Curentul, martie 1941 (Anul 14, nr. 4685-4715)
1941-03-01 / nr. 4685
ANUL XIV, No. 4685 10 PAGINI 3 LEI rJ ' W..i VS*mm 1 Martie Krtf 4.84.40 Cab. Directorului 8.40.88 Administrator 5.48.07 Contab.el Dep. 4.23 32 Abon. el Public 4.84.48 Administr. deL tul 1 1 convorbiri cu Provincia Director: PAMFIL SEICARU REDACTIA SI ADMINISTRAŢIA .1 Strada Belvedere No. 6 TELEFOANELE: Secret General Redacția politic# Sport ^» jBiroul Tipocr. ■:$ .. ‘Aj r „Curentul” S. A. R. ‘' 'or. Registrul publicațiilor, No. 174-934 'axă postal# plătită In numerar contord. Dir. Gen. P. T. T. No. 29744-939 Abon.; Anual 700 lei; 8 luni 350 lei; 3 luni 200 lei Instituții de Stat » particulare una mie anual 4.84.41 4.92 88 8.40 80 8.40.84 8.84.89 8.40.84 România are de trecut un examen de calificare morala. Apariţia oamenilor mari la momentele cruciale ale popoarelor este de multe ori atribuită întâmplării, uneori destinului şi aproape totdeauna unui lucru nedefinit. Acest fenomen este însă, pe deasupra tuturor o manifestare de viaţă şi ca atare ceva înţeles şi străjuit de legi fireşti. Este manifestarea concretă a vitalităţii unui popor. Aceşti oameni sunt produsul a tot ce a avut şi ce are mai bun o naţiune ca vibraţii, cultură, valori spirituale şi morale; sunt chintesenţa, sunt dinamul uriaş, care închide în el năzuinţele şi forţa unui neam, pentru a-i plămădi soarta. La timpul împlinirii, ei revarsă asupra neamului iluminarea lor şi-i duce pe talaz de voinţă cumplită, pasul spre izbândă. Apariţia lor la momentul de grea cumpănă este firească. Ei au, prin puterea personalităţii lor, intuiţia predestinării. Momentul acesta ei îl presimt şi pentru el se pregătesc. Intuiţia predestinaţiei este taina forţei uriaşe a caracterului lor care le ajută in drumul spinos ce au da urmat. Vai de neamul acela care la răscruce de veac nu şi-a găsit exponentul! Prin legea de viaţă a unui popor cu manifestări de vitalitate nedesminţită, se explică apariţia acestor oameni. Un neam strepezit numai acela nu-i mai poate dărui. Dacă omogenitatea unei naţii care-i dă autentice însuşiri şi o determină precis ca fiinţă etnică, nu-şi sră la momentele grele ale vieţii sale un om în care să-şi găsească exponentul de înţelegere, voinţă şi forţă, vitalitatea acelei naţiuni nu se verifică. Prin analogie cu viaţa individului procesul acesta este comparabil. Forţa vitalităţii unui ins se măsoară cu puterile sale de a combate un rău,— boala de pildă, — aceasta prin puterea de rezistenţă a sângelui său; a depăşi o situaţie grea prin folosirea rezervelor sale sufleteşti; a se ridica deasupra unei situaţii periclitate, folosind resurse de caracter, curaj, voinţă. Forţa vitalităţii unui neam se poate mărtura prin numărul oamenilor săi mari ce s’au ivit la încrucişeri de viaţă şi de moarte ale destinului său. Prin această forţă se poate înţelege apariţia acestor oameni. Formarea lor nu constitue prin ea însăşi o taină. Ea rezultă din frământarea tumultoasă a spiritelor lor, în desbaterea problemelor care stăpânesc mediul în care se găsesc. Ei trăesc la un loc cu ceilalţi semeni momentele grele de viaţă ale neamului. Deosebirea între unii şi alţii constă în aceia că, pe câtă vreme răsfrângerea durerilor şi năzuinţelor poporului capătă ecouri şterse în suflete mărunte şi caracterele umile ale muritorilor de rând, în aceşti uriaşi ecoul este un multiplu al tuturor suferinţelor şi gândurilor de bine ale naţiunei. Personalitatea lor este atât de covârşitoare, forţa cararcterului lor deţine atâta dinamism, puterea gândului atâta pătrundere, încât atrage la un loc într’un trup omenesc toate puterile linei naţiuni. Este puterea de viaţă a unui popor sortit să dureze în vecinie», care face să se plămădească din sufletul lui un om, unul singur, care-i va duce pe umeri povara. Numai harul lui Dumnezeu pogorît asupra unui neam li poate dărui acest titan. Urmând firul vieţii unui popor, se vede că nu a existat mărire în viaţa lui ca să nu depindă de un om. Neamurile cari au Însemnat ceva In viaţa omenirei, nu au însemnat prin numărul lor. Ele s’au afirmat totdeauna prin oamenii lor mari. Naţiunea noastră nu s’a abătut de la aceste legi. Un popor care numai într’un secol de viţă are un Tudor Vladimirescu, un Vodă Cuza, un Kogălniceanu, un Eminescu, un Averescu, se poate socoti un neam hărăzie de Dumnezeu. Când un popor îşi reazimă fiinţa etnică pe o coloană vertebrală a unei impunătoare falange eroice, vitalitatea lui este de nedesminţit. In ceasul de faţă neamul românesc este prezent la legea împlinirii istorice. El îşi are exponentul său. Este generalul. El este mandatarul neamului. Este ieşit din rândurile lui şi cu suflet plămădit din tot ce are el mai de seamă. El are tezaur în minte, icoană în suflet şi oţel în braţ. II cunoaştem şi l’am văzut la lucru. Nu şovăie. Nu dă greş. Ii datorăm întreită recunoştinţă. Toate însuşirile acestui popor, tot ce are el mai înalt şi curat în gânduri şi simţiri; tot ce are mai puternic ca voinţă, caracter şi forţă; tot ce are mai blând ca omenie, bunătate, înţelegere, se împletesc în felul cel mai fericit în acest om. Este plăzmuire curat românească care prin viaţa, faptele şi gândurile sale, întruneşte lutri o singură expresiune: trecutul, prezentul şi viitorul neamului nostru, puterii de viaţă de Gh. Magherescu Toate aceste comori de la naţiune le-a primit prin hărăzirea lui Dumnezeu, pentru naţie le păstrează şi ei i le dă. Datoria lui este chemarea neamului. Munca lui este slujire la altarul unde arde candela vieţii acestuia. Suferinţa lui este chinul şi svârcolirea poporului în rătăciri şi greşeli. Izbânda lui este triumful neamului. împlinirea menire! lui este îndrumarea pasului neamului pe calea dreptelor porniri. Este al poporului, din popor şi pentru popor. Problema care se pune acuma, mai mult ca oricând, este că, după cum el, predestinatul, este ecoul dorinţelor de descătuşeri şi de triumf al comorilor sufleteşti, pe care el le reprezintă şi naţia le ştie că sunt ale ei, de asemenea fiecare din noi să fim ecoul poruncilor şi crezurilor lui. O naţiune nu este mare şi nu-şi are dreptul la meritul hărăzit de Dumnezeu, dacă nu înţelege şi nu apropie pe omul cel mai reprezentativ ieşit din sânul ei şi care este sortit să-i călăuzească paşii. O naţiune nu poate fi mare decât în măsura în care produsul ei cel mai autentic se contopeşte cu poporul prin voinţa şi consimţământul massei. A găsi omul care la momentul greu să ducă povara unui neam târît în păcat, să-l scuture de infamie, să-l poarte peste prăpăstiile pierzării, este prin voia celui Tot puternic. A-l recunoaşte, înţelege şi urma, este numai prin vrerea noastră. Amândouă însă sunt impuse de manifestarea forţei de viaţă a poporului. Nu este nici un merit pentru un popor care in sânul lui plămădeşte oameni mari, când în ură şi dezbinare, sting mereu făclia pe care Conducătorul o aprinde pentru îndrumarea lui. Nu numai atât. Dar nu poate fi soartă mai tragică pentru el decât atunci când puterea de viaţă care emană din fiinţa lui etnică, îi plămădeşte omul chemat să-i croiască destinul, iar acesta nu-şi recunoaşte îndrumătorul, nu-l înţelege şi nu-l urmează. Momentele acestea sunt cunoscute istoriei. Un om oricât de valoros ar fi nu-şi poate împlini menirea dacă nu este înţeles şi urmat în credinţă şi unire. Căci, nu există sforţare omenească să poată lupta nesfârşit cu indărătnicia, reaua credinţă, urile şi dezbinările unui popor. Aşa au fost cartaginezii, când Hanibal îngenunchiase Roma, cartaginezii neînţelegători ai momentului politic care hotăra între existenţa a două popoare, trăiau în dezbinări şi uneltiri contra aceluia care încerca să le făurească viitorul Oamenii mari în istorie au fost produsul naţiei lor ca fenomen de viaţă şi ajutaţi în înfăptuirile lor de popoarele in fruntea cărora au fost aşezaţi. Aşa au existat oameni mari şi popoare mari. Alexandru cel Mare şi-a făurit gloria prin falangele macedonene iar prin el şi prin Filip, poporul macedonean a intrat în istorie. Caesar fără legiunile romane şi fără civilizaţia romană nu ar mai fi avut fir în istorie, iar gloria Romei işi căpătă strălucirea necunoscută până atunci prin Caesar. Gustav Adolf nu și-ar fi putut .(Continuare în part. 2-a) Şcolile ţărăneşti şi renaşterea ţărănimii germane Desnodământul războiului dintre anii 1914—1918 transformând structura politică-socială a Statului, prin înlăturarea oligarhiei capitaliste, adusese Germania în pragul războiului civil. In mijlocul vălmăşagului luptelor de clase şi al ameninţărilor atâtor primejdii, se caută un teren neutru de reculegere, de luminare a masselor muncitoare de lucrători şi ţărani ,dornice să afle deslegări în nouile probleme ale prezentului, cum şi mângâerea speranţelor în acei ani de deprimare şi nesiguranţă. Peste partide şi confesiuni, s’a găsit că instituţia de obârşie daneză Volkshochschule, este singura care poate salva unitatea şi comunitatea germană. Pedagogul dela Jena, dr. W. Rein în broşura „Die dänische Volkshochschule“ 1919, îndrepta această chemare: „Universităţile populare (Volkshochschule) care trebue să ia fiinţă pretutindeni în Germania, fac parte din seria de măsuri menite să reînvie poporul nostru. Ele trebue să mijlocească tuturor păturilor sociale, de AP. D. CULEA de sus şi de jos, conceputul adevărat al socialismului, pentru a aşeza temelia Statului“. Dându-se prea mare însemnătate luminării intelectuale în vechiul Stat, s’a pierdut din vedere sufletul. Nu s’a făcut apel la intelectuali universitari abstracţiatât de mândri de ştiinţa lor încât privesc cu dispreţ orice activitate de cultivare a poporului“ — scrie Rein), închişi în specialităţile lor, în cercetările lor ştiinţifice şi departe de realităţile imediate. Nu se simţea nevoie de „cunoştinţe“, ci de căldură în suflete, de desluşirea unor idei fundamentale din efervescenţa spirituală a primilor ani după înfrângere. Ca şi Grundtvig al Danemarcei, aspiraţiile mulţimei manifestate la aceste cursuri se îndreptau către acei intelectuali ce vorbeau din problemele prezentului în linii luminoase şi simple de orientare. Şcoala superioară populară ţărănească ori muncitorească de orice tip. (Continuare în part. 8-a) A. S. Regală Principesa de Piemont la căpătâiul unui aviator italian Presa germană de eri relevă chemarea către ţară a generalului Ion Antonescu Prin telefon de la corespondentul nostru din Berlin BERLIN, 27. — Chemarea către ţară a generalului Antonescu a fost astăzi în presa germană obiectul unor comentarii demne de relevat, iar părerea ziarului „Curentul“, că plebiscitul va trebui să fie sărbătoarea împăcării naţionale a tuturor românilor, este primită la Berlin cu deosebită luare aminte. Turcia nu se va lăsa amăgită de d. Eden Călătoria d-lui Eden, ministrul de externe al Marei Britanii, ocupă şi astăzi presa germană, care comentează faptul, întrucât părerea generală este că toate evenimentele din sudetul Europei interesează îndeaproape Reichul german. Se crede aci că Turcia nu se va lăsa amăgită de propunerile unei ţări care nu mai are ce căuta în acea regiune. Declaraţia comună *a celor două guverne din Ankara şi din Sofia, lăsă să se înţeleagă că Turcia îşi va ‘continua politica de pace' şi prietenie cu statele vecine. Faţă de faptul că presa internaţională pune în legătură călătoria d-lui Eden în Orient cu o apropiată acţiune militară a Germaniei în Balcani, cercurile autorizate din Berlin declară că Reichul l-a făcut şi nu va face nici un demers care ar putea tulbura starea de prietenie dintre Germania şi statele Balcanice. Orice zvonuri cari afirmă că Reichul ar putea să ia măsuri protivnice păcii sunt fanteziste. Lumea arabă se revoltă Atentatul săvârşit de naţionaliştii Arabi asupra împuternicitului britanic din Palestina a atras din nou atenţiunea lumii asupra luptei arabe împotriva asupririi engleze. Atentatul este, după cum se vede, o dovadă în plus că populaţia arabă nu s’a putut încă obişnui cu tirania iudeo-engleză— care a făcut din Palestina, ţara în care curge lapte şi miere, regiunea cea mai fericită din lume. Totodată, atentatul, care din fericire n’a avut urmări tragice, dovedeşte pe deplin netemeinicia credinţei britanice că întregul imperiupriveşte spre Londra. Cercurile neutre din Berlin observă că într adevăr, întregul imperiu privește, spre metropolă, însă din instinct, pentru a prinde momentul prielnic care să le permită să se libereze. Asemenea evenimente nu sunt prin urmare din acelea cari ar putea să întărească unitatea imperiului britanic. Remanierea guvernului francez Remanierea unui guvern — cazul de la Vichy — nu face obiectul unei imixtiuni străine, fiind vorba de o chestiune internă, astfel că rezerva cercurilor competente, germane este înţeleasă în lumea politică Presa germană urmăreşte însă cu vădit interes comentariile ziarelor franceze din Paris, cari nu aprobi formaţiunea guvernamentală de la Vichy. Incidentul din Olanda Incidentul regretabil din Olanda, unde o patrulă poliţienească a fost atacată de nişte indivizi necunoscuţi, nu are importanţă politică întrucât faptul fiind unic, nu va putea avea nici un fel de urmare. Este vorba numai de elemente tulburătoare a liniştei publice. _ FUEHRERUL HITLER îndată după reîntoarcere, echipajul unui avion german relatează la microfon peripețiile atacului dat împotriva unor avioane engleze Industriile de armament privilegiate Dar urna apasimi aerolaatica? de A. PAUNESCU Desfiinţarea curagioasă şi implacabilă a brigandajului organizat după cele mai iscusite metode ale „racketeer-ului“ american, denumit, ca supremă sfidare, „industrie naţională de armament“ constitue un gest nemaipomenit în analele României moderne. O atât de totală satisfacţie acordată opiniei publice pe care nu se sfia s’o pălmuiască, până la d. general Ion Antonescu, nu numai marii răspunzători de conducerea treburilor publice, dar chiar şi cel din urmă candidat electoral, este un atât de fericit semn de renaştere naţională, încât, pentru românii cinstiţi, el este o nespusă alinare la atâtea suferinţe ce ne chinuie şi pe cari nimeni — deocamdată, cel puţin — nu are putinţa să ni le ia de pe suflet... Ne aducem cu toţii aminte de uriaşa sarabandă ce s’a jucat, dela războiul cel mare până ori, cu diabolică frenezie, pe spinarea celui mai răbdător animal din lume care se numeşte „contribuabilul român“. Orice neisprăvit, care nu dovedeşte nici măcar că îşi poate conduce gospodăria proprie, era un mare gospodar al treburilor publice pe care izbutea repede să le încurce şi să le istovească, având, bineînţeles, suprema grije de a aduna cât mai mulţi bani pentru sine, pentru rude, favoriţi şi pentru clubul politic care îl cocoţase la locul cu norocul. Când se deochea de tot, când jaful şi nepriceperea răbufneau prea sgomotos până în stradă sau când insul găsea că e oportun să se retragă o vreme pentru tihnita inventariere a profitului, alt purtător de joben trecea la rând şi — după farsa la fel regisată a instalării cu discursuri făgăduitoare de lapte şi miere — mărea gaura în legendara bogăţie a ţării, pe care toţi o credeau fără de fund. Aşa s’au adunat fantastice bogăţii particulare de unde emanau apoi toate îndrăznelile, toate sfidările de pomină ale celor ce se ştiau deasupra legilor... Aşa a mers ani de zile. Deoparte, uluitoarea organizaţie de jefuitori de toate provenienţele, gradele şi culorile, de cealaltă parte. (Continuare în pag. 2-a) Exerciţii de apărare la Gibraltar ALGECIAR, 27 (Rador). — Corespondentul agenţiei Ştefani transmite : In cursul nopţii de Miercuri spre Joi au avut loc la Gibraltar exerciţii de atacuri aeriene şi de apărare, la var» a« participat 5» mare număr de avioane şi toate reflectoarele fortificaţiei. Ar fi rebeli arestaţi în Capitală şi provincie Comunicatul oficial In ultimele 24 ore, au fost arestate în Capitală 78 persoane participante la rebeliune, printre care: studentul Romulus Boeru, de la facultatea de litere din Bucureşti; mecanicul Dragomir Nicolae, fost şef de garaj în timpul conducerii legionare la Prefectura Poliţiei Capitalei, care a participat la asasinatele săvârşite de rebeli, la închisoarea Jilava. In provincie au fost arestate, 47 persoane, printre care se menţionează următorii: Chihaia Dumitru, din Timişoara; Bontaş Constantin, avocat legionar din Bacău, asupra căruia s-a găsit suma de 254.000 lei. Tribunalul Militar al Capitalei a judecat în ziua de 26 Februarie, 32 persoane, pronunţând 17 sentinţe de condamnare şi 15 achitări. Au fost condamnaţi următorii: la 7 ani muncă silnică: Gromon Gheorghe, comerciant; la 5 ani muncă silnică: Brănescu Gheorghe, funcţionar; Cambra Constantin şi Stoianovici Ion, mecanici şi Clemente Pitulescu, muncitor; la 3 ani închisoare: Constantinescu Aurel şi Gavril Toma, ingineri şi Nicolae Petrache, plugar; la 2 ani închisoare: Buracu Matei, funcţionar şi Tomescu Mihai, student; la 1 an închisoare: Fritz Carol, vopsitor şi Drăghicescu Florian, elev; la 6 luni închisoare: Opincara Ion, Coman Dumitra, Desiţiu Petre, muncitori şi Marin Toader, plugar; la 500 lei amendă: Papacostea Gheorghe, funcţionar comercial. Mareşalul Grazziani na demisionat şi n'a fost arestat ROMA, 27 (Rador). — Corespondentul Agenţiei DNR transmite Svonurile răspândite în străinătate despre prezenţa la Roma a mareşalului Graziani, care, după ce ar fi demisionat incă din luna ianuarie, ar fi fost arestat, sunt desminţite în toate amănuntele lor de cercurile italiene autorizate. r. y ■ iiililit Curațitoare germene de mine într’un port francez...