Curentul, ianuarie 1942 (Anul 15, nr. 4994-5014)
1942-01-11 / nr. 4994
KNUL XV, No. 4994 8 PAGINI 3 LEI Iarăşi negocierile de la Moscova de PAMFIL ŞEICARU întors la Londra, d. Eden, ministrl de externe al Marei Britanii, a făcut o serie de declaraţii în faţa Camerei Comunelor, cu privire la negocierile avute cu tovarăşii Stalin şi Molotov. Pentru a frâna unele speranţe fără nici un temeiu, speranţe care vor fi sigur crunt desminţite, ceea ce ar putea avea — prin violenţa contrastului — urmări asupra moralului opiniei publice anglosaxone, d. Eden a declarat că «diriguitorii sovietici nu au putut să garanteze că în viitor trupele sovietice nu vor mai suferi înfrângeri şi că armata germană nu ar rămâne şi în viitor puternică“. Deci, d. Eden a fost la Moscova în căutare de garanţii, fiindcă s’a schimbat ceva dela 1339, când Anglia oferea garanţii, iar acum caută să i se dea garanţii. Şi spre marea sa desamăgire, diriguitorii sovietici nu au putut să ofere perspective înviorătoare, nici măcar că disperata lor rezistenţă ar putea zdruncina vigoarea ofensivă a armatei germane. Pentru Anglia aceste sincerităţi sovietice nu puteau să facă nici o bucurie, când dincolo de Caucaz, începe Irakul, începe Iranul şi, mai departe, India, ameninţată de Japonia prin Birmania. Fără îndoială, că d. Eden nu a putut să expună Camerei Comunelor soluţiile militare, dar s-a simţit obligat să facă unele declaraţii privitoare la partea politică a negocierilor cu Stalin şi Molotov. „Noi am discutat la Moscova, condiţiile păcii şi organizarea păcii în epoca de după război. Noi considerăm aceste conversaţii ca fiind foarte importante în ceea ce priveşte viitorul. Aceste conversaţii nu sunt decât un început, fiindcă ele urmează să fie continuate. Am impresia că evenimentele vor duce la o apropiere a celor două naţiuni. Oamenii de stat vor avea misiunea de a face totul ca această stare de lucruri să fie favorabilă celor două naţiuni“. Este o splendidă performanţă a impreciziei, care nu-şi poate afla explicaţia decât, fie într-o momentană absenţă a oricărei posibilităţi de acord, sau într’un acord cu totul protivnic intereselor popoarelor Europei. Dacă d. Eden nu a putut înfăţişa soluţiile militare, în raport cu prevederile diriguitorilor sovietici, „că nu pot să garanteze că în viitor trupele sovietice nu vor mai avea înfrângeri“, este explicabil, fiindcă soluţiile militare, — presupunând că Anglia le are ceva mai fericit inspirate, — sunt de natură secretă. Dar condiţiile păcii şi organizarea păcii în epoca de după războiu sunt politice şi pot fi utilizate ca un puternic mijloc de propagandă. Este suficient să amintim ce zguduitoare impresie au produs cele 14 puncte ale Preşedintelui Wilson, cum au mobilizat atâtea mesianice aşteptări, cucerind opinia publică mondială, clătinând rezistenţele, convorbind chiar în rândurile adversarilor. A fost cea mai puternică armă pe care Puterile Aliate au utilizat-o împotriva Puterilor Centrale. Fiecare punct a fost exploatat, cu o artă desăvârşită, în creerea unei atmosfere favorabile cauzei aliate, făcând să se creadă că, odată terminat războiul, popoarele se vor înfrăţi, iar conflictele vor fi rezolvate într’un fel de parlament al tuturor popoarelor. Nu se putea imagina ceva mai seducător pentru popoarele Europei, ostenite de încordarea eroică a câmpurilor de luptă. îndreptăţiţi suntem să ne exprimăm nedumerirea : ce opreşte o cât mai amplă publicitate a condiţiilor păcii şi a organizării păcii, aşa cum au fost concepute în urma negocierilor d-lui Eden cu camarazii Stalin şi Molotov ? Să aibă o armă de propagandă şi să n’o întrebuinţeze ? Să nu aducă popoarelor Europei mesajul mesianic al tovarăşilor Stalin şi Molotov, redactat de d. Eden? Ce sens are această tăcere, pe care n’o tulbură imprecizia declaraţiilor făcute în Camera Comunelor ? Fireşte, nu am scăpat din vedere că d. Eden a spus că „aceste conversaţii nu sunt decât un început, fiindcă ele urmează să fie continuate . Adică ni se dă a înţelege că absenţa publicităţii se explică prin faptul că nu ar avea o formă definitivă, care, mărturiseşte tot d. Eden, „am impresia că vor duce la o apropiere a celor două naţiuni. O impresie, care poate să devină o certitudine, cu atât mai mult, că „oamenii de Stat vor avea misiunea de a face totul ca această stare să fie favorabilă celor două naţiuni“. Dar, între cele două naţiuni, dornice să se apropie cât mai mult, mai există şi alte naţiuni, cum este naţiunea polonă, faţă de care Anglia are unele solemne obligaţii, cu atât mai severe cu cât Polonia a fost împinsă la războiu de către Anglia şi Statele Unite. Când negociezi condiţiile păcii, organizarea păcii, nu poţi înlătura din fixarea bazelor unei păci durabile celelalte naţiuni, sau cel puţin, naţiunile pe care le-ai utilizat în provocarea războiului european. Anglia şi-a luat obligaţia de a restaura Polonia, aşa cum a fost până la sfârşitul lui August 1939. Dar, această restaurare presupune din partea Rusiei renunţarea la jumătate din Polonia, adică la ceia ce a luat în Septembrie 1939. Ajunge să examinăm numai această problemă a păcii, ca să ne dăm seama cam ce ar putea să însemne să se ajungă la un acord favorabil între cele două naţiuni şi de ce îi va fi greu, foarte greu, d-lui Eden, să utilizeze acordul la care, eventual, se va ajunge, ca mijloc de propagandă. Apoi, în afară de condiţiile păcii, în ceia ce priveşte delimitarea frontierelor diferitelor popoare ce locuesc în Europa, mai există şi concepţia organizării sociale. Se uită sistematic că tovarăşii Stalin şi Molotov reprezintă nu numai o ţară în războiu, ci o uzină ideologică, o proptire împotriva ordinei sociale pe care o reprezintă Anglia. Am în faţa mea o carte comunistă : „Patria noastră“, Editura de Stat a Moldovei, Tiraspol 1938. Tot ce poate fi mai proaspăt ca fizionomie ideologică a bolşevismului. Trecând peste pagina care nu conţine decât lozinca marxistă „Proletari din toate ţările, uniţi-vă“, citesc chiar la începutul textului: „Ca o stâncă de nedistrus între lumea capitalistă se ridică mândra noastră patrie“, „Lumea capitalistă este compusă aşa, că muncesc milioane, zeci de milioane de oameni,dar trăeşte în bine o grămăjoară nu prea mare de trântori“. Şi am putea continua citatele spre a reda poziţia ideologică bolşevică în categorică protivnicie faţă de poziţia ideologică a Angliei. D. Eden declară: „Am impresia că evenimentele vor duce la o apropiere a celor două naţiuni“. Cum ? Pe urma înfrângerilor viitoare ale trupelor sovietice, tovarăşii Stalin şi Molotov & Comp., se vor refugia, poate în Canada, sau la Londra, şi acolo — ajutaţi de evenimente — vor suferi radicale modificări ale intransigenţii lor doctrinare. Se vor mai adapta oamenii la concepţiile engleze, sau, poate lorzii, se vor deprinde să cânte Internaţionala şi să cunoască pe de rost catehismul marxist. In definitiv, orice este posibil, numai că adaptarea engleză poate merge cel mult până la întrebuinţarea cravatelor de culoare roşie, nu mai mult, spre a înlesni ca „starea de lucruri să fie favorabilă celor două naţiuni“. Sunt vremurile prea tragice, dar toate aceste negocieri între ambasadorul plutocraţiei engleze şi exponenţii regimului bolşevic, ar necesita verva amară a unui Swift, sau ironia plină de fantezie a unui Bernard Shaw. Retranşaţi în ceaţa impreciziilor, englezii sunt în căutarea unei formule, menite să salveze măcar aparenţele unui acord. Condiţiile păcii, organizarea păcii capitalisto-bolşevică... Sinistră ironie a dramaticelor strimtorări ale Angliei. Victoria trupelor române la Tschorgonow elogiată de comandantul unei armate germane Ordinul de zi al generalului von Manstein Brigada 1 Munte română a smuls inamicului importantele înălţimi de la Tschorgunow în lupte crâncene şi astfel şi-a îndeplinit cu prisosinţă misiunea. Ţinuta eroică a trupelor române a găsit nelimitata recunoştinţă a trupelor germane, cu care au colaborat. Exprim cele mai înalte recunoştinţe atât comandanţilor cât şi trupei şi sunt convins că Brigada 1 Munte îşi va îndeplini noua misiune cu aceiaşi ardoare ca şi până acum. Rog aduceţi la cunoştinţa trupei cele de mai sus. Comandantul Armatei , General (ss) v. MANSTEIN Un incendiu a distrus aproape jumătate din clădirile ministerului de externe al Japoniei TOKIO, 9 (Rador). — Corespondentul agenţiei DNR transmite : La ministerul de afaceri străine al Japoniei s’a declarat în zorii zilei de joi un incendiu, care s’a extins în mod rapid. Flăcările au distrus aproape jumătate din clădirile în care se află instalat ministerul afacerilor străine. Oficial se anunţă că incendiul a durat dou£ ore şi jumătate şi că toate documentele au fost salvate. Nu sunt victime omeeneşti. Poliţia a deschis o severă anchetă pentru stabilirea cauzelor incendiului. Funcţionarii ministerului de externe declarat că focul a f°st provocat de un scurt circuit. Parte dintre serviciile ministerului de externe au fost deja mutate la ministerul de finanţe, astfel încât serviciul nu va avea nimic de suferit. Piese motorizate engleze distruse de trupele italiene, in Libia O formaţiune de recunoaştere spaniolă pe frontul de răsărit Trădarea Angliei intăreşte solidaritatea europeană Prin telefon de la corespondentul nostru permanent BERLIN, 9. — Cercurile politice din Berlin se arată deosebit de satisfăcute de discursul ţinut în Camera Comunelor de d. Eden, ministrul de externe al Angliei. Se subliniază anume că d-lui Eden i-au scăpat cuvinte necontrolate în răspunsurile pe care le-a dat unor întrebări puse de deputaţii englezi. Astfel, d. Eden a enumerat printre motivele determinante pentru mersul operaţiunilor de pe frontul de est ,politica de distrugere care — cum pretinde d. Eden — a avut repercusiuni grave asupra aprovizionării germane în teritoriile cucerite şi ocupate. Cu aceasta — aşa se spune aici, — d. Eden a confirmat că dictatorul bolşevic Stalin a dat armatelor sovietice ordin de a distruge totul in cursul retragerilor, ceiace bolşevicii au şi realizat pe o scară întinsă. Discursul d-lui Eden este semnificativ şi prin faptul că d-sa a recunoscut că lovitura generalului Simoniei la Belgrad precum şi prezenţa unor forţe engleze în Grecia a întârziat izbucnirea războiului în răsărit. Această declaraţie a d-lui Eden făcută desigur în mod nechibzuit, confirmat din nou ceea ce colecţia documentelor politice aflată la Berlin dovedise în primăvara anului trecut, anume că Anglia şi cu aliaţii americani au instigat împreună cu regimul de la Moscova, lovitura de stat din Iugoslavia, cu scopul de a oferi d-lui Stalin un răgaz de câteva săptămâni, pe care acesta îl ceruse spre a-şi complecta pregătirile de război. Ţinând seamă de aceste destăinuiri ale d-lui Eden, cercurile politice din Berlin au motiv să fie mulţumite pe deplin de discursul pe care d-sa l-a ţinut în Camera Comunelor. La Wilhemstrasse se mai scoate un relief natura ridicolă a unor informaţiuni venite din statele inamice, după care autorităţile militare germane ar fi luat măsuri pentru prevenirea unei eventuale lovituri de stcut în Germania. Fără a se preocupa serios de această ştire caraghioasă, cercurile politice I accentuiază că minciunile centrelor de propagandă inamice au fost totdeauna cu atât mai grosolane cu privire la Germania şi Italia, cu cât situaţia lor militară a fost mai disperată. . Natura acestei propagande caracterizează dealtfel in mediul cel mai vădit spiritul autorilor ei. Solidaritatea europeană Aceleași cercuri reliefează că in cursul tratativelor duse la Moscova d. Eden a lăsat Europa pe seama Sovietelor, In cazul unei izbânzi anglo-bolșevice, care de altfel este mai mult decât problematică. In această privinţă se atrage atenţia asupra unui articol datorit unei ziariste americane, care scrie pe faţă că cererile Sovietelor cu privire la Statele Baltice, Basarabia, Bucovina, precum şi la crearea unor baze in Bulgaria şi — fără îndoială — şi In Turcia (chestiune de altfel veche, dar redevenită actuală) s’au extins acum asupra întregii Europe. Este neîndoelnic că această nouă trădare a Angliei faţă de Europa şi faţă de cultura umană va aduce un sprijin însemnat pentru întărirea solidarităţii dintre popoarele Europei. FUEHRERUL ADOLF HITLER Primul ministru al Irlandei de Nord a sosit la Londra AMSTERDAM, f (Rador). — Corespondentul Agenţiei D. N. B. transmite : După cum anunţă postul de radio britanic, Jt. Andrew, primul ministru al Irlandei de Nord, a sosit Vineri la Londra însoţit de d. Grandson, secretar de cabinet, pentru o convorbire urgentă. D. Grandom a declarat presei că d. Andrew are de aranjat la Londra o chestiune specială. Crucişătorul britanic „Galatea“ torpilat şi scufundat de un submarin AMSTERDAM. 9. (Rador). — Corespondentul Agenţiei DNB transhitte,rin comunicat al amiralităţii anunţă, după cum comunica serviciul de informaţiuni britanic, că vasul de război britanic ,,Galatea“ a fost torpilat şi scufundat de un submarin. ..Galatea" era un crucișetor de 5.220 de tone, ce fusese construit in 1934. Situaţia d-ln Duff Cooper va fi supusă unei revizuiri AMSTERDAM, 9 (Rador). — Corespondentul Agenţiei D. N. R transmite: Postul de radio Londra anunţă că Atlee a declarat că in urma numirii unui comandant suprem al forţelor din sud-vestul Pacificului, situaţia d-lui Duff Cooper va fi supusă unei revizuiri. Se știe că d. Duff Cooper este un prezent trimis extraordinar, al guvernului britanic in Orientul îndepărtat, cu reşedinţa la Singapur. Intrăm în anul al XV-lea Continuăm lupta pentru ———o— I ■■■■«» r ■••••. .■■■.. ■i1.1,r~r ..r.. drepturile neamului românesc De ce agricultură țărănească? ................................... 1.1 .......... Cei ce îşi vor lua osteneala să răsfoiască presa noastră naţionalistă din ultimul sfert de veac, adică de la tinire încoace, vor putea constata cu uşurinţă şi, poate şi cu uimire, că diagnosticul pus de ea în domeniul vieţii noastre publice a fost de o impresionantă clarviziune. Începând cu revista „Ţara Noastră" a mult regretatului Octavian Goga şi până la articolele de o neobişnuită vigoare ale ziarului „Curentul" această presă a pledat constant şi invariabil pentru ocrotirea elementului intelectual românesc urban, permanent gâtuit de o viaţă mercantilă ce nu ne aparţinea, şi pentru emanciparea economică şi socială a elementului nostru rural, abia scăpat dintr’o iobăgie politică şi socială. Am putea spune că, acesta a fost singurul leit-motiv al întregii noastre prese naţionaliste de după Unire. Cu toate acestea ,strigătele de alarmă ce s’au dat nu s’au luat in seamă. Pentru oamenii politici aciuiţi in căldicelele consilii de administraţie (un om politic avea 70 asemenea consilii, iar un mare agricultor 38), argumentele aduse în favoarea celor două elemente româneşti nu au putut fi deloc convingătoare. Guvernările s-au succedat în ritmul şi spiritul cunoscut şi, după douăzeci de ani, în ordine politică a trebuit să înregistrăm mişcarea tineretului în afara cadrului vieţii de stat tradiţionale, iar în acela economic, conversiunea, repercusiunile şi uneia şi alteia făcându-se simţite şi in zilele de faţă. Astfel, o guvernare naţională şi realistă va trebui să Înceapă lucrurile de la Început, adică de unde trebuia să pornim acum un sfert de veac, deoarece actualele împrejurări nu ne mai îngăduie o nouă experienţă negativă. Având in vedere actualele legi de românizare în curs de executare, deocamdată, ne vom mărgini să discutăm problema rurală, deoarece aceasta nu ni se pare a fi intrat îndeajuns în conştiinţa publică, elementul rural fiind mai puţin dinamic şi glasurile lui mai sporadic exprimate. Pentru oamenii de răspundere, ţărănimea, sau „talpa ţării" cum se spunea, atât de nemerit odată în Ardeal, nu constituie o vorbă goală. Până şi ţările industriale, cu un pro de P. NEMOIANU cent redus de populaţie rurală, au recurs la măsuri de reală proteguire a ei uneori avantajând-o în mod vizibil faţă de aceea urbană, cum este cazul Germaniei şi Italiei. Aceasta din motivul că, sub vapori, biologic, ţărănimea ,constituie matca nefalsificată a fiecărui popor, din care purced valurile neîntrerupte de împrospătarea ale naţiei, după cum izvoarele de munte alimentează şi albia marilor fluvii. In sens politic, ţărănimea, păstrătoare cu evlavie a vechilor tradiţii naţionale şi creştineşti, constituie elementul refractar faţă de ideologiile reformatorilor sociali lipsiţi de patrie, căci nu degeaba se ridică Engels împotriva ei când spune că „pretutindeni şi întotdeauna ne vom lupta ca să grăbim dispariţia micilor gospodării ţărăneşti". însuşi Karl Marx, părintele comunismului, gândindu-se la ţărănime scrie: „gospodăria ţărănească constituie cea ai putredă exploatare tradiţională şi neraţională şi nici ţăranul însuşi nu este mai bun". Statele naţionale, trăind prin această ţărănime repudiată de comunism şi bolşevism, nimic mai firesc decât ca guvernele naţionale să o îmbrăţişeze cu toată căldura. In ordine economică, 8 la sută din suprafaţa cultivabilă a ţării aparţinând proprietarilor mici şi mijlocii, este de la sine înţeles că nu putem face politica unei Infime minorităţi care deţine abia 15 la sută din întinderea cultivabila a ţării. In toate ţările cu proprietate mică şi mijlocie se face agricultură multilaterală, mai ales o intensă creştere de vite, căci numai graţie acesteia se poate ridica standardul de viaţă, al poporului de la ţară. Exemplul ţărilor şi ţărişoarelor din Apus sunt destul de convingătoare. Un exemplu viu în această privinţă il putem vedea şi la noi acasă, in Banat. O provincie neînsemnată ca teritoriu, dar pe care e praximă in momentul de faţă aproape întreaga aprovizionare ca alimente a Capitalei, plus exportul. Şi aceasta, nu este de mirare, deoarece, cele trei judeţe ale Banatului neciuntit aveau (Continuare in pag. 3-a) D. Atlee, prim ministru adjunct al Marei Britanii, a făcut un tablou al situaţiei generale de pe toate teatrele de operaţiuni, cu care ocazie s’au discutat problemele mai importante, din acest punct de vedere. Aceasta nu este lipsită de interes, mai ales că în cronica precedentă am dat o sinteză făcută şi de către comandamentul japonez. Se va putea vedea astfel clar că toate sforţările făcute de D. Atlee, de a se da situaţiei o nuanţă de încurajare şi speranţă pentru viitor, sunt contrazise de realităţi. D-sa a justificat mai întâiu călătoria d-lui Churchil în America, arătând că s’a dus acolo in vederea realizării unei cooperări care nu se putea obţine decât prin contactul direct. Rezultatul acestei călătorii a fost, în loc de creearea unui Comandament Unic, constituirea unui comandament în partea de Sud-Vest a Oceanului Pacific, sub comanda generalului Wavel. Atribuţiunile acestui comandament se întind şi asupra Birmaniei, nu insă asupra Indochinei, apoi in Nordul Philipinelor, de unde urmează o linie ce coboară dealungul litoralului septentrional al Australiei, ocolind arhipelagul malaez. Comanda luiravel nu se întinde nici asupra îndiilor, nici asupra Australiei. D. Atice nu a arătat însă care poate fi valoarea unui astfel de comandament. I într’o cronică precedentă am ară- I tat documentat că nu se poate aştepta prea mare lucru dela un astfel de comandament, îngrădit în spaţiu şi in puteri. De altfel, însăşi generalul Wavel a declarat că nu are prea mari speranţe în îndreptarea situaţiei, decât după un timp foarte îndelungat. D. Atlee a făcut apel o trecere în revistă a evenimentelor din ultimile patru săptămâni, de pe diferitele teatre de operaţiuni. Au trecut neobservate, sau in mod sumar, pe acelea in care Anglia a încercat eşecuri mari, a pus in evidenţă acţiunea din Libya, arătând insă greutăţile întâmpinate „Nu este uşor, a spus d-sa, să-ţi (Continuare din pag. 7 a) BE—Bg—BgBHEBHBgBBES355 BBB58 Situaţia fronturilor de lupta -----------------------de ST. BECEANU ---------------- O scufia sinuafiei militare în parlamentul englez PAMFIL SEIGARU CTTA ST XDMTNTSTRATTA' a3« 8elT«3ere Nr. 6 TELEFOANELE « efte 8.27.58 C’ab. directorulat 4-14-41 ecretsrul got, 4.84.44 Ad-torpi delega) 5.54.82 Redacția politici S-40 88 Contab. «I depo?- 8.40 80 Redacția sportivă 8.27.53 Abon. «I publicit. 3.49 84 Tipografia 4.84.4* Control gea, Espsd 4.23.32 Birnul coasepater. Feraonalul Contenciosul 4.92 59 Secretariatul și convorbirile cu prorloda *41 8* Proprietar: „Curentul” S. A, ft. Trib. Ilfov. Registrul publicațiilor. No. 174/1936 Taxa poştală plătită in numerar conform adresei direcției generale F. T. T. No. 29.744/1999 Abon.: anual 700 lei; 6 luni 380 lei; 3 luni 200 lei. Instituții de Stat și particulare: una misier anuual. Noul comandant al trupelor britanice i din AMSTERDAM, 9 (Rador). —■ Corespondents agenției BNE transmite : Postul de radio britanic anunță înlocuirea comandantului trupelor din Malta, Scobell care a demisionat, prin generalul-major Dowbeak. D. Risto Ryti, preşedintele Finlandei, se întreţine cu reprezentantul parlamentului, d. Vaino Hakkila