Curentul, octombrie 1941 (Anul 14, nr. 4895-4925)

1941-10-01 / nr. 4895

ilnitatea spirituală a Europei -i L——i— de ALEX. HODOŞ ' ' —1 Vocabularul politic înregistrează din când în când prefaceri şi înlo­cuiri de cuvinte, cari corespund cursului nestatornic al ideilor şi evoluţiei formelor de organizare so­cială, întocmai ca vestmintele care nu se mai poartă, sau dacă voiţi ca monedele care nu mai umblă, lozin­cile unui veac se uzează şi, pier­­zând­u-şi relieful, sfârşesc uitate în­­tr’un dulap sau se preschimbă după voia vremii, ducând mai departe în lume o altă croială şi-un alt tipar. In epoca de atotputernicie a de­mocraţiei limbute, se auzeau foarte des acele denumiri despărţitoare, lipsite astăzi cu desăvârşire de sens: DREAPTA şi STÂNGĂ, voind să înfăţişeze pe claviatura zbârnăi­­toare a oratoriei electorale (vă mai amintiţi?) diversele atitudini, une­ori REACŢIONARE, alteori ÎNA­INTATE, ale partidelor care se sfâ­­şâiau între ele şi se stropeau cu noroi pentru binele poporului. A­­ceste etichete convenţionale, cu o mare putere de circulaţie în jargo­nul presei care nu mai este, nu determinau niciun conţinut de con­vingeri şi nu prezintau nicio sem­nificaţie creatoare, în afară de to­pografia incintei parlamentare, care indica pentru deputaţii socialişti băncile din STÂNGA, iar conser­vatorilor băncile din DREAPTA tribunei unde se plămădea din fra­ze goale viitorul naţiunei pe­ o se­siune de discursuri. Cine se mai gândeşte acum, în uriaşa încleştare a războiului pen­tru existenţa Europei, la aceste de­limitări hibride, după ce, subt su­flarea de foc a morţii, au căzut ba­rierele dintre diferitele categorii de cetăţeni şi peste deşarta ceartă dintre demagogi a biruit SPIRITUL SOLIDARITĂŢII OBŞTEŞTI, unul­­singur şi nedespărţit? Tot astfel s’au petrecut lucrurile cu noţiunile de circulaţie curentă, NAŢIONAL şi SOCIAL, lansate cu atâta stăruinţă, într’un antagonism necesar şi obligatoriu, de câte ori se încerca o hotărnicie artificială în cuprinsul organic-unitar al năzuin­ţelor mulţimii. Ce-i naţional şi ce-i social în structura unei ţări? Multă vreme s’a crezut, într’un chip cu totul absurd, că doctrina ideii na­ţionale nu se poate pune de acord cu revendicările păturii munci­toare, ca şi cum iubirea de patrie şi frăţia sângelui ar fi fost, prin însuş rostul lor, privilegiile oligar­hiei exploatoare şi ca şi cum lucră­torul cu braţele n’ar fi putut să afle alinarea greutăţilor traiului, decât printr’o înstrăinare sufle­tească de pământul în care s’a năs­cut. Au fost desmetici, cari şi-au închipuit, că sporirea salariilor şi ridicarea standardului de viaţă al proletariatului industrial (cum se numea) nu se pot obţine decât prin negarea naţiunii şi printr-o lepă­dare de limbă şi de lege. — „Pro­letari din toate ţările, uniţi-vă!“. In mod obişnuit se credea, de­ al­­t­interi, că afirmarea oricărui pro­gram de reforme sociale nivela­toare duce implicit la o înregimen­tare în organizaţia unei Internaţio­nale, pe când naţionalismul mili­tant se pomenea trecut fără multă ezitare pe linia compromisă din capul locului, a tendinţelor retro­grade. Era o discriminare lipsită de noimă, care în practică se potrivea adesea, dar în domeniul gândirii nu primea nicio justificare. De-almin­­teri tot atât de lesne s’ar fi putut observa, că mişcările de indepen­denţă naţională de-a lungul celei de-a doua jumătăţi a veacului al 19-lea au avut un caracter revolu­ţionar, pe când forţa de dominaţie a capitalismului speculator (evre­iesc în cea mai mare parte) s’a în­tins cu legături nevăzute, pe de­asupra şi mai ales pe dedesuptul graniţelor etnice, ascunzând incu­rabile stigmate cosmopolite. Banul n’are miros, cum a observat foarte practic împăratul Vespasian, dar n’are nici naţionalitate, ceea ce ne-a dovedit destul de lămurit cei cinci Rotschildt din Frankfurt, prinzând rădăcini în toate capitalele lumii­.. Adevărul a ieşit la iveală din cli­pa când au ţâşnit la lumină puter­nicele curente totalitare, în Germa­nia odată cu întemeierea naţional­­socialismului şi în Italia, încă dela începutul acţiunei fasciste. Poate că un analist mai subtil ar fi în măsură să descifreze unele deose­biri de amănunt, arătând că Benito Mussolini s’a desprins din marea bătălie socialistă îndreptându-se spre arzătoarea credinţă a naţio­nalismului integral, pe când Adolf Hitler, străpungând flamura roşie cu semnul svasticei, a pornit dela elanul renaşterii naţionale pentru a tămădui cu o adâncă înţelegere a chemărilor vremii rănile trupeşti ale naţiunii germane. In orice caz, însă, dovada s’a făcut categorică şi limpede, că bifurcarea dintre SO­CIAL şi NAŢIONAL, care a divizat ani de-a rândul Europa în tabere vrăjmaşe de doctrină şi ideologie, această erezie pentru care nu s’au vărsat numai butoaie de cerneală, ci valuri nesfârşite de sânge, n’a avut niciun temei de logică şi nici­ o îndreptăţire reală, căci NAŢIONA­LUL şi SOCIALUL sunt două as­pecte ale aceluiaş întreg, două funcţiuni ale aceleiaş forţe de viaţă, două întruchipări ale aceluiaş duh creator. Acum, când se iveşte în zări însângerate o lume nouă, fră­mântată din nădejdi şi suferinţă, acest câştig pe seama adevărului neştirbit, nu-i numai o bucurie a minţii, ci o zdravănă temelie cons­tructivă pentru rânduielile împă­cate ale zilei de mâine. Se înfăptuieşte subt ochii noştri UNITATEA SPIRITUALA A EU­ROPEI pe ruinele democraţiei des­­binătoare şi în luptă pe viaţă şi pe moarte cu barbaria bolşevismului distrugător. Nu-i de mirare, că singură Ma­rea Britanie, cu interesele ei răsfi­rate ca nişte tentacule pe suprafaţa de diferite culori a celor cinci Con­tinente şi cu neînţelegerea-i înăs­­cută faţă de simţirea naţionalistă a popoarelor europene, nu pricepe ni­mic din fierberea acestui zbucium, ci se continuă să se preocupe exclu­siv de prelungirea dominaţiei colo­niale şi de bunele afaceri ale ne­gustoriei ei mondiale, cu sediul în inima împietrită a faimosului City. Marea Britanie, urmărindu-şi reţeta dogmatică de aţâţare a unora îm­potriva altora, are nevoie de­ o Eu­ropă divizată, fărâmiţată, anihilată de conflicte neîncetate şi aplecată asupra propriilor neînţelegeri. S-a întâmplat însă tocmai dimpotrivă. Europa îşi reface subt ochii noştri caracterul ei de omogenitate, strâns legată în faţa aceluiaş destin, pe când Marea Britanie, izolată, de­mascată şi asediată în zidurile­ chi­­nezeşti ale propriului său egoism, se vede paralizată în jocul ei în­curcat şi asvârlită din comunitatea năzuinţelor noastre înmănunchiate într’o solidară armatură morală. Alianţa cu hoardele comuniste a demascat-o definitiv. Acum a căzut vălul de pe ochii celor amăgiţi. Multe vieţi s-au pră­pădit, multe devastări am îndurat, multe lacrimi au curs şi multe jertfe am adus, dar nu-i aceasta vre­mea lamentărilor nefolositoare. în­cepe un nou capitol de Istorie şi de data aceasta ne găsim pe drumul cel bun. Cu atât mai rău pentru cei cari s’au aşezat de-a curmezişul şi vor fi zdrobiţi. Populaţia americană şi războiul 29 (Rador). — agenţiei STE­NEW YORK Corespondentul FANI transmite: O furtună de strigăte ostile a întâmpinat declaraţia deputatu­lui Fish, care a afirmat la o în­trunire că va sprijini guvernul dacă acesta va declara război cu aprobarea prealabilă a Congre­sului. Mulţimea a început să strige „Jos războiul !“ Oratorul a fost nevoit să re­nunţe de a-şi mai termina dis­cursul. Franţa nu recunoaşte nici o schimbare politică sau terito­rială care priveşte Siria şi Libanul VICHY 29 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei DNR trans­mite: Un reprezentant autorizat al guvernului francez a spus Luni următoarele: Proclamarea independenţei Siriei de către trădătorul gene­ral Catroux nu schimbă nimic din constatările făcute în repe­tate rânduri de guvernull fran­cez şi anume că Franţa nu re­nunţă la drepturile pe care le are în Levant şi nu recunoaşte nicio schimbare politică sau te­ritorială care priveşte Siria şi Libanul. Purtătorul de cuvânt al gu­vernului a adăugat că procla­marea independenţii Siriei de către Catroux nu poate să in­fluenţeze câtuşi de puţin atitu­dinea Franţei. Noul șef de stat ma­jor al forțelor na­vale din Alger ALGER, 29 (Rador). — Con­­tra-amiralul Leclerc a fost numit șef al s­tatuluii major al forțelor navale. Germania este hotărătă să fuca lupta până la victoria finală Prin telefon dela corespondentul nostru permanent BERLIN, 29. — Privitor la ares­tarea preşedintelui consiliului de miniştri al protectoratului Boemiei şi Moraviei, ing. dr. Elias, nu s’a comu­nicat aci nimic altceva decât comu­nicatul oficial. Zvonurile cari s’au răspândit în streinătate relativ la această chestiune nu sunt deloc co­mentate în cercurile berlineze. Zvonuri de pace Pe lângă aceasta, în întreaga lu­me s’a mai răspândit zvonul despre o nouă ofertă de pace din partea Germaniei. Şi bolşevicii ar fi făcut o cerere de pace. Se mai spune că An­kara şi Vichy vor acţiona in această chestiune ca mijlocitori. Zvonuri de acest fel s’au mai răspândit de mai multe ori şi ocazia este binevenită pentru a se sublinia încă odată punc­tul de vedere german . Intr’un moment in care Germania a ocupat nu numai Franţa, Belgia, Olanda, Norvegia şi Serbia, ci se află şi în înaintare victorioasă împotriva bolşevicilor, este absurd să se vor­bească despre o ofertă de pace ger­mană. Mai absurd este când aceste oferte sunt puse în legătură cu bol­şevismul. Germania a făcut acum doi ani o ofertă de pace. Aceasta însă a fost respinsă în cât din partea ger­mană nu se vede nici o cauză pentru o nouă ofertă, ci se va duce lupta până la victoria definitivă. Germanii din Iran s'au refugiat în Turcia Drama Germanilor din Iran a luat sfârşit acum şi s’a publicat o notă oficială germană. La frontiera turco­­iraniană au sosit zilele trecute vreo 470 femei şi copii germani, cari se găseau într'un hal nemaipomenit. Cu toate asigurările date de Soviete şi cu toate că erau însoţiţi de diplo­maţi neutri, Germanii expulzaţi au fost jefuiţi şi maltrataţi. Din partea germană se declară astăzi că acest procedeu bolşevic contrazice orice drept internaţional sau uman. Minciuni engleze Ştirile din sursă engleză des­pre străpungerea cercului din jurul Leningradului, sunt ener­gic respinse aci, în ele văzân­­du-se numai o încercare a En­glezilor de a ascunde înfrânge­rea grea suferită în sectorul de sud. Ştirea că mareşalul Timo­­cenko ar avea iniţiativa în mij­locul frontului trebue respinsă ca fiind neserioasă. Avion bolșevic, doborât de trupele noastre craina. (P. P.), pe frontul din U­ Cu aviatorii italieni pe frontul de Răsărit Prima zi de luptă, prima mare izbândă Patru poduri trec peste Nipru, două sunt pentru cale ferată şi două pentru celelalte vehicule. Armata roşie în retragere a asvârlit în aer trei din aceste poduri. Pe podul ră­mas, câteva divizii germane au tre­cut şi după o luptă cumplită au iz­butit să ocupe o întinsă regiune de pe malul celălalt, poziţie hotărîtoare pentru mersul înaintării. La nord de unităţile germane, operează Corpul expediţionar italian, iar ceva mai la sud eroicele armate române şi uni­tăţi germane, complectând astfel dispozitivul de atac. Acest pod, rămas întreg, a consti­tuit şi mai constitue ţinta nenumă­ratelor şi intenselor atacuri aeriene din partea ruşilor. Unităţile aeronau­tice roşii au primit ordinul să dis­trugă cu orice chip podul şi să atace nucleul din jurul lui. Cum ruşii nu pot bombarda cu artileria această cale vitală, prin care trec toate în­tăririle trupelor aliate, s’a recurs la atacurile masive de aviaţie des­pre care am vorbit. Aviatorii roşii atacă fără răgaz, de la toate cotele şi la toate ceasu­rile zilei, în formaţii masive. Apă­rarea antiaeriană trage la disperare, izbutind să doboare aparate inamice, dar valurile se succed neîntrerupt şi bombele cad pretutindeni. BOTEZUL FOCULUI IN ZORII ZILEI Vânătoarea germană a eşit la atac ajutată de cea italiană şi română. In acest iad şi-a avut botezul avia­ţia italiană de pe frontul de răsărit. Acţiunea ei a fost fulgerătoare. După câteva ceasuri de la primirea ordinului de eşire pe teren, escadri­lele italiene au pornit la luptă, do­vedind că atât din punct de vedere al organizaţiei cât şi al îndrăznelii sunt neîntrecute. Aceste escadrile, au aparate foarte moderne şi deci foarte complicate, care cer să fie în­conjurate de o grije permanentă şi competentă, grije care se traduce prin truda neobosită a sute de per­soane ce nu au drept la răgaz şi ai căror nervi sunt exploataţi până la limită. Perfecta organizaţie de care se bu­cură aeronautica italiană a îngăduit piloţilor să dea maximum-ul de ran­dament omeneşte cu putinţă. In ziua de..., 20 de aparate se aflau în li­nie, iar ultima escadrilă cobora pe aeroport odată cu asfinţitul. In ziua următoare, prima formaţie pornea la acţiune, deschizând pe cer „bolta de foc şi de fier“, care a continuat toată ziua. Pe cerul de un albastru palid erau presăraţi, la două mii de metri, nouri uşori ca o spumă. O cuvertură, cum spun meteorologii, de patru zecimi, care nu împiedeca piloţilor observa­rea celora ce se întâmpla pe sol, dar care putea să nu îngădue să-şi dea seama ceea ce se petrece în aer. Co­mandantul formaţiei dându-şi seama de această situaţie a hotărît să plu­tească deasupra nourilor, privind cu un ochi în sus şi cu unul în jos, cu toate că în sus nu trebuia să aibe prea mare grijă, căci era cine să ve­gheze: patrula de comandă a for­maţiei. Comandantul făcuse războiul în Spania şi fusese în Libia. Ştia deci că lupta, pe care vânătorul o socoteşte ca cea mai mare răsplată pentru toată truda sa, nu este ceva care se găseşte pe toate drumurile. Lupta trebue să ţi-o câştigi ca şi dreptul la rai. Până să ai cinstea de a da piept cu vrăşmaşul eşti nevoit să faci cruciere şi escorte cu duzi­nele. Nu se întâmplă, cum crede în­deobşte lumea, că fiecare zbor în­seamnă şi o luptă asigurată. Dacă ar fi altfel aviaţia nu ar mai avea nici un farmec. IN LUPTA CU VALURILE COTROPITOARE ALE RUŞILOR In vreme ce escadrila italiană zbura liniştită spre ţintă, comandan­tul observă apropiindu-se o formaţie de nouă avioane inamice, care zbura la o cotă joasă. Dă ordinul ca for­maţia să se strângă şi să se azvârle asupra vrăjmaşului. Când ruşii îşi dau seama de situaţie virează brusc şi fug în grabă spre teritoriul sovie­tic. Comandantul dă un nou ordin scurt, de atac. Distanţele încep să se micşoreze. Primele focuri încep din turelele avioanelor inamice şi (Continuare în pag. VII) Coloanele „Diviziei Albastre“ spaniole, pe frontul din răsărit. (Ph. Wb.). Ciocnire de trenuri în 8 persoane ucise și 3 grav rănite BRATISLAVA, 29 (Rador).— In apropiere de comuna Hridiov s’a produs o ciocnire între două trenuri de marfă. Mecanicul de pe locomotiva unuia dintre cele două trenuri nu a observat semnalele de o­­prire, provocând astfel ciocni­rea. Opt persoane au fost omorâte, iar trei sunt grav rănite. Pagubele sunt foarte mari REDACTIA SI ADMINISTRATIA Strada Belvedere Nr. 6 iferstff! 1 flN&feitiUrî« 194^ IRUL XIV, Mo. 4895 8 PAGINI 3 LEI Director: PAMFIL SEICARU TELEFOANELE » 8.40.88 Cab. directorului 4.84.47 4.84.40 Ad­torul delegat 5.54.88 8.40.88 Contab. ţi depoz. 3.40.80 5.43.07 Abon.­ţi publicit. 3.40.84 4.84.48 Control gen. Exped. 4.23.33 _ _ _ _ B­ire ii comenzilor. Personali­­. Contenciosul 4.92.59 Secretariatul și convorbirile ce provincia 3.40.88 S­ Proprietar: „Curentul” S. A. R. Trib. Ilfov. Registrul publicațiilor. No. 174/193* Taxa poştală plătită in numerar conform adresei direcţiei generale P. T. T. No. 29.744/1939 Abon.: anual 700 lei; 6 luni 350 lei; 3 luni 200 lei Instituţii de Stat şi particulare: una mie lei anual 'A-/- r-•' .. !feedaetffcA • Seergtanul gen. Reda'rti»' politică Redatfta iportivS Lila C­AM­U­FLAJ... de ROMULUS DIANU Desigur, aţi cetit ordonanţa ultimă asupra camuflajului. Cine nu se camuflează regle­mentar va face cunoştinţa, nu prea agreabilă, a instanţelor create pentru sancţionarea de­lictelor de încăpăţinare, sau de reavoinţă. Aflând despre aceste măsuri, am oftat gândind câ se va ter­mina odată cu interpretarea personală a măsurilor de secu­ritate a oraşului. In acelaş timp mi-am amintit unele legi fizice care pun în valoare contrastele. O ţigare a­­prinsâ nu e vizibilă de la dis­tanţă. Lumina ei e neînsemnată, dar pot fi create condiţiuni de întuneric absolut în care o sim­plă ţigaretă să lumineze ca un far. Un fizician se poate întreba, pe bun motiv, dacă este mai de dorit o spâlâcealâ luminoa­sâ, din care să nu se distingă, de la distanţă nimic, decât o beznă absolută, în care cea mai mică scânteie să joace ro­lul unui astru. Asemenea consideraţii n’ar ajuta protecţia cetăţii cu nimic. In timp de răsboiu, o aseme­nea discuţie nu poate fi de nici un folos. Tot ce se hotărăşte, e bine a fi socotit ca examinat în prealabil, din toate punctele de vedere, şi pus în aplicare imediat. Inteligenţa, propune­rile ingenioase, abaterile, întâr­zierile, soluţiile alternative, n’au ce să caute în acest domeniu, şi în acest moment. Dar, ca cetăţeni disciplinaţi, şi cu respectul ordonanţelor, vom sprijini totdeauna măsurile de acest fel, aducând contri­buţia noastră la formarea spiri­tului de supunere, arătând şi marginile de excepţie ce ră­mân descoperite din întâm­plare. Camuflajul va fi cu atât mai eficient, cu cât el nu va cunoa­şte nici o excepţie. Nu este vorba despre pericole reale şi de­ îndatâ-ameninţâtoare, ci di­rect despre regula convieţuirii în cetate. Excepţiile sunt demo­ralizatoare. Şi acum întrebarea noastră : cunoaşte autoritatea de Stat sursa excepţiilor? Se ştie cum şi de către cine se rupe acest plafon de întune­­rec care protejează oraşul no­stru ? Fără nici o îndoială că se ştie !... Am auzit o personalitate demnă de crezare fără rezervă, în colţul străzii — un sergent de oraş — exclamând, în faţa unui far nebuneşte aprins : ăsta trebue să fie cineva ! Şi într’adevâr, — era cineva ! Pentru ce se tolerează acea­stă nenorocită excepţie ? Un regim de lumină scăzută convine şi ochiului, care se o­­bicinueşte îndată cu întuneri­cul. Atentatul porneşte de la a­­ceia cari se cred îndreptăţiţi a aprinde fazele bengale ale fa­rurilor, după trecerea cărora, nici un obstacol nu mai poate fi observat la timp, aşa câ ac­cidentele cele mai moderne, (vreau să spun, mai recente) se datoresc exclusiv acestei vi­novate toleranțe. Orice pact ca bolşevismul este exclus până ce bolşevismul va fi exterminat BERLIN, 29 (Rador). — Având în vedere nenumăratele vic­torii dobândite de trupele ger­mane de la începutul războiului şi mai ales succesele obţinute pe frontul de răsărit, care sunt unice în istorie, svonurile răs­pândite de anumite posturi de emisiune străine cu privire la pretinse încercări de pace fă­cute de germani, se califică de la sine şi se vădesc a nu fi alt­ceva decât încercări de in­fluenţare a spiritelor naive.­­ La ministerul de externe al Reichului, aceste zvonuri su­nt desminţite în chipul cel mai ca­tegoric. La o întrebare, pusă de ziariştii străini, s’a răspuns că aceste zvonuri răspândite de propaganda inamică nu conţin nici cel mai mic sâmbure de adevăr. S’a hotărît, odată pen­tru totdeauna, că nu se va face pace cu Sovietele, ci lupta va fi dusă până la nimicirea lor. Orice pact cu bolșevismul este exclus , bolșevismul va fi ex­terminat. Impresionantul apel tineretul francez PARIS, 29 (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei C. N. R. transmite următoarele: Comitetul central al regiunei voluntarilor francezi a lansat un apel către tineretul francez, invitându-l să încurajeze, prin participare în număr mare „O­­pera patriotică“, în lupta ce se duce împotriva inamicului ome­­nirei: bolşevismul. In acest apel, între altele, se spune că nu este în­ obiceiul francez de a lăsa pe alţii să lup­te pentru libertatea şi mărirea Franţei. Francezii nu sunt englezi. Ei trebue să înţeleagă marele gest al Fuehrerului, care abia un an de la victorie, a permis Franţei să-şi regăsească liniştea. JT .­­ Faza pe coastele Atlanticului.­­P)

Next