Curentul, martie 1941 (Anul 14, nr. 4685-4715)

1941-03-01 / nr. 4685

ANUL XIV, No. 4685 10 PAGINI 3 LEI rJ ' W..i VS*mm 1 Martie Krtf 4.84.40 Cab. Directorului 8.40.88 Administrator 5.48.07 Contab.­el Dep. 4.23 32 Abon. el Public 4.84.48 Administr. deL tul 1 1 convorbiri cu Provincia Director: PAMFIL SEICARU REDACTIA SI ADMINISTRA­ŢIA .1 Strada Belvedere No. 6 TELEFOANELE:­ Secret General Redacția politic# Sport ^» jBiroul Tipocr. ■:$ .. ‘Aj r „Curentul” S. A. R. ‘' 'or. Registrul publicațiilor, No. 174-934 'axă postal# plătită In numerar cont­ord. Dir. Gen. P. T. T. No. 29744-939 Abon.; Anual 700 lei; 8 luni 350 lei; 3 luni 200 lei Instituții de Stat »­ particulare una mie anual 4.84.41 4.92 88 8.40 80 8.40.84 8.84.89 8.40.84 România are de trecut un examen de calificare morala. Apariţia oamenilor mari la mo­mentele cruciale ale popoarelor este de multe ori atribuită întâmplării, uneori destinului şi aproape totdeau­na unui lucru nedefinit. Acest feno­men este însă, pe deasupra tuturor o manifestare de viaţă şi ca atare ceva înţeles şi străjuit de legi fireşti. Este manifestarea concretă a vitalităţii u­­nui popor. Aceşti oameni sunt produsul a tot ce a avut şi ce are mai bun o naţiu­ne ca vibraţii, cultură, valori spiri­tuale şi morale; sunt chintesenţa, sunt dinamul uriaş, care închide în el năzuinţele şi forţa unui neam, pentru a-i plămădi soarta. La timpul împlinirii, ei revarsă asupra neamu­lui iluminarea lor şi-i duce pe talaz de voinţă cumplită, pasul spre iz­bândă. Apariţia lor la momentul de grea cumpănă este firească. Ei au, prin puterea personalităţii lor, intuiţia predestinării. Momentul acesta ei îl presimt şi pentru el se pregătesc. Intuiţia predestinaţiei este taina forţei uriaşe a caracterului lor care le ajută in drumul spinos ce au da urmat. Vai de neamul acela care la răs­cruce de veac nu şi-a găsit exponen­tul! Prin legea de viaţă a unui popor cu manifestări de vitalitate nedes­­minţită, se explică apariţia acestor oameni. Un neam strepezit numai a­­cela nu-i mai poate dărui. Dacă omogenitatea unei naţii ca­­re-i dă autentice însuşiri şi o deter­mină precis ca fiinţă etnică, nu-şi sră la momentele grele ale vieţii sale un om în care să-şi găsească exponentul de înţelegere, voinţă şi forţă, vitalitatea acelei naţiuni nu se verifică. Prin analogie cu viaţa individului procesul acesta este comparabil. For­ţa vitalităţii unui ins se măsoară cu puterile sale de a combate un rău,— boala de pildă, — aceasta prin pute­rea de rezistenţă a sângelui său; a depăşi o situaţie grea prin folosirea rezervelor sale sufleteşti; a se ridica deasupra unei situaţii periclitate, fo­losind resurse de caracter, curaj, voinţă. Forţa vitalităţii unui neam se poa­te mărtura prin numărul oamenilor săi mari ce s’au ivit la încrucişer­i de viaţă şi de moarte ale destinului său. Prin această forţă se poate în­ţelege apariţia acestor oameni. Formarea lor nu constitue prin ea însăşi o taină. Ea rezultă din fră­mântarea tumultoasă a spiritelor lor, în­ desbaterea problemelor care stă­pânesc mediul în care se găsesc. Ei trăesc la un loc cu ceilalţi semeni momentele grele de viaţă ale nea­mului. Deosebirea între unii şi alţii constă în aceia că, pe câtă vreme răsfrângerea durerilor şi năzuinţelor poporului capătă ecouri şterse în su­flete mărunte şi caracterele umile ale muritorilor de rând, în aceşti u­­riaşi ecoul este un multiplu al tu­turor suferinţelor şi gândurilor de bine ale naţiunei. Personalitatea lor este atât de covârşitoare, forţa ca­­rarcterului lor deţine atâta dina­mism, puterea gândului atâta pă­trundere, încât atrage la un loc în­­tr’un trup omenesc toate puterile li­nei naţiuni. Este puterea de viaţă a unui popor sortit să dureze în vecinie», care fa­ce să se plămădească din sufletul lui un om, unul singur, care-i va duce pe umeri povara. Numai harul lui Dumnezeu pogorît asupra unui neam li poate dărui acest titan. Urmând firul vieţii unui popor, se vede că nu a existat mărire în viaţa lui ca să nu depindă de un om. Neamurile cari au Însemnat ceva In viaţa omenirei, nu au însemnat prin numărul lor. Ele s’au afirmat totdeauna prin oamenii lor mari. Naţiunea noastră nu s’a abătut de la aceste legi. Un popor care numai într’un secol de viţă are un Tudor Vladimirescu, un Vodă Cuza, un Ko­­gălniceanu, un Eminescu, un Ave­­rescu, se poate socoti un neam hără­­zie de Dumnezeu. Când un popor îşi reazimă fiinţa etnică pe o coloană vertebrală a unei impunătoare falan­ge eroice, vitalitatea lui este de ne­­desminţit. In ceasul de faţă neamul româ­nesc este prezent la legea împlinirii istorice. El îşi are exponentul său. Este generalul. El este mandatarul neamului. Este ieşit din rândurile lui şi cu suflet plămădit din tot ce are el mai de seamă. El are tezaur în minte, icoană în suflet şi oţel în braţ. II cunoaştem şi l’am văzut la lucru. Nu şovăie. Nu dă greş. Ii datorăm întreită recunoştinţă. Toate însuşirile acestui popor, tot ce are el mai înalt şi curat în gân­duri şi simţiri; tot ce are mai puter­nic ca voinţă, caracter şi forţă; tot ce are mai blând ca omenie, bunăta­te, înţelegere, se împletesc în felul cel mai fericit în acest om. Este plăzmuire curat românească care prin viaţa, faptele şi gândurile sale, întruneşte lutri o singură expresiune: trecutul, prezentul şi viitorul neamu­lui nostru, puterii de viaţă de Gh. Magherescu Toate aceste comori de la naţiune le-a primit prin hărăzirea lui Dum­nezeu, pentru naţie le păstrează şi ei i le dă. Datoria lui este chemarea neamu­lui. Munca lui este slujire la altarul unde arde candela vieţii acestuia. Suferinţa lui este chinul şi svârco­­lirea poporului în rătăciri şi greşeli. Izbânda lui este triumful neamu­lui. împlinirea menire! lui este îndru­marea pasului neamului pe calea dreptelor porniri. Este al poporului, din popor şi pentru popor. Problema care se pune acuma, mai mult ca oricând, este că, după cum el, predestinatul, este ecoul dorinţe­lor de descătuşeri şi de triumf al co­morilor sufleteşti, pe care el le re­prezintă şi naţia le ştie că sunt ale ei, de asemenea fiecare din noi să fim ecoul poruncilor şi crezurilor lui. O naţiune nu este mare şi nu-şi are dreptul la meritul hărăzit de Dumnezeu, dacă nu înţelege şi nu a­­propie pe omul cel mai reprezentativ ieşit din sânul ei şi care este sortit să-i călăuzească paşii. O naţiune nu poate fi mare decât în măsura în care produsul ei cel mai autentic se contopeşte cu poporul prin voinţa şi consimţământul massei. A găsi omul care la momentul greu să ducă povara unui neam târît în păcat, să-l scuture de infamie, să-l poarte peste prăpăstiile pierză­rii, este prin voia celui­­ Tot puter­nic. A-l recunoaşte, înţelege şi urma, este numai prin vrerea noastră. A­­mândouă însă sunt impuse de mani­festarea forţei de viaţă a poporului. Nu este nici un merit pentru un popor care in sânul lui plămădeşte oameni mari, când în ură şi dezbi­nare, sting mereu făclia pe care Conducătorul o aprinde pentru în­drumarea lui. Nu numai atât. Dar nu poate fi soartă mai tragică pentru el decât a­­tunci când puterea de viaţă care e­­mană din fiinţa lui etnică, îi plămă­deşte omul chemat să-i croiască des­tinul, iar acesta nu-şi recunoaşte în­drumătorul, nu-l înţelege şi nu-l ur­mează. Momentele acestea sunt cu­noscute istoriei. Un om oricât de valoros ar fi nu-şi poate împlini menirea dacă nu este înţeles şi urmat în credinţă şi unire. Căci, nu există sforţare omenească să poată lupta nesfârşit cu indărătnicia, reaua credinţă, urile şi dezbinările unui popor. Aşa au fost cartaginezii, când Hanibal îngenunchiase Roma, cartaginezii neînţelegători ai mo­mentului politic care hotăra între existenţa a două popoare, trăiau în dezbinări şi uneltiri contra aceluia care încerca să le făurească viitorul Oamenii mari în istorie au fost produsul naţiei lor ca fenomen de viaţă şi ajutaţi în înfăptuirile lor de popoarele in fruntea cărora au fost aşezaţi. Aşa au existat oameni mari şi po­poare mari. Alexandru cel Mare şi-a făurit gloria prin falangele macedonene iar prin el şi prin Filip, poporul ma­cedonean a intrat în istorie. Caesar fără legiunile romane şi fără civilizaţia romană nu ar mai fi avut fir în istorie, iar gloria Romei işi căpătă strălucirea necunoscută până atunci prin Caesar. Gustav Adolf nu și-ar fi putut .­(Continuare în part. 2-a) Şcolile ţărăneşti şi renaşterea ţărănimii germane Desnodământul războiului dintre anii 1914—1918 transformând struc­tura politică-socială a Statului, prin înlăturarea oligarhiei capitaliste, a­­dusese Germania în pragul războiu­lui civil. In mijlocul vălmăşagului luptelor de clase şi al ameninţărilor atâtor primejdii, se caută un teren neutru de reculegere, de luminare a masselor muncitoare de lucrători şi ţărani ,dornice să afle deslegări în nouile probleme ale prezentului, cum şi mângâerea speranţelor în acei ani de deprimare şi nesiguranţă. Peste partide şi confesiuni, s’a găsit că in­stituţia de obârşie daneză Volks­hochschule, este singura care poate salva unitatea şi comunitatea germa­nă. Pedagogul dela Jena, dr. W. Rein în broşura „Die dänische Volk­shochschule“ 1919, îndrepta această chemare: „Universităţile populare (Volkshochschule) care trebue să ia fiinţă pretutindeni în Germania, fac parte din seria de măsuri menite să reînvie poporul nostru. Ele trebue să mijlocească tuturor păturilor sociale, de AP. D. CULEA de sus şi de jos, conceputul adevărat al socialismului, pentru a aşeza teme­­lia Statului“. Dându-se prea mare însemnătate luminării intelectuale în vechiul Stat, s’a pierdut din vedere sufletul. Nu s’a făcut apel la intelectuali u­­niversitari abstr­acţi­­atât de mândri de ştiinţa lor încât privesc cu dis­preţ orice activitate de cultivare a poporului“ — scrie Rein), închişi în specialităţile lor, în cercetările lor ştiinţifice şi departe de realităţile i­­mediate. Nu se simţea nevoie de „cu­noştinţe“, ci de căldură în suflete, de desluşirea unor idei fundamentale din efervescenţa spirituală a primi­lor ani după înfrângere. Ca şi Grundtvig al Danemarcei, aspiraţiile mulţimei manifestate la aceste cursuri se îndreptau către acei inte­lectuali ce vorbeau din problemele prezentului în linii luminoase şi sim­ple de orientare. Şcoala superioară populară ţără­nească ori muncitorească de orice tip. (Continuare în part. 8-a) A. S. Regală Principesa de Piemon­t la căpătâiul unui aviator italian Presa germană de eri relevă chemarea către ţară a gene­ralului Ion Antonescu Prin telefon de la corespondentul nostru din Berlin BERLIN, 27. — Chemarea că­tre ţară a generalului Antonescu a fost astăzi în presa germană o­­biectul unor comentarii demne de relevat, iar părerea ziarului „Curentul“, că plebiscitul va tre­bui să fie sărbătoarea împăcării naţionale a tuturor românilor, este primită la Berlin cu deose­bită luare aminte. Turcia nu se va lăsa amăgită de d. Eden Călătoria d-lui Eden, ministrul de externe al Marei Britanii, ocupă şi astăzi presa germană, care comentea­ză faptul, întrucât părerea generală este că toate evenimentele din sud­etul Europei interesează în­deaproape Reichul german. Se crede aci că Turcia nu se va lăsa amăgită de propunerile unei ţări care nu mai are ce căuta în acea re­giune. Declaraţia comună *a celor două gu­verne din Ankara şi din Sofia, lăsă să se înţeleagă că Turcia îşi va­ ‘con­tinua politica de pace' şi prietenie cu statele vecine. Faţă de faptul că presa internaţio­nală pune în legătură călătoria d-lui Eden în Orient cu o apropiată acţiu­ne militară a Germaniei în Balcani, cercurile autorizate din Berlin decla­ră că Reichul l-a făcut şi nu va face nici un demers care ar putea tulbura starea de prietenie dintre Germania şi statele Balcanice. Orice zvonuri cari afirmă că Reichul ar putea să ia măsuri protivnice păcii sunt fante­ziste. Lumea arabă se revoltă Atentatul săvârşit de naţionaliş­tii Arabi asupra împuternicitului britanic din Palestina a atras din nou atenţiunea lumii asupra luptei arabe împotriva asupririi engleze. Atentatul este, după cum se vede, o dovadă în plus că popula­ţia arabă nu s’a putut încă obişnui cu tirania iudeo-engleză— care a făcut din Palestina, ţara în care curge lapte şi miere, regiunea cea mai fericită din lume. Totodată, atentatul, care din fe­ricire n’a avut urmări tragice, do­vedeşte pe deplin netemeinicia cre­dinţei britanice că întregul impe­riu­­priveşte spre Londra. Cercurile neutre din Berlin observă că în­­tr adevăr, întregul imperiu­ priveș­te, spre metropolă, însă din ins­tinct, pentru a prinde momentul prielnic care să le permită să se li­bereze. Asemenea evenimente nu sunt prin urmare din acelea cari ar putea să întărească unitatea impe­riului britanic. Remanierea guvernului francez Remanierea unui guvern — cazul de la Vichy — nu face obiectul unei imixtiuni străine, fiind vorba de o chestiune internă, astfel că rezerva cercurilor competente, germane este înţeleasă în lumea politică Presa germană urmăreşte însă cu vădit interes comentariile ziarelor franceze din Paris, cari nu aprobi formaţiunea guvernamentală de la Vi­chy. Incidentul din Olanda Incidentul regretabil din Olan­da, unde o patrulă poliţienească a fost atacată de nişte indivizi necu­noscuţi, nu are importanţă politică întrucât faptul fiind unic, nu va putea avea nici un fel de urmare. Este vorba numai de elemente tul­burătoare a liniştei publice. _ FUEHRERUL HITLER îndată după reîntoarcere, echipa­jul unui avion german relatează la microfon peripețiile atacului dat împotriva unor avioane engleze Industriile de armament privilegiate Dar urna apasimi aerolaatica? de A. PAUNESCU Desfiinţarea curagioasă şi impla­cabilă a brigandajului organizat după cele mai iscusite metode ale „racketeer-ului“ american, denu­mit, ca supremă sfidare, „industrie naţională de armament“ constitue un gest ne­mai­­pomenit în analele României moderne. O atât de tota­lă satisfacţie acordată opiniei pu­blice pe care nu se sfia s’o pălmu­iască, până la d. general Ion Anto­nescu, nu numai marii răspunzători de conducerea treburilor publice, dar chiar şi cel din urmă candidat electoral, este un atât de fericit semn de renaştere naţională, încât, pentru românii cinstiţi, el este o nespusă alinare la atâtea suferin­ţe ce ne chinuie şi pe cari nimeni — deocamdată, cel puţin — nu are putinţa să ni le ia de pe suflet... Ne aducem cu toţii aminte de uriaşa sarabandă ce s’a jucat, dela războiul cel mare până ori, cu dia­bolică frenezie, pe spinarea celui mai răbdător animal din lume care se numeşte „contribuabilul român“. Orice neisprăvit, care nu dove­deşte nici măcar că îşi poate con­duce gospodăria proprie, era un­ mare gospodar al treburilor publi­ce pe­ care izbutea repede să le în­curce şi să le istovească, având, bine­înţeles, suprema grije de a a­­duna cât mai mulţi bani pentru sine, pentru rude, favoriţi şi pen­tru clubul politic care îl cocoţase la locul cu norocul. Când se deo­­chea de tot, când jaful şi neprice­perea răbufneau prea sgomotos până în stradă sau când insul gă­sea că e oportun să se retragă o vreme pentru tihnita inventariere a profitului, alt purtător de joben trecea la rând şi — după farsa la fel regisată a instalării cu discur­suri făgăduitoare de lapte şi mie­re — mărea gaura în legendara bogăţie a ţării, pe care toţi o cre­deau fără de fund. Aşa s’au adu­nat fantastice bogăţii particulare de unde emanau apoi toate îndrăz­nelile, toate sfidările de pomină ale celor ce se ştiau deasupra le­gilor... Aşa a mers ani de zile. Deopar­te, uluitoarea organizaţie de jefui­tori de toate provenienţele, gra­dele şi culorile, de cealaltă parte. (Continuare în pag. 2-a) Exerciţii de apărare la Gibraltar ALGECI­AR, 27 (Rador). — Co­respondentul agenţiei Ştefani trans­mite : In cursul nopţii de Miercuri spre Joi au avut loc la Gibraltar exerciţii de atacuri aeriene şi de apărare, la var» a« participat 5» mare număr de avioane şi toate reflectoarele fortifi­caţiei. Ar fi rebeli arestaţi în Capitală şi provincie Comunicatul oficial In ultimele 24 ore, au fost a­­restate în Capitală 78 persoane participante la rebeliune, printre care: studentul Romulus Boeru, de la facultatea de litere din Bu­cureşti; mecanicul Dragomir Ni­­colae, fost şef de garaj în tim­pul conducerii legionare la Pre­fectura Poliţiei Capitalei, care a participat la asasinatele săvâr­şite de rebeli, la închisoarea Ji­lava. In provincie au fost arestate, 47 persoane, printre care se men­ţionează următorii: Chihaia Du­mitru, din Timişoara; Bontaş Constantin, avocat legionar din Bacău, asupra căruia s-a găsit su­ma de 254.000 lei. Tribunalul Militar al Capita­lei a judecat în ziua de 26 Fe­bruarie, 32 persoane, pronunţând 17 sentinţe de condamnare şi 15 achitări. Au fost condamnaţi următorii: la 7 ani muncă silnică: Gromon Gheorghe, comerciant; la 5 ani muncă silnică: Brănescu Gheor­­ghe, funcţionar; Cambra Con­stantin şi Stoianovici Ion, meca­nici şi Clemente Pitulescu, mun­citor; la 3 ani închisoare: Constan­tinescu Aurel şi Gavril Toma, in­gineri şi Nicolae Petrache, plu­gar; la 2 ani închisoare: Buracu Matei, funcţionar şi Tomescu Mi­­hai, student; la 1 an închisoare: Fritz Carol, vopsitor şi Drăghi­­cescu Florian, elev; la 6 luni în­chisoare: Opincara Ion, Coman Dumitra, Desiţiu Petre, munci­tori şi Marin Toader, plugar; la 500 lei amendă: Papacostea Ghe­orghe, funcţionar comercial. Mareşalul Grazziani na demisionat şi n'a fost arestat ROMA, 27 (Rador). — Corespondentul Agenţiei DNR transmite­­ Svonurile răspândite în străinătate despre pre­zenţa la Roma a mareşa­lului Graziani, care, după ce ar fi demisionat in­că din luna ianuarie, ar fi fost arestat, sunt desmin­­ţite în toate amănuntele lor de cercurile italiene autorizate. r. y ■ iiililit Curațitoare germene de mine într’un port francez.­­..

Next