Curentul, noiembrie 1939 (Anul 12, nr. 4212-4241)

1939-11-01 / nr. 4212

■w2 (10 pagini). amaOOOnOOCtOgPOQOaDOnnrun-irinnni­ț. ..-tt3pi-n nnQOftf7^»TM­QQQmaaQQt3Pi:ii-CITIJI in C­URENTUL p­entru copii şi Amănunte despre aviatori români plecaţi să descopere INSULA DE ARGiNt cap. XViII din romanul de aviaţie S.O.S! a dispărut avionul stratosferic A­UJ tl UC^nilir marea nvenţie a unui V PlyW SAVANT ROMAN IN A­LU Lca Ini Inimă de Vnitri Jocuri distractive cu mari premii Numele participanţilor la concursul de­­ P­OVEŞTI 16 pagini în 4 culori, preţul 5 lei l­ ataopgPomapgaoQDDQangogagpaaapoDgQPDgaappQpqpggcHtfggcmgCB O întâmpinare a profesorilor Academiei de muzică religioasă Primim următoarele, cu rugămintea de a însera în ziarul nostru: ,In ziarele cu data d­e 28 octombrie a. C., am citit un atac direct dat de că­tre „Comitetul asociaţiei cântăreţilor bisericeşti“, împotriva părintelui I. D. Petrescu, directorul Academiei de muzică religioasă din Bucureşti, a­­cuzându-l că vrea să schimbe muzica psaltică. Dedesuptul acestui atac este următorul: Preşedintele asociaţiei cântăreţilor bisericeşti, d. I. Popescu- Pasărea, pensionar de mai mulţi ani, doreşte cu tot dinadinsul să facă parte din corpul profesoral al acestei şcoli. Or, aceasta, potrivit legilor­ în vigoare, nu se mai poate. Pe de altă parte, şcoala noastră trecând sub un alt regim, prin legea de raţionalizare a învăţământului superior şi special din 4 Noembrie 1939, nici d-sa, nici acoliţii d-sale, nu îndeplinesc cerin­ţele unei şcoli superioare speciale. Pentru a merita această onoare tre­bie să prezinte state de serviciu, a­­dică activitate adecvată şi lucruri ştiinţifice la înălţime. Cum vremea hatârurilor a trecut, şi mai mult ca oricând este nevoie de capacitate şi de muncă în instituţii, se recurge la procedee care n’au nicio atingere cu directorul Academiei şi cu rostul şco­lii noastre. In această şcoală se activează nu­mai pe plan academic şi ştiinţific. Profesorii Academiei de muzică re­ligioasă, nici nu reformează muzica religioasă, nici nu schimbă muzica psaltică. Ei studiază muzica liturgică în cadrul disciplinelor lor. Din acest studiu poate să iasă lămuriri binefă­cătoare asupra problemei muzicale religioase în genere. Iar aceste lămu­riri, rezultat al unor migăloase şi la­borioase activităţi, pot servi atât ce­lor ce se ocupă sau practică muzica religioasă, cât şi celor chemaţi să apere şi să promoveze patrimoniul lăsat de Sfinţii Părinţi-poeţi, alcătui­tori de cântări, ai bisericii noastre ră­săritene“. Primiţi vă rugăm d-le director, a­­sigu­rarea distinsei noastre considera­­­ţiuni. Profesorii Academiei de mu­zică religioasă din Bucureşti Institutul de ştiinţe al României, îşi reîncepe activitatea Activitatea pe anul 1939—40, a In­stitutului de Ştiinţe al României (fost Academia de Ştiinţe din România) se va deschide pe ziua de Miercuri 1 Noemvrie 1939, orele 11. Toţi membrii acestui Institut cum şi cei cari se interesează de activita­tea I­ S. R., sunt invitaţi a lua parte la această şedinţă festivă, care va avea loc în localul Facultăţii de Şti­inţe, amfiteatrul Spiru Haret, str. St. Poincaré No. 14. La ordinea zilei sunt înscrişi d-nii: d­r. C. Angelescu, preşedinte, cuvânt de deschidere; dr. D. Paulian, secre­tar general: darea de seamă asupra mersului Institutului; dr. V. Gomo­­iu, membru titular: începuturile în­văţământului superior în România (conferinţă). In aceeaşi zi, la orele 6 p. m., are loc prima şedinţă ordinară, din ci­clul 1939—40, a secţiei de­­Geniu Mi­litar, in care se vor expune chestiuni ştiinţifice în legătură cu apărarea na­ţională. —-ie*exex»*e*e*eee»— Moartea unui savant italian ROMA, 30 (Rador). — Celebrul ra­diolog italian Aristide Busi, profesor la universitatea din Roma, a încetat din viață, în vârstă de 65 ani. Colţul ceferiştilor Sfinţirea drapelului societăţii pensionarilor C. F. R. „Regele Carol I“, filiala Tg.­Frumos TG. FRUMOS. 28.­­ In ziua de 26 I Oct. crt. membrii Soc. pens. C. F. R.1 „Regele Carol I“, în frunte cu pre­şedintele filialei d. Alexandru Ma­­lailău au fost prezenţi în gara lo­cală în aşteptarea oaspeţilor care au sosit la ora 9, cu trenurile dinspre Paşcani şi Iaşi. După urarea de bun sosit a oas­peţilor făcută de către preşedintele filialei locale, tot convoiul s-a în­dreptat spre centrul oraşului, iar de acolo către Biserica Cuvioasa Paras­­chiva asistând la serviciul religios o­­ficiat de către preotul N. Dărângă şi diaconul Sidor Lupu. La ora 11 dim. după terminarea serviciului religios, s-a oficiat sfinţi­rea drapelului naş fiind d-na şi d. Nae Demetrescu, primarul oraşului Tg. Frumos. După sfinţirea drapelului, au luat cuvântul reprezentanţii filialei cen­trului Bucureşti care în cuvinte des­tul de mişcătoare au adus laude pre­şedintelui acela care a fost iniţiato­rul acestei fapte patriotice omagiind tot­odată şi pe M. S. Regele Carol II şi Marele Voievod de Alba-Iulia. Au mai luat cuvântul d. I. Mun­­teanu, preşedintele filialei Paşcani Alex. Caţichi, preşedintele filialei Iaşi, naşul drapelului, iar la urmă de preşedinte al filialei locale a mul­ţumit oaspeţilor pentru răspunsul dat la apelul veteranilor drumul de fier. A urmat apoi tradiţionala batere a ţintelor în ordinea următoare: d-na şi de naş ai drapelului Nae De­metrescu, primarul oraşului, filiala centrului Bucureşti, preşedintele de onoare al filialei locale Ghiţă Petrea, preşedintele filialei locale Alex. Ma­­lailău, filiala Paşcani, filiala Galaţi filiala Iaşi, preot N. Dărângă, preot V. Iordăchescu, pretor Horia Cons­­tantinescu, dr. S. Iamandi, dr. Alex. Vulpe, d. Alecu Botez, d. Ioan Tessa­­ro, ajutorul de primar al oraşului d-na judecător Loghin, d. H. Vasi­­leschi, d-na şi d. C. Solschi. Din numeroasa asistenţă remar­căm pe d-nii: Enciulescu Petre şi Petrescu Alex, delegaţii filialei cen­trului Bucureşti cu drapel, d-na şi d. V. Balş delegaţii filialei Galaţi cu drapel, d-nii X. Munteanu, C. Lopata, Kraus şi Baraş din partea filialei Paşcani cu drapel, d-nii Alex. Ca­ţichi, Gh. Amancei, T. Manoliu şi E. Varbiu din partea filialei Iaşi fără drapel. Din localitate, în afară de cei care au bătut ţintele remarcăm pe d. Gh. Damian, şef de gară, d. Ştefan Ma­­lailău, impiegat de mişcare, d. I. Florescu, comptabil, d. C. Mironescu, dirigintele poştei, d-ra L. Vasileschi, etc. La orele 12 a avut loc un mare banchet în sala restaurantului Frantz Dinter din localitate Cu această ocazie s’a dat spre ci­tire şi Comitetul Filialei Tg. Frumos format din următorii: preşedinte A­­lexandru Malailău, vice-preşedinte C. Graur, casier şi secretar C. Căl­­dararu, cenzor N. Tanasă şi membru de comitet V. Butnărică. Seara la orele 10 toţi oaspeţii au părăsit oraşul fiind conduşi la gară de către d. preşedinte şi membrii comitetului. Reuşita acestei mari solemnităţi se datoreşte în mare parte concursului ce le-a dat naşul drapelului d. far­­macist Nae Demetrescu, primarul o­­rașului nostru. Mecanicii C. F. R. omagiază pe M. S. Regele Comitetul de direcţie al asociaţiei „Tracţiunea“ a mecanicilor conducă­tori de locomotive, automotoare şi au­tobuze c. f. r. a ţinut şedinţă sub preşidenţia d-lui Buzescu Droşu, în prezenţa delegaţilor de filiale. D. BUZESCU DROŞU, preşedintele asociaţiei, aduce omagii M. S. Rege­lui Carol al II-lea pentru înalta a­­tenţie ce­ o are faţă de corpul me­canic. Citeşte următoarea telegra­mă pri­mită Ca răspuns la telegrama de fe­licitare: „Majestatea Sa Regele mulţu­meşte pentru caldele felicitări şi omagiile exprimate cu prilejul aniversării zilei de naştere“. „Directorul secretariatului par­ticular al M. S. Regelui”. Adunarea, în picioare, a ova­ţionat îndelung pe M. S. Regele. ntrentu­l ANUL XII, No. 4212, Miercuri 1 Noembrie 1939 Cronica muzicală Cu prilejul ultimelor concerte, Orchestra Radio. O comparaţie de tăcut între forţele noastre pianistice O binevenită emulaţie între cele două orchestre simfonice din Bucu­reşti, „Filarmonica", şi cea a Socie­tăţii de Radiodifuziune, contribue să învioreze pulsul vieţii noastre muzi­cale în acete din urmă săptămâni Marele animator focarul acestei ac­tivităţi sporite este desigur G. Ene­scu. Prezenţa lui în fruntea amân­­du­ror falangelor de instrumentişti dă acestora îndemnul şi ambiţia de a se întrece pe ei înşişi. Adesea e ca o tota­lă transfigura­re. Marele Duh al Muzicei pune stăpânire şi con­fundă într’un suflu unanim pe toţi membrii orchestrei — dela capii de pupitre, până la sfioşii rangurilor ce­lor din urmă Fiecare vrea nu numai să arate ce poate dar să-şi uite lâncezeala func­ţiei zilnice şi rutina unei meserii o­­bositoare trăind clipele unice de e­­moţie artistică pe care simte că el însuşi le crează sub imperiul unei voinţe, unei autorităţi superioare. Repetiţiile pregătesc realizarea ul­terioară, descompunerea în amănun­te limpede analizate, examinarea e­­lement­elor compoziţiei uneori făcută cu cea mai atentă migală — pentru ca la audiţie totul să se închege în­­tr’o sinteză organică, de o viaţă pâl­pâitoare, fiindcă acum Călăuza nu mai are alte preocupări de­cât cea a liniei generale, a construcţiei so­nore, a spiritului însufleţitor. Miraculoasă în aceste condiţiuni este mai cu seamă transformarea ti­nerei, restrânsei orchestre Radio. Ea încă nu a avut răgazul lung în timpul căruia sora ei mai mare „Fi­larmonica“ şi-a format oarecare tra­diţie, unitatea, coheziunea, experien­ţa dată de o îndelungată lucrare în comun. Proaspetele ei elemente au mai multă strălucire individuală de­cât desciplină. Sunt puţini la număr — „massa“ le lipseşte. Sonoritatea grupurilor de instrumente e mai să­răcăcioasă — şi poate chiar calita­tea individuală a acestora lasă — mai exact lăsa — de dorit. Dar cum se preface materialul a­­cesta câteodată destul de inert în lavă incandescentă şi iradiantă sub tensiunea înaltului curent! Şuvoiul de muzică autentică, spontană, co­vârşitoare, topeşte imperfecţiunile technice. Chiar în realizarea celor mai primejdioase dificultăţi de me­canism fiecare instrument, parcă purtat de aripi inspirate, îşi ia un zbor mai uşor, mai avântat, mai înalt. Ceea ce au înfăptuit ca fineţe şi precizie nuanţată viorile prea puţine în concertul de Dumineci dimineaţă într’adevăr minunat. Violiştii, grupul violoncelelor alcătuit din in­dividualităţi strălucite, cel solid al contrabaşilor deşi mi­c ca număr, su­flătorii instrumentelor de lemn­ sau alamă — în special cornii — şi fie­care la locul lui — cu sufletul şi râvna stimulată, toate au căpătat un coeficient sporit care ne arată că ve­chile deficienţe pot fi uşor remedia­te, că orchestra Radio e un organism sănătos în plină creştere şi că mer­gând pe această cale, astfel îndruma­tă, va ajunge la nivelul unei bune orchestre europene De pe acum, mai mult chestiunea de cantitate decât de calitate se impune atenţiei celor ce veghiază la destinele ei. Ca şi Fi­larmonica, orchestra Radio trebuie să fie mai numeroasă. Astăzi o tovără­şie cu un grup firav de viori, cu şase violoncele, cu patru sau cinci con­trabase, cu prea puţină căptuşeală sonoră a celorlalte instrumente, nu mai ajunge. Ateneul e o sală relativ mică în comparaţie cu cerinţele mo­derne — totuşi massa orchestrelor noastre nu umple cu un sunet prin bolţile lui. Se va vedea diferenţia de ce poate produce o orchestră bogată şi complectă, când 150 de instrumen­tişti reuniţi (de la Frankfurt şi de la noi) vor da, după cum ni se anunţă, un concert comun. Cu gândul la marile orchestre sim­fonice din străinătate luate ca mo­del de urmat, suntem plini de bucu­rie pentru ce s’a înfăptuit la noi până acum — şi de nădejde pentru progresele fireşti ce se vor realiza pe aceste temeiuri sigure de aci îna­inte. Erele noui au mai întotdeauna ca iniţiator un Om reprezentativ. Şi acest mare Imbolditor e G. Enescu. * înregistrăm in fu®ă plăcerea ce ne-a dat-o ascultarea Simfoniei nn la major de Mendelssohn, ca şi a în­tregului program de Duminecă (Con­cert brandebergian în sol major şi Simfonia a şaptea). Această lucrare a marelui nedreptăţit din zilele de 3zi şi uitat in Germania numai pen­na obârşia sa neariană, şi-a putut căpăta numirea de italiană, pentru un oarecare saltarello din final şi in general pentru oarecari teme ce au o vioiciune meridională. Dar mai mult avântul ei tineresc de turist în peninsula armonioasă şi faptul că Mendelsohn a conceput-o pe când •■trăbătea Italii» acum un veac şi mai bine, sunt cele îndreptate şi cari i-au păstrat această poreclă. Fapt e că muzica ei e tânără, admirabil întoc­mită pentru efect şi chiar dacă e dulceagă în desăvârşirea ei şi nu prea adâncă — sună mai plăcut şi mai cuceritor decât atâtea site pa­gini fastidioase ale Romantismului muzical. Ce nimerit a prascris-o în frumoasele şi variatele sale progra­me G. Enescu! Din toate punctele de vedere concertele lui — de orche­stră sau de sonate — deschid pers­pective, dau prilej de comparaţie, de revizuiri în judecăţile şi prejudecă­ţile curente. O lume întreagă e pusă în mişcare. Cei ce au cinstea să co­laboreze cu el îşi simt puterile fruc­tificate, amplificate. Nespus de interesant este exame­nul ce par a-i trece forţele noastre pianistice, rând pe rând, în şedinţele de senate unde au un rol atât de important şi greu de susţinut. Fără îndoială Directiva nu poate fi decât a Maestrului, deci o mare parte din răspundere pentru concepţia gene­rală a interpretării nu este inequita­­bilă celor de la pian. Dar fiece tem­perament răspunde în măsura resur­selor sale speciale, poate sau nu, să se întovărăşească armonios cu per­sonalitatea conducătoare. Fiecare a­­duce apoi şi contribuţia şcoalei ur­mate. Cunoaşterea mai adâncită a formelor şi spiritului lucrărilor, fie stăpânirea mijloacelor pur technice, fie din toate acestea câte ceva. Când o individualitate are şi trăsăturile ei evidente, ireductibile, conjugarea a­­cestora cu mlădiosul temperament al lui Enescu, ajunge la rezultate sur­prinzătoare. Acordul nu poate fi desăvârşit în colaborare deoarece o singură repe­tiţie — cum e ca­zul de obicei — n’ar putea reduce diferenţierele: chiar li­nele puneri absolut la punct nu se pot cere în condiţiile aceste. Intră apoi şi o parte firească de discreţie, de emoţie şi de neaşteptat, care îngrădeşte posibilităţile de ex­pansiune ale pianiştilor de ambe sexe. Totuşi un cunoscător Îndemânatic ar putea reuşi să desprindă însuşi­rile particulare şi deficienţele fiecă­ruia şi să întocmească un bilanţ ge­­neral al pointer­iilor noastre pianistice care în varietatea lui apare ca ex­­trem de activ şi de îmbucurător. Em. Ciomac D. GEORGE ENESCU SPECTACOLELE ZILEI CALENDAR Marţi 31 Octombrie 1939 ORT.: Sf. Apostoli Stachle. Amplie şi cel cu el şi Sf. Martir Epim­achu. CAT.: Sf. Quantin. PROT.: Sărb. Reformaţiei. (Reforma­tion Fest.). EBR.: 18 Heşvan 5700. MAH. : 17 Ramazan 1358. Răsare Soarele 6,53. Apune Soarele 17,5. Stile trecute 304. Zile rămase 61. Teatre ! TEATRUL NAŢIONAL (Tel. 394.30): „O scrisoare pierdută“. OPERA ROMANA (Tel. 4­11.32) : „Giom Sichley“ de Puccini şi „Pa­iaţa“ de Leoncavallo. STUDIO NAŢIONAL (P-ţa Amzei. Tel. 3.45.27) : „Fericirea mea“. TEATRUL DIN SĂRINDAR (Tel. 4.84.94) : „Calul năsdrăvan". COMEDIA (Tel. 4.71.71) : „Două palme“. REGINA MARIA (Tel. 3.98.48): „Azi şi odinioară“. LIGA CULTURALA (Tel. 4.60.60): „Vagabondul“. MUNCA ŞI VOE BUNA (Uranus, tel. 4.26.23) : „Shelock Holmes“. SAVOY (3.55.03): Revista ..Broadway Tănăse"« ALHAMBRA EXCELSIOR (Telefon 4.12.86): Revista „Alhambra 4.1286“ ALHAMBRA BABY (Tel. 3.44.55): Revista „Alhambra Baby". Cinematografe­s CARLTON (B-dul Take Ionescu): , o aventură disperată“ cu Ramon No­varo, Journal Fox. ARO : „Noaptea Destinului” cu Zarah Leander şi Marika Rokk. Jurnal O. N. C. şi Jurnal O. C. R. SCALA (B-dul Take Ionescu): „Adio domnule Chips“ cu Robert Donat, Jurnal Paramount. • CAPITOL (B-dul Elisabeta) „Alle Janine“ cu Marika Rokk şi Jurnal No. 423 TRIANON (B-dul Elisabeta): „Hal­­ka“ cu Eva Bandrowska şi Journal Paramount. FEMINA (B-dul Elisabeta): „Nu vreau să mor“ cu Bette Davis. REGAL (B-dul Elisabeta): „Totul pentru dragoste“ cu Dick Powell şi Anita Louise, complectare, linia Maginot. PALAS BOULEVARD (B-dul Elisa­beta) : „Masca iubirii“ şi „Gunga Din“. A. R. P. A. (Bd. Elisabeta): „In nu­mele legii“ cu Rudolf Femon şi Gomal. SELECT (Calea Victoriei): „Oameni de sacrificiu" cu Lorette Young“ şi Don Ameche. ROXY: „Jertfa Supremă“ cu Geor­ge Brent şi Olivia de Havilland. ELISEE : (Doamnei). ..Emigranţii“ şi „Leningrad” BIZANTIN (B­dul Elisabeta): „Zorro“ operă completă. NISSA (Intrarea Zalomit­a): „Cau­ciuc” şi „Drama din Shanghai“. FORUM (B-dul Elisabeta): „Sabotaj“ şi „Tentaţie“. OMNIA (B-dul schitu Măgureanu) : „Oameni care înfruntă moartea“ şi „Frumoasă-i tinereţea“. AMERICAN (Moşilor 221) : , Dezmoş­teniţii soartei“ şi „Lordul Jeff. FRANKLIN (Ateneu): „Trei cama­razi" şi „Manechinul". RIALTO (B-dul Carol 21): „Bosfor" şi „Nevasta mea subretă". MIORIŢA (Cal. Moşilor 127: „Noap­tea amintirilor“ şi „Paradisul În­drăgostiţilor". SPLENDID (Moşilor 296): „Sabotaj“ şi „Sânge de cazac". MODEL (Dr. Botescu 2) : „Rapsodia diabolică" „Femei condamnate". MARNA (Griviţei 80): „Noaptea a­­mintirilor", „Misiunea d-rumui Kil­dare" şi trupa de reviste Titi Mi­hăilescu. VOLTA BUZEŞTI (Buzeşti): „Colivia de aur" şi „Rosalie". MARCONI (Griviţei 137): „Ordin de chemare“, „Capriciu" şi trupa de reviste. DIANA (Griviţei 110): „Manej" şi „Dubla existenţă a d-lui Chitter­­house“. LIA (Griviţei 196): „Serenada primă­verii“ şi „5 prieteni". RAHOVA (Rahovei 91) : „Honolulu" şi „Rendez-vous pe Riviera“. PARIS (Rahova): „Kentucky", „Pri­zoniera din Sing Sing“ şi jurnal. AIDA (Rahova 151) : „Regina Car­navalului“ şi „Nevestele şirete“. ODEON (11 Iunie) : „Doamna din Malacca“ şi „Alarma“. DICHIU (Romană 89): „Oameni de mâine“ şi „Focul din Chicago“. LUCIFER (Dudeşti 97) : „Alarmă in India“ şi „Masca eternă“. CARMEN (Dudeşti 169): „Drama din Shanghay“ şi „Atenţie d-te profe­sor“. EDISON (Călăraşi) : , Mascatul—omul cu masca“ şi trupa de reviste. TOMIS (Călăraşi 11): „Fecioara de azi“, „Vărul de la ţară“ şi jurnal Fox. MILANO (Călăraşi 155): „Cazacii“ şi „Azi cânt pentru tine“. ISBANDA (Văcăreşti): „Emigranţii“ şi completare. GLORIA (Văcăreşti 44): „Noaptea amintirilor“ şi „Cuibul fericirii“. VOLGA (Dorobanţi 1): „Serge Panine“ şi „Sânge de cazac". DACIA (Ştefan cel Mare): „Andy Hardy iubeşte“ şi „In vâltoarea valsului“. NONI (13 Septembrie 196): „Alexan­dru Nevsky“ şi „Bestia umană". UNIC (Filantropiei 51): „Serenada primăverei“ şi „5 prieteni". UNIREA (Filantropia 143): „Aventu­rile lui Marco Polo“ şi „Oameni în lanţuri". NERO (Şerban Vodă 94): „Intriganta" şi „Sylvia Scarlett“. ILEANA (Avrig 1) : „Shirley salvea­ză America“ şi „Legiunea diavo­lului“. PACHE (Mătăsari 31): „Citadela“ şi „Clubul trăsniţilor“. COTROCENI (Şos. Cotroceni 3): „A­­larmă în India“ şi „Baroana şi va­letul ei“. BARCELONA (Măgurele 123): „A­­laska“ şi „Zaza“. FLORIDA (Ferdinand 118) : „Câinele din Baskerwille“ şi „Amanta“. TRIUMF (Griviţei 335): „Arme pen­tru China“ şi „Aur şi femei“ şi jur­nal O. C. R. GRAND (Crângaş 42): „100 băeţi şi o fată“ şi „Momea“. VENUS: „Copiii părăsiţi“, „Atac în Mediterană“ şi comedie. ★ Domnii proprietari de cinemato­grafe sunt rugaţi să trimită schimbările scrise citeţ şi cu adre­sele localurilor. Pe marginea unei scrisori a lui Barbu Delavrancea de Romulus Diana Şcoala muncii personale de Ion Nisipeanu BALCIC, COLŢ DE PAMANT BLAGOSLOVIT de Ioachim Botez Cronica teatrală de Tom­a Vlădescu Arta bizantină şi raflexele ei in pictura noastră bisericeasc? de Marin Nicol­au Problema sinuciderilor de dr. I. Stănescu De vorbă cu Maria Mohor despre ea si espr teatru in Curentul - Magazin No. 30 care a apărut astăzi N’a trecut decât un an de când o lume întreagă se întreba: Unde este Amelia Earhart? Toate zi­arele, toate posturile de ra­dio — şi chiar şi­­ acei cari până atunci n’aveau nimic comun cu avia­ţia urmăreau cu înfrigurare — ulti­mele ştiri în legătură cu Amelia Earhart. Acest sbor în jurul lumii — efec­tuat de cea m­ai bună aviatoare — ar fi fost un nou record la activul bra­vei femei. Dar soarta a fost rea şi Amelia Earhart a dispărut undeva in Oceanul Pacific. Ultima ei scrisoare a venit din Noua Guinee, şi era adresată so­ţului său, care o aştepta la New- York. Celebra aviatoare scria în cuprinsul acestei epistole: „Ce plăcut va fi să ne ştim trecuţi şi de acest raid dragul meu... Dar soţul ei o aşteptă degeaba — Amelia Earhart nu s’a mai întors ! Urmă resemnarea pentru toţi acei cari o iubeau. Căci Amelia avusese mulţi prieteni; era o bună colegă, iar aviaţia americană privea fiecare sbor al ei, drept un progres. Astăzi soţul care n’a uitat-o, îi adu­ce ultimul salut — inchinându-i o carte: „Amelia Earhart — Ultimul drum". Soţul ei (un eiotor cunoscut în America) a declarat presei :„„fiecare rând e scris de Amelia, că el numai îi editează lucrarea căci această femeie — care a dovedit in nenumărate rân­duri un curaj extraordinar — avea obiceiul să-şi noteze fiecare întâm­plare a vieţii sale. In timpul raiduri­lor avea la bordul avionului un caet elegant legat în piele roşie (culoarea ei favorită) în care puteai citi cam astfel de cuvinte: „...ne ridicăm spre cer — mă simt atât de fericită" sau „...motorul este cuminte aşa cum mă aşteptam— ba chiar şi atmosfera protectoare".... Soţul său vrea să ne arate prin car­tea sa de azi viaţa reală a acestei celebre aviatoare căzută la datorie. Toţi americanii, au aşteptat cu ne­­răbdare apariţia­­acestei lucrări care ne-o presimte pe Amelia Earhart, du­­cându-şi viaţa aşa cum o înţelegea ea şi sfârşindu-şi-o printre glume şi râsete cu ultimul său raid. .. Această carte deşi scrisă într’un stil frumos — ceia ce dovedeşte multă experienţă — nu trebuie privită ca o lucrare literară — ci ca un adevăr interesant. Căci viaţa Ameliei Ear­hart a fost interesantă şi apoi aceasta este prima carte care prezintă în for­ma unui jurnal viaţa unei aviatoare. A fost capricioasă — copilăroasă — dar soţul ei­ a înţeles-o pe deplin, iar americanii consideră această carte un omagiu adus, marţi dispărute. In cercurile aviatice mai ales, cartea aceasta este aşteptată cu nerăbdare. Se svoneşte chiar că va fi tradusă in mai multe limbi iar traducerile vor fi făcute de oameni din lumea avia­ţiei. Realitatea în literatură Aripile Ameliei Earhart La zi... Cartea „pe zonă” Dinainte de Cărei cel Mare şi până azi, francezii ăştia *0** un popor... teribil. De când au bătut pe Mauri la Roncevoux au făcut mai multă poezie decât războae. Sunt niște Incorigibili Indrăgosițil al spiritului. Secole întregi de cultură temeinică l-au ridicat la acea seninătate spirituală care impune prin prestanţă nu orice situaţie şi dă adevărata semnificaţie a existenţei umane. Chiar şi cei care-l urăsc nu se pot opri de a-l admira. Nici in aceste vremuri care, au luat intorsături de excepţional el n'au consimţit la o abstinenţă intelectuală, îndeletnicirea de soldat, pe front, nu este incompatibilă cu preocupările culturale, au zis per­sonalităţile literare ale Franţei, în frunte cu Georges Duhamel Inte­­meetorul „Alianţei cărţii" şi autorul unor cărţi pline de mişcătoare umanitate. Şi atunci s'a adresat concentraţilor săi cam aşa : Bărbaţi şi femei din ţara mea, căutaţi în rafturile bibliotecii voastre, alegeţi cărţile dragi pe care să le faceţi dar soldaţilor armatei noastre , nu uitaţi să scriţi pe prima pagină pentru destinatarul necunoscut câteva cuvinte frumoase..."­­ Cărţile n’au întârziat să vină. Fiecare a găsit tn biblioteca Sa cel puţin o carte de dăruit. O posibilitate de evadare, o raţie de vis pe lăngă cazanul rea­lismului cotidian, constitue un suport moral nebănuit Intr'o dimineaţă de repaos elleam tare dintr'o carte prea grea pentru Înţelegerea unui plugar transportat în ostaşi dar am observat surprins cum îşi chinuia fruntea şi-şi adâncea privirile ca să prindă sensul prozelor prea încărcate şi nebuloase pentru mintea lui simplă. Miracolul cuvântului scris ! M'am indispus şi 'n toamna asta lamentările pentru o criză a căr­ţii Nici-un poet nou nu şi-a mai pus poza ’n vitrine ! Ce ne facem cu’toamna asta săracă de poeţi?Ca şi cum am vrea să sculăm morţii bocindu-ne. Adevărat: ce ne facem fără noi scrieri ? pentrucă tot ce s'a scris s’a citit. Dar, absolut tot Din pricina asta se vând cărţile cu lupta şi cu rahat, ca zarzavatul, pe stradă, sau ca bomboanele men­­to­late, un tren. Cartea a fost scoasă la drum ca o curtezană timpuriu disgraţiată. Aşteptăm un cuvânt autorizat care să afirme necesitatea cărţii pe zonă , căci cartea are acea miraculoasă Însuşire de a pătrunde în In­timitatea sufletească a omului şi de a dizolva sentimentul. Inevitabil uneori al singurătăţii, îndrăznesc să spun, cu timiditate, că prezenţa cărţii pe zonă constitue o muniţie sufletească. Iar timpul pe care se presupune că-l răpeşte cititul este adevărata odihnă. Şi să nu uităm că Franţa e pe picior de război. Istoria lor care a mers de mână cu cultura l-a obişnuit să Învingă pe două fronturi, ca anticipaţie a biruinţei spiritului. Sunt teribili francezii ăştia. Şi interesanţi. D. URSULESCU Vernisajul Salonului Oficial Sâmbătă 4 Noembrie a. c., ora 4 d. a., va fi vernisajul Salonului Oficial de toamnă, în pavilionul a­tele , din șos. Kiseleff, nr. 9. PROGRAMUL DE RADIO M­ărfi 31 Octombrie 1939 RADIO ROMANIA 160 kHz. 1875 m. 150 kw. RADIO BUCUREȘTI 823 kHz. 364,5 m. 12 kw. RADIO EXPERIMENTAL 32 5 9.23 MHz. 3800 waţi RADIO ROMANIA 12.00: Ora. — Cota Dunării şi a barei Sulina. Sfaturi gospodăreşti şi higie­­nice. 12.10 : Muzică Variată (discuri) ; Mais turc de Mozart (arch. filarm. din Vie­­na, dirij. de Alwin); Clar de lună de Massenet (Trio Lykoudi); Melodie din „Fortunio“ de Messager şi Melodie populară engleză (voce: John Mac Cor­­mack); Două piese de Granger (arch. simf. dirij. de Malcolm Sargent) ; Steaua dragostei de Ponce şi Vals de Drigo (vioară : Heifetz); Arie din „Lak­­mé“ de Delibes (voce: Tito Sebipa); Selecţiuni din „Paganini“ de Lehar; Vals de Gung’l şi Ceasornicul şi figu­rinele de Saxa de Ketelbey. RADIO ROMANIA RADIO BUCUREŞTI 18.00: Ora. — Radiofonice. — Sport. Diverse 1310- Orchestra de jaz şi muzică u­­şoară (discuri) : Biguina de Mateo şi Dans cuban de Ibarra; Fox de Baer; Fantezie de jazz pe motive de Johann Strauss; One step de Kettnedy şi Fox de Watts; Paso doble de Mohr şi Fox de Cowlfer; Fox de Scherman; Tango argentinian de Codevilla şi Serenadă de Nicolas; Fox de Warren Şi Fox de Silver. 14.00 : Radio Jurnal. 14 20 • Ritmuri tahitiene din colecţia Mac Constantinescu. 14.40: Doina Suchici-acordeon, acomp de taraf . Cântece şi jocuri olteneşti . Era iarnă şi ningea. Pădure şi iar pă­dure şi Ciuleandra, Doina Olului, Alu­­nelul şi Ghimpele; Buşteanu, M’am ju­rat de mii de ori şi De doi ca la No­vaci. Spune, spre moş bătrân; Auzi lele popa toacă şi Hora 15 00: SPECTACOLE. Ştiri artistice Şi culturale Publicaţii. RADIO ROMANIA 19.00: Ora. Mersul vremii. 19.02 Cronica dramatică şi cinemato­grafică 19 17 : Muzică din diferite instru­mente (discuri) ; Gavotă în sol minor de Bach (clavecin : Wanda Landnwsa); Muzică spaniolă din sec. 16-lea (Viola de gamba, clavecin); Piesă de Couperin (clavecin: Rădulescu); Idilă de Marais (flaut şi harpă); Sonata în re maior de Scarlatti (clavecin: Dolmetsch) şi Temă şi variaţii de Simpson (viola gamba: Millicent Dolmetsch); Marsi de Lorenzo (flaut: Jianu); Fantezie de major şi Capriciu în sol minor Haendel (clavecin : Yella Pessl.) 19.50: Radio jurnal in limba maghis RADIO ROMANIA $1 RADIO BUCUREŞTI 20.00: Ziua economiei, de prof. Gi Ion Netta. 20.15: D-na Caliopi Gheorghiu-Vili (voce: Cântece româneşti: Doină Bohociu; Foaie verde de trifoi de Oa­cea; Sub poale de codru verde de Lungu; S’ar găti badea de nuntă S. Niculescu; Oltule, Oltuţule de Buică; Bădiţă cu struţ de rouă de Cuclin; Dorinţa de Monţia. 20.32 : Enache Busuioceanu - saxofi Doi ochi de Ventura; Doina Oltul Colo­­n vale la fântână, Hora mare Bâr­niţă din Poiană. 20.45 : Radio jurnal (I). 21.00 : Concert BRAHMS — Orchest Radio, dirij. de Th. Rogalschi; vot Gabriel Năruja : Uvertură tragică; F­tru cântece serioase (voce: Gabriel N­ruja); Variaţiuni pe o temă de Haye 22.00: Ansamblul vienez „Kreuzer (I. Kreuzer - ţiteră, I. Lapoş - vioar I., C. Metani - clarinet; A. Radier gl­­eră de bas şi d-na Roşi Baumann Rădulescu voce). Cântece şi dansuri tiroleze: Hol­knechtbaum - marş de Metz; Danşi ţărăneşti de Loewinger de Matzl; Cântece originale tiroleze; Ecou dinţi stână stiriană de Kreuzer; Cântece s­riene; Schuhplattler - Ländler de Li­dinger. 22.30: D-na Florica Mereutză (pia Muzică spaniolă: Călătorie pe mare Ioachim Turina: a) Lumină pe mal b) Sărbătoare; c) Sosirea In port (I audiţie); Cubana şi Andaluza de M­inel de Falia; Triana de Albeniz. 22.50: Radio-jurnal (II); Sport. 23.15: Muzică variată (discuri) ; Pe puriu din „Boema“ de Puccini Miltad vals de Komzak şi Mimosa - vals , Jones; Melodie de Ceaikowsky şi Cân­tec popular; Uvertură la „Wilhel Teil“ de Rossini şi Fox de Wiedoef Rumba de Gomez şi Rumba de Sol 23.45 : Jurnal pentru străinătate­­ limba germană, franceză, engleză italiană. RADIO BASARABIA 212,6 m. 1411.1 kHz. 20 kw. 14.00: Program muzical. 14.30- Radio jurnal. 21.00: Program muzical. 23.00: Radio jufnâL

Next