizice şi intelectuale, acel clasic echilibru care a făcut şi face incă splendoarea civilizaţiilor meditera­­niene. Dar clipa cea mai zguduitoare, — clipă patetică între toate, — a­­ fost aceea in care, la acordurile cucernice ale rugăciunii „Tatăl no­stru”, copiii veniţi din atâtea un­ghiuri ale Patriei au ingenunchiat smeriţi: hipnoza momentului era atât de dominatoare, incât aveau sentimentul unei mari comuniuni mistice... Iar blazaţii metropolei, la prive­liştea acestor fragede evlavii, au putut verifica profundele rezonan­ţe ale credinţei ancestrale în su­fletele acestor generaţii crescute cu seva năvalnică a satelor de frontiera, acolo unde scepticismul şi indiferenţa nu au alterat încă fizionomia intactă a rasei româ­neşti. dir. general P. T. T., Săbâreanu, Ma­lac, Berceanu şi Anastasiu, primari de sectoare» I. Dimitriu. Sosirea M. S. Regelui La ora 9 şi un sfert a apărut au­tomobilul M. Sale Regelui. Suveranul era însoţit de d. gene­ral Ilasievici, mareşalul palatului, poartă costumul de şef suprem al cercetaşilor. Cu alt automobil a sosit M. S. Regina Elisabeta a Greciei. M. S. Regele urmat de suită a trecut în revistă, în sunetele Imnu­lui regal, tineretul aflat pe platou. Serviciul religios După trecerea în revistă I. P. S. dr. Miron Cristea, patriarhul Ro­mâniei a oficiat înconjurat de cler, un serviciu religios. înaltul chiriarh a sfinţit apoi drapelele străjer­eşti, stropindu-le cu­­­ghiazmă. Sâc, sâc te-am păcălit.» După slujba religioasă, primele cuvinte ale speaker­ului produc o emoţie generală. Se dau ultimele directive în legătură cu începerea programului. Câtorva, dintre cei mai mici, le vine rău. Serviciul sanitar Ie dă a­­jutoarele necesare. In special stră­­jerele sunt mai slabe. Au stat prea mult în piciore şi pe deasupra şi emoţia... Nici o panică, totuşi prin­tre spectatorii cari nu făceau decât să admire mijloacele prin cari a­­genţii sanitari erau înştiinţaţi de la o depărtare mare de cele întâm­­plate. Unii dintre cei duşi pe braţe pen­tru a li se da ajutoare s-au şi în­tors. O doamnă, care de­sigur afară de cei trei copii cari o înconjurau, mai avea şi alţi reprezentanţi prin­­tre străjeri a şi exclamat: — Aşa-s copiii. Parcă „străjeri­­ţei” mele nu i-a venit ori rău când îşi proba costumul ? Dar n’a avut nici pe dracu’... Oboseală, asta-i tot. Ceilalţi i-ar fi răspuns, sau chiar mai mult, ar fi contrazis-o. Era însă înconjurată de trei copii, vor­bea din experienţă... Un nou caz. O fetiţă de vreo şase ani cade din picioare în apropie­­rea d-rului Tănăsescu, care, pre­văzător, se plimba printre străjerii ce aparţineau sectorului său. Ime­diat un agent sanitar o ia în bra­ţe. Dr. Tănăsescu se apropie, dea­­semeni. Dar nu face nici doi paşi şi mica străjeră sare din braţele a­­gentului sanitar şi iute fuge la lo­­­­cul de unde plecase. Aici, plină de­­ bucurie îi strigă d-rului Tănăses­cu : „Sâc te-am păcălit ! Sâc, te-am păcălit Doamna care, cu puţin înainte, nu dăduse importanţă cazurilor de leşin, exclamă triumfătoare : „ Nu v’am spus eu ?... Copii ! Uite ce i-a trăznit prin cap feti­ţii ! Să se joace cu doctorul !... Imnul regal şi Tatăl nostru Se dă tonul pentru imnul regal. Toţi străjerii iau poziţia de drepţi şi apoi când încep să cânte ridică mâna dreaptă salutând cu salutul roman. Din tribune, şi mai ales din locu­rile de sus, perspectiva este minu­nată. Costumele strâjerilor şi stră­­jerelor provoacă admiraţie. Urmează „Tatăl nostru”. Se dă comanda de : ,,Descoperiţi Toţi străjerii cântă. Un străjer mic de tot, sau mai bine zis un viitor stră­jer, în momentul când a început să se cânte „Tatăl nostru” s-a aşezat în genunchi, cu mâinele încruci­şate la piept. Uitase cum l-au în­văţat cei însărcinaţi cu pregătirea lor, dar îşi aducea aminte cum se închină el dimineaţa. Din nou exclamaţii de admiraţie din partea asistenţei. Ura, ura, ura !»» ..Să trăiţi Majestate, străjerii iţi urează sănătate ! Este urarea fă­­cută de străjeri M. S. Regelui Ca­rol II, înaintea începerii primelor exerciţii de ansamblu. Culesul nucilor, Jocul mingii, Mo­­rişca, întinsul rufelor şi capul la cutie, iată câteva jocuri desfăşu­rate ori de cei 30.000 de străjeri. d. Victor Iamandi, ministru, de stat d. I. Manolescu Strunga mi­nistrul industriei şi comerţului,, d-nii subsecretari de stat Savel Ră­dulescu, D. Iuca, Mihail Negură, I­. Constantinescu, Mircea Canci­­cov, Eugen Titeanu, Gh. Leon, Victor Rădulescu, inginer N­ Ca­­ranfil, Petre Bejan, d. general I. Bădescu, d. general I. Bilimon, d-nii coloneii Niculescu Cociu, Vic­tor Dombrowski, S. Ionescu Mun­te, Gh. Petrescu, Al. Nicolaescu, Al. Orășanu, Negulescu, d. lt. co­lonel N. Velescu, d. general de div Prodan, d. colonel Gabriel Mari­­nescu, d. general I. Stoicescu, d. colonel C. Beroniade, d. general I. Manolescu, d. colonel Ulise Sâm­­boteanu, d-ra Nisa Cămărșescu. De la Curte au luat parte: d. ge­neral adj. E. Balif, d-na Elena Mavrodi, d. baron I- V. Stârcea, d. Anton Mocsonyi, d general C. L­rapancea, d. locot Leonard, d. la­ Mamulea, d. gen. adj. N- Condies­­cu, d. colonel Zwiedinek, d. colo­nel E. Urdăreanu, d. Al- Stan, d. colonel Al. Manolescu, d. E. Buh­­man, d. colonel M. Rîmniceanu, d. comandor P. Fundățeanu, d. dr­ Krainik, d. A. Lorenz, d- lt. colo­nel Gh. Stavăr, d. lt. colonel Vet. Al. Panu, d- maior M. Mihăilescu d. maior Teofil­­Sidoroviei, d. Flo­rian Marinescu, d. colonel Octay Ullea,­­d I. Rădulescu, d. căpitan Ilie Radu, d. I. Cociu, d. med. că­pitan P. Gotcu, d- căpitan P. Pe­tro­vici, d. Căpitan Știu­pei, d. că-­ pitan I. Crintea, d. căpitan P- Ca­­rapancea, d. locot. Leonard, d. locot. I Horia. Biscri­sia ticlul Tătărăscu SIRE. Aniversarea zilei de 8 Iunie este sărbătorită azi de ţara întreagă in împrejurări pe cari cronicarul dom­niei Majestăţii Voastre le va însem­na cu emoţie. Această aniversare a fost preceda­tă, în chip de prefaţă, de „Zilele Ba­­sarabene“­ în cari populaţia acestei provincii,­­i cu prilejul pelerinajului Majestăţii Voastre in umi­a cetăţi­lor şi a bisericilor de Pe Nistru, — a ţinut să afirme in isbucniri sărbă­toreşti ataşamentul indisolubil faţi de Patrie şi dragostea biruitoare fa­ţă de Rege. Această aniversare a fost o slovă, răsită de cea dintâi manifestare a întregului tineret român,­­ a acelui tineret care constitue preocupaea de fiecare zi a Majestăţii Voastre şi care a proclamat azi cultul discipli­nei şi al ordinei puse în slujba unei concepţii de viaţă stăpânită de indlenti­muri etice şi idealuri culturale. In această atmosferă de înălţare şi de îmbărbătare putem verifica nă­­dejdiile noastre şi verificându-ne pu­tem privi cu încredere viitorul, încre­dinţaţi că sub inţeleapsa şi însufleţi­­ta conducere a­­frajestăţii Voastre, neamul nostru, reaşezat în drepturile sale istorice, va găsi deslegare defi­nitivă tuturor problemelor ridicate de actul Unirei şi de sbuciumul pre­­murilor. SIRE, părtaşi la bucuria ţării şi la urările ei, sfetnicii Majestăţii Noa­stre Vă aduc drept dar, cu prilejul acestei sărbători, hotărârea de a îm­plini fără şovăire marile şi grelele lor îndatoriri, prezentându-Vă neîn­cetat acea contribuţie a inimei făuri­tă­ din însufleţire şi spirit de jertfă şi întotdeauna fericiţi să slujească ma­rile iniţiative ale Majestăţii Voastre intru întărirea şi ridicarea neamului nostru. Să trăiţi Sire! Să trăiască Măria Sa Mihai­­Mare Voevod de Alba Iu­­lia. Să trăiască Augusta Voastră Di­nastiei * » Desfăşurarea serbării .»Ziua Tineretului", prin modul cum s'a desfăşurat atât ori dimineaţă pe platoul Cotroceni, cât şi după amiază pe C. N. E. F., a întrecut toate aş­teptările. Peste 30.000 de străjeri şi străjere au luat parte la programul consumat pe platoul Cotroceni în faţa unei a­sistente extrem de numeroase. Tribunele amenajate intr­ un mod excepţional de practic au fost dri di­mineaţă insuficiente pentru părinţii, fraţii şi surorile celor cari au venit să-şi vadă străjerii şi străjerele fa­­emiliei alături de alţii şi cu toţi adu­naţi cu un scop bine determinat. Discursul M. S. Regelui M. S. Regele Carol II, şeful stra­jerilor din România, a ţinut ina­­inte de începerea defilării urmă­toarea cuvântare : Iubiţi copii, Această serbare, care întruneşte un număr aşa de mare de repre­zentanţi ai tineretului României, este o serbare care trebue să aibă o însemnătate flreâncă şi să improş­tii un popor capabil să se impună admiraţiei întregei omeniri. Pentru voi, cetăţenii şi ostaşii de mâine, pentru voi muncim noi, pentru voi să pregătim o Româ­nie nouă, în care să trăii tot aşa de fericiţi cum au trăit generaţii­le dinainte de război. Vi se cere însă şi vouă un lucru care este chezăşia unui progres totul, să creem­ în jurul acestei mişcări o viaţă nouă pentru ori­care moment al Neamului nostru.Voi, luptătorii de mâine şi noi cei de azi, trebue să fim mânaţi de aceiaşi credinţă şi de acelaş i­­deal. Educaţia nouă care vi se cere, o educaţie de dragoste dar şi o edu­caţie de disciplină, iată baza pe care va trebui aşezată noua clă­dire a Statului român. Către voi, dragi copii, la aceas­tă serbare care îmi umple sufle­tul de nemărginită bucurie, mer­ge sufletul şi credinţa Mea şi din to­ată inima vă spun acele cuvinte care reprezintă un întreg ideal de viață: „CURĂŢENIE DE VIAŢA SUFLETEASCA ŞI TRUPEAS­CA”. SANATATE! (Urate şi o­­vaţiuni prelungite). Defilarea ■ Şi iată parada cea mare. Defilarea !... Cine ar putea descrie, — şi în câte coloane, — neuitatul specta­col ?... Salutând pe Suveran cu dreapta, după datina centurionilor, trec în ordine: Consiliul superior al C. E T. R. — Stindardele şi fanioanele — Delegaţii Societăţilor culturale regale — Comandantul părăzii şi Statul său major — Străjerii — Străjerele — Cercetaşii — Cece­­taşele — Arcaşii — Arcaşele — Şoimii — Şoimaneie — în sfârşit Premilitarii. O profuziune de culori, — că­măşi naţionale superb brodate, cravate de toate nuanţele curcu­beului, centuri şi berete, căciuli şi cojoace... Este ca o imensă pajişte de corole tinereşti, curgând în to­renţial puhoi, jerbă după jerbă, centurie după centurie. Aclamaţiu­­nile vibrante ale publicului le es­cortează prelung,—uralele specta­torilor expiră spre orizonturi... Acei cari au participat la această sfeştanie a rasei, — copii sau pă­rinţi, — nu vor uita atât de curând eloquentul spectacol... Stindardele,­­ după defilare, ocolesc spre a se alinea toate în faţa Maiestăţii Sale Regelui, unde rămân să facă front tot timpul admirabilei defilări. Exaltanta procesiune durează până la orele­­ după amiază... După sfârşitul minunatei festivi­tăţi, membrii guvernului în frunte cu d. Tătărescu, au prezentat Su­veranului felicitări. Peste 20 minute, după ce strânge mulţumit mâinile celor de faţă, Su­veranul părăseşte terenul în acla­­maţiunile nesfârşite ale mulţimii. De un nou avânt întregei Roma- sigur, vi se cere dragostea pentru nu. Prin mişcarea Străjerismului s'a urmărit ceva nou. Nu s’a urmă­rit numai un gând de a face o ju­cărie sau o educaţie fizică. Ne-am­ gândit, acei cari am creat-o, că pentru consolidarea acestui neam avem nevoe de ceva nou, de o miş­care nouă, de o înviorare care să pătrundă până în fibrele cele mai adânci ale întregei populaţiuni. Iată ce însemnează pentru si­ne — şi ce trebuie să însemneze pen­tru toată ţara — Străjeria. Noi am înţeles să dăm tuturor o educaţiune nouă — dar după noul nostru crez — o educaţie nouă ba­zată pe vechea credinţă şi pe tot trecutul acestei ţări. Astăzi, întrunindu-vă în numă­rul acesta mare, să nu uitaţi că o moştenire grea este aceia a celor 800.000 morţi ai marelui război şi că voi sunteţi acei cari trebue să duceţi mai departe această operă nu cu arma pumnului, ci mai ales cu­rma sufletului şi a inimei ro­mâneşti. Este o sarcină de dragoste, este o sarcină de credinţă, este o sar­cină care devine un comandament moral mai presus de orice pentru acela care-şî iubeşte Patria. Pre­gătirea unei generaţii sănătoase pentru ziua de mâine, este cel mai înalt şi mai sfânt comandament, pe care trebuie să-l aibă conducă­torii unui neam. Rezultatul a ceia ce se vede azi este dovada că, un popor ca al nostru pote face orice. Bine con­dus — condus mai ales cu suflet şi cu dragoste — vom putea deve­conducători şi mai presus de foar­te dragoste şi conştiinciozitate în muncă. Muncind fără preget, muncind cu dragoste, veţi fi acei cari veţi clădi o ţară nouă, o ţară puterni­că, o ţară care nu va putea fi bi­ruită pe niciun teren. Aceasta trebue să fie credinţa care să vă conducă de azi înainte şi care trebue să fie idealul între­gii voastre vieţi. Aşa cum s’a început prin aceas­tă mişcare a tineretului o viaţă nouă pentru ţara noastră, tot ast­fel va trebui dându-ne mâna cu Dejunul de la Palat ştrul comunicaţiilor, dr. Vaier Pop, ministrul justiţiei, d. dr. I. Costinescu, ministrul Sănătăţii. ori a avut loc un dejun la Pa­latul regal la care au lut parte: M. S. Regele M. S. Marele Voe­­vod, I. P. S. S. Patriarhul Miron Cristea, d. mareşal Prezan, d. Gh. Tătărescu, preşedintele consiliu­lui de miniştri, d. Leonte Moldo­vanu preşedintele Senatului, d. N. N. Săveanu preşedintele Ca­merei, dr. C. Angelescu, ministrul instruciunii, d. Victor Antonescu ministrul finanţelor, d. Nicolae Ti­tulescu, ministrul afacerilor stră­ie, d. Inculeţ ministru de interne d. I. Nistor ministrul muncii, Va­sile P. Sassu ministrul agricultu­rii şi domeniilor, d. Al. Lapedatu, ministr­ul Cultelor, d. general de corp de armată adjutant Paul An­gelescu, ministrul apărării naţio­nale, Richard Franasovici mini- i-nină imamului Muu sî n^nim f . Ll ZSJZZ3- UJL-i£3 Cuvântarea Majestăţii Sale Regelui Meu preşedinte Scumpul Consiliului, Vă mulţumesc pentru cuvintele atât de calde pe care le-aţi expri­mat cu ocazia aniversării întoar­cerii Mele. Ţin să spun că ceasta serbare a speranţei şi a tineretului a fost pentru Mine unul din cele mai calde balsamuri, fiindcă a fost o serbare a generaţiei noui. Şi ţiu să arătăm ce poate fi într’adevăr înţeles şi M’au ajutat ca să im­prim ritmul acesta de vie disci­al­tâia oară, — în acest 8 Iunie — să arătăm ce poate­­ într’adevăr mentalitatea şi sufletul nou. Alegând această zi de 8 Iunie ca sărbătoare a tineretului Mi-au­ făcut, Mie şi sufletului Meu darul cel mai frumos. Mulţumesc tuturor, mulţumesc călduros celor cari M’au înţeles şi M’au ajutat să desăvârşesc în a­­ceasta zi gândurile de reînoire ca­re sunt ale,Mele şi ale neamului întreg.

Next