Curentul, ianuarie 1942 (Anul 15, nr. 4994-5014)

1942-01-11 / nr. 4994

KNUL XV, No. 4994 8 PAGINI 3 LEI Iarăşi negocierile de la Moscova de PAMFIL ŞEICARU întors la Londra, d. Eden, mi­­nistrl de externe al Marei Bri­tanii, a făcut o serie de declara­ţii în faţa Camerei Comunelor, cu privire la negocierile avute cu tovarăşii Stalin şi Molotov. Pen­tru a frâna unele speranţe fără nici un temeiu, speranţe care vor fi sigur crunt desminţite, ceea ce ar putea avea — prin violenţa contrastului — urmări asupra moralului opiniei publice anglo­­saxone, d. Eden a declarat că «diriguitorii sovietici nu au pu­tut să garanteze că în viitor tru­pele sovietice nu vor mai suferi înfrângeri şi că armata germană nu ar rămâne şi în viitor puter­nică“. Deci, d. Eden a fost la Moscova în căutare de garanţii, fiindcă s’a schimbat ceva dela 1339, când Anglia oferea garan­ţii, iar acum caută să i se dea ga­ranţii. Şi spre marea sa desamă­­gire, diriguitorii sovietici nu au putut să ofere perspective învio­rătoare, nici măcar că disperata lor rezistenţă ar putea zdruncina vigoarea ofensivă a armatei ger­mane. Pentru Anglia aceste sinceri­tăţi sovietice nu puteau să facă nici o bucurie, când dincolo de Caucaz, începe Irakul, începe Ira­nul şi, mai departe, India, ame­ninţată de Japonia prin Birma­­nia. Fără îndoială, că d. Eden nu a putut să expună Camerei Comu­nelor soluţiile militare, dar s-a simţit obligat să facă unele de­claraţii privitoare la partea poli­tică a negocierilor cu Stalin şi Molotov. „Noi am discutat la Moscova, condiţiile păcii şi orga­nizarea păcii în epoca de după război. Noi considerăm aceste conversaţii ca fiind foarte impor­tante în ceea ce priveşte viitorul. Aceste conversaţii nu sunt decât un început, fiindcă ele urmează să fie continuate. Am impresia că evenimentele vor duce la o apropiere a celor două naţiuni. Oamenii de stat vor avea misiu­nea de a face totul ca această stare de lucruri să fie favorabilă celor două naţiuni“. Este o splendidă performanţă a impreciziei, care nu-şi poate afla explicaţia decât, fie într-o mo­mentană absenţă a oricărei posi­bilităţi de acord, sau într’un acord cu totul protivnic interese­lor popoarelor Europei. Dacă d. Eden nu a putut înfăţişa solu­ţiile militare, în raport cu preve­derile diriguitorilor sovietici, „că nu pot să garanteze că în viitor trupele sovietice nu vor mai avea înfrângeri“, este explicabil, fi­indcă soluţiile militare, — pre­supunând că Anglia le are ceva mai fericit inspirate, — sunt de natură secretă. Dar condiţiile păcii şi organizarea păcii în epoca de după războiu sunt politice şi pot fi utilizate ca un puternic mijloc de propagandă. Este suficient să amintim ce zguduitoare impresie au produs cele 14 puncte ale Preşedintelui Wilson, cum au mobilizat atâtea mesianice aşteptări, cucerind opi­nia publică mondială, clătinând rezistenţele, convorbind chiar în rândurile adversarilor. A fost cea mai puternică armă pe care Puterile Aliate au utilizat-o îm­potriva Puterilor Centrale. Fie­care punct a fost exploatat, cu o artă desăvârşită, în creerea unei atmosfere favorabile cauzei aliate, făcând să se creadă că, odată terminat războiul, popoa­rele se vor înfrăţi, iar conflictele vor fi rezolvate într’un fel de parlament al tuturor popoarelor. Nu se putea imagina ceva mai seducător pentru popoarele Eu­ropei, ostenite de încordarea eroică a câmpurilor de luptă. îndreptăţiţi suntem să ne ex­primăm nedumerirea : ce opreşte o cât mai amplă publicitate a condiţiilor păcii şi a organizării păcii, aşa cum au fost concepute în urma negocierilor d-lui Eden cu camarazii Stalin şi Molotov ? Să aibă o armă de propagandă şi să n’o întrebuinţeze ? Să nu aducă popoarelor Europei mesa­jul mesianic al tovarăşilor Stalin şi Molotov, redactat de d. Eden? Ce sens are această tăcere, pe care n’o tulbură imprecizia de­claraţiilor făcute în Camera Co­munelor ? Fireşte, nu am scăpat din vedere că d. Eden a spus că „aceste conversaţii nu sunt decât un început, fiindcă ele urmează să fie continuate . Adică ni se dă a înţelege că absenţa publicităţii se explică prin faptul că nu ar avea o formă definitivă, care, mărturiseşte tot d. Eden, „am impresia că vor duce la o apro­piere a celor două naţiuni. O impresie, care poate să devină o certitudine, cu atât mai mult, că „oamenii de Stat vor avea mi­siunea de a face totul ca această stare să fie favorabilă celor două naţiuni“. Dar, între cele două naţiuni, dornice să se apropie cât mai mult, mai există şi alte naţiuni, cum este naţiunea polonă, faţă de care Anglia are unele solem­ne obligaţii, cu atât mai severe cu cât Polonia a fost împinsă la războiu de către Anglia şi Sta­­tele­ Unite. Când negociezi con­diţiile păcii, organizarea păcii, nu poţi înlătura din fixarea ba­­zelor unei păci durabile celelalte naţiuni, sau cel puţin, naţiunile pe care le-ai utilizat în provoca­rea războiului european. Anglia şi-a luat obligaţia de a restaura Polonia, aşa cum a fost până la sfârşitul lui August 1939. Dar, această restaurare presupune din partea Rusiei renunţarea la ju­mătate din Polonia, adică la ceia ce a luat în Septembrie 1939. Ajunge să examinăm numai a­­ceastă problemă a păcii, ca să ne dăm seama cam ce ar putea să însemne să se ajungă la un a­­cord favorabil între cele două naţiuni şi de ce îi va fi greu, foarte greu, d-lui Eden, să utili­zeze acordul la care, eventual, se va ajunge, ca mijloc de pro­pagandă. Apoi, în afară de con­diţiile păcii, în ceia ce priveşte delimitarea frontierelor diferi­telor popoare ce locuesc în Eu­ropa, mai există şi concepţia or­ganizării sociale. Se uită siste­matic că tovarăşii Stalin şi Mo­lotov reprezintă nu numai o ţară în războiu, ci o uzină ideologică, o proptire împotriva ordinei so­ciale pe care o reprezintă An­glia. Am în faţa mea o carte comu­nistă : „Patria noastră“, Editura de Stat a Moldovei, Tiraspol 1938. Tot ce poate fi mai proas­păt ca fizionomie ideologică a bolşevismului. Trecând peste pa­gina care nu conţine decât lo­zinca marxistă „Proletari din toate ţările, uniţi-vă“, citesc chiar la începutul textului: „Ca o stâncă de nedistrus între lumea capitalistă se ridică mândra noastră patrie“, „Lumea capita­listă este compusă aşa, că mun­cesc milioane, zeci de milioane de oameni­­,dar trăeşte în bine o grămăjoară nu prea mare de trântori“. Şi am putea continua citatele spre a reda poziţia ideo­logică bolşevică în categorică protivnicie faţă de poziţia ideo­logică a Angliei. D. Eden declară: „Am impre­sia că evenimentele vor duce la o apropiere a celor două naţiu­ni“. Cum ? Pe urma înfrângeri­lor viitoare ale trupelor sovieti­ce, tovarăşii Stalin şi Molotov & Comp., se vor refugia, poate în Canada, sau la Londra, şi acolo — ajutaţi de evenimente — vor suferi radicale modificări ale in­transigenţii lor doctrinare. Se vor mai adapta oamenii la con­cepţiile engleze, sau, poate lor­zii, se vor deprinde să cânte In­ternaţionala şi să cunoască pe de rost catehismul marxist. In defi­nitiv, orice este posibil, nu­mai că adaptarea engleză poate merge cel mult până la între­buinţarea cravatelor de culoare roşie, nu mai mult, spre a în­lesni ca „starea de lucruri să fie favorabilă celor două naţiuni“. Sunt vremurile prea tragice, dar toate aceste negocieri între ambasadorul plutocraţiei engleze şi exponenţii regimului bolşevic, ar necesita verva amară a unui Swift, sau ironia plină de fan­tezie a unui Bernard Shaw. Retranşaţi în ceaţa impreci­ziilor, englezii sunt în căutarea unei formule, menite să salveze măcar aparenţele unui acord. Condiţiile păcii, organizarea păcii capitalisto-bolşevică... Sinistră ironie a dramaticelor strimtorări ale Angliei. Victoria trupelor române la Tschorgonow elogiată de comandantul unei armate germane Ordinul de zi al generalului von Manstein Brigada 1 Munte română a smuls inamicului importantele înălţimi de la Tschorgunow în lupte crâncene şi astfel şi-a îndeplinit cu prisosinţă misiu­nea. Ţinuta eroică a trupelor ro­mâne a găsit nelimitata recu­noştinţă a trupelor germane, cu care au colaborat. Exprim cele mai înalte recu­noştinţe atât comandanţilor cât şi trupei şi sunt convins că Brigada 1 Munte îşi va înde­plini noua misiune cu aceiaşi ardoare ca şi până acum. Rog aduceţi la cunoştinţa trupei cele de mai sus. Comandantul Armatei , General (ss) v. MANSTEIN Un incendiu a distrus aproape jumătate din clădirile ministerului de externe al Japoniei TOKIO, 9 (Rador). — Coresponden­tul agenţiei DNR transmite : La ministerul de afaceri străine al Japoniei s’a declarat în zorii zilei de joi un incendiu, care s’a extins în mod rapid. Flăcările au distrus aproape jumă­tate din clădirile în care se află insta­lat ministerul afacerilor străine. Oficial se anunţă că incendiul a durat dou£ ore şi jumătate şi că toate documentele au fost salvate. Nu sunt victime omeeneşti. Poliţia a deschis o severă anchetă pentru stabilirea cauzelor incendiului. Funcţionarii ministerului de externe declarat că focul a f°st provocat de un scurt circuit. Parte dintre serviciile ministerului de externe au fost deja mutate la mi­nisterul de finanţe, astfel încât ser­viciul nu va avea nimic de suferit. Piese motorizate engleze distruse de trupele italiene, in Libia O formaţiune de recunoaştere spaniolă pe frontul de răsărit Trădarea Angliei intăreşte solidaritatea europeană Prin telefon de la corespondentul nostru permanent BERLIN, 9. — Cercurile politice din Berlin se arată deosebit de satisfăcute de discursul ţinut în Camera Comu­nelor de d. Eden, ministrul de externe al Angliei. Se subliniază anume că d-lui Eden i-au scăpat cuvinte ne­controlate în răspunsurile pe care le-a dat unor întrebări puse de deputaţii englezi. Astfel, d. Eden a enumerat printre motivele determinante pentru mersul operaţiunilor de pe frontul de est ,­politica de distrugere care — cum pretinde d. Eden — a avut re­percusiuni grave asupra aprovizionă­rii germane în teritoriile cucerite şi ocupate. Cu aceasta — aşa se spune aici, — d. Eden a confirmat că dic­tatorul bolşevic Stalin a dat armate­lor sovietice ordin de a distruge totul in cursul retragerilor, ceiace bolşevi­cii au şi realizat pe o scară întinsă. Discursul d-lui Eden este semnifi­cativ şi prin faptul că d-sa a recu­noscut că lovitura generalului Simo­niei la Belgrad precum şi prezenţa u­nor forţe engleze în Grecia a în­târziat izbucnirea războiului în ră­sărit. Această declaraţie a d-lui Eden făcută desigur în mod nechibzuit, confirmat din nou ceea ce colecţia documentelor politice aflată la Ber­lin dovedise în primăvara anului tre­cut, anume că Anglia şi cu aliaţii americani au instigat împreună cu regimul de la Moscova, lovitura de stat din Iugoslavia, cu scopul de a oferi d-lui Stalin un răgaz de câteva săptămâni, pe care acesta îl ceruse spre a-şi complecta pregătirile de război. Ţinând seamă de aceste destăinuiri ale d-lui Eden, cercurile politice din Berlin au motiv să fie mulţumite pe deplin de discursul pe care d-sa l-a ţinut în Camera Comunelor. La Wilhemstrasse se mai scoate un relief natura ridicolă a unor inform­a­­ţiuni venite din statele inamice, după care autorităţile militare germane ar fi luat măsuri pentru prevenirea unei eventuale lovituri de stcut în Germa­nia.­­ Fără a se preocupa serios de această­­ ştire caraghioasă, cercurile politice I accentuiază că minciunile centrelor de­­ propagandă inamice au fost totdeauna cu atât mai grosolane cu privire la Germania şi Italia, cu cât situaţia lor militară a fost mai disperată. . Natura acestei propagande caracte­rizează dealtfel in mediul cel m­ai vă­dit spiritul autorilor ei. Solidaritatea europeană Aceleași cercuri reliefează că in cursul tratativelor duse la Moscova d. Eden a lăsat Europa pe seama Sovietelor, In cazul unei izbânzi an­­glo-bolșevice, care de altfel este mai mult decât problematică. In această privinţă se atrage aten­ţia asupra unui articol datorit unei ziariste americane, care scrie pe faţă că cererile Sovietelor cu privire la Statele Baltice, Basarabia, Bucovina, precum şi la crearea unor baze in Bulgaria şi — fără îndoială — şi In Turcia (chestiune de altfel veche, dar redevenită actuală) s’au extins acum asupra întregii Europe. Este neîndoelnic că această nouă trădare a Angliei faţă de Europa şi faţă de cultura umană va aduce un sprijin însemnat pentru întărirea so­lidarităţii dintre popoarele Europei. FUEHRERUL ADOLF HITL­ER Primul ministru al Irlandei de Nord a sosit la Londra AMSTERDAM, f (Rador). — Co­respondentul Agenţiei D. N. B. trans­mite : După cum anunţă postul de radio britanic, Jt. Andrew, primul ministru al Irlandei de Nord, a sosit Vineri la Londra însoţit de d. Grandson, secre­tar de cabinet, pentru o convorbire urgentă. D. Grandom a declarat presei că d. Andrew are de aranjat la Londra o chestiune specială. Crucişătorul britanic „Galatea“ torpilat şi scufun­dat de un submarin AMSTERDAM. 9. (Rador). — Co­respondentul Agenţiei DNB trans­­hitte,­rin comunicat al amiralităţii anun­ţă, după cum comunica serviciul de informaţiuni britanic, că vasul de război britanic ,,Galatea“ a fost torpi­lat şi scufundat de un submarin. ..Galatea" era un crucișetor de 5.220 de tone, ce fusese construit in 1934. Situaţia d-ln Duff­­ Cooper va fi supusă unei revizuiri AMSTERDAM, 9 (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei D. N. R transmite: Postul de radio Londra anunţă că Atlee a declarat că in urma nu­mirii unui comandant suprem al for­ţelor din sud-vestul Pacificului, situa­ţia d-lui Duff Cooper va fi supusă unei revizuiri. Se știe­ că d. Duff Cooper este un prezent trimis extraordinar, al guver­nului britanic in Orientul îndepărtat, cu reşedinţa la Singapur. Intrăm în anul al XV-lea Continuăm lupta pentru ———o— I ■■■■«» r ■••••. .■■■.. ■i1.­1,r~r ..r.. drepturile neamului românesc De ce agricultură țărănească? ................................... 1.1 .......... Cei ce îşi vor lua osteneala să răs­foiască presa noastră naţionalistă din ultimul sfert de veac, adică de la ti­nire încoace, vor putea constata cu uşurinţă şi, poate şi cu uimire, că diagnosticul pus de ea în domeniul vieţii noastre publice a fost de o im­presionantă clarviziune. Începând cu revista „Ţara Noastră" a mult regre­tatului Octavian Goga şi până la ar­­ticolele de o neobişnuită vigoare ale ziarului „Curentul" această presă a pledat constant şi invariabil pentru ocrotirea elementului intelectual ro­mânesc urban, permanent gâtuit de o viaţă mercantilă ce nu ne aparţi­­nea, şi pentru emanciparea econo­mică şi socială a elementului nostru rural, abia scăpat dintr’o iobăgie po­litică şi socială. Am putea spune că, acesta a fost singurul leit-motiv al­ întregii noastre prese naţionaliste de după Unire. Cu toate acestea ,strigătele de alar­mă ce s’au dat nu s’au luat in sea­mă. Pentru oamenii politici aciuiţi in căldicelele consilii de administraţie (un om politic avea 70 asemenea con­silii, iar un mare agricultor 38), ar­gumentele aduse în favoarea celor două elemente româneşti nu au pu­tut fi deloc convingătoare. Guvernă­rile s-au succedat în ritmul şi spiri­tul cunoscut şi, după douăzeci de ani, în ordine politică a trebuit să înre­gistrăm mişcarea tineretului în afara cadrului vieţii de stat tradiţionale, iar în acela economic, conversiunea, repercusiunile şi uneia şi alteia făcân­­du-se simţite şi in zilele de faţă. Astfel, o guvernare naţională şi rea­listă va trebui să Înceapă lucrurile de la Început, adică de unde trebuia să pornim acum un sfert de veac, de­oarece actualele împrejurări nu ne mai îngăduie o nouă experienţă ne­gativă. Având in vedere actualele legi de românizare în curs de execu­tare, deocamdată, ne vom mărgini să discutăm problema rurală, de­oarece aceasta nu ni se pare a fi intrat în­deajuns în conştiinţa publică, elemen­tul rural fiind mai puţin dinamic şi glasurile lui mai sporadic exprimate. Pentru oamenii de răspundere, ţă­rănimea, sau „talpa ţării" cum se spunea, atât de nemerit odată în Ar­deal, nu constituie o vorbă goală. Până şi ţările industriale, cu un pro­ de P. NEMOIANU cent redus de populaţie rurală, au re­curs la măsuri de reală proteguire a ei uneori avantajând-o în mod vizibil faţă de aceea urbană, cum este cazul Germaniei şi Italiei. Aceasta din mo­tivul că, sub vapori, biologic, ţărăni­mea ,constituie matca nefalsificată a fiecărui popor, din care purced valu­rile neîntrerupte de împrospătarea ale naţiei, după cum izvoarele de munte alimentează şi albia marilor fluvii. In sens politic, ţărănimea, păstră­toare cu evlavie a vechilor tradiţii naţionale şi creştineşti, constituie ele­mentul refractar faţă de ideologiile reformatorilor sociali lipsiţi de pa­trie, căci nu de­geaba se ridică En­gels împotriva ei când spune că­­ „pretutindeni şi întotdeauna ne vom lupta ca să grăbim­ dispariţia mici­lor gospodării ţărăneşti". însuşi Karl Marx, părintele comunismului, gân­­dindu-se la ţărănime scrie: „gospo­dăria ţărănească constituie cea ai­ putredă exploatare tradiţională şi ne­raţională şi nici ţăranul însuşi nu este mai bun". Statele naţionale, trăind prin această ţărănime repu­diată de comunism şi bolşevism, ni­mic mai firesc decât ca guvernele naţionale să o îmbrăţişeze cu toată căldura. In ordine economică, 8 la sută din suprafaţa cultivabilă a ţării aparţi­nând proprietarilor mici şi mijlocii, este de la sine înţeles că nu putem face politica unei Infime minorităţi care deţine abia 15 la sută din întin­derea cultivabila a ţării. In toate ţările cu proprietate mică şi mijlocie se face agricultură multi­laterală, mai ales o intensă creştere de vite, căci numai graţie acesteia se poate ridica standardul de viaţă, al poporului de la ţară. Exemplul ţări­lor şi ţărişoarelor din Apus sunt des­tul de convingătoare. Un exemplu viu în această pri­vinţă il putem vedea şi la noi acasă, in Banat. O provincie neînsemnată ca teritoriu, dar pe care e p­raximă in momentul de faţă aproape întrea­ga aprovizionare ca alimente a Capi­talei, plus exportul. Şi aceasta, nu este de mirare, deoarece, cele trei ju­deţe ale Banatului neciuntit aveau (Continuare in pag. 3-a) D. Atlee, prim ministru adjunct al Marei Britanii, a făcut un tablou al situaţiei generale de pe toate teatrele de operaţiuni, cu care ocazie s’au dis­cutat problemele mai importante, din acest punct de vedere. Aceasta nu este lipsită de interes, mai ales că în cronica precedentă am dat o sinteză făcută şi de către co­mandamentul japonez. Se va putea vedea astfel clar că toate sforţările făcute de D. Atlee, de a se da situa­ţiei o nuanţă de încurajare şi spe­­ranţă pentru viitor, sunt contrazise de realităţi. D-sa a justificat mai întâiu că­lătoria d-lui Churchil în America, a­­rătând că s’a dus acolo in vederea realizării unei cooperări care nu se putea obţine decât prin contactul di­rect. Rezultatul acestei călătorii a fost, în loc de creearea unui Coman­dament Unic, constituirea unui co­mandament în partea de Sud-Vest a Oceanului Pacific, sub comanda ge­neralului Wavel. Atribuţiunile aces­tui comandament se întind şi asupra Birmaniei, nu insă asupra Indochi­­nei, apoi in Nordul Philipinelor, de unde urmează o linie ce coboară dea­­lungul litora­lului septentrional al Australiei, ocolind arhipelagul ma­­laez. Comanda lui­­ravel nu se în­tinde nici asupra îndiilor, nici asu­pra Australiei. D. Atice nu a arătat însă care poate fi valoarea unui astfel de comanda­ment. I într’o cronică precedentă am ară- I tat documentat că nu se poate aş­tepta prea mare lucru dela un ast­fel de comandament, îngrădit în spa­ţiu şi in puteri. De altfel, însăşi generalul Wavel a declarat că nu are prea mari spe­ranţe în îndreptarea situaţiei, decât după un timp foarte îndelungat. D. Atlee a făcut apel o trecere­ în revistă a evenimentelor din ultimile patru săptămâni, de pe diferitele tea­tre de operaţiuni. Au trecut neobser­vate, sau in mod sumar, pe acelea in care Anglia a încercat eşecuri mari, a pus in evidenţă acţiunea din Libya, arătând insă greutăţile întâmpinate „Nu este uşor, a spus d-sa, să-ţi (Continuare din pag. 7­ a) BE—Bg—BgBHEBHBgB­B­ES355 BBB58 Situaţia fronturilor de lupta -----------------------de ST. BECEANU ---------------- O scufia sinuafiei militare în parlamentul englez PAMFIL SEIGARU CTTA ST XDMTNTSTRATTA' a3« 8elT«3ere Nr. 6 TELEFOANELE « efte 8.27.58 C’ab. directorulat 4-14-41 ecretsrul got, 4.84.44 Ad-torpi delega) 5.54.82 Redacția politici S-40 88 Contab. «I depo?- 8.40 80 Redacția sportivă 8.27.53 Abon. «I publicit. 3.49 84 Tipografia 4.84.4* Control gea, Espsd 4.23.32 Birnul coasepater. Feraonalul Contenciosul 4.92 59 Secretariatul și convorbirile cu prorlod­a *4­1­ 8* Proprietar: „Curentul” S. A, ft. Trib. Ilfov. Registrul publicațiilor. No. 174/1936 Taxa poştală plătită in numerar conform adresei direcției generale F. T. T. No. 29.744/1999 Abon.: anual 700 lei; 6 luni 380 lei; 3 luni 200 lei. Instituții de Stat și particulare: una misier anuual. Noul comandant al trupelor britanice i din AMSTERDAM, 9 (Rador). —■ Co­respondents agenției BNE trans­mite : Postul de radio britanic anunță în­locuirea comandantului trupelor din Malta, Scobell care a demisionat, prin generalul-major Dowbeak. D. Risto Ryti, preşedintele Finlandei, se întreţine cu reprezen­tantul parlamentului, d. Vaino Hakkila

Next