Curentul, noiembrie 1940 (Anul 13, nr. 4571-4600)

1940-11-01 / nr. 4571

ANUL XIII No. 457 d ? n 10 PAGINI 3 LEI Vineri 1 Noembrie 1940 Director: PAMFIL ŞEICARO REDAUŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Strada Beh­­edete No. 6 TELEFOANELE­­ . . .... Secret. General 4.84.40 Cab ' 'Directorulu) 4.84.47 Redacţia politică S.40 88 Admtaistr. (TeL 8­54 82 Sport 5.43.0? Administrator 4.92.59 Birou) Tipogr. 4.23.33 'Cbntab. ffc.’ Dep. 8.40.80 Tipografia 4 A4 )f*AKont f*Sr,fiWl­ 8 40 84 Secretariatul­ui convorffcrl^cu' Provincia 3.40.88 Proprietar! „C||r«n^iP S. A. R. Trib. Ilfov, Registrul * publicărilor, No. 174'939. Taxa poștală plătită % nunf&rar conf. ord. Dir. Gen. P. T. T. No 29744/939 Abon.: Anual 700 lei; 6 luni 350 lei; 3 luni 200 lei Instituții Stat și particulare una mie anual. t Auto­preţu­ire de PAMFIL ŞEICARU Suntem puţin cunoscuţi peste hotare şi ceea ce este şi mai grav — atât cât suntem cunoscuţi nu-i de loc măgulitor. O singură publicitate: a scandalurilor care alimentau propaganda inamicilor noştri. Toată pasiunea noastră polemică, adesea toată înverşu­narea noastră justiţiară a fost u­­tilizată cu o firească oportunita­te. Am uitat, cu o bolnăvicioasă persistenţă, să ne valorificăm în­suşirile, spre a pune toată pasiu­nea, toată inventivitatea fertilei noastre imaginaţii spre a ne de­nigra. De ce ar fi avut nevoe de alţi colaboratori propaganda adversă, când noi am fost zeloşi în auto­­denigrarea noastră ? Când am vorbit noi cu o legitimă mândrie de creaţiile noastre, de tot ce am realizat în 21 de ani? Când ne-am prezentat altfel ? Când ne-am furnizat teme de mândrie naţională ? Când bles­tematul nostru spirit critic a os­tenit ? Am avut noi oare timp să facem inventarul celor reali­zate ? Ne-am simţit măcar un moment mândri de înfăptuirile noastre ? Mă gândesc cum am găsit în 1913 Dobrogea-Nouă şi cum am lăsat-o în 1940 ? După toate aceste crunte lovituri, ne-am gândit să facem un bilanţ al creaţiilor româneşti ? E zadarnică orice încercare de propagandă, atâta timp cât ne dăm în spectacol, cât continuăm spectacolul senzaţionalului româ­nesc. Am ostenit şi curiozitatea străinilor. De câte ori am fost în Italia, m-am trudit să aflu secretul a­­cestei splendide afirmări a unei profunde transformări în psiho­logia italiană, pe care a reali­zat-o fascismul în mai puţin de două decenii. In locul unui criticism sterp, un elan afirmativ, în locul unei atitudini de continuă denigrare, s’a deprins o naţiune să afle în trecutul şi în prezentul ei sufi­ciente teme de admiraţie, spre a svârli asupra viitorului priviri de orgolioasă încredere. Fără a­­ceastă pedagogie politică ce a reeducat sensibilitatea naţională, putea oare Ducele Mussolini să obţină de la poporul italian în­cordarea entuziastă la care l-a supus regimul fascist ? Treptat egoismul individual a primit co­rectivul egoismului naţional. Un italian îţi vorbeşte de ca­pacitatea de producţie a unei u­­zine, de realizările unui şantier, de vastitatea unor întreprinderi ca şi când i-ar aparţine. A fost deprins să vadă în toate aceste mari realizări ale economiei ita­liene semnele prosperităţii colec­tive. Ce-l interesează pe el cine sunt proprietarii, cine sunt acţio­narii, când ştie că în cifra de a­­faceri a acestor întreprinderi par­ticipă viaţa economică şi socială a Italiei, începând de la 1936 — războiul Abisiniei — se poate spune că Italia este într’un continuu răz­­boiu şi totuşi nu se simte oste­neala morală a unei aşa de în­delungate încordări. Or, acest rezultat nu s’a putut obţine fără acea deprindere de a simţi şi gândi naţional. Şi nouă ni se impune o modi­ficare în felul de a concepe ros­tul nostru ca naţiune, de a privi viitorul nostru. Să începem a ne deprinde cu ideia că războiul, dacă poate lua sfârşit în Europa, va continua în Asia şi în Afri­ca. Deci să nu ne aşteptăm la o repede şi totală normalizare a lucrurilor, a condiţiilor de viaţă, a raporturilor internaţionale de la o zi la alta. Nimeni nu poate să afirme cu o neclintită siguranţă care vor fi formele de mâine ale Statului politic al Europei. Se pare că grupările federative de ţări alcătuind blocuri economice unitare să fie forma de nouă aşezare. Să nu pierdem un mo­ment din vedere că alături de noi este Ungaria obsedată de ideia misiunii ei seculare ca ba­stion al Occidentului la porţile lumii orientale şi asiatice. Adică o superioritate în elita conducă­toare politică, în puterea de or­ganizare statală, în armătura ei socială, ce-o face imună dezordi­­nelor interne. De aici necesitatea unei regăsiri a spiritului de obiectivitate faţă de noi înşine, de aici urgenta necesitate de a anima puterile afirmative, de a ne regăsi în ce avem bun, în ce am înfăptuit, în ce am creiat ori unde s’a aşezat autoritatea noas­tră de Stat. Să avem mândria realizărilor noastre şi să începem a ne aminti că nu suntem sin­guri, că noi singuri prin exce­sul criticei noastre, legitimăm lipsa de preţuire aşa de nedreap­tă pentru vrednicia noastră. Problema raporturilor cu alte State — care ne preocupă cum este şi firesc — nu poate să-şi primească soluţia satisfăcătoare, dacă nu ne convingem că apro­pierea, prietenia nu este deter­minată de înclinări sentimentale, ci de conturul mobil şi material al faptelor. Mai mult realism în judecata noastră, mai multă măsură în gesturile noastre de dăruire a încrederii. Să ne facem din când în când socoteala ce-am dat şi ce-am primit în schimb, dacă suntem datori, sau ni se da­torează. Să nu continuăm a ne tot amăgi cu vorbe, când crun­tele contururi ale realităţilor desmint aşa de dureros toate amăgirile noastre. In definitiv, de ce am avea numai noi nevoe de alţii şi alţii n’ar avea nevoe de noi ? Or, în perspectiva eve­nimentelor ce se prepară, devine tot mai reliefat rolul nostru şi cum interesele conduc popoarele până în logica gândirii şi actelor lor, avem absolută nevoe de o voinţă de realism politic, adică să ne descifrăm cu aceiaşi lim­pezime de înţelegere a propriilor noastre interese cu care alţii le-au descifrat pe socoteala noas­tră. Să ne scuturăm de toate ilu­ziile sentimentale şi să avem curajul propriilor noastre inte­rese. Dăm mereu înzecit decât ni se dă şi tot noi avem aerul că suntem obligaţi. Şi fiindcă războiul va intra în­­tr-o nouă fază, să începem a ne preţui, fără nici o exagerare, dar în raport cu importanţa pe care o avem! Să avem curajul drepturilor noastre. Şi pentru a căpăta această res­piraţie politică, este nevoe să în­cepem preţuirea însuşirilor, a va­lorii noastre, spre a curma un complex de inferioritate în psi­hologia noastră politică. Preţuim şi individual şi colec­tiv cum nu bănuim. Dacă am avea lucida înţele­gere a valorii noastre !... Dacă ne-am aduce aminte că în Europa sunt 18 milioane de români care se încăpăţânează şi se vor încăpăţâna să fie totdea­una români!... Dacă am ridica mai cu mân­drie privirile în faţa viitorului !.. Dacă... Roma, Octombrie 1940. Presa franceză despre raporturile franco-germane CLERMONT FERRAND, 30 (Rador). — Agenţia Havas trans­mite: Ziarele franceze continuă a co­menta problema raporturilor franco-germane. „Le Figaro“ scrie că în con­versaţiile pe care d. Laval le va avea la Paris se va vorbi despre întâlnirea de la Florenţa şi des­pre conflictul italo-grec. Nego­­cierile vor privi viitorul Euro­­pei şi reconstrucţia păcii. In pu­ţină vreme, ţara va primi lămu­riri asupra acestor probleme, precum şi asupra soluţionării si­tuaţiei prizonierilor. „Le Moniteur“, care oglindeşte părerile cercurilor guvernamen­tale, îndeamnă pe francezi să aibă răbdare şi să nu ceară des­tinului să meargă mai repede de cât se poate. Pentru a ne da sea­ma de însemnătatea întâlnirii is­torice dintre mareşalul Pétain şi d. Laval cu cancelarul Hitler şi d. von Ribbentrop, trebue să ne amintim care era situaţia Fran­ţei acum patru luni. Acest ziar face şi el aluzie la o apropiată soluţionare a proble­mei prizonierilor. Cum se scrie istoria la Budapesta... Postul de radio Budapesta, a anun­ţat cu un mare lux de amănunte ştirea uciderii chestorului Gritta, iar ziarul maghiar de la Oradea „Nagy­­varad“ revenind asupra acestei ştiri insistă supra felului în care chesto­rul Gritta, ar fi fost chinuit îna­inte de a fi asasinat, subliniind im­presia cercurilor ardelene, provocată de această pretinsă „crimă“. Adevărul în legătură cu sensaţio­­nala ştire dată de postul de radio de la Budapesta este următorul: Chestorul Gritta se află la Turda de mai multă vreme bolnav la pat. Chiar dânsul personal, auzind şti­rea difuzată la radio Budapesta, a însărcinat pe fiul său să comunice autorităţilor poliţieneşti din Turda, că se află în viaţă, că n’a avut de suferit dela nimeni nici un fel de maltratări şi nici n’a fost supărat de cineva vreodată. Dar, aşa se scrie istoria la Bu­dapesta.­DESMINŢIREA UNOR AFIR­MAŢII MAGHIARE Postul de Radio Budapesta a sus­ţinut că d. Gyárfás Elemer, in nu­mele minorităţii ungare din România ar fi propus guvernului român înfi­inţarea unei comisii mixte pentru re­zolvarea chestiunilor cari interesează pe Românii rămaşi in teritoriul ce­dat, cât şi pe ungurii rămaşi in Ro­mânia. Postul de Radio maghiar adaugă că această propunere ar fi fost respinsă de d. General Antonescu, Conducăto­rul Statului român. Se dă acestor afirmări cea mai categorică desmin­­ţire. Cu feţele ch­i­pate de desnădejde cetăţenii Londrei aşteaptă, la rând, mo­mentul când vor putea ocupa un foc în adăposturile colective din subte­ranele metropolitanului 'Trupele italiene Râsboiul italo-grec primite cu entuziasm in lor in­ ­ Roi­tint A ifnrht \ J. îastoM» Biata* I .. «3«® PnUft / • I Nodo*pi ^ r\ tétjéttn^'' fhirazxo \tarr6kâ9frnfi.\ o/H'imrtíiái/*» ’1 hkhjiws \ Xú,/lt/lé*al Staurmipi'm* sâ*> fi,. )' Ijrkfttt* AV'iTii 'ehrt* Hrjrnplâtafioio XtfournAifbtî. SAcfihs­­rina *5-KfiJtrr 'f/Tu­rofix fana ia? h'otyntl/ Kaltrin, BiiyflVkpmlWlk Surtna îatafygi Chim tufo tNitnnrn itrbuk faacMnm Lewuxo ^Ouuu ttr\ '•» 't Atfyn­L plyrtiK«» Ptuya\ ^Aujrsaqt­a. Ai »rAa L ‘ O,l\dl(t au /naJnvpros\A * nrmtkâs Stnimi\ tj * V. • »«• o^p * , Ofhry» y . Otilioarai StCt 1 ZourniaraV Metelino CLesbol , \iAtri, 10.diAru S1.•'Mauri (J.eucade) IftLjParos­t.PoukatofK fitkdrtSUm i­me Kjtliili­­(Biinioi ufidts G. ei Pairasst ar mrrauntiir lAmi/taVn UE­ v fcoKo di*y Kfitastcu. Zante \rrtaftAa' a; p o n AN TIN CA 7W£ö//*hsJ (kudos? G.di Arcadia Callao Sitho Ofavannal, ^ Motioners^ 'tfianxa.x m m/CoufonM* 3«* •Lo atilla, mn mm» (ft 2­006 ahtb, O Centri, eon, 2500 a, 10 000 -• • • 10 000 • 25 000 • 9 • • 25000 • 50000 -9 • . 50000 • 100 000 * 0\ •­­ 100 000 • 600 000 -% • pal di 500 000 ■ r. 3 500 000 »o »o to ?) 22® E.Greenwich ROMA, 30. (Rador). — Se anunţă din Tirana că Albania a primit nu numai cu o înţelegere totală şi o dis­ciplină perfectă ştirea intrării trupe­lor italiene in Grecia care vor elibe­ra albanezii din Catmuria, ci şi cu un entusiasm sincer. Coloanele motorizate italiene au fost primite cu călduroase manifes­­taţiuni de simpatie la trecerea lor prin Albania. Deasemenea in cursul călătoriei sale de la Tirana la frontieră, precum şi la înapoiere, reprezentantul gu­vernului italian în Albania a fost o­­biectul unor foarte călduroase mani­­festaţiuni din partea mulţimii. Populaţia albaneză din Grecia pri­meşte trupele italiene cu entusiaste demonstraţiuni de bucurie. Una din primele lupte dintre tru­pele italiene şi avant-gărzile elene ar fi fost dată de miliţia fascistă alba­neză. Nu se cunosc încă amănunte asu­pra înaintării trupelor italiene în Grecia.­ In ceea ce priveşte acţiunea aviaţiei italiene, desfăşurată în ziua de Luni, se află că bombardamentul aeropor­tului modern Tatoi, în apropiere de Atena a provocat pagube însemnate instalaţiunilor aeroportului. La Pa­traste deasemenea avioanele italie­ne au pricinuit pagube importante. In cursul bombardamentului asu­pra canalului Corint, au fost avariate şi incendiate mai multe depozite,­­Jo­curi şi instalaţiuni feroviare. Grecia: Noul teatru de război al Europei Italia şi atitudinea terţelor puteri din sud-estul Europei ROMA, 30. (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei C. N. R. trans­mite: In legătură cu ştirile care pri­vesc atitudinea terţelor puteri din sud-estul Europei faţă de conflictul Italo-grec, cercurile italiene bine informate stărite asupra faptului că, până în prezent, nicio declaraţie oficială nu a fost încă făcută. Italia acordă o atenţie deosebită atitudinei manifestată de aceste state. De aceea, Italia manifestă un viu interes faţă de orice luare de ati­tudine, chiar când nu este oficială, iar propria ei hotărîre va depinde de atitudinea definitivă pe care o vor adopta statele în chestiune. Grecia de azi a edzat la mâinile oligarhiei negustorilor lipsiţi de scrupule ROMA, 30. (Rador). „ Ziarul Messaggero“ publică Miercuri dimi­neaţă un articol intitulat „Unitate de acţiune“, în care subliniază cu satisfacţie că nu există nicio ches­tiune care ar putea să despartă Ger­mania de Italia în ceea ce priveşte scopurile pe care ele şi le propun şi metodele graţie cărora pot să fie a­­tinse aceste scopuri. Solidaritatea este deplină şi abso­lută în toate chestiunile ce ar pu­tea să privească pe cele două ţări ale Axei, laolaltă sa­u separat,­­ scrie ziarul. După ce arată că propaganda bri­tanică nu știe să interpreteze repe­tatele întrevederi dintre Duce și Fuehrer, în adevărata lor lumină, ci caută să le prezinte drept un simp­tom al unor pretinse greutăţi în le­gătură cu faza hotărîtoare a condu­cerii războiului de către puterile A­­xei, „Messaggero“ afirmă că aceste întâlniri înseamnă tocmai perfecta funcţionare a Axei ca centru de e­­laborare a­­ acţiunilor viitoare. Ziarul aminteşte apoi acuzaţiile a­­duse de Anglia faţă de Italia, cu pri­vire la pretinsa agresiune italiană în contra civilizaţiei elene, remarcând că Grecia actuală nu are nimic comun cu Grecia de altădată, ea fiind căzu­tă pe mâinile oligarhiei negustorilor lipsiţi de scrupule şi a evreilor in­ternaţionali, lăsându-se astfel des­chisă calea tuturor afacerilor dău­nătoare poporului elen. APARENŢA NEUTRA­­LITAŢII GRECEŞTI ROMA, 30 (Radiopress). — Ex­plicând necesitatea intervenţiei în Grecia, cercurile italiene arată că numai de la 1 Iulie, comunicatele italiene arată 23 de cazuri în care englezii au acţionat contra Italiei în apele greceşti. Este o nouă do­vadă a aparenţii neutralităţii gre­ceşti. — Citiţi In pag. 10-a — „G-ralul Antonescu, Conducătorul Statului Român“ Un articol semnat de Pamfil Şeicaru în ziarul Giornale d’Ita­­lia şi reprodus de în­treaga presă italiană

Next