Curentul, noiembrie 1939 (Anul 12, nr. 4212-4241)

1939-11-01 / nr. 4212

ANUL XII No. 4212 Cârmuire şi simţ critic Marele examen pe care îl are de trecut orice om politic este de a-şi păstra şi în posturile de comandă efectivă luciditatea pe care o avea în opoziţie. Prin în­delunga mea activitate de gaze­tar mi-a fost dat să văd, de la 1918 şi până azi, atâtea schim­bări de miniştri încât m’am de­prins cu trecerile brusce de la critica vehementă a unor meto­de la practicarea lor cu o egală pornire pasională. Protestatarii opoziţiei devin de obicei impre­sarii aceluiaş sistem, împotriva căruia se ridicaseră mai violent. Este adevărat că una din ma­rile taine ale biruinţii omului a­­supra naturii a fost şi excesiv de rapida lui facultate de adaptare. Schimbă climatul şi foarte uşor izbuteşte să se simtă ca şi când de totdeauna a fost în acel cu­prins : or, această familiarizare a înlesnit omului stăpânirea asu­pra globului. Dar mai ales este impresionantă capacitatea de a­­climatizare a omului politic , cu o singură condiţie,­­ să nu fie ţinut în opoziţie. Este singurul climat care nu-l prieşte , îl face să dea semne de nerăbdare, îl face să se simtă chiar într-o con­­tinuă stare de insurecţie. Dar la guvern îşi reface buna lui dis­­poziţie , devine de un excepţio­nal optimism şi nu mai află ab­solut nici o temă de nemulţu­mire. Simpla instalare într’un post de comandă îi schimbă optica ; în locul ochelarilor fumurii, poartă ochelari trandafirii. Ade­văratul om de Stat păstrează însă o dispoziţie egală ; nu este de un excesiv negativism în opo­ziţie şi nu suferă o bruscă trans­formare optimistă la guvern. Un egal simţ critic îl are în ori­ce situaţie; ba este mai sever critic la guvern şi mai indulgent în opoziţie,­­ fiindcă în această prezenţă a spiritului critic în orice împrejurare este afirmat şi simţul de răspundere. Iată de ce d. C. Argetoianu şi-a mărturisit o intactă luciditate de judecată ca şef al guvernului, — aşa cum o avea când era în opo­ziţie, — atunci când într’un dis­curs recent a arătat că păstrează o intactă fidelitate simţului cri­tic. Cităm: „Primesc în toate zilele nenu­mărate scrisori — şi este natu­ral ca în postul pe care îl ocup să primesc scrisori, aşa cum le primesc — scrisori cu sfaturi şi scrisori cu critici. Sunt foarte recunoscător pentru sfaturile care mi se dau, dar vă mărturi­sesc, sunt şi mai recunoscător pentru criticile care mi se fac, fiindcă graţie lor îmi este cu putinţă din când în când să alin o suferinţă şi să repar o ne­dreptate“. Iată o atitudine de cuminte în­ţelegere a situaţiei. Nu-i sufi­cient să pui o categorică opre­lişte oricărei critici, să impui o poziţie de tăcere admirativă, ca să-ţi închipui că ai rezolvat ca prin farmec toate, dar absolut toate nevoile ţării. Se prea poa­te ca buna credinţă a celui ce co­mandă să fie înşelată de cei ce execută : şeful nu poate desco­peri această falsificare a unui ordin, în pezevenghea lui execu­tare, — dacă nimeni (şi sub nici o formă) nu poate formula nici chiar cea mai blândă, mai ane­mică critică. Numai cine nu a avut de con­dus, numai cine nu a deţinut un post de răspundere nu-şi poate da seama de câte obstacole se lo­veşte chiar cea mai bună inten­ţie, chiar cea mai aprigă voinţă de înfăptuire. Nu-i suficient să gândeşti exact, să formulezi limpede un ordin, să ai energia de a impune prompta lui execu­tare , mai este nevoe şi de pre­zenţa unor colaboratori animaţi de aceleaşi gânduri, hotărîţi să dea executării o cât mai fidelă interpretare în strădania reali­zării. Ajunge ca pe scara ierarhică să existe un singur element de rea credinţă, pentru ca tot ce a fost bine chibzuit să devină o măsură cu totul protivnică in­tenţiei în care a fost formulată. De unde să afle ministrul,­­ dacă în preajma lui nu află de­cât o nesfârşită tăcere ? In republica Veneţiei, exista la palatul Dogilor acea faimoasă „bocca di leone“, — gura leu­­lui, o cutie de bronz în forma unei guri de leu, unde se depu­neau toate denunţurile. Era, — sub ocrotirea anonimatului, — un mijloc de a înlesni şi celor mai puţini curagioşi să-şi aducă, sub forma acestor denunţuri, contribuţia lor de critică la ad­ministrarea republicei. Nu socot bun acest sistem al scrisorilor , fiindcă se prea poa­te ca unul de rea credinţă, iscu­sit în disimulare, să inducă în eroare. Dar mai bună este criti­ca decent formulată şi făţiş ex­primată,­­ fiindcă cel care o face păstrează simţul de măsură la care îl obligă sentimentul de răspundere. Un şef de guvern care-şi pă­strează fidelitatea faţă de simţul critic (în care vede nu un ad­versar, ci un preţios colaborator) dovedeşte că îşi dă seama de ne­cesitatea unui control al opiniei publice faţă de actele admini­strative. Fireşte nu poate fi vor­ba de o libertate de discuţie a politicii Statului; vremurile a­­cestea atât de crâncene nu o în­­gădue. Dar poate fi înlesnită o contribuţie critică în ceea ce pri­veşte devierile abuzive care s’ar constata la unele ramuri de ad­ministrație. TreCCotd­ pe rodeaua----Roșiori de Vede-Alexandria: în mijlo­cul drumului, plecat într’o parte sub povara încărcăturii, un ca­mion nu putea porni mai depar­te. Am oprit. Era un camion nou rechiziționat de armată. Șofeu­­rul, — un soldat, bine afumat, — încărcase cu o mie de kilo­grame mai mult decât era indi­cată limita greutăţii, şi acum rămăsese în drum. Era, — în a­­cest neînsemnat accident, — i­­maginea exactă a unui abuz vi­novat faţă de tot ce se rechizi­ţionează,— vite, căruţe, maşini... Vita se întoarce de la rechiziţie frântă, nehrănită, neîngrijită; maşina revine stricată,­­ fiind­că toţi ştiu că nimeni nu riscă să fie chemat la răspundere. Sunt scăderi cunoscute dar car­, datorită absenţei oricărei contribuţii critice, au luat for­me îngrijorătoare. Fireşte, am citat un singur caz , dar aceste cazuri pot afla o ilustrare în atâtea domenii de administraţie ! Neştiute, nesanc­ţionate,­ele crează teme de iri­tare, macină adesea răbdarea obştei. Iată de ce socotim de o hotărî­­toare importanţă declaraţia d-lui prim ministru C. Argetoianu, prin care recunoaşte cu atât cu­raj utilitatea criticei pentru a înlesni îndreptarea răului. Dar formulăm şi noi o între­bare : de ce nu ar accepta d. C. Argetoianu colaborarea critică a presei, — adică un regim de de­cenţă dar liberă critică a tutu­ror chestiunilor în legătură cu administraţia . Fără îndoială că ar beneficia în chip egal şi ţara şi guvernul. D. C. Argetoianu să încerce un nou regim de presă , şi sigur va afla un foarte energic control al actelor subalternilor săi, spre a realiza legătura dintre guvern şi ţară. Pamfil Şeicaru a Un violent incendiu distrus depozitul fabricei de parchete „Areva-Caps“ din Capitală Pagubele întrec suma de 6 milioane lei Cauze ce încă n’au putut fi sta­bilite, au provocat aseară un vio­lent incendiu la depozitul de par­chete al fabricei „Areva—C.A.P. S.“ din șoseaua Pantelimon No. 161. Depozitul incendiat, se află si­tuat în mijlocul unui careu de la­Proporţiile incendiului au re­clamat prezenţa tuturor posturilor de pompieri din Capitală, venite la faţa locului sub comanda d-lui co­lonel Boboc. Deasemenea au fost de faţă, brici. Construcţia, din zid, ocupa o suprafaţă de 400 m­p. La subso­lul depozitului, unde s’a declarat incendiul, erau depozitate mari cantităţi de zeegras şi lână, iar la parter 50.000 vagoane de parchete uscate, în valoare de aproximativ 3.000.000 lei, ce se lungeau către înaltul ceru­lui, au răspândit mare panică printre locatarii vecini cu depo­zitul incendiat. Cetăţenii, alarmaţi, de frica scânteelor purtate de vânt, că­rau apa cu găleţile pe acoperişu­rile caselor, pentru a-şi feri votul de dezastru.­­­ Sosirea autorităţilor pierilor, precum şi limbile de foc pentru supraveghierea operaţiuni­lor de stingere şi reprezentanţii autorităţilor civile. Zgomotul produs de graba cu Din primul moment, pompie­rii au avut de suferit de pe urma care veneau auto-pompele pom­­, „ . . _._.,____________, f 1 lipsei de apa, deoarece, o singu­ră gură, de unde puteau alimen­ta cisternele, era la mare dis­tanţă. Din această cauză, focul is­­bucnit la subsol, n’a putut fi stins, astfel că flăcările, pătrun­zând prin plafonul de lemn, au cuprins şi sala de deasupra, unde era imensul depozit de parchete. Din acest moment, depozitul a fost iremediabil pierdut, de­oarece vântul a contribuit cu mult efect, la aprinderea marii cantităţi de lemn prelucrat de mult şi deci, foarte uscat. LOCALIZAREA INCENDIULUI Abea târziu, în noapte, aproape de ora 3, focul a putut fi localizat, pom­pierii putând feri de dezastru fabri­cile care înconjoară depozitul ce­ a fost distrus de incendiu. Menţinerea localizării fiind supra­­veghiată de trei auto­pompe, cele­lalte unităţi au fost toate concen­trate la operaţiunea stingerii. PAGUBELE Către ora 5 dimineaţa, abea, după ce tot mate­rialul lemnos a fost mis­tuit de flăcări, incendiul a putut fi stins complet. După o primă evaluare făcută de autorităţi, pa­gubele întrec suma de 5 milioane lei. Materialul distrus, ca şi localul erau asigurate. La faţa locului a mai rămas o echipă de pom­pieri pentru curăţirea ternului. LIPSĂ DE APA 10 PAGINI 3 LEI La an­i­versa­re de 18 ani a fascismului Duminică şi Luni, Italia a săr­bătorit cu nestăpânit entuziasm, aniversarea de 18 ani de la fun­darea fascismului. Telegramele au redat festivită­ţile ocazionate cu acest prilej iar presa fascistă a subliniat marea transformare a Italiei, în aceşti 18 ani. D. Pamfil Şeicaru va închina ar­ticolul de mâine aniversării regi­mului fascist şi creatorului său, d. Mussolini. — xoxoxoxo^oxoxoxox—­ D. MUSSOLINI Refugiați în Lituania KAUNAS 30 (Rador). — La Vilno se găsesc concentrați 30 de mii refugiaţi polonezi şi 30.000 evrei. In corpul ziarului: Noua situaţie creiată = în barouri = Declaraţiile d-lui I. Gr. Perieţeanu Uraganul de pe Mare — Ninsori şi vijelie în ţară — Armata finlandeză Un telefonist­­ și exercită misiunea de legătură. Mahatma Gandhi la vice-regele Indiei Rid­aţi îl fi cu Anglia într'o nouă curat încă nimic în ce priveşte cuprinsul con­versaţiilor celor doi ne­gociatori. NEW-DELIN­, 30 (In­­dio-press). — Mahatma Gandhi a fost primit de vice-regele Indiei. Întâl­nirea a luat forma unei discuţii comune asupra situaţiei actuale în Indi­­ile britanice. Nu s'a stre­ GÂNDI Guvernul provinciilor unite din India a demisionat LONDRA 30 (Rador). — A­­genţia Reuter anunţă din Luck­now că guvernul provinciilor u­­nite din India, guvern al congre­sului indian, a demisionat. Această demisie s’a produs în urma votării de către Adunarea legislativă a unei rezoluţii prin care se desaprobă declaraţia vi­­ce-regelui Indiei, cu privire la viitorul situaţiei internaţionale. I Noembrie 1939__ ȘEICARU ADMINISTRAȚIA A­dere No. 6 Secret Redacția Sport Abonament* Secretariatul |f Proprietar­­ Trib. Ilfov. Registrul Taxa poștală plătită In Gen. P. T. T. Abon.r Anual 700 lei; 6 luni Instituții Stat şi particulare 200 lei anual. Prin telefon ni s’a transmis asta noapte : Situaţia internaţională văzută la Berlin — Dela corespondenţa! nostru special — BERLIN, 30. — Situaţia politică văzută de aci se poate considera ca extraordinar de liniştită. Comuni­catele armatei germane din zilele de Duminică şi Luni arată că nu au avut Ioc evenimente deosebite şi nu s’a produs nici o schimbare în situaţia de pe frontul de vest. Totuşi, impresie de destindere ade­vărată nu există. Se aşteaptă mai de grabă ca In scurt timp să vor­bească armele. Hotărârea senatului american nu a surprins pe nimeni aci, fiind de mult aşteptată ca pro­babilă. Cercurile politice aşteap­tă cu mare interes şedinţa de mâine a comitetului central so­vietic. Zvonurile răspândite că cu această ocazie s’ar da publi­cităţii un pact militar germano­­rus n’au găsit nici o confirmare aci. Cercurile de regulă informa­re consideră această știre ca ne­verosimilă, întrucât stipulațiuni­­le germano-ruse de până acum garantează un paralelism com­plect al celor două puteri în ati­tudinea lor politică. România şi-a menţinut neutralitatea în mod corect Cu cea mai mare indig­nare s’a luat cunoştinţă de ştirile răspândite în străinătate, menite — după părerile de aici — să deranjeze pacea state­lor neutre şi relaţiile lor cu Germania şi Rusia. —Se respinge ca necoresi­punzătoare adevărului mai Cu seamă ştirea că Rusia ar avea intenţiuni agresive faţă de Basara­bia. Moscova şi Berlinul califică aceasta ştire ca provocatoare. Se recunoaşte aci că România şi-a menţinut atitudinea de neutrali­tate, hotărâtă prin Consi­liul de Coroană în mod corect din toate punctele de vedere. Cu mare satisfacţie se ia act de comunicarea publicată de gu­vernul elveţian, prin care se am­st­.m­. că ştirea publicată re­lativ la concentrarea a 12 divizii germane la frontiera elveţiană nu corespunde realităţii şi deci nu dă loc la nelinişte. Această desminţire precisă a Consiliului Federal al Elveţiei a fost primită cu o mulţumire cu atât mai mare cu cât acum câte­va zile Germania era bănuită de intenţiuni asemănătoare faţă de Belgia. Primul om politic francez care crede în războiul de scurtă durată Aprovizionarea cu petrol va fi hotărâtoare D. JOSEPH CAILLAUX PARIS, 30. (Rador).— D. Joseph Caillaux, președintele comisiunii fi­nanciare a senatului, este primul om de stat francez de vază, care afirmă în mod public posibilitatea unui războiu de scurtă durată. Analizând în „Paris Soir“ posi­bilităţile de ravitaliere ale Ger­maniei, autorul declară că dacă a­­liaţii vor şti să folosească superio­ritatea lor, în­deosebi în domeniul produselor petrolifere, victoria lor va fi asigurată în scurt timp. D. Caillaux afirmă că petrolul va fi hotărâtor în conflictul actual și că, majoritatea acestuia tre­buind să fie adus de peste ocean, furniturile de petrol vor fi contro­late de acei cari au stăpânirea mă­rilor. Minereul suedez de prima cali­tate este transportat prin Atlantic, din portul norvegian Harvik. Transportul său prin Baltica nu ar fi posibil decât după construirea unei linii speciale de cale ferată. In asemenea condiţiuni aliaţii nu ar putea pierde războiul decât dacă ar da dovadă de o neînchipuită in­competenţă, închee d. Caillaux. ­ată cum se lansează o torpilă Clișeul nostru arată cum este lansată torpila de un vapor fPj german asupra vasului de război­­ inamic .

Next