Curentul, februarie 1938 (Anul 11, nr. 3592-3619)

1938-02-01 / nr. 3592

2 (8 pagini) Deciziunea Nr. I0 din 29 Ianuarie 1938 Se aprobă Ministrul Aerului și Marinei (ss) R. Irimescu COMITETUL: Având în vedere dispoziţiunile art. 20 din legea pentru fondul naţional al aviaţiei, publicat în Monitorul Oficial Nr. 77 din 1 A­­prilie 1936; Având în vedere dispoziţiunile art. 7 al. 1 aceiaşi lege. Având în vedere textul art. 1 paragraf 16, 17 şi 20 din legea timbului şi a impozitului pe acte şi fapte juridice, Pentru aceste motive DECIDE: Sunt supuse timbrului de avia­ţie în conformitate cu art. 7 al. 1 comb. cu Cap. VII din tabelul a­­nexă al legii pentru Fondul Na­ţional al Aviaţiei. 1) Acreditivele, ordinele de plată precum şi orice alte titluri asemă­nătoare ca: — Ordinele de încasare, pentru valori reprezentând mărfuri, titluri, cupoane, facturi, etc. — Ordinele de cumpărare sau vânzare de valută. — Ordinele de a se elibera unui terţ titluri sau valori aflate în de­pozit la bănci. — Ordinele de a se preda cum­părătorului o marfă gajată sau vândută. Pt. conformitate, FI. D$ea. — Ordinul de a se vinde un gaj, sau o marfă expediată la a­­dresa băncii. — Precum și toate celelalte ti­tluri asemănătoare, adică ordine sau scrisori în virtutea cărora o bancă încheie cu un terţ o opera­ţiune, ca mandatară a clientului ei.­­ Toate acestea urmând a fi timbrate cu timbrul aviaţiei fix de 2 lei. 2) Conturile şi borderourile ori­ginale, copiile şi extrasele de cont de orice fel eliberate de către bănci, bancheri şi mijlocitori oficiali, — acestea urmând a se timbra cu timbrul fix de aviaţie de lei 2. 3) Extrasele de cont curent eli­berate de comercianţi şi societăţi comerciale — urmând a se tim­bra cu timbrul de aviaţie fix de 2 lei. Prezenta decizie, obligatorie con­form art. 20 din lege, se va pu­blica în Monitorul Oficial. Președinte: (ss) C-dor A. Gheorghiu (ss) C. Alimănișteanu (ss) Eug. Demetrescu (ss) Leon Grigorescu Membri: (ss) C. Tătăranu (ss) Seb. Serbescu (ss) N. Penescu (s) St. Veron Secretar: (ss) Int. Maior Rizescu N. R­ADIO Luni 34 Ianuarie 1938 6.30: Deschiderea emisiunii cu Gim­nastică ritmică şi cu Radio-jurnalul. Apoi concert de dimineaţă (discuri­) Pasa­doble de Congrains; Aur şi Ar­gint, vals de Lehar şi Luna, vals de Linke; Floricica din Căluş şi Brâul şi sârba din brâu. — Sfaturi gospodăreşti ţi medicale. 7.30: închiderea emisiunii. 13.00: Ora. Culturale. Sport. Cota Dunării. 13.15: Concert de prânz — Muzică nordică (discuri: Vals trist de Sibe­lius (orchestra Odeon); Lied de Grieg (voce: Richard Tauber); Două cântece letone (voce: Janis Niedra); Murmur de primăvară de Sinding (orch. Ma­rek Weber); Cântece letone (voce: Herta Lusis); Rapsodia Norvegiană de Lalo (arch. simf. din Paris, dirij. de Pierre Chagnon); Două coruri le­tone (corul Reitera); Dansuri simfo­nice nrl și 2 de Grieg (orch. Covent Garden, dirij. de Barbirolli); Finlan­da, poem simfonic de Sibelius (arch. simf. din­ Filadelfia, dirij. de Stokow­ski). 14.10: Ora. Mersul vremii. Bursa. Radio jurnal. 14.30: Muzică veselă( discuri): Fox de Kirsten și Fox de Stolz (Telef.1. Două cântece din opereta „Cele trei valsuri“ de Oscar Strauss (voce: Yvonne Printemps); Pentru cine! de Boulanger; O noapte liniştită de Mer­cer şi Fox de Sharpe; Peste drum de casa dumitale de Vasilescu şi Ţară ţărişoara mea de Dendrino (voce: Ion Luican-O.); Fox, de Heymann. 18..00: Ora. Mersul vremii. 18.05: Castelul celor şapte muzee, de Alex. Carussy. 18.20: Concert de după amiază (discuri): Dans de Borschel şi Sere­nadă de Schonian; Fox de Montagne; Lied de Becce şi Lied de Bazant (T.); Vals de Gromon şi Cântăreţul necu­noscut, tango de Sylviano (voce: Al­bert Caurat-C.); Romanesca de Gade şi Dans intermezzo de Robrecht; Fă nani puişorul meu de Dendrino şi Mi-e sufletul pustiu de Stroe şi Va­­silache (voce: Ion Luican-O'; Vino bădiţă, bădişor (voce: Raul Ionescu- Cristal). 19.00: Actualităţi româneşti: Limba­ Culturale. RADIO ROMANIA 19.15—19.50: Muzică românească pe discuri­: Mândru din poiană de Den­drino şi Căsuţa Noastră de Popescu- Popu (voce: Petre Stamate-O.); Bul­­găraş de ghiaţă rece (voce: Fănică Luca-H.M.V.); Patru boi cu lanţu’n coarne şi Doina de la Cluj (Od.); Foaie verde lin pelin de Marcus şi Cine mi te-a scos în cale de Vasilescu (voce: Costică Frunză-Od.); Murguleţ, călu­ţul meu (voce: Zavaidoc); Ce frumoar­­ă este viaţa şi Doina din nai (nai: Fănică Luca-H.M.V.). RADIO BUCUREŞTI 19.15: Muzică de Cameră: Quintet de Dvorak (Anton Adrian Sarvaş la vioara I, Victor Predescu la vioara XI, C. Apostolescu şi Th. Andrei la violă, G. Iarosevici la Violoncel). RADIO ROMANIA ŞI BUCUREŞTI 19.50: Istoria, minunatului tun care a tras asupra Parisului, de Căpitan Dragomirescu-Buzea. 20.05: Concert de seară al Orches­trei Radio, dirij. de Th. Rogalschi: Barcarole cântece de leagăn şi Sere­nade: Barcarola de Grunfeld; Sere­nada sărutului de De Micheli; Bar­carola din „Anotimpurile“ de Ceai­­kovsky; Serenadă de Catalani; Cântec de leagăn japonez de Armandola; Se­­renadă­ Intermezzo de Lohr; Barca­rolă de Rust; Serenadă de Gade; Cân­tec de leagăn de Frimi; Serenadă an­­daluză de Armandola; Muzică noc­turnă de oFerster; Barcarolă de Bu­sch; Cântec de seară de Schumann; Barcarolă veneţiană de Mendelssohn; Serenadă franceză de Grieg. 21.20: O mare putere economică: laptele de prof. G. K. Constantinescu. 21.35: Concert de pian. D-ra Nadia Chebap: Choral de Bach-Busoni; Două sonate de Scarlatti; Studiu nr. 3 de Chopin; Două mazurci de Cho­pin; Vals în mi minor de Chopin; Voci de primăvară, vals de Strauss- Grunfeld, 22.10: Gabriel Năruja (canto): Lie­duri şi Arii; Baladă de Mussorgsky; Dorinţa de Richard Strauss; Amintire de Mahler; Mângâerea primăverii de Brahms; Amintirile lui Des Grieux din opera „Portretul lui Manon“ de Massenet. 22.30: Radio jurnal: Sport. 22.45: Concert de noapte al Orches­trei Petrică Moţei, transmis de la res­taurantul „Mircea“. 23.45: Jurnal pentru străinătate în limba franceză şi germană. RADIO EXPERIMENTAL I 1400 khz. 212 m. 0.25 kw. RADIO EXPERIMENTAL II 9,67 Mhz. 31 m. 0.25 kw. 15.00 Muzică clasică: La campanela de Liszt şi Prelude in D­elaut (Ploaia) de Chopin. Finalul din Lohengrin de Wagner. 15.20: Muzică românească: Din po­iana vadului (doină) şi Bate vântul vârfurile (cântec popular), cântate de taraful Marin Matache, voce: Mata­­che. 15.00: Informaţi­uni universitare. 15.50: Muzică distractivă: Organ grinder’s swing (Tocila) şi Boo-Hoo, (roztroturi), cântate de orchestra Ca­­sani-Club; Look up and laugh (Pri­veşte ’n sus şi râzi) şi Love is eve­rywhere (Iubirea o găseşti pretutin­deni), foxtroturi, cântate de orchestra Casani Club. Marţi 1 Februarie 6.30: Deschiderea emisiunii: — Gimnastică ritmică. — Radio-jurnal. —Concert de dimineaţă (discuri): Nunta vântului-vals de Hali; Mario­­nete-polca de Landschulz; Selecţiuni din „Rose Marie” de Frimi; Dansul Anitrei din „Peer Gynt” de Grieg. — Sfaturi gospodăreşti şi medi­cale. 7.30: închiderea emisiunii. 13.00: Ora. Culturale. Sport. Cota Dunării. 13.15: Concert de prânz. Orchestra Jean Sibiceanu (voce: Cristian Va­sile): Romanţe, Doine şi Arii popu­lare; Vals sentimental de Chopin; Vals trist de Berger; De ce plângi dacă nu iubeşti­ tango de Tom­a Pa­­raschivescu; Hora boerească şi Ba­gatelă în stil românesc de Jean Si­biceanu; Dacă nu te cunoşteam, tan­go de M. Constantinescu; Serenadă de Pierne; Vin mândruţe de Man­­zatti; Arii naţionale. 14.10: Ora. Mersul vremii. Bursa. Radio jurnal. 14.30: Continuarea concertului; Arii populare şi naţionale; Nu mai am lacrimi să plâng de Corologos; Un tango de adio de Claud Romino- Arii naţionale. 15.00: Actualităţi străine; Radiofo­nice. 18.00: Ora. Mersul vremii. 18.05: Poşta technică. 18.20: Portrete de compozitori: Franz Schubert (discuri); Amurg (voce: Lotte Lehmann); Unde? (voce Tena Gerhardt); Impromptu în la noi major (pian: Arthur Rubin­on); Tu eşti liniştea şi Noapte şi Visuri (voce: Georg Walter); Sona­tina în sol minor (vioară: Isolde Meng­es, pian: Arthur de Greer); Marş militar (arch. simf. din San Francisco, dirij. de Alfred Hertz). 19.00: Actualităţi ştiinţifice. 19.15: Muzică din operete (discuri); Uvertură la „Ţara surâsului” de Le­­har (arch. simf. din Berlin); Lied din opereta „Pivnicerul” de Zeller (voce: Karl Schmidt-Walter); Cân­tec din opereta „Vânzătorul de pă­sări”, de Zeller (voce: Ulrich Ber­ner); Cântece din opereta „Micul duce” de Lecocq (voce: Chamarys); Cântece din operetele „Un soţ ideal” de Bochmann şi „Prea iubita" de Dostal (voce: Eric Helgar). Selec­­ţiuni din opereta „Contele de Luxem­burg” de Lehar (voce: Martina Wulf şi Hugo Welfing). 19.55: Actualităţi engleze, de prof. Dragoş Protopopescu. RADIO-ROMANIA 20.10-20.45: Muzică uşoară (discuri) Lied de Strecker şi Lied de Stolz (voce: Greta Keller-Telef.); Fox de Hirsch şi Fox de Dubin; Poema-tan­­go de Nelfi şi Tango de Gorressi­­(Telef.); Selecţiuni­­ de foxtroturi: Două şansonete de Villard (voce: Gilles şi Julien); întâia mea iubire­­tango de Corologos (voce: Ion Lui­can-O.). RADIO-BUCUREŞTI 20.10: CICLUL BEETHOVEN: Sonata IX pentru vioară şi pian în la major „Kreuzer” (Al. Theodo­­rescu-vioară şi I. Filipnescu-pian). RADIO-ROMANIA, RADIO­­BUCUREŞTI 24.45: Concert simfonic al Orche­strei Radio, dirij. de Jean Bobescu (Cluj). CICLUL SIMFONIEI (IX): BRAHMS: Simfonia No. 3 în fa major. UNIVERSITATEA­ RADIO 21.30: Ştiinţa românismului în 1937, de prof. Ion Simionescu. 21.45: Continuarea concertului sim­fonic: Concert în do minor pentru pian şi arch. de Beethoven (solistă: D-na Grete Miletineanu); Uvertură la „Vasul fantomă” de­ Wagner. 22.30: Radio jurnal. Sport. 22.45: Concert de noapte al Orche­strei Sandu Marcu, transmis de la restaurantul „Cina”. 23.45: Jurnal pentru străinătate în limba franceză și germană. 20.10: KÖNIGSBERG: „Tiefland” operă de d’Albert. 21.10: HAMBURG: „Carnaval” mu­zică variată. Curentul Caftite tui tei tei Libertate şi catolicism Guido Manacorda, profesor la U­­niversitatea din Florenţa, scrie în revista catolică „II Frontespizio“, un studiu întitulat „libertate şi catoli­cism“. In el are aceste cuvinte des­pre Liga Naţiunilor. „Liga Naţiuni­lor merge către bietul ei sfârşit, nu fiindcă i-a lipsit universalitatea nu­mărului : etern, grotesc reproş al susţinătorilor ei. Dar fiindcă i-a lip­sit universalitatea spiritului. Acea­sta din urmă, nu cealaltă, duce la imortalitate. Tocmai de aceia catolicismul încă departe azi de universalitatea numă­rului, după două mii de ani, trăeşte şi va trăi dincolo de o mie de obsta­cole, o viaţă indestructibilă. Cauza acestui biet sfârşit nu este nici lipsa unei armate, adunată din toate popoarele, pentru a fi între­buinţată pentru pedepsirea şi distru­gerea eventualului obraznic „agresor ’ Este alt reproş, nu mai puţin grotesc, al unor spirite care nu izbutesc să în­ţeleagă că nu există armată care să nu aibă o credinţă, o civilizaţie, o tra­diţie, o patrie, o familie, reală ori ab­stractă, de apărat şi care să nu fie animată de un acelaş simţ de eroism, disciplină şi sacrificiu. Societatea Naţiunilor moare, fără să fi împlinit încă douăzeci ani, de moarte rea fiindcă e născută din principii false — aceleaş ale celor patru mari democraţii — şi a func­ţionat ca un simplu organ de scla­vie... Toate războaele Risorgimentului i­­talian, dacă pe acea vreme ar fi existat Societatea Naţiunilor asemă­nătoare celei actuale, ar fi fost con­damnate, şi toate vechile regimuri „legale“,­ la rândul lor, susţinute şi menţinute. Acelaş lucru s’ar putea spune des­pre Cruciaţii „agresori“ a unor pă­mânturi „legal“ ţinute de necre­dincioşi. Şi în fine principiul maxim de sclavie, în afară de a fi iluzie za­darnică şi tristă, să crezi că poţi creia istoria în comoditate grasă dincolo de orice sacrificii şi sufe­rinţă , şi să poţi învinge orice ina­mic, real ori presupus, cu arma laşă a înfometării (sancţiuni, blocuri e­conomice) în afară de orice mărtu­rie“, adică de orice martiriu pro­priu“. Ecouri din presa despre aniversarea 91Curentului şi Ziarul „Unirea” din Timişoara, publică următoarele, sub semnătura redactorului său şef, d. Horia I. Gheorghiţă, în legătură cu aniver­sarea „Curentului”. Confratele bucureştean „Curentul”, acest titan al presei cotidiane româ­neşti, împlinind zece ani de existen­ţă, a apărut într’un frumos număr festiv, care a făcut o strălucită im­presie pretutindeni, întărind odată mai mult convingerea că, se poate situa fără discuţie, între cele mai bune ziare care se tipăresc la noi. Modeşti ca întotdeauna, dar din zi în zi mai neclintiţi revelatori a tot ceea ce e preţios şi românesc, vom încresta pe acest umil, dar sincer şi desinteresant răboj, susţinerea in­contestabilă că, acest admirabil ziar românesc — între altele — are ma­rele merit de a fi reuşit să dovedea­scă eclatant că presa se confundă cu interesele româneşti vitale, cu năzuinţele noastre fireşti şi inde­structibile. Scris cu mult nerv „Curentul” s’a impus ca ziarul care repre­s­fin­tzintă cea mai aleasă podoabă a presei româneşti de înaltă atitudine şi de mereu aceiaş demnă conduită. Considerând că, acum când păşe­şte în al doilea deceniu de rodnică activitate, prin trecutul său „Curen­tul” prezintă cea mai desăvârşită che­zăşie a realizărilor viitoare, nu-i pu­tem dori decât viaţă cât mai lungă, succese cât mai măgulitoare şi apre­cieri de cea mai cuprinzătoare con­sistenţă. HORIA I. GHEORGHIȚĂ Revista pariziană „Les Nouvelles Littéraires” întreprinde o nouă şi in­teresantă anchetă. Cei mai descusuţi cu întrebări sunt de obiceiu roman­cierii. De data aceasta colaboratoarea marelui hebdomadar francez s’a a­­dresat criticilor — aceste sentinele pururi treze la graniţa dintre crea­ţia propriu zisă şi drămuirea valori­lor. Dăm astăzi, în traducere, răs­punsurile d-lor Edmond Jaloux şi André Thérive, întrebat cum citeşte, criticul Ed­mond Jaloux, de la Academia Fran­ceză, bine cunoscut cititorilor din săptămânalul Les Nouvelles Litté­raires şi întrebat cum se orientează în vraful de cărţi nou apărute, fixân­­du-şi alegerea, când numele autorului e încă necunoscut, criticul răspunde : „Altă dată mai apăreau reviste ti­nereşti pe care le citeam cu luare aminte şi când se întâmpla să des­copăr în paginile lor un talent tâ­năr, îl urmăream mai departe, dacă publica vreo carte. Am descoperit astfel multe talente noui. Cât de­spre ceilalţi, de care nu ştiu nimic, îi citesc la întâmplare. De cum îmi dau seama, parcurgând o carte, că prezintă un interes oarecare, o ci­tesc în întregime. Când cartea este de proastă calitate, îţi dai seama dintr’un fragment cât de mic, dar când e complexă, nu te poţi pro­nunţa aşa de uşor. Unele cărţi, deşi par foarte mediocre în ansamblul lor, citite cu grije, îţi oferă trei sau patru pagini care le luminează şi le explică.. „Dacă-i citesc pe ceilalţi critici şi dacă mă influenţează? Nu, nu-i citesc niciodată mai înainte de a-mi fi terminat articolul sau citesc numai articolele privind unele cărţi despre care eu nu vreau să mă o­­cup. Citindu-mi confraţii, m-aş sim­ţi din două motive stingherit, dacă cred ca şi ei, mi-ar fi teamă să nu mă las influenţat. Dar dacă nu sunt de acord cu mine, atunci încep să mă îndoesc de judecata mea. „Nu sunt însă, câtuşi de puţin stingherit oridecâte ori scriu despre autori pe cari îi cunosc personal. Sunt mai stingherit, dimpotrivă, când nu-i cunosc. Mi s-a întâmplat uneori să mă înşel asupra valorii unei cărţi, dar când văd omul, greu s’ar mai întâmpla să mă înşel asu­pra valorii lui personale. „Activitatea mea critică n’a stin­gherit numai activitatea mea litera­ră, ci activitatea mea în general. A trebuit să renunţ la multe călătorii, la multe turnee de conferinţe, ca să-mi păstrez răgazul necesar pen­tru lectură. „Aveam 18 ani când scriam la o mică revistă din Marsilia: Cartea lui André Gide: Les Nourritures terrestres va fi pentru nouile gene­raţii, ceea ce a fost „ René pentru Romantism”. Entuziasmul pe care l-a stârnit ea a durat mai bine de 30 de ani. Aceasta este cea mai fru­moasă amintire a mea, ca critic, lângă care ar mai trebui să adaog descoperirea lui Proust, cu care am intrat în corespondenţă încă din 1903”. „Cum citesc? — răspunde criticul lui Le Temps, acoper cu semne ca­balistice prima pagină a cărţii şi subliniez unele pasagii din text. Nu iau însă notiţe. „Ii citesc pe ceilalţi critici fiindcă apar multe cărţi şi trebue să-ţi faci o părere generală. Nu cred în exis­tenţa autorilor ignoraţi, ne luaţi în seamă. „Nu numai că criticii se citesc în­tre ei, dar şi discută adesea şi pă­rerile pe care le schimbă le aţâţă curiozitatea. Ca să fii cu desăvâr­şire obiectiv ar trebui să nu cunoşti pe nimeni. Dar până la urmă, a­­jungi să-i cunoşti aproape pe toţi aceia pe cari eşti chemat să-i ju­deci. „Lucrul cel mai amuzant din lu­me, e să descoperi tu întâi o car­te. Criticul e dator să fie pururi treaz, pururi la pândă, fiindcă me­seria lui e aceea de descoperitor”. Mai aproape de oameni. Calvarul criticului Editura „NAŢIONALA­­ CIORNEI** S. A. R. a lansat şi obţină un franc succes, cu romanele: M­area. Fugă de LUCIA DEMETRIUS C­ontrapunct de ALDOUS HUXLEY Traducere de JUL. GIURGEA Cereţi aceste noutăţi, la toate librăriile din ţară. Expoziţie de cărţi ro­mâneşti la Florenţa Urmând exemplul d-lui prof. Clau­­diu Isopescu de la Universitatea din Roma, d. dr. George Caragaţa, lec­tor de limba română la Universitatea din Florenţa, a organizat în Cetatea culturii italiene la librăria Treves o frumoasă expoziţie din cărţile tra­duse din literatura noastră, din nu­meroase studii italieneşti asupra Ro­mâniei, din tezele de doctorat ale studenţilor d-lui Isppescu şi din anu­arele Şcoalei Române din Roma. Un număr imens de italieni şi străini au vizitat expoziţia care înseamnă o no­bilă afirmare a spiritului românesc. Conferinţe — Conferinţa din ciclul de istorie a civilizaţiei franceze în epoca cla­sică, organizat de asociaţia „Prietenii Franţei” şi Institutul francez de înalte studii în România, se va ţine Marţi, 1 Februarie, la orele 18, la Fundaţia Dalles.. D. Yves Auger, profesor la Univer­sitatea din Cluj, va vorbi despre „Moliére, comedian francez“. — La Universitatea Ateneului Ro­mân, d. prof. Ion Zamfirescu va vorbi Luni 31 Ianuarie a. c., orele 6 d. a., a treia şi ultima prelegere, tratând despre: Rolul militant al gândirii fi­losofice de astăzi. — Azi la ora 4.30 d. a., are loc la ateneul popular al bisericii „Florea­­sca“, bul. aviator Craiu 117, (fost Calea Floreasca) festivalul societăţii culturale „Nădejdea“ de sub preşi­­denţia d-lui profesor Vişoianu. Pro­gramul cuprinde canto, muzică, de­clamaţii, conferinţă şi teatru. Recitalul Theam­aria Lenz Miercuri 2 Februarie crt., orele 21 precis are loc în sala „Liedertafel“, subt auspiciile „Institutului de cul­tură Româno-Germană Simion C. Mândrescu”, un recital de poezii germane clasice şi moderne al artis­tei de mare reputaţie apuseană The­­amaria Lenz din Berlin. Recitalul va marca inaugurarea le­găturilor culturale româno-germane năzuite de Institutul de cultură. In­trarea liberă. Cărţi-reviste A te cârmui după opinii false, dar populare, este una dintre condiţiunile de existenţă ale guvernelor populare. A apărut „VREMEA“ de Dumi­nică 30 Ianuarie, cu următorul su­mar: Crepusculul Electoralului, de N. G. Angelescu; Puterea atrage de Dr. N. I. Duma; Intre parazitul din afară şi parazitul dinlăuntru de Constantin Noica; Călăraşi oraşul Bărăganului şi al apelor, reportaj inedit de George Acsinteanu. Dese­ne de I. Anestin. — La nr. 17 din revista „Ideea li­beră“ colaborează d-nii V. F. Panta­­zopol, C. Fântâneru, N. N. Teianu, Mircea Munteanu, loan Bucur, Em. Voinescu, M. Niculescu, Dan C. Băl­­teanu, Efil. Cobzălău. — In editura Intelect, va apare în curând: Ce vrea Charles Maurras? de Theodor Martas. Numărul recent al revistei „Comu­na“, între alte chestiuni desicate şi problema „Naţionalizării oraşelor“. Răspund la anchetă foştii şi actualii primari. De la Academia de ştiinţe din România Eri la orele 18 s-a ţinut şedinţa de comunicări a secţiunei de botanică şi fiziologie vegetală în amfiteatrul „Negreanu“ al facultăţii de ştiinţe. Şedinţa a fost prezidată de d. prof. S. Radian. D. preşedinte prezintă lu­crarea d-nei Pauca, asistentă la in­stitutul botanic al universităţii din Bucureşti. O specie nouă de plantă pentru flora ţărei: Galium parisiense. Şedinţa de comunicări se va ţine Sâmbătă 26 Martie împreună cu sec­ţia de zoologie. „ Vineri 4 Februarie orele 18 secţiu­nea de biologie aplicată va ţine şe­dinţă de comunicări în amfiteatrul „Negreanu“ al facultăţii de ştiinţe. ,,Mamina“ roman creştin de Al. Lascarov-Moldovanu ediţia III-a Primit de la început cu un mare en­tuziasm de către cetitori şi elogiat de întreaga critică, romanul acesta cu­noaşte un succes din cele mai remar­cabile şi dovedeşte că problema re­­încreştinării căminului românesc este de-o vie și însemnată actualitate. Lectura romanului „Mamina", în care eroina este mama, devine tot mai interesantă, cu cât poate fi comple­tată cu aceea a lui „Tătanu“, noul roman al d-lui Al. Lascarov-Moldo­vanu, apărut de curând, în care eroul principal este tatăl. Aceste două romane alcătuesc, lite­rar, viziunea căminului românesc, re­întregit în marginile lui firești. Ele nu trebue să lipsească din nici un cămin românesc. Marţi 1 Februarie 1938 Noui cursuri la Institutul de cultură italiană Institutul de cultură italiană a fost înfiinţat de guvernul italian în sco­pul de a intensifica raporturile ştiin­ţifice, literare şi artistice dintre Ro­mânia şi Italia. Interesul ce se manifestă de a cu­­noaşt­e limba şi cultura italiană este îmbucurător şi arată cât de indes­tructibile sunt legăturile spirit­uale dintre cele două ţări. Institutul de cultură italiană este deci bucuros de a satisface dorinţele exprimate şi a hotărit deschiderea la 1 Februarie a unui curs rapid de limba italiană care se va ţine de trei ori pe săptămână seara şi se va sfâr­şi în Maiu dând putinţă celor ce se vor frecventa , regulat de a învăţa bine limba italiană. Pe lângă acest curs rapid se deschid şi două cursuri gratuite: unul pentru profesori şi al­tul pentru institutori, cursuri care vor începe deasemenea la 1 Februa­rie a. c. Institutul posedă în Bucureşti o bibliotecă de circa 10.000 volume , sute de publicaţiuni periodice italie­­ne care sunt puse la dispoziţia elevi­lor, precum şi celor cari iubesc Ita­lia şi cultura ei. Informaţiuni şi înscrieri se primesc la secretariatul institutului cal. Vic­toriei 196 (tel. 3.36.01) intre orele 11- 13 si 16-20. Concerte Joi 3 Februarie, va avea loc la A­­teneul Român, concertul Filarmonicei, dirijat de Bernando Molinari. Miercuri 9 Februarie orele 9 seara, va avea loc în sala „Dalles“ concertul marelui tenor italian Giacomo Borelli și al baritonului Dimitrie E. Catavas. Luni 14 Februarie și Miercuri 16 Februarie a. c. are loc la Ateneul Român, concertul corului Fleet Street din Londra. Psihologia poporului român şi Eminescu In şedinţa publică a soc. „Prietenii istoriei literare” s'au făcut două co­municări: d. M. Littman s’a ocupat de „Psihologia poporului român şi M. Eminescu” urmând să scoată in evi­denţă măsura in care opera emines­ciană reflectă sufletul poporului ro­mânesc, stabilind în primul rând că poeziile lui Eminescu au apărut în epoca de plină ascensiune a pesimis­mului Schopenhauerian. A arătat gra­dul in care poetul s’a integrat in gândirea europeană a timpului său. Opera lui nu face însă decât să inte­­lectualizeze simţirea poporului. Partea doua a şedinţei publice a fost ocupată de comunicarea d-lui ar­hitect Cerchez despre „Ajun, Crăciun şi­ Pom de Crăciun ca amintiri de la Daci”. „Natura“ A apărut revista „Natura“ Nr. I anul XXVII din 1938 cu colaborarea d-lor: G. G. Longinescu, Raul Călinescu, N. Iordache Nicoară, Victor Stanciu, D. I. Călinescu Ioan Băncilă, Const Beket, I. Șerbănescu, J. Stoenescu- Dunărea, etc. Despre Justinian D. profesor N. I. Herescu publică in ultimul număr al revistei Liber­tatea im interesant articol despre împăratul Justinian, cu prilejul îm­plinirii a 14 veacuri de la apariţia co­dului care-i poartă numele. Desprin­dem câteva fragmente: „Amintirea lui Justinian este re­împrospătată acum, în lumea civili­zată, de al patrusprezecelea centenar al codului care-i poartă numele. S-au împlinit, în adevăr, nu de mult, o mie patru sute de ani de la apariţia codului lui Justinian în acea a doua ediţie, întregită, al cărei text îl avem astăzi. Piatră de temelie în istoria dreptului şi a legislaţiei ,opera ju­ridică a marelui împărat interesează, în primul rând, pe jurişti. Dar per­sonalitatea lui Justinian depăşeşte ca­drul strâmt al unei specialităţi; el este una din figurile instinctive ale istoriei. Aniversarea codului devine astfel un prilej binevenit ca să me­dităm o clipă asupra unui frumos capitol din istoria răsăritului. Exem­plele trecutului sunt adesea cele mai bune lecţii pentru viitor şi răspun­sul cel mai eficace la nedumeririle prezentului. Ce caracterizează imperialismul ro­man? In el se întâlnesc caracterele însăşi ale rasei, cărora forma de gu­vernământ monarhică ştiu­se să le dea o nouă valoare şi o nouă expre­sie. Romanul era bun soldat, bun gospodar şi bun zidar. împăraţii ro­mani au fost mari cuceritori, mari organizatori şi mari constructori. Vic­torii răsunătoare, instituţii trainice, grandioase lucrări publice, iată moş­tenirea pe care împăraţii de la Roma au lăsat-o posterităţii. Format la şcoala educaţiei roma­ne, hrănit de timpuriu cu substanţa marilor tradiţii, Justinian ajunge re­pede la conştiinţa netedă a drepturi­lor şi datoriilor unui monarh. De a­­ceea, prima lui preocupare a fost să reconstitue o marhie adevărată, să redea un conţinut viu unor forme devenite goale şi ameninţate­­ de dis­pariţie. Concepţia lui despre Ceea ce trebuia să fie un imperiu se rezuma în formula : „Un stat, o religie, o lege“. In aceste şase cuvinte, era mai mult decât un program; era de­finiţia însăşi a unei forme de gu­vernământ care nu poate trăi de­cât dacă realizează cele trei unităţi. Istoria ne-o dovedeşte cu lux de exemple. Cuceritor, legislator, Justinian a fost şi constructor. Prin grija lui, im­periul nu s’a acoperit numai cu ce­tăţi şi întărituri, ci şi cu şosele, po­duri, spitale, azile, mănăstiri şi bise­rici. Intre acestea din urmă, cea mai celebră, prin lux, proporţii, prin principiile de artă pe care le ur­mează, este Sfânta Sofia. Ca s’o îm­podobească, au fost despuiate de marmură şi pe porfiră, de aur şi de argint, cele mai ilustre temple pă­gâne. De-a lungul zidurilor străluceau acele neîntrecute tablouri executate în mozaicul care avea să devină unul din elementele esenţiale ale ornamen­taţiei bizantine. O astfel de operă trezeşte desigur dorinţa de a cunoaşte şi omul, pe care l-am bănui tot aşa de „impe­rial“ ca şi opera lui. Dar ce neas­­tată surpriză, Flavius Petrius Sa­­blatius Justinianus nu se trăgea din spiţă regească, ci din neam de­ mun­citori, de plugari. Copilărise în sa­tul natal din Macedonia superioară, umilul Tauresium, aproape de ac­tualul Shub, pentru a veni la Con­­stantinopol abia la treizeci de ani. Iar împărat a ajuns moştenind pe unchiul său Justin I, pe care o în­tâmplare îl urcase pe tronul Bizan­ţului — la patruzeci şi cini de ani, după ce îşi formase o serioasă pre­gătire ştiinţifică şi după ce ocupase diferite funcţii civile şi militare“. Editura „CUGETAREA“ GEORGESCU-DELAFRAS pune Luni in vânzare noutăţile TIGRIISECTARII de DRAGOŞ PROTOPOPESCU Succes fulgerător­ roman de I. AGARBIGEANU Vehementă biciuire a secta­rismului politic exclusivist Ediţia l­­a Se observă, la mulţi dintre pictorii noştri, mai ales la tineri, o înde­părtare — voită parcă — de la tot ce poate constitui spiritualitatea noas­tră etnică. Impresionismul francez, cu toate atributele lui, care îşi află o evi­dentă justificare în mediul care l-a produs, a încătuşat multe talente tinere, care, în locul unor expe­rienţe străine, — luate de-a gata, — puteau să-şi caute un punct de ple­care, în realităţile lor sufleteşti. Când treci astăzi prin anumite expo­ziţii, constaţi cu regret că unii, mai­muţăresc încă pe Claude Monet, pe Camil Pissaro sau pe Sisley, iar alţii pe Cézanne şi pe Renoir. Nu mai vorbim de cei care au ur­mat impresionismului, printre cari trebue în primul rând să amintim de câţiva contemporani şi anume de Henri Matisse, Maurice de Wlaminck, Andre Derain, sau de cubistul Parik Picasso. Foarte mulţi dintre pictorii noştri îşi au amorurile lor în occident. A­­moruri periculoase — desigur — a­­tâta timp cât nu vor şti când şi cum să se scuture de ele. Şi Grigorescu, şi Andreescu, s’au dezvoltat în atmosfera impresionis­mului francez. Şi nu s’ar putea spune că n’au suferit, la rândul lor, influenţe. Dar întorşi aici, acasă la ei, ne-au dovedit îndeajuns că pere­grinajul lor nu le-a zdruncinat structura sufletească şi că n’a avut asupra lor decât efectul unor orien­tări. Grigorescu, prin viziunea sa lirică, optimistă, a cântat elementul rural, creând o poezie unică şi clară, care-i aparţine în întregime, şi în care arde flacăra unui idealism pur. Andreescu, printr-o viziune opusă, sobră şi de un accentuat dramatism, ne-a creat în scurta sa existenţă a­­cele puţine dar esenţiale pagini de vieaţă interioară, — de reflectare continuă asupra materiei,­­ în pri­­veliştele de pe valea Buzăului, în care subiectele nu sunt abordate pentru ele înşile, ci doar ca nişte pretexte pentru ca să desvălue sen­sul unei suferinţe, trăiată până la paroxism. Şi Grigorescu şi Andreescu, ne-au dat deci, în egală măsură, rodul su­fletului lor. De asta poate, le păstrăm în inimi o pioasă amintire, şi ne gândim in acelaş timp cu tristeţe, la pictorii noştri cari. .se târăsc neputincioşi pe drumurile bătătorite de alţii. Ce exemplu să ia nouile generaţii de la aceştia? Unii, îi resping din capul locului, o parte rămân nedu­meriţi, iar o alta, — din nefericire destul de mare, — calcă pe urmele lor. Sunt pictori, cari merg până a­­colo cu neînţelegerea încât îşi pun în începuturile lor, probleme, rezol­vate gata, cu care alţi pictori stră­ini, din apus, şi-au încheiat carie­rele. Sunt, — fireşte, — în aceste teme, rezultatele unor experienţe în­delungate, dar care nu pot avea un sens de existenţă decât în ritmul al­tora, puse de aceiaş mentalitate arti­stică. însuşirea unei astfel de pro­bleme nu poate da roade, nefăcând parte integrantă din sistemul tău spiritual. Asemenea acte derutează pe artist şi îl duc mai întotdeauna la o ratare sigură. Rareori el are tăria să-şi recunoa­scă rătăcirea, şi s-o ia îndărăt spre posibilităţile lui, proprii. D-l Petre Dumitrescu, care expune la „Mozart” împreună cu ceilalţi pa­tru artişti de care ne vom ocupa în cronica de faţă, este şi d-sa atras în sfera lui Matisse. Mai puţin însă în tot cazul, decât alţii despre cari vom vorbi la vreme. D. Dumitrescu, ex­pune: nuduri, figuri, peisagii. Colorist fin şi înţelegător al unor armonii discrete, având în acelaş timp un distinct simţ al compunerii, d-sa ar putea foarte bine, — făcând bineînţeles eforturi serioase, — să-şi pună aceste calităţi in slujba pro­priilor sale păreri asupra vieţii şi a materiei. I-o dorim cu atât mai mult, cu cât avem convingerea că ar putea trece cu succes la realizări perso­nale. D-ra Victoria Constantinescu, do­vedeşte o mare abilitae în mânuirea aquarelei. Peisagiile sale din Grecia, din Bal­de sau din Galaţi, sunt de­ o netă­găduită sensibilitate. Printr’o tuşă sigură şi definitivă,­ lipsită de stân­găcii, — nu însă şi de unele naivi­tăţi voite, — d-r. V. Constantinescu, îşi câştigă prin această manifestare, un loc important printre aquarelistele noastre Maniera sa îmi aminteşte însă de cineva. Nu cumva a lucrat cu Ar­nold? D-l I. Keber, cunoscut mai mult prin pictura sa bisericească şi mai puţin prin tablourile expuse, din când în când, pe la saloane, ne pre­zintă de astădată, un număr impu­nător de uleiuri şi aquarele. Lucră­rile sunt adunate din diferite etape ale carierei sale, şi de­ aceia poate, expoziţia nu are o atmosferă uni­tară. Dintre uleiuri, — căci asupra lor ne vom opri, — preferăm câteva peisagii, în care materia abundentă vibrează nervoasă, pe planuri bine construite. D-l Keber, care oscilează între im­presionism şi expresionismul ger­man, îşi caută înfrigurat un drum al său. Pictorul C. Waltenberger, german de origine, expune aquarele, pastele şi desene, în majoritate privelişti ro­mâneşti, de un pronunţat lirism, plin de duioşie,­­ într'o manieră cuno­scută şi onestă. D-ra Zoe Vermont, fiica mai mică a lui Nicolae Vermont, moşteneşte frumoase calităţi artistice, de la ilu­strul său părinte. In aquarele, tonurile sunt mai cla­re, lumina mai logic distribuită şi compoziţia mai bine susţinută, de­cât în cele câteva uleiuri, în care se simt anumite sfiiciuni, inerente de­altfel oricăror începuturi. George Nichita CRONICA PLASTICA Expoziţiilor Petre Dumitrescu, Victoria Constanti­nescu, C. T­­alt­enb­er­ger şi Zoe Vermont.

Next