Curentul, august 1941 (Anul 14, nr. 4834-4864)

1941-08-01 / nr. 4834

► ANUL­ XIV, NO73834 8 PAGINI 3 LEI Vineri TAugust IS4I Director: PAMFIL SEICARU RED­A­CITA ȘI ADMINISTRATIA Strada Belvedere Nr. 6 TELEFOANELE I­­­A 3.40.86 Cab. dlreetornlnl 4.84.4B 4.84.40 Ad-torul delegat 5.54.83 3.40.88 Cootab. el depoz. 8.40.80 5.43.07 Aboo. gt pnbllclt. 3.40.84 4.84.48 Control gen. Ezped. 4.23.33 Biroul comenzilor. Personala!. Contenciosul 4.92.59 Secretariatul el convorbirile cp provincia 8.40.88 Proprietar: „Curentul” S. A. R. Trib. Ilfov. Registrul publicaţiilor. No. 174/193« Taxa poştală plătită la numerar conform adresei direcţiei generale P. T. T. No. 29.744/1939 Abon.: anual 700 lei; 8 luni 850 lei; 3 luni 200 lei Instituţii de Stat ?1 particulare: una mie lei anual Redacţia Secretarul ten. Redacţia politică Redacţia sportivă Tipografie ■i ■....... \ '- " m M?* /MM Defilarea, trupelor române in Chișinău. In ziua de 27 Iulie, când s’a serbat eliberarea Basarabiei. P. P. Semne de furtună în Pacific Nu se pot descifra elemen­tele hotărîtoare ale războiului, în care noi înşine, prin firea lu­crurilor, suntem prinşi, fară o largă îmbrăţişare a spaţiului dintre Continente, fiindcă nu s-au angajat astăzi în luptă numai forţele rivale ale Euro­pei, ci se plămădeşte subt o­­chii noştri, într'un ritm de u­­riaşă frământare, lumea nouă de mâine, întemeiată pe alte rânduieli de viaţă şi însufleţită de alte principii creatoare. Au trecut demult timpurile, când ciocnirea dintre două neamuri rămânea un duel singuratic, cum s'ar sfâşia lupii în mijlo­cul stepelor pustii, devorân­­du-se între ei fără amestecul altor sălbăticiuni flămânde. In veacurile de­ altădată, conflic­tele armate nu erau molipsi­toare, şi ţările paşnice aveau putinţa de a privi nepăsă­­toare, de dincolo de ţarcul înalt al hotarelor, răfuiala cu sabia în mână dintre Vecini. Struc­tura politică fragmentară a Statelor şi viaţa lor economică primitivă le îngăduiau să-şi în­toarcă spatele şi să nu se mo­lipsească de duhul războinic, împrejurările s-au schimbat. Problemele internaţionale au luat din an în an aspecte tot mai complicate, reţeaua legă­turilor de interese dintre dife­ritele regiuni ale globului s-a întins din ce în ce mai mult, stabilind ceea ce, cu un cuvânt destul de pedant se numeşte interdependenţa nevoilor de viaţă a unor popoare, care, deşi depărtate pe hartă, se trezesc alături, înfruntând aceleaşi pri­mejdii şi apărând aceleaşi o­­rânduiri. E o veche şi încercată lege a raporturilor dintre feno­menele supuse judecăţii noas­tre . Aceleaşi cauze produc tot­deauna aceleaşi efecte. Efec­tele par însă, adesea, neaştep­tate şi ciudate, când nu iese prea lesne la iveală identitatea cauzelor. Mulţi au fost astfel surprinşi citind deunăzi ştirea despre semnarea acordului franco-ja­­ponez cu privire la garantarea securităţii Indochinei, întrebân­­du-se, cu drept cuvânt, pe ce rută ocolită a ajuns guvernul Mareşalului Pétain, să invoce sprijinul soldaţilor Mikadoului pentru apărarea Cochinchinei, Tonkinului, Anamului şi­ a ce­lorlalte posesiuni franceze din Asia. O alianţă militară între Franţa şi Japonia prezintă în orice caz o latura inedită şi mărturisim că îndreptăţirea ei nu se profilează destul de lim­pede la prima vedere. Fără o examinare de ansamblu a con­secinţelor din ce în ce mai vaste pe care le-a provocat războiul din Europa, asemenea întovărăşiri nu se lămuresc şi nu se justifică. Dacă pornim însă de la ideia, că Franţa, abia desmeticită din trista experienţă pe care a fă­cut-o, se simte din nou peri­clitată în marginile greu de apărat ale Imperiului ei Colo­nial şi dacă mai ţinem seama de recenta lovitură pe care a primit-o în Siria, unde cu toată bravura trupelor angajate într'o bătălie inegală n'a fost în stare să evite capitularea, reiese cu destulă claritate necesitatea unui punct de sprijin pentru e­­vitarea unei alte neplăceri ase­mănătoare. La rândul ei Japo­nia, mereu atentă la paza coa­stelor răsăritene ale Asiei, nu poate să stea indiferentă în fața unei eventuale debarcări la Saigon a trupelor britanice sau chiar americane. Această operaţie, până la un punct po­sibilă din pricina slabelor con­tingente franceze din Indochina ar constitui o directă amenin­ţare pentru Japonia, ale cărei vase n'au fost prea binevoitor tratate în porturile Statelor U­­nite şi a cărui acord economic cu Indiile Orientale a fost sus­pendat, ca o vădită urmare a intervenţiei Marii Britanii. Aşa­dar, guvernul din Tokio a ac­ceptat fără multe ocoluri înţe­legerea cu Franţa şi a doua zi după ratificarea acordului din­tre cele două ţări, unităţi ale flotei şi ale armatei de uscat japoneze au luat calea Indo­­chipeii unde au ajuns la vreme de ALEX. HODOŞ pentru a preîntâmpina orice surpriză posibilă. In ce priveşte puterea mili­tară a Japoniei, suntem de ase­menea perfect edificaţi. După declaraţia ministrului de război al guvernului din Ciung-King, Japonia a angajat în China un număr de 36 de divizii, ceea ce înseamnă că este în măsură de­ a mobiliza forţe cel puţin de două ori atât şi in consecinţă mai mult decât trebuie pentru a face faţă oricărei eventuali­tăţi. Prezenţa diviziilor japoneze în Indochina are, fără îndoială, un caracter preventiv, dar a­­ceasta nu înlătură nicidecum elementul iritant al situaţiei din Extremul­ Orient, ci dimpotrivă ilustrează odată mai mult în­cordarea care creşte în această parte a planetei, unde s-au a­­glomerat vechi rivalităţi, se ciocnesc năzuinţe protivnice şi se pregătesc înfruntări­ hotărî­­toare. Sunt semne de furtună în Pacific... Ele nu se arată a­­bia acum, ci clocesc de multă vreme, lăsând să se întrevadă apropiata isbucnire a dușmă­niilor în devenire. S'au împlinit vreo opt ani, de când am citit într'un număr din revista cu scoarțe roșii „Le Mois*", artico­lul foarte sincer al unui fost general japonez, care preve­stea războiul cu Statele Unite în cel mult un deceniu. S'ar zice că sorocul se împlineşte... E în afară de orice îndoială că Japonia nu-i un adversar de dispreţuit. Capacitatea de în­armare, eroismul legendar al ostaşilor niponi, energia com­bativă în necontenită creştere a acestei naţiuni minunate, sunt factori decisivi, cari îşi vor spune în curând cuvântul, dând Japoniei locul pe care-l râvneşte şi pe care-l merită în­tr-un spaţiu geografic unde, în orice caz, Marea Britanie şi Statele Unite au mai puţine drepturi să se înfăţişeze cu pofte de cucerire teritorială Aşa stând lucrurile şi reve­nind la principiul legăturii din­tre faptele apropiate cari se petrec la mari distanţe unele de altele, ne întrebăm, în ce măsură vor fi în stare Statele Unite să se amestece în Europa sprijinind destinul şovăitor al Marei Britanii, când se pune pentru posibilităţile ei război­nice, o chestiune atât de tulbu­rătoare de cealaltă parte a Li­ceanului, unde se întind inte­resele lor şi creşte tendinţa unei expansiuni imperialist®. Mâine vom publica un articol al clui PAMFIL ŞEICARU intitulat „Armata, ministrul nostru de externe, trimis de la Lisabona, in care di­rectorul nostru subliniază presti­giul internaţional, creiat Româ­niei prin sacrificiile bravei oştiri a ţării. Cum sunt primite in Turcia manevrele anglo-britanice ISTANBUL, 30 (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei ŞTEFANI anunţă: Desminţirea germană la afirmaţiile ruse, privitoare la descoperirea unui document dovedind intenţiile agresive ale Germaniei faţă de Turcia, a fost primită cu interes de opinia publică turcă. De altfel sgomotul făcut la Moscova in această privinţă lăsase cercurile politice şi populaţia turcea­scă absolut indiferente. Ziarele turceşti s’au mărginit să publice informaţia TASS, fără a adă­uga un singur cuvânt de comentariu. Astfel, noua manevră anglo-sovie­­tică s-a născut moartă și desmințirea germană a inmormăntat-o definitiv. Interview­ui d-lui g­ral Antonescu, Conducătorul Statului Român, acordat ziarului „Tribuna“ 99 ROMA, SO. (Rador). — Ziarul TRI­BUNA, sub titlul: „Renașterea Ro­mâniei”, publică un interview luat Conducătorului Statului Român, d. General Ion Antonescu, de către d. Terranova, pe care îl reproducem în întregime : „Lumea, mi-a spus imediat Con­ducătorul, începe în sfârşit să-şi schimba opinia falsă pe care o avea despre poporul român, opinie care se datoreşte desigur activităţii nu prea limpezi a fostelor guvernări ale ţării. Poporul era lăsat în voia sa, iar e­­xemplul care îi venea de sus era pur şi simplu edificator. Aşa încât in străinătate, întreaga naţiune era ju­decată după faptele câtorva conducă­tori ai ţării, oameni corupţi şi care nu oglindeau adevăratul suflet, a­­devăratul spirit al poporului român. Dacă însă se ţine seamă de faptul că acest popor a dat dovadă în decursul veacurilor de a fi un popor capabil, chiar in mijlocul nesfârşitelor greu­tăţi pe cari le-a întâmpinat şi in mijlocul nesfârşitelor şi grelelor ad­versităţi ale istoriei sale, de a-şi menţine nu numai integritatea teri­torială, ci de a-şi păstra neştirbite personalitatea, limba, obiceiurile, fără să piardă o clipă din vedere marea şi glorioasa sa origină latină, se poate uşor înţelege cum, dintr’o stare de desagregare morală, el s’a putut ri­dica numaidecât cu mai multă putere şi cu mai multă energie. „Venind la putere, trebue să se re­cunoască că eu am moştenit o situa­ţie critică, aşi zice chiar tragică, mai ales fiindcă erorile precedente trebu­iau să fie imputate nu poporului, ci exclusiv clasei conducătoare. Şi aci constă greutatea, de a guverna un popor atunci când acesta se ştie ne­vinovat. Totuşi, Naţiunea Română simţindu-se călăuzită pe un­ drum dorit de atâta vreme, m-a urmat, în­­lesnindu-mi misiunea şi dându-mi posibilitatea de a obţine rezultatele cari vă sunt cunoscute. „Eu Însumi am avut prilejul să spun marelui vostru Duce, că popo­rul român este sănătos şi vrednic de o mai mare consideraţiune. Fiindcă o tradiţie nu se poate anula , popo­rul acesta este de rasă latină şi în acest spirit el priveşte spre Roma, singura şi adevărata sa mamă. Fiind­că, îndepărtată dar totuşi totdeauna aproape, inima sa bate astăzi în ace­­laş ritm pulsând de viaţa nouă care însufleţeşte şi înalţă naţiunea ita­liană. Identificată cu politica Axei nu din calcule politice, ci din spontaneitate de sentimente, România şi-a legat destinul său de destinul puterilor ti­nere ale Europei. Acum câteva luni, spuneam că nu numai ca român, ci şi ca soldat, cuvântul meu era u­­nul singur, cu Axa pentru totdeau­na. Evenimentele actuale au confir­mat acest lucru, iar viitorul le va dovedi din ce în ce mai mult. Ro­mânia este perfect încadrată in or­dinea nouei Europe, iar politica sa internă şi externă va avea acele des­făşurări gradate pe care le-am fixat de la începutul guvernării mele dreptate, muncă şi ordine, în orice sector al vieţii naţionale. „Viitorul ne pregăteşte misiuni în­drăzneţe şi de lungă desvoltare. Sunt sigur că, cu ajutorul lui Dum­nezeu, le voi rezolva cu rapiditate eficace şi cu tenacitate latină, adică cu aceeaşi tenacitate datorită căreia noi Românii ne-am menţinut atâtea veacuri, în ciuda tuturor grelelor În­tâmplări pe cari le-am străbătut". D. GENERAL ION ANTONESCU Noui formaţii de luptă americane WASHINGTON, 30 (Rador). — Corespondentul Agenţiei D. N. R anunţă: Departamentul Războiului a a­­nunţat crearea unei noui forma­ţiuni cu numele de „Air support comand” cuprinzând unităţi aerie­ne, având misiunea de a prijini ar­mata de uscat. „Asociated Press“ precizează că această nouă formaţiune va cu­prinde avioane de bombardament, avioane de picaj, bombardiere u­­şoare, avioane de recunoaştere, a­­vioane pentru transportul trupelor blindate americane. Printre ruinele satelor şi târgurilor pe unde au trecut hoardele bolşevice Dela Ungheni până la Chişinău, barbarii au pustiit totul Târgul Călăraşi a fost distrus şi incendiat de jidani­­ Dela trimisul nostru special — Furtuna nedreptăţii care, la mij­locul anului trecut s’a abătut asupra ţării noastre, pierzând atunci Basa­rabia, a luat sfârşit şi cu vrerea Dom­nului, prin sângele vărsat de­ eroii noştri şi ai bravilor aliaţi germani, duşmanii noştri au fost izgoniţi de pe pământul strămoşesc, iar astăzi Basarabia lui Ştefan cel Mare este din nou eliberată de sub robia­­­lşe­­vica. Zbuciumul acestei provincii, în de­cursul unui an a fost mare. Pretu­tindeni a fost semănată pustiire, dis­trugere, iar hoardele bolşevice semă­nând jelania morţii şi înfăşurând to­tul în zăbralnicul durerii. Dar stăpânirea întunericului care a pustiit casele, bisericile şi întregul avut al cetăţenilor a fost prăvălită. Cu vitejia ostaşilor noştri, cotropirea sălbatică a fost spulberată. , In urma invitaţiei făcute de d­i­rai C. Gh. Voiculescu, Împuternici­tul Conducătorului Statului cu con­ducerea şi administrarea Basarabiei, am pornit să colind meleagurile pro­vinciei de peste Prut, pentru ca la rândul meu să împărtăşesc cititorilor impresiile pe care le-am cules de acolo de pe unde au trecut hoardele barbare. Cu strângere de inimă am trecut în Basarabia prin punctul Uri­­gheni, luând drumul spre Chișinău. Din primul moment întâlnesc urmele lăsate de bolşevici. Podul de peste Prut a fost stricat. Soldaţii noştri au lucrat zi şi noapte, isbutind ca din prima zi să-l refacă, iar pe drum în­tâlnesc echipele de lucrători cari muncesc neîncetat pentru refacerea şoselei. Salai«­pa unda tree sunt aproape pustii. Nu mai întâlnesc ea altă dată chipurile ţăranilor moldoveni. Explica­ţia mi-o di un bătrân din comuna Ro­mânca. — „Apoi să vedeţi. Căi tineri au fost luaţi da bolşevici şi nu ştim ce drum au apucat, iar bătrânii, femeile şi copii au fugit în păduri unde stau încă ascunşi. Le-am trimes vorbă şi se întoarcă la vetrele lor, căci au venit din nou fraţii noştri de peste Prut. Pe flăcăi însă nu ştiu de-i vom­ mai ve­dea. Ni i-au mâncat bolşevicii, arzâ iar focul iadului". Şi din ochii bătrânului se preling pe obrazul ars de soare două şiruri de la­­crămi. Durerea lui este mare. Floarea sate­lor a fost nimicită de barbari. Tot în acest sat se văd pe uliţa principală o mulţime de tunuri lă­sate de bolşevici în goana lor de a se retrage. Urmele războiului se văd pretutin­deni. Gospodăriile ţăranilor sunt în majoritate distruse de hoardele bar­bare. Ţăranii noştri nu se dau însă bă­tuţi şi au început să-şi­ refacă totul, iar cei­a ce este îmbucurător că au eşit imediat la munca câmpului. Pre­tutindeni i-am întâlnit secerând sau treerâr­d. Cu mare greutate ajung în comuna Şipoteni, unde trupele ger­mane au poposit pentru o zi. La intrarea în sat se văd câteva morminte noi, la capul cărora stră­­juesc cruci de lemn şi pe care sunt puse căştile celor ce odihnesc aici. Sunt mormintele proaspete ale unor bravi ostaşi germani care şi-au dat viaţa pentru distrugerea bolşevismu­lui. Lângă nucile lor străjuesc doi ca­marazi. Sunt copleşiţi de durere, dar gata să înfrunte moartea. Jertfa acestor eroi va fi deapururi cinstită. Străbat comunele Parival, Cerneşti şi ajung în târgul Călăraşi. Nouăzeci şi cinci la sută din populaţia acestui târ­­guşor era jidovească. Astăzi această localitate nu se mai poate numi aşe­zare omenească. Nici o casă nu a rămas. Toate clă­dirile au fost mistuite de foc, iar din ruine mai fumegă încă fumul. Care au fost criminalii ce a distrus totul z Jidanii când au văzut că armatele bolşevice sunt zdrobite de forţele ar­matei germano-române, au dat foc ca­selor şi apoi au fugit. Cu traista de boarfe in spinare aceste lifte care au supt întodeauna vlaga ţăranilor din împrejurimi şi cu buzu­narele doldora de bani au plecat după tovarăşii lor bolşevici. Gara Călăraşi este distrusă in între­gime, iar linia ferată de aici şi până la Bucovăţ a fost scoasă de pe tra­verse. Echipele noastre de lucru aproape au şi terminat-o de refăcut. La eşirea din târgul Călăraşi se văd câteva morminte proaspete. Sunt tot ale unor eroi germani. Pe uliţele pustii ale târgului, rătă­cind printre ruine, am întâlnit câţiva ţărani români. Sunt fericiţi că au scăpat de bol­şevici şi de jidani.­­ „Şi unii şi alţii ne-au mâncat zilele, îmi spune, o femee­ . La Bucovăţ întâlnesc un flăcău care se înapoia din refugiu. A stat două luni ascuns în pădure, deoarece bolşevicii voiau să-l­ înar­meze pentru ca să lupte împotriva noastră. Flăcăul moldovean îmi­­ povesteşte cum bolşevicii au luat, dela el din sat şi din alte comune, pe foarte mulţi oameni şi i-au dus, Dumnezeu ştie unde,­ căci nici unul nu s’a îna­poiat.­ Unora dintre aceştia i s’au tri­mes hainele acasă. Probabil au fost omoriţi.­­ In drum întâlnesc un lucrător deja o fabrică de ulei. Este rus de origini. Mi - plângi­ţi tub ocupaţii bolşevică muncea 8 ore pe zi pentru care pri­mea cinci ruble. Din aceste cinci ruble patru ruble plătia pentru o pâine. — „Nu aveam cu ce trăi. Aproape toţi muream de foame. In schimb con­ducătorii politici bolşevici huzureau de bine. Nu ştiam ce să ne mai facem şi ne rugam lui Dumnezeu să murim. Mulţi dintre noi, în culmea disperării ca să scăpăm de acest iad, ne puneam capăt zilelor. Şi pretutindeni pe unde am trecut, până am ajuns la Chişinău am găsit aceiaş disperare care cuprinsese întrea­ga populaţie. In acest an de tristă memorie populaţia provinciei dintre Prut şi Nistru a îmbătră­nit cu zece ani. Oa­menii s’au îmbolnăvit de nervi din cauza călcâiului bolşevic care nu ur­mărea altceva decât exterminarea lor. Populaţia este speriată de ceea ce a pătimit şi de ceea ce a văzut. Nimeni nu vrea să mai audă de bolşevici şi de jidani. Spre asfinţitul soarelui ajung la Chişinău. Cine a văzut vreodată a­­cest oraş şi cine l-ar vedea acum şi-ar da seama de ororile bolşevis­mului. C. Mironescu Sat basarabean ars de bolșevici. Anglia crede în prăbuşirea foarte apropiata a Rusiei Prin telefon de la corespondentul nostru permanent BERLIN 30. — Discuţiile po­litice se învârtesc astăzi în jurul discursurilor ţinute de d-nii Churchill şi Eden. D. Churchill n’a cedat cererii generale de a se înfiinţa un mi­nister al intensificării produc­ţiei, cu toate că a trebuit să facă constatarea că ministerul care se ocupă cu înarmarea se găseşte într-o încurcătură haotică. Pro­babil că i-a fost şi teamă că pu­terile depline, pe cari în mod ne­cesar trebuia să le dea unui mi­nistru al producţiei, să nu-i fie lui însuşi fatale, aşa cum s’a în­tâmplat în 1915, când Dloud George a devenit ministru al producţiei şi într’un an şi-a a­­sumat puteri dictatoriale. In continuare, primul ministru al Marei Britanii a făcut mărtu­risiri demne de remarcat, preve­nind poporul de un prea mare optimism şi anunţând pentru toamnă invazia germană. Prin a­­ceastă declaraţie, d. Churchill se contrazice singur, de­oarece chiar cu puţin înainte pretindea că forţa războinică a Germaniei, va fi prin războiul cu Rusia, pentru mult timp paralizată. D. Eden a pus din nou ipoteza că după terminarea războiului cu Rusia, Fuehrerul Hitler va des­­lănţui o ofensivă a păcii. Deşi aceste zvonuri de pace sunt născociri ale propagandei britanice, totuşi această obser­­vaţiune a d-lui Eden este de mare importanţă, ea lăsând să se întrevadă că în Anglia se cre­de în prăbuşirea foarte apropia­tă a Rusiei. Ofensiva sovietică pentru salvarea armatelor inchise la Smolensk a eşuat iitre timp, mersul răzbelului te desfăşoară după planurile Germaniei cu toate că Ruşii au dezlănţuit ac­ţiuni puternice pentru salvarea ar­matelor închise la Smolensk. Totuşi, această ofensivă pentru îmbunătă­ţirea situaţiei trebuie considerată de pe acum eşuată. Puternic cutremur de pământ in Grecia BELGRAD, 30. (Rador). — Din Atena se comunică ziarului DO­NAU ZEITUNG că Marţi către o­­rele 10 s’a resimţit în toată Gre­cia un puternic cutremur de pă­mânt, al cărui epicentru se află la Corint. După informaţiunile primite până acum, n’au fost stricăciuni Temperatura se urcase la 40 grade la umbră și imediat după cutre­mur o furtună s’a dezlănțuit în toată Grecia. îi. V.-iti •t! ,v~ f*" ’ " • -AN V.. . \ ■ /j SIS I:| La Cernăuți, armata defilează în ziua de 13 Iulie, când s’a ser­­, "x bat ziua eliberării Bucovinei "

Next