Curentul, februarie 1942 (Anul 15, nr. 5015-5042)

1942-02-01 / nr. 5015

AMUL XV, No. SOI 56 PISIN« 5 PqmfrriftBg i FeKrwal« IS42__ wredit^PAMFIL ŞEICARU REDACTTA SI ADMINISTRATIA Strain-Bel­edere Nr. 6 TELEFOANELE t . IP Redacţia Secretariat«! Secretara­ red. Redacţia politiei Redacţia sportivă Provincia Biroul wnendlw, »•«IM *.4»r £8 Cah. directorul«! Ad-toral delegat Contsb. ți depox, Abon.­ţi publicit. . Control gen. Erped. 4.23.32 ’Tipografia 4.84.4* maijai, Contenciosul 4.92-54 4.84.4» 5.S4A2 3.46.8# 3.40.84 Proprietar: „Curentul" S. A. R. Tribunalul DJv. Registrul publicațiilor. No. 174/193S Taxa poștală plătită în numerar conform adresei direcției generale P. T. T. No. 29.744/1939 Abon.: anual 700 lei; 6 luni 350 lei; 3 luni 200 lei Instituții de Stat­ii particulare: una mia le­­anusL „Trandafirul Alb“ al Finlandei ** PAMFIL ŞEICARU înmânând Mareşalului Anto­­nescu Marea Cruce cu Spade a Ordinului „Trandafirul Alb“, d. Palin, ministrul Finlandei, a ros­tit un discurs străbătut de o pu­ternică şi profundă convingere. Cuvintele purtau ecoul vibrant al emoţiei interioare, spărgeau linia rece a protocolului, se re­vărsau convingătoare ca o măr­­tur­ie de solidaritate menită să se adâncească în taina viitoru­lui. Poporul finlandez, ca şi popo­rul român, este un neam de ţă­rani; existenţa lui istorică — la fel ca şi a noastră — este un permanent examen de rezisten­ţă a unei energii răzbătătoare prin toate adversităţile. Sunt ve­cinătăţi ce educă voinţa de viaţă a unei naţiuni, îi dă mereu tărie împrospătată, fiindcă un mo­ment de ezitare poate să însem­ne cotropirea şi sfârşitul exis­tenţei istorice. Poporul finlandez are eroica mândrie că a înfruntat singur atacul rusesc; în faţa lumii în­tregi el a trăit cea mai pateti­că epopee. Biblicul David în luptă cu Góliát, un popor care se ridică de­odată ca un singur om în faţa inamicului, cu un dis­preţ de moarte, acceptând cea mai inegală luptă ce a cunoscu­t-o istoria modernă. Splendidă lecţie de conştiinţă naţională, de afirmare a voinţei de a trăi li­ber. Nu-i suficient ca o naţie să vrea să fie liberă, acest bun ne­preţuit, libertatea se apără, se smulge printr’o necontenită luptă împrejurărilor. Libertatea este un act de eroică, de permanentă cu­cerire. Şi Finlanda a păstrat faţă de adversari, ca şi faţă de prie­teni, aceeaş orgolioasă voinţă de independenţă. Cine ar putea să afirme că a cutezat să se amestece în rân­­duiala internă a Finlandei? îşi păstrează şi în interior, ca şi în exterior, acea­ mândră atitudi­ne, care dă în acelaş timp şi po­tenţialul militar, ca şi potenţia­lul politic al naţiunii. Soldatul finlandez, care se bate cu acea bravură impresionantă este con­ştient de echivalentul intern al acestei bravuri; se luptă ca să fie stăpân la el acasă, să nu cu­noască nu numai sclavia, dar nici vasalitatea. F­ste un popor restrâns nume­ric, dar în acelaş timp o mare naţiune, legătura pe care împre­jurările o statornicesc este sortită să fie de lungă durată. Această prietenie, doreşte reprezentantul Finlandei „să poată să se men­ţină şi să se adâncească atunci când ziua Păcii va străluci din nou, când această nouă Europă va fi clădită şi consolidată, când Finlanda la Nord şi România la Sud-Est, vor alcătui stâlpi puter­nici şi când România şi Finlanda se vor putea bucura de lupta atât de aprigă pe care acum o ducem cot la cot cu Marea Germanie victorioasă şi eroică împotriva unu­i vecin de temut din Est“. Şi mai departe : „Finlanda nu a avut decât un singur duşman , Rusia. Iată unitatea evidentă a istoriei noastre, iată gravitatea mişcătoare a războaelor noastre. Ce putem spune despre viitor ? Istoria ne-a învăţat — din nefe­ricire — că Rusia s’a ridicat, mai de­vreme sau mai târziu, chiar după cele mai vădite înfrângeri. Trebue deci, ca noi toţi, vecini ai acestei ţări să organizăm spa­ţiul nostru vital, astfel încât să poată rezista la fiecare nouă pre­siune“. Ceiace va trebui să reţinem ca lecţie politică din cuvântarea ministrului Finlandei este posi­bilitatea ca Rusia să se mai ri­dice. Este un act de luciditate politică să nu înlături chiar cele mai îndepărtate perspective şi examinându-le cu linişte să-ţi organizezi, în răgazul pe care ţi-l dă înfrângerea adversarului, puterile cu care ai să-l înfrunţi când se va ridica din nou. C­e-i obligaţia de azi, care-i porunca instinctului de conser­vare? Să izbim astăzi cu toate puterile, să utilizăm acest mo­ment unic spre a îndepărta cât mai mult în timp, o ridicare a Ru­siei? Se poate asigura pentru un secol, cel puţin, doborârea Ru­siei? Răspund fără nici o ezitare: da. Nu suntem numai finlandezii şi românii angajaţi în această luptă, este şi marea, strivitoarea lăsăm pe tânjeală, ci necontenit, forţă a germanismului, care reia un vechiu proces de pe vremea când sub Ivan cel Groaznic se afirmau primele tendinţe de ex­pansiune spre marea Baltică. Şi Fuehrerul nu va lăsa generaţii­lor germane de mâine teme de nelinişte la Est, sarcina de a re­lua în desbatere procesul dintre germanism şi slavism. Doar a spus-o că va face să înainteze Europa până la Urali, şi pentru formidabila voinţă a Fuehreru­­lui nu este doar o năzuinţă, ci o nedesminţită certitudine. Nu este rău să privim în de­părtatele perspective ale viitoru­lui ridicarea Rusiei ca o posibi­litate; tocmai această ameninţare, fie şi numai presupusă, va sti­mula energiile luptătoare azi, şi organizatoare mâine. Cu atât mai bine că în faţa noastră va sta mereu această ameninţare, să nu ne dea odihnă, să nu ne să­ptăm de veghe, stimulând for­ţele, utilizând fiecare an al a­­cestui răgaz al înfrângerii totale a Rusiei, pentru înfruntările po­sibile pe care ni le-ar rezerva viitorul. Adresându-se mareşalului An­­tonescu, reprezentantul Finlan­dei l-a numiit „un mare prieten al Finlandei, un mare patriot ro­mân şi un mare european“, în­dreptăţite titluri. Ca prieten al Finlandei, Mareşalul Antonescu rezumă cu o desăvârşită fideli­tate sentimentele poporului ro­mân­ european în măsura în care este un afirmativ interpret al spiritului naţiei, serveşte cauza Europei tocmai fiindcă este un mare patriot român. „Trandafirul Alb“ al Finlan­dei are un sens simbolic: bravu­ra în serviciul Păcii, ideia nepri­hănită ce domină forțele în lup­ta pentru libertate. O formidabilă avalanşă a acoperit o linie ferată în Elveţia ZUERICH, 30. (Rador).— Corespon­dentul agenţiei D. N. B. anunţă : In apropiere de satul Oberried, din regiunea Interlaken, la sud de lacul Brienz, s’a prăbuşit joi dimineaţă o formidabilă avalanşă, care a acoperit lin­ia ferată pe o distanţă de 50 m, cu un strat de zăpadă înalt de 5 până la 7 metri. Trenurile internaţionale, care cir­culă pe această linie, nu vor putea să se folosească de ea timp de 2 până la 3 zile. Totuşi, traficul local, pentru pasageri, a fost menţinut, prin trans­­bordare. In zăpada adusă de avalanşă se gă­sesc mari cantităţi de lemne, fapt care îngreunează foarte mult lucrările de curăţire a liniei. PKK Un tanc bolşevic distrus pe frontul finlandez şi omul care a făcut acest lucru. Uneori şi un singur om este capabil de a face acest lucru Situaţia fronturilor de lupta de ST. BECEANU Necesitatea spaţiului. — Generalul Rommel Războiul in Pacific începem cronica de astăzi cu câ­teva consideraţiuni asupra unui po­por fără spaţiu, care trebuia să a­­jungă la acest războiu. Japonia, ocupă o suprafaţă de te­ren dintre care 1/6 este de nelocuit; o populaţie de 1000 locuitori pe km. patrat. Pătura rurală posedă in me­diu 2—5 ha. pământ cultivabil, pe care-l munceşte cu râvnă şi multă atenţie. O natalitate fecundă a impus lăr­girea spaţiului pentru acest popor, care s’a făcut in mare parte prin e­­migrări. Ocuparea Sachalinului, Korelei, Formozei şi a Manciuriei, au dat în parte posibilitatea ca să se soluţio­neze problema emigrărilor. Nu sunt decât 70 ani de când a în­ceput prima expansiune a japonezi­lor. Războiul cu Ruşii Ie-a adus In­tegrarea Coreliei şi jumătatea de sud a insulei Sahalin, pe care le popu­lează imediat. Aici japonezii depun o activitate uriaşă. Apar, ca din pă­mânt, oraşe noui şi desvoltă o indus­trie de proporţii nebănuite. Colo­niştii luptă cu condiţiunile de redap­tare la un climat mult diferit de al ţării lor natale, totuşi nu se dau îna­poi de la nicio greutate. Colonizările în teritoriile ocupate se fac după un plan bine stabilit. Fiecare colonist primeşte câte 5-10 ha. de pământ în deplină proprietate. In acelaş timp se duce lupta contra băştinaşilor care se opuneau la suprapunerea japone­zilor. A învins însă tenacitatea şi la urmă opera de construcţie concepută a avut darul să-i atragă şi să-l facă să concure cu toţi la civilizarea Ex­­­remului Orient. Pe măsură însă ce timpul trecea, populaţia se înmulţea şi problema e­­migrărilor se punea din nou. Ele se dirijează de data aceasta către Hawai, unde ajunge ca populaţia acestei in­sule să fie 1/3 japoneză. De aseme­nea toate Insulele mai importante din spaţiul Pacificului primesc pe e­­migranţii japonezi care, stăruitori şi muncitori realizează progresul locu­­rilor pe care Ie ocupă. Problema emigrărilor se face In mod sistematic. Organizaţia Kalgai conduce şi dirijează această opera­ţiune în grup şi nu izolată. Prin a­­ceasta, obiceiurile, religia şi princi­piul solidarităţii stau treze şi con­tinuă a se cultiva . Din cele de mai sus rezultă că spa­ţiul ocupat de japonezi în ţara lor era cu totul insuficient. Necesitatea expansiune! apare In mod evident. A­­vem deci de a face cu un războiu­ti­­pic al spaţiului vital. Desfăşurarea operaţiuni­lor in Malaezia Coloana centrală, angajată pe drum(Continuare in pag. 5-a) Fuehrerul a vorbit ori la Berlin cu prilejul celei de a noua aniversare a venirii la putere a partidului naţional-socialist O privire in trecut BERLIN, 30. (Rador). — Cu prille­­jul celei de a noua aniversări a ve­nirii la putere a partidului naţional­­socialist, Fuehrerul a vorbit în capi­tala Reichului. Primul a luat cuvântul d.­­Jr. Goeb­bels, care a salutat pe Fuehrer. Victoria, a spus ministrul propa­gandei, amintind de ziua de 30 Ia­nuarie de acum 9 ani, era pentru noi o chestiune de credinţă şi anume de credinţă în persoana dv. Astăzi luptă întreg poporul german, în frunte cu armata lui, pentru apărarea celor câştigate în revoluţia noastră şi pen­tru securitatea Reichului şi a spa­ţiului vital al naţiunei. Ceea ce a fost atunci o chestiune de credinţă, vic­toria a devenit astăzi o chestiune de certitudine. Fuehrerul şi-a început cuvântarea printr-o privire în trecut pentru a se ocupa încă odată cu „bazele exis­tenţei noastre, ale devenirii noastre şi ale victoriei noastre”. Auzim astăzi, a continuat el, fă­­cându-se foarte adesea remarca că a­­cest război ar fi de fapt al doilea război mondial. Se identifică deci a­­ceastă luptă cu prima, pe care am trăit-o cei mai mulţi dintre noi în bună parte ca soldaţi. Şi afirmaţia aceasta este adevărată nu numai în sensul că şi această luptă cuprinde aproape lumea întreagă, ci este cu mult mai adevărată dacă ţinem sea­ma că sunt în joc aceleaşi ţeluri, că aceleaşi forţe, care au pricinuit pri­mul război mondial sunt responsabile şi de cele de astăzi, şi că aceste forţe şi puteri urmăresc aceleaşi scopuri, care reprezentau atunci, în adâ­ncul lor, intenţiile luptei lor. Nu sunt numai aceleaşi cauze, ci sunt mai cu seamă aceleaşi persoa­ne. Pot să spun insă cu mândrie că o excepţie fac tocmai statele care sunt astăzi întrupate ca aliate prin Germania, Italia, Japonia, etc. Căci un lucru nu-l poate nimeni tăgădui şi anume că Churchill încă înainte de 1914 era unul dintre cei mai ne­ruşinaţi aţâţători la război ai epocii de atunci, că Roosevelt era în acea vreme unul din instrumentele preşe­dintelui Wilson, că şi atunci capita­liştii de astăzi erau gata să arunce greutatea influenţei lor în cumpănă în favoarea războiului. In schimb, nimeni nu poate tăgădui că noi nu am avut absolut nici o vină în răz­boiul de atunci. Cu toţii nu eram de­cât soldaţi neînsemnaţi. Aceleaşi forţe îmbolditoare, care sunt vinovate de primul război mon­dial ,sunt răspunzătoare şi de cel de al doilea război mondial. Germania de atunci era monarhie, deci nu o dictatură socialistă. Ea era demo­crată, deci nu un stat naţional-socia­­list. Era parlamentară, deci ceea ce este Germania de astăzi. Trebue să existe deci motive care nu constau în forma de stat care au dus atunci şi acum la atacul dat de aceste forţe, deşi în ambele cazuri die pretind că forma de stat ar fi cauza. Sunt alte motive, care le-au dus încă de pe atunci la războiul contra Rei­ch­ului german. Atunci Anglia era instigatorul principal al acelaşi lupte, acea Anglie, care în răstimp de 300 de ani subjugase aproape un sfert din întreaga suprafaţă a pământului, numai prin forţă şi printr-o neînce­tată succesiune de războae sângeroa­se.. Pentru a-şi asigura această do­minaţie mondială, această împilare a popoarelor, Anglia a căutat să men­ţină în Europa aşa numitul echilibru al forţelor, ce înseamnă că a tins ca nici un stat european să nu poată să câştige forţe peste o anumită măsură, ceea ce i-ar fi permis poate să ajungă la un rol conducător în Europa Ceea ce voiau ei, era fărâmiţarea Europei, dizolvarea ei. Pentru a a­­tinge acest ţel, Anglia a dus şi in Europa război după război. Fuehrerul a arătat apoi cum An­glia a luptat pentru a menţine pozi­ţia sa precumpănitoare împotriva Spaniei, Olandei şi, cu ajutorul în­­tregei Europe, şi împotriva Franţei. Englezii au crezut apoi că trebue să socotească şi Germania ca factorul ce ar putea eventual să unifice Europa. Şi a început lupta contra Germaniei, nu din dragoste pentru popoare, ci din cel mai pur şi autentic interes. In spatele acestei acţiuni se afla acel veşnic iudaism ce ştie să câştige şi să folosească din orice ceartă între popoare. De aceea el a fost totdeauna factorul Instigator, spre a produce tulburare între popoare. Când în 1914 a fost formată pentru prima dată o coaliţie mondială contra Reichul german de atunci, s’au adus oarecari motivări. S’a spus atunci că Germania trebue să se despartă în primul rând de Kaiserul ei. S’a spus apoi că militarismul este acela care face nefericit poporul german și îl apasă. In cele din urmă s’a spus: „Trebue să se termine odată cu răz­­boaele”. Deci, război contra războiu­lui. FUEHRERUL HITLER Slogan«! „războiul contra­ războiului“ este o lozincă absolut mincinoasă Ar fi fost minunat dacă Anglia împinsă din un sentiment d­e groază contra războiului, ar fi dat Europei exemplu eliberând popoarele subju­gate în cursul războaielor sale şi punând roadele acestor războaie en­gleze la dispoziţia lumii. Dar, prin „războiul contra războiu­lui”, englezii înţelegeau cu totul alt­ceva şi anume ei înţelegeau războiul contra Europei, contra posibilităţii unei reparări a nedreptăţilor din a­­ceastă lume. Erau prin urmare două motive: celui care am putere să i se mai dea, iar c£lui care n’are să i se ia şi puţina putere pe care o are E întocmai la fel cum pretind unii în politica internă : nu dorim schimbări în ordinea socială, căci cei bogaţi tre­bue să rămână bogaţi, iar cei săraci (Continuare în pag. 5­ a) Pe bordul vasului scufundat „Lady Hawkins“ se aflau ofiţeri şi lucrători britanici MADRID, 30 (Rador). — Cores-­mude, a fost lovit de trei torpile, pendentul Agenţiei D. N. R. trans­mite : Din New York se anunţă că va­porul LADY HAWKINS, a cărui pierdere a fost anunţată joi, apar­ţinuse de comerț canadiene. Acest vapor, care se înapoia în Canada, venind din insulele Ber-scufundându-se după 25 minute. Pe bordul vaporului LADY HAWKINS se aflau ofițeri din ar­mata terestră și din marina brita­din insulele Bernude. *****•• O pk- Sche-¡- Ecuador a rupt relaţiile diplomatice cu puterile Axei LISABONA, 30. (Rador). — Co­respondentul Agenţiei C. N. R. anunţă : UNITED PRESS declară că la Quito s’a publicat un comunicat o­­ficial In care se arată că republica Ecuador a rupt relaţiile diplomati­ce cu puterile Axei. A­niversare N­a­ţiona­l-Socialismului de prof. MI­HAI ANTONESCU vice-preşedintele Consiliului de Miniştri „Da la războiele religioase, care au prăbuşit unitatea spirituală a Euro­pei, iară a-i fi pus în loc altceva de­cât unitatea negativă a tratatului westfalic, şi până azi, când civiliza­ţia Europei era ameninţată de amor­­tismul comunist, Europa a străbătut lupte şi convulsiuni grele în căuta­rea unor nouă formule de viaţă. Pe de o parte, tendinţa naţională luptând să asigure primatul biologic al unor colectivităţi, condus egocen­tric de legea instinctuală a afinităţi­lor, a identităţii de credinţe, de­şert­­fe şi de lupte . De cealaltă parte tendinţa cosmo­polită şi amorfă care tindea să surpe vitalităţile naţionale, misiunea fie­cărui popor, pârghiile de rezistenţă ale Europei, în valul cotropitor şi universalist al intenaţionalismelor fară patrie . Şi, între ele, simplul instrument de împăcare şi legătură, doctrina indi­vidualistă şi liberală care a dus deoparte la pauperizare, deslân­­ţuind lupta de clase, iar de cealaltă parte la acumularea de bogăţii In folosul unor beneficiari adesea in­sensibili şi tirani. Indivdualismul capitalist, aliat cu Internaţionalele, constituia singurul instrument de coheziune al Europei. In realitate, un instrument de roa­­dere şi asfixie. In această Europă frământată, di­fuză, centrifugală, apare Naţional- Socialismul, ideie şi faptă creatoare de orientări spirituale şi realităţi so­ciale noui. Sinteză a unui veac de gândire şi experienţă germanică, soluţie practi­că de împăcare a naţionalismului şi a ideii naţionale cu socialismul şi cu justiţia socială. Naţional-Socialis­­mul este doctria eclectică prin care, pentru întâia oară, se poate conce­pe împăcarea între ideia naţională şi ideia internaţională. Intre Intere­sele individului şi ale maselor, sin­gurul mijloc prin care, respectând ideia naţională şi drepturile omului, se pot desarma braţele luptei de cla­se şi organiza o coheziune biologi­că, nu ideologică. Socialismul marxist, comunismul ducea naţiunile la prăvălire şi pe om, la umilinţa unui sclav obscur arttist. Naţionalismul retardator, lipsit de perspectivă socială şi rezemat nu­mai pe individualismul egoist, nu rea­liza justiţia socială, nu .Îmbrânzau excesele capitalismului şi , ■ nu con­cepea naţiunea ca o sinteză organic funcţională, ci ca o permanentă luptă sau iluzie de împăcare între­ Indivizi şi interesele lor. Iar pe plan Internaţional, nu adu­cea soluţiuni pentru unitatea Europei şi colaborarea naţiunilor sale. Azi, Europa nu poate fi salvată decât prin împăcarea între ideia na­ţională şi ideia socială. Prin unirea naţiunilor europene şi organizarea Continentului pe o coheziune biologică, fiecare naţiune trebuind să-şi joace propria sa mi­siune, să-şi exercite propriul său rol în raport cu puterea de creaţie, de luptă şi de Istorie de care este capabilă. Şi numai prin amorţirea Instinctelor egoiste de speculaţie capitalistă ale omului, prin închinarea intereselor lui la marile scopuri naţionale şi nivela­rea bogăţiilor într’un scop de justi­ţie socială, respectând dreptul mun­cii şi valoarea elitelor, numai astfel Europa îşi poate găsi pârghii de viaţă şi de salvare. Este meritul istorie al lii Adolf Hitler de a fi făcut din experienţa germanică şi din propria sa suferinţă o doctrină şi o luptă care să des­chidă Europei şi civilizaţiei sale po­sibilităţi de unire şi de renaştere­­ Naţional-Socialismul.. Şcoala, munca, educaţia naţională şi disciplina meritelor, bazele par­tidului, a­lormarea, echipelor juij/ay luptă şi aderare, ridicarea elMe’îfr şi situarea Intrigat noţiuni , în Europa şi in lume, — toate acestea Fuehrs­­tul le-a realizat, întâi, cerebral,,le-a trăit cu anticipaţie în sufletul său, le-a modelat cu geniul său şi le-a supus naţiunii germanice ca fundaş­ii­­ent al viitorului. Intr’o lu­me condusă încă de pute­rile oculte ale iudaismului ca sistens (Continuare in pag. 3­7) Miluit înluMt­ruiMt-germ­e dela Vian s’ai mchelat cui liHeMBirs psrlictt BERLIN 30 (Rador). — Co­respondentul agenţiei RADOR transmite: Tratativele delegaţiilor Indus­triale germană şi română, care au început săptămâna trecută la Viena, s-au încheiat. In baza înţelegerii perfecte şi reciproce în care au decurs desbaterile, s’a semnat un pro­tocol. Din partea Germaniei proto­colul a fost semnat de d. Rein­hardt, consilier ministerial, iar din partea României de d. Or­­bonaş, secretar general la mi­nisterul economiei naţionale. In acest protocol s’a reglemen­tat o serie de probleme de ordin practic privind colaborarea in­dustrială germano-română şi s’a pus în primul plan al realizări­lor imediate o serie de noui in­­vestiţiuni, cea mai importantă fiind valorificarea stufului din delta Dunării, problemă care poate să ia proporţii de însem­nătate europeană. Principiul colaborării capita­lului german pentru desvoltarea industriilor româneşti este acela al capitalului creator, investiţii­le fiind menite să creeze noui industrii de valorificare a produ­selor neexploatate încă, din lip­să de posibilităţi. Vechile industrii rămân să se desvolte pe baza capitalurilor româneşti, o colaborare de capi­taluri fiind în funcţiune de ini­ţiativă particulară. D. Guinaru nu are decât răni uşoare BUENOS AIRES, 30, (Radar). — Corespondentu! agenţiei D. N. E .­­mniţă. După ştiri locale, d. Rula Guinaru, care după cum se ştie a căzut victi­ma unui accident de aviaţie in dru­mul său de reîntoarcere de la Rio de Janeiro la Buenos Aires, nu are de­­cât răni uşoare. Lipsa de benzină în Statele Unite AMSTERDAM, 39. (Rader). — Co­respondentul Agenţiei D. N- B. trans­mite: Postul de radio din Boston anunţă din Washington că d. Ickes, minis­­trul de interne, a anunţat că în Sta­tele Unite se simte o foarte mare lipsă de benzină. D. Ickes se tem­ e» nu cumva raţionarea carburanților să nu trebuiască a fi și mai mult inten­sificată.. ..... r.vÄÄ LV l^EÄU'ÄtSÄ ros*­­•­* observație la sud de lacul lin, tn.Zi ji noapte perine immkuhd sun* suprave­

Next