Curentul, octombrie 1941 (Anul 14, nr. 4895-4925)
1941-10-01 / nr. 4895
ilnitatea spirituală a Europei -i L——i— de ALEX. HODOŞ ' ' —1 Vocabularul politic înregistrează din când în când prefaceri şi înlocuiri de cuvinte, cari corespund cursului nestatornic al ideilor şi evoluţiei formelor de organizare socială, întocmai ca vestmintele care nu se mai poartă, sau dacă voiţi ca monedele care nu mai umblă, lozincile unui veac se uzează şi, pierzându-şi relieful, sfârşesc uitate într’un dulap sau se preschimbă după voia vremii, ducând mai departe în lume o altă croială şi-un alt tipar. In epoca de atotputernicie a democraţiei limbute, se auzeau foarte des acele denumiri despărţitoare, lipsite astăzi cu desăvârşire de sens: DREAPTA şi STÂNGĂ, voind să înfăţişeze pe claviatura zbârnăitoare a oratoriei electorale (vă mai amintiţi?) diversele atitudini, uneori REACŢIONARE, alteori ÎNAINTATE, ale partidelor care se sfâşâiau între ele şi se stropeau cu noroi pentru binele poporului. Aceste etichete convenţionale, cu o mare putere de circulaţie în jargonul presei care nu mai este, nu determinau niciun conţinut de convingeri şi nu prezintau nicio semnificaţie creatoare, în afară de topografia incintei parlamentare, care indica pentru deputaţii socialişti băncile din STÂNGA, iar conservatorilor băncile din DREAPTA tribunei unde se plămădea din fraze goale viitorul naţiunei pe o sesiune de discursuri. Cine se mai gândeşte acum, în uriaşa încleştare a războiului pentru existenţa Europei, la aceste delimitări hibride, după ce, subt suflarea de foc a morţii, au căzut barierele dintre diferitele categorii de cetăţeni şi peste deşarta ceartă dintre demagogi a biruit SPIRITUL SOLIDARITĂŢII OBŞTEŞTI, unulsingur şi nedespărţit? Tot astfel s’au petrecut lucrurile cu noţiunile de circulaţie curentă, NAŢIONAL şi SOCIAL, lansate cu atâta stăruinţă, într’un antagonism necesar şi obligatoriu, de câte ori se încerca o hotărnicie artificială în cuprinsul organic-unitar al năzuinţelor mulţimii. Ce-i naţional şi ce-i social în structura unei ţări? Multă vreme s’a crezut, într’un chip cu totul absurd, că doctrina ideii naţionale nu se poate pune de acord cu revendicările păturii muncitoare, ca şi cum iubirea de patrie şi frăţia sângelui ar fi fost, prin însuş rostul lor, privilegiile oligarhiei exploatoare şi ca şi cum lucrătorul cu braţele n’ar fi putut să afle alinarea greutăţilor traiului, decât printr’o înstrăinare sufletească de pământul în care s’a născut. Au fost desmetici, cari şi-au închipuit, că sporirea salariilor şi ridicarea standardului de viaţă al proletariatului industrial (cum se numea) nu se pot obţine decât prin negarea naţiunii şi printr-o lepădare de limbă şi de lege. — „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!“. In mod obişnuit se credea, de altinteri, că afirmarea oricărui program de reforme sociale nivelatoare duce implicit la o înregimentare în organizaţia unei Internaţionale, pe când naţionalismul militant se pomenea trecut fără multă ezitare pe linia compromisă din capul locului, a tendinţelor retrograde. Era o discriminare lipsită de noimă, care în practică se potrivea adesea, dar în domeniul gândirii nu primea nicio justificare. De-alminteri tot atât de lesne s’ar fi putut observa, că mişcările de independenţă naţională de-a lungul celei de-a doua jumătăţi a veacului al 19-lea au avut un caracter revoluţionar, pe când forţa de dominaţie a capitalismului speculator (evreiesc în cea mai mare parte) s’a întins cu legături nevăzute, pe deasupra şi mai ales pe dedesuptul graniţelor etnice, ascunzând incurabile stigmate cosmopolite. Banul n’are miros, cum a observat foarte practic împăratul Vespasian, dar n’are nici naţionalitate, ceea ce ne-a dovedit destul de lămurit cei cinci Rotschildt din Frankfurt, prinzând rădăcini în toate capitalele lumii.. Adevărul a ieşit la iveală din clipa când au ţâşnit la lumină puternicele curente totalitare, în Germania odată cu întemeierea naţionalsocialismului şi în Italia, încă dela începutul acţiunei fasciste. Poate că un analist mai subtil ar fi în măsură să descifreze unele deosebiri de amănunt, arătând că Benito Mussolini s’a desprins din marea bătălie socialistă îndreptându-se spre arzătoarea credinţă a naţionalismului integral, pe când Adolf Hitler, străpungând flamura roşie cu semnul svasticei, a pornit dela elanul renaşterii naţionale pentru a tămădui cu o adâncă înţelegere a chemărilor vremii rănile trupeşti ale naţiunii germane. In orice caz, însă, dovada s’a făcut categorică şi limpede, că bifurcarea dintre SOCIAL şi NAŢIONAL, care a divizat ani de-a rândul Europa în tabere vrăjmaşe de doctrină şi ideologie, această erezie pentru care nu s’au vărsat numai butoaie de cerneală, ci valuri nesfârşite de sânge, n’a avut niciun temei de logică şi nici o îndreptăţire reală, căci NAŢIONALUL şi SOCIALUL sunt două aspecte ale aceluiaş întreg, două funcţiuni ale aceleiaş forţe de viaţă, două întruchipări ale aceluiaş duh creator. Acum, când se iveşte în zări însângerate o lume nouă, frământată din nădejdi şi suferinţă, acest câştig pe seama adevărului neştirbit, nu-i numai o bucurie a minţii, ci o zdravănă temelie constructivă pentru rânduielile împăcate ale zilei de mâine. Se înfăptuieşte subt ochii noştri UNITATEA SPIRITUALA A EUROPEI pe ruinele democraţiei desbinătoare şi în luptă pe viaţă şi pe moarte cu barbaria bolşevismului distrugător. Nu-i de mirare, că singură Marea Britanie, cu interesele ei răsfirate ca nişte tentacule pe suprafaţa de diferite culori a celor cinci Continente şi cu neînţelegerea-i înăscută faţă de simţirea naţionalistă a popoarelor europene, nu pricepe nimic din fierberea acestui zbucium, ci se continuă să se preocupe exclusiv de prelungirea dominaţiei coloniale şi de bunele afaceri ale negustoriei ei mondiale, cu sediul în inima împietrită a faimosului City. Marea Britanie, urmărindu-şi reţeta dogmatică de aţâţare a unora împotriva altora, are nevoie de o Europă divizată, fărâmiţată, anihilată de conflicte neîncetate şi aplecată asupra propriilor neînţelegeri. S-a întâmplat însă tocmai dimpotrivă. Europa îşi reface subt ochii noştri caracterul ei de omogenitate, strâns legată în faţa aceluiaş destin, pe când Marea Britanie, izolată, demascată şi asediată în zidurile chinezeşti ale propriului său egoism, se vede paralizată în jocul ei încurcat şi asvârlită din comunitatea năzuinţelor noastre înmănunchiate într’o solidară armatură morală. Alianţa cu hoardele comuniste a demascat-o definitiv. Acum a căzut vălul de pe ochii celor amăgiţi. Multe vieţi s-au prăpădit, multe devastări am îndurat, multe lacrimi au curs şi multe jertfe am adus, dar nu-i aceasta vremea lamentărilor nefolositoare. începe un nou capitol de Istorie şi de data aceasta ne găsim pe drumul cel bun. Cu atât mai rău pentru cei cari s’au aşezat de-a curmezişul şi vor fi zdrobiţi. Populaţia americană şi războiul 29 (Rador). — agenţiei STENEW YORK Corespondentul FANI transmite: O furtună de strigăte ostile a întâmpinat declaraţia deputatului Fish, care a afirmat la o întrunire că va sprijini guvernul dacă acesta va declara război cu aprobarea prealabilă a Congresului. Mulţimea a început să strige „Jos războiul !“ Oratorul a fost nevoit să renunţe de a-şi mai termina discursul. Franţa nu recunoaşte nici o schimbare politică sau teritorială care priveşte Siria şi Libanul VICHY 29 (Rador). — Corespondentul agenţiei DNR transmite: Un reprezentant autorizat al guvernului francez a spus Luni următoarele: Proclamarea independenţei Siriei de către trădătorul general Catroux nu schimbă nimic din constatările făcute în repetate rânduri de guvernull francez şi anume că Franţa nu renunţă la drepturile pe care le are în Levant şi nu recunoaşte nicio schimbare politică sau teritorială care priveşte Siria şi Libanul. Purtătorul de cuvânt al guvernului a adăugat că proclamarea independenţii Siriei de către Catroux nu poate să influenţeze câtuşi de puţin atitudinea Franţei. Noul șef de stat major al forțelor navale din Alger ALGER, 29 (Rador). — Contra-amiralul Leclerc a fost numit șef al statuluii major al forțelor navale. Germania este hotărătă să fuca lupta până la victoria finală Prin telefon dela corespondentul nostru permanent BERLIN, 29. — Privitor la arestarea preşedintelui consiliului de miniştri al protectoratului Boemiei şi Moraviei, ing. dr. Elias, nu s’a comunicat aci nimic altceva decât comunicatul oficial. Zvonurile cari s’au răspândit în streinătate relativ la această chestiune nu sunt deloc comentate în cercurile berlineze. Zvonuri de pace Pe lângă aceasta, în întreaga lume s’a mai răspândit zvonul despre o nouă ofertă de pace din partea Germaniei. Şi bolşevicii ar fi făcut o cerere de pace. Se mai spune că Ankara şi Vichy vor acţiona in această chestiune ca mijlocitori. Zvonuri de acest fel s’au mai răspândit de mai multe ori şi ocazia este binevenită pentru a se sublinia încă odată punctul de vedere german . Intr’un moment in care Germania a ocupat nu numai Franţa, Belgia, Olanda, Norvegia şi Serbia, ci se află şi în înaintare victorioasă împotriva bolşevicilor, este absurd să se vorbească despre o ofertă de pace germană. Mai absurd este când aceste oferte sunt puse în legătură cu bolşevismul. Germania a făcut acum doi ani o ofertă de pace. Aceasta însă a fost respinsă în cât din partea germană nu se vede nici o cauză pentru o nouă ofertă, ci se va duce lupta până la victoria definitivă. Germanii din Iran s'au refugiat în Turcia Drama Germanilor din Iran a luat sfârşit acum şi s’a publicat o notă oficială germană. La frontiera turcoiraniană au sosit zilele trecute vreo 470 femei şi copii germani, cari se găseau într'un hal nemaipomenit. Cu toate asigurările date de Soviete şi cu toate că erau însoţiţi de diplomaţi neutri, Germanii expulzaţi au fost jefuiţi şi maltrataţi. Din partea germană se declară astăzi că acest procedeu bolşevic contrazice orice drept internaţional sau uman. Minciuni engleze Ştirile din sursă engleză despre străpungerea cercului din jurul Leningradului, sunt energic respinse aci, în ele văzându-se numai o încercare a Englezilor de a ascunde înfrângerea grea suferită în sectorul de sud. Ştirea că mareşalul Timocenko ar avea iniţiativa în mijlocul frontului trebue respinsă ca fiind neserioasă. Avion bolșevic, doborât de trupele noastre craina. (P. P.), pe frontul din U Cu aviatorii italieni pe frontul de Răsărit Prima zi de luptă, prima mare izbândă Patru poduri trec peste Nipru, două sunt pentru cale ferată şi două pentru celelalte vehicule. Armata roşie în retragere a asvârlit în aer trei din aceste poduri. Pe podul rămas, câteva divizii germane au trecut şi după o luptă cumplită au izbutit să ocupe o întinsă regiune de pe malul celălalt, poziţie hotărîtoare pentru mersul înaintării. La nord de unităţile germane, operează Corpul expediţionar italian, iar ceva mai la sud eroicele armate române şi unităţi germane, complectând astfel dispozitivul de atac. Acest pod, rămas întreg, a constituit şi mai constitue ţinta nenumăratelor şi intenselor atacuri aeriene din partea ruşilor. Unităţile aeronautice roşii au primit ordinul să distrugă cu orice chip podul şi să atace nucleul din jurul lui. Cum ruşii nu pot bombarda cu artileria această cale vitală, prin care trec toate întăririle trupelor aliate, s’a recurs la atacurile masive de aviaţie despre care am vorbit. Aviatorii roşii atacă fără răgaz, de la toate cotele şi la toate ceasurile zilei, în formaţii masive. Apărarea antiaeriană trage la disperare, izbutind să doboare aparate inamice, dar valurile se succed neîntrerupt şi bombele cad pretutindeni. BOTEZUL FOCULUI IN ZORII ZILEI Vânătoarea germană a eşit la atac ajutată de cea italiană şi română. In acest iad şi-a avut botezul aviaţia italiană de pe frontul de răsărit. Acţiunea ei a fost fulgerătoare. După câteva ceasuri de la primirea ordinului de eşire pe teren, escadrilele italiene au pornit la luptă, dovedind că atât din punct de vedere al organizaţiei cât şi al îndrăznelii sunt neîntrecute. Aceste escadrile, au aparate foarte moderne şi deci foarte complicate, care cer să fie înconjurate de o grije permanentă şi competentă, grije care se traduce prin truda neobosită a sute de persoane ce nu au drept la răgaz şi ai căror nervi sunt exploataţi până la limită. Perfecta organizaţie de care se bucură aeronautica italiană a îngăduit piloţilor să dea maximum-ul de randament omeneşte cu putinţă. In ziua de..., 20 de aparate se aflau în linie, iar ultima escadrilă cobora pe aeroport odată cu asfinţitul. In ziua următoare, prima formaţie pornea la acţiune, deschizând pe cer „bolta de foc şi de fier“, care a continuat toată ziua. Pe cerul de un albastru palid erau presăraţi, la două mii de metri, nouri uşori ca o spumă. O cuvertură, cum spun meteorologii, de patru zecimi, care nu împiedeca piloţilor observarea celora ce se întâmpla pe sol, dar care putea să nu îngădue să-şi dea seama ceea ce se petrece în aer. Comandantul formaţiei dându-şi seama de această situaţie a hotărît să plutească deasupra nourilor, privind cu un ochi în sus şi cu unul în jos, cu toate că în sus nu trebuia să aibe prea mare grijă, căci era cine să vegheze: patrula de comandă a formaţiei. Comandantul făcuse războiul în Spania şi fusese în Libia. Ştia deci că lupta, pe care vânătorul o socoteşte ca cea mai mare răsplată pentru toată truda sa, nu este ceva care se găseşte pe toate drumurile. Lupta trebue să ţi-o câştigi ca şi dreptul la rai. Până să ai cinstea de a da piept cu vrăşmaşul eşti nevoit să faci cruciere şi escorte cu duzinele. Nu se întâmplă, cum crede îndeobşte lumea, că fiecare zbor înseamnă şi o luptă asigurată. Dacă ar fi altfel aviaţia nu ar mai avea nici un farmec. IN LUPTA CU VALURILE COTROPITOARE ALE RUŞILOR In vreme ce escadrila italiană zbura liniştită spre ţintă, comandantul observă apropiindu-se o formaţie de nouă avioane inamice, care zbura la o cotă joasă. Dă ordinul ca formaţia să se strângă şi să se azvârle asupra vrăjmaşului. Când ruşii îşi dau seama de situaţie virează brusc şi fug în grabă spre teritoriul sovietic. Comandantul dă un nou ordin scurt, de atac. Distanţele încep să se micşoreze. Primele focuri încep din turelele avioanelor inamice şi (Continuare în pag. VII) Coloanele „Diviziei Albastre“ spaniole, pe frontul din răsărit. (Ph. Wb.). Ciocnire de trenuri în 8 persoane ucise și 3 grav rănite BRATISLAVA, 29 (Rador).— In apropiere de comuna Hridiov s’a produs o ciocnire între două trenuri de marfă. Mecanicul de pe locomotiva unuia dintre cele două trenuri nu a observat semnalele de oprire, provocând astfel ciocnirea. Opt persoane au fost omorâte, iar trei sunt grav rănite. Pagubele sunt foarte mari REDACTIA SI ADMINISTRATIA Strada Belvedere Nr. 6 iferstff! 1 flN&feitiUrî« 194^ IRUL XIV, Mo. 4895 8 PAGINI 3 LEI Director: PAMFIL SEICARU TELEFOANELE » 8.40.88 Cab. directorului 4.84.47 4.84.40 Adtorul delegat 5.54.88 8.40.88 Contab. ţi depoz. 3.40.80 5.43.07 Abon.ţi publicit. 3.40.84 4.84.48 Control gen. Exped. 4.23.33 _ _ _ _ Bire ii comenzilor. Personali. Contenciosul 4.92.59 Secretariatul și convorbirile ce provincia 3.40.88 S Proprietar: „Curentul” S. A. R. Trib. Ilfov. Registrul publicațiilor. No. 174/193* Taxa poştală plătită in numerar conform adresei direcţiei generale P. T. T. No. 29.744/1939 Abon.: anual 700 lei; 6 luni 350 lei; 3 luni 200 lei Instituţii de Stat şi particulare: una mie lei anual 'A-/- r-•' .. !feedaetffcA • Seergtanul gen. Reda'rti»' politică Redatfta iportivS Lila CAMUFLAJ... de ROMULUS DIANU Desigur, aţi cetit ordonanţa ultimă asupra camuflajului. Cine nu se camuflează reglementar va face cunoştinţa, nu prea agreabilă, a instanţelor create pentru sancţionarea delictelor de încăpăţinare, sau de reavoinţă. Aflând despre aceste măsuri, am oftat gândind câ se va termina odată cu interpretarea personală a măsurilor de securitate a oraşului. In acelaş timp mi-am amintit unele legi fizice care pun în valoare contrastele. O ţigare aprinsâ nu e vizibilă de la distanţă. Lumina ei e neînsemnată, dar pot fi create condiţiuni de întuneric absolut în care o simplă ţigaretă să lumineze ca un far. Un fizician se poate întreba, pe bun motiv, dacă este mai de dorit o spâlâcealâ luminoasâ, din care să nu se distingă, de la distanţă nimic, decât o beznă absolută, în care cea mai mică scânteie să joace rolul unui astru. Asemenea consideraţii n’ar ajuta protecţia cetăţii cu nimic. In timp de răsboiu, o asemenea discuţie nu poate fi de nici un folos. Tot ce se hotărăşte, e bine a fi socotit ca examinat în prealabil, din toate punctele de vedere, şi pus în aplicare imediat. Inteligenţa, propunerile ingenioase, abaterile, întârzierile, soluţiile alternative, n’au ce să caute în acest domeniu, şi în acest moment. Dar, ca cetăţeni disciplinaţi, şi cu respectul ordonanţelor, vom sprijini totdeauna măsurile de acest fel, aducând contribuţia noastră la formarea spiritului de supunere, arătând şi marginile de excepţie ce rămân descoperite din întâmplare. Camuflajul va fi cu atât mai eficient, cu cât el nu va cunoaşte nici o excepţie. Nu este vorba despre pericole reale şi de îndatâ-ameninţâtoare, ci direct despre regula convieţuirii în cetate. Excepţiile sunt demoralizatoare. Şi acum întrebarea noastră : cunoaşte autoritatea de Stat sursa excepţiilor? Se ştie cum şi de către cine se rupe acest plafon de întunerec care protejează oraşul nostru ? Fără nici o îndoială că se ştie !... Am auzit o personalitate demnă de crezare fără rezervă, în colţul străzii — un sergent de oraş — exclamând, în faţa unui far nebuneşte aprins : ăsta trebue să fie cineva ! Şi într’adevâr, — era cineva ! Pentru ce se tolerează această nenorocită excepţie ? Un regim de lumină scăzută convine şi ochiului, care se obicinueşte îndată cu întunericul. Atentatul porneşte de la aceia cari se cred îndreptăţiţi a aprinde fazele bengale ale farurilor, după trecerea cărora, nici un obstacol nu mai poate fi observat la timp, aşa câ accidentele cele mai moderne, (vreau să spun, mai recente) se datoresc exclusiv acestei vinovate toleranțe. Orice pact ca bolşevismul este exclus până ce bolşevismul va fi exterminat BERLIN, 29 (Rador). — Având în vedere nenumăratele victorii dobândite de trupele germane de la începutul războiului şi mai ales succesele obţinute pe frontul de răsărit, care sunt unice în istorie, svonurile răspândite de anumite posturi de emisiune străine cu privire la pretinse încercări de pace făcute de germani, se califică de la sine şi se vădesc a nu fi altceva decât încercări de influenţare a spiritelor naive. La ministerul de externe al Reichului, aceste zvonuri sunt desminţite în chipul cel mai categoric. La o întrebare, pusă de ziariştii străini, s’a răspuns că aceste zvonuri răspândite de propaganda inamică nu conţin nici cel mai mic sâmbure de adevăr. S’a hotărît, odată pentru totdeauna, că nu se va face pace cu Sovietele, ci lupta va fi dusă până la nimicirea lor. Orice pact cu bolșevismul este exclus , bolșevismul va fi exterminat. Impresionantul apel tineretul francez PARIS, 29 (Rador). — Corespondentul Agenţiei C. N. R. transmite următoarele: Comitetul central al regiunei voluntarilor francezi a lansat un apel către tineretul francez, invitându-l să încurajeze, prin participare în număr mare „Opera patriotică“, în lupta ce se duce împotriva inamicului omenirei: bolşevismul. In acest apel, între altele, se spune că nu este în obiceiul francez de a lăsa pe alţii să lupte pentru libertatea şi mărirea Franţei. Francezii nu sunt englezi. Ei trebue să înţeleagă marele gest al Fuehrerului, care abia un an de la victorie, a permis Franţei să-şi regăsească liniştea. JT . Faza pe coastele Atlanticului.P)