Curentul, februarie 1942 (Anul 15, nr. 5015-5042)
1942-02-01 / nr. 5015
AMUL XV, No. SOI 56 PISIN« 5 PqmfrriftBg i FeKrwal« IS42__ wredit^PAMFIL ŞEICARU REDACTTA SI ADMINISTRATIA Strain-Beledere Nr. 6 TELEFOANELE t . IP Redacţia Secretariat«! Secretara red. Redacţia politiei Redacţia sportivă Provincia Biroul wnendlw, »•«IM *.4»r £8 Cah. directorul«! Ad-toral delegat Contsb. ți depox, Abon.ţi publicit. . Control gen. Erped. 4.23.32 ’Tipografia 4.84.4* maijai, Contenciosul 4.92-54 4.84.4» 5.S4A2 3.46.8# 3.40.84 Proprietar: „Curentul" S. A. R. Tribunalul DJv. Registrul publicațiilor. No. 174/193S Taxa poștală plătită în numerar conform adresei direcției generale P. T. T. No. 29.744/1939 Abon.: anual 700 lei; 6 luni 350 lei; 3 luni 200 lei Instituții de Statii particulare: una mia leanusL „Trandafirul Alb“ al Finlandei ** PAMFIL ŞEICARU înmânând Mareşalului Antonescu Marea Cruce cu Spade a Ordinului „Trandafirul Alb“, d. Palin, ministrul Finlandei, a rostit un discurs străbătut de o puternică şi profundă convingere. Cuvintele purtau ecoul vibrant al emoţiei interioare, spărgeau linia rece a protocolului, se revărsau convingătoare ca o mărturie de solidaritate menită să se adâncească în taina viitorului. Poporul finlandez, ca şi poporul român, este un neam de ţărani; existenţa lui istorică — la fel ca şi a noastră — este un permanent examen de rezistenţă a unei energii răzbătătoare prin toate adversităţile. Sunt vecinătăţi ce educă voinţa de viaţă a unei naţiuni, îi dă mereu tărie împrospătată, fiindcă un moment de ezitare poate să însemne cotropirea şi sfârşitul existenţei istorice. Poporul finlandez are eroica mândrie că a înfruntat singur atacul rusesc; în faţa lumii întregi el a trăit cea mai patetică epopee. Biblicul David în luptă cu Góliát, un popor care se ridică deodată ca un singur om în faţa inamicului, cu un dispreţ de moarte, acceptând cea mai inegală luptă ce a cunoscut-o istoria modernă. Splendidă lecţie de conştiinţă naţională, de afirmare a voinţei de a trăi liber. Nu-i suficient ca o naţie să vrea să fie liberă, acest bun nepreţuit, libertatea se apără, se smulge printr’o necontenită luptă împrejurărilor. Libertatea este un act de eroică, de permanentă cucerire. Şi Finlanda a păstrat faţă de adversari, ca şi faţă de prieteni, aceeaş orgolioasă voinţă de independenţă. Cine ar putea să afirme că a cutezat să se amestece în rânduiala internă a Finlandei? îşi păstrează şi în interior, ca şi în exterior, acea mândră atitudine, care dă în acelaş timp şi potenţialul militar, ca şi potenţialul politic al naţiunii. Soldatul finlandez, care se bate cu acea bravură impresionantă este conştient de echivalentul intern al acestei bravuri; se luptă ca să fie stăpân la el acasă, să nu cunoască nu numai sclavia, dar nici vasalitatea. Fste un popor restrâns numeric, dar în acelaş timp o mare naţiune, legătura pe care împrejurările o statornicesc este sortită să fie de lungă durată. Această prietenie, doreşte reprezentantul Finlandei „să poată să se menţină şi să se adâncească atunci când ziua Păcii va străluci din nou, când această nouă Europă va fi clădită şi consolidată, când Finlanda la Nord şi România la Sud-Est, vor alcătui stâlpi puternici şi când România şi Finlanda se vor putea bucura de lupta atât de aprigă pe care acum o ducem cot la cot cu Marea Germanie victorioasă şi eroică împotriva unui vecin de temut din Est“. Şi mai departe : „Finlanda nu a avut decât un singur duşman , Rusia. Iată unitatea evidentă a istoriei noastre, iată gravitatea mişcătoare a războaelor noastre. Ce putem spune despre viitor ? Istoria ne-a învăţat — din nefericire — că Rusia s’a ridicat, mai devreme sau mai târziu, chiar după cele mai vădite înfrângeri. Trebue deci, ca noi toţi, vecini ai acestei ţări să organizăm spaţiul nostru vital, astfel încât să poată rezista la fiecare nouă presiune“. Ceiace va trebui să reţinem ca lecţie politică din cuvântarea ministrului Finlandei este posibilitatea ca Rusia să se mai ridice. Este un act de luciditate politică să nu înlături chiar cele mai îndepărtate perspective şi examinându-le cu linişte să-ţi organizezi, în răgazul pe care ţi-l dă înfrângerea adversarului, puterile cu care ai să-l înfrunţi când se va ridica din nou. Ce-i obligaţia de azi, care-i porunca instinctului de conservare? Să izbim astăzi cu toate puterile, să utilizăm acest moment unic spre a îndepărta cât mai mult în timp, o ridicare a Rusiei? Se poate asigura pentru un secol, cel puţin, doborârea Rusiei? Răspund fără nici o ezitare: da. Nu suntem numai finlandezii şi românii angajaţi în această luptă, este şi marea, strivitoarea lăsăm pe tânjeală, ci necontenit, forţă a germanismului, care reia un vechiu proces de pe vremea când sub Ivan cel Groaznic se afirmau primele tendinţe de expansiune spre marea Baltică. Şi Fuehrerul nu va lăsa generaţiilor germane de mâine teme de nelinişte la Est, sarcina de a relua în desbatere procesul dintre germanism şi slavism. Doar a spus-o că va face să înainteze Europa până la Urali, şi pentru formidabila voinţă a Fuehrerului nu este doar o năzuinţă, ci o nedesminţită certitudine. Nu este rău să privim în depărtatele perspective ale viitorului ridicarea Rusiei ca o posibilitate; tocmai această ameninţare, fie şi numai presupusă, va stimula energiile luptătoare azi, şi organizatoare mâine. Cu atât mai bine că în faţa noastră va sta mereu această ameninţare, să nu ne dea odihnă, să nu ne săptăm de veghe, stimulând forţele, utilizând fiecare an al acestui răgaz al înfrângerii totale a Rusiei, pentru înfruntările posibile pe care ni le-ar rezerva viitorul. Adresându-se mareşalului Antonescu, reprezentantul Finlandei l-a numiit „un mare prieten al Finlandei, un mare patriot român şi un mare european“, îndreptăţite titluri. Ca prieten al Finlandei, Mareşalul Antonescu rezumă cu o desăvârşită fidelitate sentimentele poporului român european în măsura în care este un afirmativ interpret al spiritului naţiei, serveşte cauza Europei tocmai fiindcă este un mare patriot român. „Trandafirul Alb“ al Finlandei are un sens simbolic: bravura în serviciul Păcii, ideia neprihănită ce domină forțele în lupta pentru libertate. O formidabilă avalanşă a acoperit o linie ferată în Elveţia ZUERICH, 30. (Rador).— Corespondentul agenţiei D. N. B. anunţă : In apropiere de satul Oberried, din regiunea Interlaken, la sud de lacul Brienz, s’a prăbuşit joi dimineaţă o formidabilă avalanşă, care a acoperit linia ferată pe o distanţă de 50 m, cu un strat de zăpadă înalt de 5 până la 7 metri. Trenurile internaţionale, care circulă pe această linie, nu vor putea să se folosească de ea timp de 2 până la 3 zile. Totuşi, traficul local, pentru pasageri, a fost menţinut, prin transbordare. In zăpada adusă de avalanşă se găsesc mari cantităţi de lemne, fapt care îngreunează foarte mult lucrările de curăţire a liniei. PKK Un tanc bolşevic distrus pe frontul finlandez şi omul care a făcut acest lucru. Uneori şi un singur om este capabil de a face acest lucru Situaţia fronturilor de lupta de ST. BECEANU Necesitatea spaţiului. — Generalul Rommel Războiul in Pacific începem cronica de astăzi cu câteva consideraţiuni asupra unui popor fără spaţiu, care trebuia să ajungă la acest războiu. Japonia, ocupă o suprafaţă de teren dintre care 1/6 este de nelocuit; o populaţie de 1000 locuitori pe km. patrat. Pătura rurală posedă in mediu 2—5 ha. pământ cultivabil, pe care-l munceşte cu râvnă şi multă atenţie. O natalitate fecundă a impus lărgirea spaţiului pentru acest popor, care s’a făcut in mare parte prin emigrări. Ocuparea Sachalinului, Korelei, Formozei şi a Manciuriei, au dat în parte posibilitatea ca să se soluţioneze problema emigrărilor. Nu sunt decât 70 ani de când a început prima expansiune a japonezilor. Războiul cu Ruşii Ie-a adus Integrarea Coreliei şi jumătatea de sud a insulei Sahalin, pe care le populează imediat. Aici japonezii depun o activitate uriaşă. Apar, ca din pământ, oraşe noui şi desvoltă o industrie de proporţii nebănuite. Coloniştii luptă cu condiţiunile de redaptare la un climat mult diferit de al ţării lor natale, totuşi nu se dau înapoi de la nicio greutate. Colonizările în teritoriile ocupate se fac după un plan bine stabilit. Fiecare colonist primeşte câte 5-10 ha. de pământ în deplină proprietate. In acelaş timp se duce lupta contra băştinaşilor care se opuneau la suprapunerea japonezilor. A învins însă tenacitatea şi la urmă opera de construcţie concepută a avut darul să-i atragă şi să-l facă să concure cu toţi la civilizarea Exremului Orient. Pe măsură însă ce timpul trecea, populaţia se înmulţea şi problema emigrărilor se punea din nou. Ele se dirijează de data aceasta către Hawai, unde ajunge ca populaţia acestei insule să fie 1/3 japoneză. De asemenea toate Insulele mai importante din spaţiul Pacificului primesc pe emigranţii japonezi care, stăruitori şi muncitori realizează progresul locurilor pe care Ie ocupă. Problema emigrărilor se face In mod sistematic. Organizaţia Kalgai conduce şi dirijează această operaţiune în grup şi nu izolată. Prin aceasta, obiceiurile, religia şi principiul solidarităţii stau treze şi continuă a se cultiva . Din cele de mai sus rezultă că spaţiul ocupat de japonezi în ţara lor era cu totul insuficient. Necesitatea expansiune! apare In mod evident. Avem deci de a face cu un războiutipic al spaţiului vital. Desfăşurarea operaţiunilor in Malaezia Coloana centrală, angajată pe drum(Continuare in pag. 5-a) Fuehrerul a vorbit ori la Berlin cu prilejul celei de a noua aniversare a venirii la putere a partidului naţional-socialist O privire in trecut BERLIN, 30. (Rador). — Cu prillejul celei de a noua aniversări a venirii la putere a partidului naţionalsocialist, Fuehrerul a vorbit în capitala Reichului. Primul a luat cuvântul d.Jr. Goebbels, care a salutat pe Fuehrer. Victoria, a spus ministrul propagandei, amintind de ziua de 30 Ianuarie de acum 9 ani, era pentru noi o chestiune de credinţă şi anume de credinţă în persoana dv. Astăzi luptă întreg poporul german, în frunte cu armata lui, pentru apărarea celor câştigate în revoluţia noastră şi pentru securitatea Reichului şi a spaţiului vital al naţiunei. Ceea ce a fost atunci o chestiune de credinţă, victoria a devenit astăzi o chestiune de certitudine. Fuehrerul şi-a început cuvântarea printr-o privire în trecut pentru a se ocupa încă odată cu „bazele existenţei noastre, ale devenirii noastre şi ale victoriei noastre”. Auzim astăzi, a continuat el, făcându-se foarte adesea remarca că acest război ar fi de fapt al doilea război mondial. Se identifică deci această luptă cu prima, pe care am trăit-o cei mai mulţi dintre noi în bună parte ca soldaţi. Şi afirmaţia aceasta este adevărată nu numai în sensul că şi această luptă cuprinde aproape lumea întreagă, ci este cu mult mai adevărată dacă ţinem seama că sunt în joc aceleaşi ţeluri, că aceleaşi forţe, care au pricinuit primul război mondial sunt responsabile şi de cele de astăzi, şi că aceste forţe şi puteri urmăresc aceleaşi scopuri, care reprezentau atunci, în adâncul lor, intenţiile luptei lor. Nu sunt numai aceleaşi cauze, ci sunt mai cu seamă aceleaşi persoane. Pot să spun insă cu mândrie că o excepţie fac tocmai statele care sunt astăzi întrupate ca aliate prin Germania, Italia, Japonia, etc. Căci un lucru nu-l poate nimeni tăgădui şi anume că Churchill încă înainte de 1914 era unul dintre cei mai neruşinaţi aţâţători la război ai epocii de atunci, că Roosevelt era în acea vreme unul din instrumentele preşedintelui Wilson, că şi atunci capitaliştii de astăzi erau gata să arunce greutatea influenţei lor în cumpănă în favoarea războiului. In schimb, nimeni nu poate tăgădui că noi nu am avut absolut nici o vină în războiul de atunci. Cu toţii nu eram decât soldaţi neînsemnaţi. Aceleaşi forţe îmbolditoare, care sunt vinovate de primul război mondial ,sunt răspunzătoare şi de cel de al doilea război mondial. Germania de atunci era monarhie, deci nu o dictatură socialistă. Ea era democrată, deci nu un stat naţional-socialist. Era parlamentară, deci ceea ce este Germania de astăzi. Trebue să existe deci motive care nu constau în forma de stat care au dus atunci şi acum la atacul dat de aceste forţe, deşi în ambele cazuri die pretind că forma de stat ar fi cauza. Sunt alte motive, care le-au dus încă de pe atunci la războiul contra Reichului german. Atunci Anglia era instigatorul principal al acelaşi lupte, acea Anglie, care în răstimp de 300 de ani subjugase aproape un sfert din întreaga suprafaţă a pământului, numai prin forţă şi printr-o neîncetată succesiune de războae sângeroase.. Pentru a-şi asigura această dominaţie mondială, această împilare a popoarelor, Anglia a căutat să menţină în Europa aşa numitul echilibru al forţelor, ce înseamnă că a tins ca nici un stat european să nu poată să câştige forţe peste o anumită măsură, ceea ce i-ar fi permis poate să ajungă la un rol conducător în Europa Ceea ce voiau ei, era fărâmiţarea Europei, dizolvarea ei. Pentru a atinge acest ţel, Anglia a dus şi in Europa război după război. Fuehrerul a arătat apoi cum Anglia a luptat pentru a menţine poziţia sa precumpănitoare împotriva Spaniei, Olandei şi, cu ajutorul întregei Europe, şi împotriva Franţei. Englezii au crezut apoi că trebue să socotească şi Germania ca factorul ce ar putea eventual să unifice Europa. Şi a început lupta contra Germaniei, nu din dragoste pentru popoare, ci din cel mai pur şi autentic interes. In spatele acestei acţiuni se afla acel veşnic iudaism ce ştie să câştige şi să folosească din orice ceartă între popoare. De aceea el a fost totdeauna factorul Instigator, spre a produce tulburare între popoare. Când în 1914 a fost formată pentru prima dată o coaliţie mondială contra Reichul german de atunci, s’au adus oarecari motivări. S’a spus atunci că Germania trebue să se despartă în primul rând de Kaiserul ei. S’a spus apoi că militarismul este acela care face nefericit poporul german și îl apasă. In cele din urmă s’a spus: „Trebue să se termine odată cu războaele”. Deci, război contra războiului. FUEHRERUL HITLER Slogan«! „războiul contra războiului“ este o lozincă absolut mincinoasă Ar fi fost minunat dacă Anglia împinsă din un sentiment de groază contra războiului, ar fi dat Europei exemplu eliberând popoarele subjugate în cursul războaielor sale şi punând roadele acestor războaie engleze la dispoziţia lumii. Dar, prin „războiul contra războiului”, englezii înţelegeau cu totul altceva şi anume ei înţelegeau războiul contra Europei, contra posibilităţii unei reparări a nedreptăţilor din această lume. Erau prin urmare două motive: celui care am putere să i se mai dea, iar c£lui care n’are să i se ia şi puţina putere pe care o are E întocmai la fel cum pretind unii în politica internă : nu dorim schimbări în ordinea socială, căci cei bogaţi trebue să rămână bogaţi, iar cei săraci (Continuare în pag. 5 a) Pe bordul vasului scufundat „Lady Hawkins“ se aflau ofiţeri şi lucrători britanici MADRID, 30 (Rador). — Cores-mude, a fost lovit de trei torpile, pendentul Agenţiei D. N. R. transmite : Din New York se anunţă că vaporul LADY HAWKINS, a cărui pierdere a fost anunţată joi, aparţinuse de comerț canadiene. Acest vapor, care se înapoia în Canada, venind din insulele Ber-scufundându-se după 25 minute. Pe bordul vaporului LADY HAWKINS se aflau ofițeri din armata terestră și din marina britadin insulele Bernude. *****•• O pk- Sche-¡- Ecuador a rupt relaţiile diplomatice cu puterile Axei LISABONA, 30. (Rador). — Corespondentul Agenţiei C. N. R. anunţă : UNITED PRESS declară că la Quito s’a publicat un comunicat oficial In care se arată că republica Ecuador a rupt relaţiile diplomatice cu puterile Axei. Aniversare Naţional-Socialismului de prof. MIHAI ANTONESCU vice-preşedintele Consiliului de Miniştri „Da la războiele religioase, care au prăbuşit unitatea spirituală a Europei, iară a-i fi pus în loc altceva decât unitatea negativă a tratatului westfalic, şi până azi, când civilizaţia Europei era ameninţată de amortismul comunist, Europa a străbătut lupte şi convulsiuni grele în căutarea unor nouă formule de viaţă. Pe de o parte, tendinţa naţională luptând să asigure primatul biologic al unor colectivităţi, condus egocentric de legea instinctuală a afinităţilor, a identităţii de credinţe, deşertfe şi de lupte . De cealaltă parte tendinţa cosmopolită şi amorfă care tindea să surpe vitalităţile naţionale, misiunea fiecărui popor, pârghiile de rezistenţă ale Europei, în valul cotropitor şi universalist al intenaţionalismelor fară patrie . Şi, între ele, simplul instrument de împăcare şi legătură, doctrina individualistă şi liberală care a dus deoparte la pauperizare, deslânţuind lupta de clase, iar de cealaltă parte la acumularea de bogăţii In folosul unor beneficiari adesea insensibili şi tirani. Indivdualismul capitalist, aliat cu Internaţionalele, constituia singurul instrument de coheziune al Europei. In realitate, un instrument de roadere şi asfixie. In această Europă frământată, difuză, centrifugală, apare Naţional- Socialismul, ideie şi faptă creatoare de orientări spirituale şi realităţi sociale noui. Sinteză a unui veac de gândire şi experienţă germanică, soluţie practică de împăcare a naţionalismului şi a ideii naţionale cu socialismul şi cu justiţia socială. Naţional-Socialismul este doctria eclectică prin care, pentru întâia oară, se poate concepe împăcarea între ideia naţională şi ideia internaţională. Intre Interesele individului şi ale maselor, singurul mijloc prin care, respectând ideia naţională şi drepturile omului, se pot desarma braţele luptei de clase şi organiza o coheziune biologică, nu ideologică. Socialismul marxist, comunismul ducea naţiunile la prăvălire şi pe om, la umilinţa unui sclav obscur arttist. Naţionalismul retardator, lipsit de perspectivă socială şi rezemat numai pe individualismul egoist, nu realiza justiţia socială, nu .Îmbrânzau excesele capitalismului şi , ■ nu concepea naţiunea ca o sinteză organic funcţională, ci ca o permanentă luptă sau iluzie de împăcare între Indivizi şi interesele lor. Iar pe plan Internaţional, nu aducea soluţiuni pentru unitatea Europei şi colaborarea naţiunilor sale. Azi, Europa nu poate fi salvată decât prin împăcarea între ideia naţională şi ideia socială. Prin unirea naţiunilor europene şi organizarea Continentului pe o coheziune biologică, fiecare naţiune trebuind să-şi joace propria sa misiune, să-şi exercite propriul său rol în raport cu puterea de creaţie, de luptă şi de Istorie de care este capabilă. Şi numai prin amorţirea Instinctelor egoiste de speculaţie capitalistă ale omului, prin închinarea intereselor lui la marile scopuri naţionale şi nivelarea bogăţiilor într’un scop de justiţie socială, respectând dreptul muncii şi valoarea elitelor, numai astfel Europa îşi poate găsi pârghii de viaţă şi de salvare. Este meritul istorie al lii Adolf Hitler de a fi făcut din experienţa germanică şi din propria sa suferinţă o doctrină şi o luptă care să deschidă Europei şi civilizaţiei sale posibilităţi de unire şi de renaştere Naţional-Socialismul.. Şcoala, munca, educaţia naţională şi disciplina meritelor, bazele partidului, alormarea, echipelor juij/ay luptă şi aderare, ridicarea elMe’îfr şi situarea Intrigat noţiuni , în Europa şi in lume, — toate acestea Fuehrstul le-a realizat, întâi, cerebral,,le-a trăit cu anticipaţie în sufletul său, le-a modelat cu geniul său şi le-a supus naţiunii germanice ca fundaşiient al viitorului. Intr’o lume condusă încă de puterile oculte ale iudaismului ca sistens (Continuare in pag. 37) Miluit înluMtruiMt-germe dela Vian s’ai mchelat cui liHeMBirs psrlictt BERLIN 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei RADOR transmite: Tratativele delegaţiilor Industriale germană şi română, care au început săptămâna trecută la Viena, s-au încheiat. In baza înţelegerii perfecte şi reciproce în care au decurs desbaterile, s’a semnat un protocol. Din partea Germaniei protocolul a fost semnat de d. Reinhardt, consilier ministerial, iar din partea României de d. Orbonaş, secretar general la ministerul economiei naţionale. In acest protocol s’a reglementat o serie de probleme de ordin practic privind colaborarea industrială germano-română şi s’a pus în primul plan al realizărilor imediate o serie de noui investiţiuni, cea mai importantă fiind valorificarea stufului din delta Dunării, problemă care poate să ia proporţii de însemnătate europeană. Principiul colaborării capitalului german pentru desvoltarea industriilor româneşti este acela al capitalului creator, investiţiile fiind menite să creeze noui industrii de valorificare a produselor neexploatate încă, din lipsă de posibilităţi. Vechile industrii rămân să se desvolte pe baza capitalurilor româneşti, o colaborare de capitaluri fiind în funcţiune de iniţiativă particulară. D. Guinaru nu are decât răni uşoare BUENOS AIRES, 30, (Radar). — Corespondentu! agenţiei D. N. E .mniţă. După ştiri locale, d. Rula Guinaru, care după cum se ştie a căzut victima unui accident de aviaţie in drumul său de reîntoarcere de la Rio de Janeiro la Buenos Aires, nu are decât răni uşoare. Lipsa de benzină în Statele Unite AMSTERDAM, 39. (Rader). — Corespondentul Agenţiei D. N- B. transmite: Postul de radio din Boston anunţă din Washington că d. Ickes, ministrul de interne, a anunţat că în Statele Unite se simte o foarte mare lipsă de benzină. D. Ickes se tem e» nu cumva raţionarea carburanților să nu trebuiască a fi și mai mult intensificată.. ..... r.vÄÄ LV l^EÄU'ÄtSÄ ros*•* observație la sud de lacul lin, tn.Zi ji noapte perine immkuhd sun* suprave