Curentul, aprilie 1942 (Anul 15, nr. 5074-5101)

1942-04-01 / nr. 5074

RNUL XV, No. 5074­8 PAGIH! 5 LE! ! z 0 dreaptă judecată germană de PAMFIL ŞEICARU • Sunt preţuiri menite să crească lergiile luptătoare ale poporu­lui român, înlăturând îndoelile, uminând orizonturile, coborînd în sufletele noastre certitudini de viitor. In aceste vremuri nimeni nu avarie o afirmaţie fără să cum­pănească îndelung fiecare cu­vânt, simţul de răspundere nuan­ţând utilizarea fiecărui cuvânt, căutând să nu lase libertatea unor răstălmăciri. Şi cu atât mai m­ult un ministru al Reichului nu s’ar încumeta să facă declaraţii care au, în chip firesc, şi un con­ţinut politic, fără să rezume exact ceva mai mult decât impresii, sau convingeri personale, adică să re­mime opinia oficială a Reichului asupra României. D. dr. Wilhelm Stuck­art, ae­­cdtptar de Stat al Reichului, a ve­nit la noi, a luat contact cu rea­lităţile româneşti, căutând să ve­rifice organizarea noastră, capa­citatea Statală. Ce înseamnă ca­pacitatea Statală a unui popor ? însuşirea de a răspunde necesi­tăţilor ţării, de a pune rânduială în realităţile răvăşite de împre­jur­ări vitrege, de a organiza ime­diat o nouă provincie şi a o înca­dra îngemănând-o structurii ţării, îşi are un rost stăruinţa cu care d. dr. Wilhelm Stuckart, subli­niază, în declaraţiile făcute zia­rului „Timpul“, valoarea admi­nistraţiei noastre care, pusă in faţa unor serii de probleme, atât în Bucovina, cât şi în Basarabia şi Transnistria, a ştiut să le aducă imediat soluţiile impuse de îm­prejurări. Insistent s’a făcut împotriva noastră o foarte activă propa­gandă defăimătoare, în ceiace priveşte capacitatea noastră Sta­tală. Adesea s’a utilizat împotriva noastră acel exces al spiritului de autocritică ce ne este specific. Nu aflăm nimic bun în tot ce facem, dar această nemulţumire îşi află origina într-o continuă aspiraţie, spre ceva care poate să fie desă­vârşit. Noi nu suntem mulţumiţi niciodată, dar în această continuă nemulţumire stă o voinţă aprigă de depăşire, în acest neastâmpăr al spiritului românesc este un freamăt de viaţă intensă, tânără. Nu ne înţepenim în mulţumirea mediocră a ceiace suntem, ne ri­dicăm împotriva înfăptuirilor de azi, fiindcă stăm sub chinuitoa­rea stăpânire a ceiace vom fi mâine. Şi din tumultul de viaţă, din plenitudinea tinereţii noas­tre cu tendinţe de critică totală s-au scos argumente menite să reprezinte temele de defăimare a noastră , suntem loviţi de o orga­nică incapacitate statală. De ce ? Fiindcă nu rămânem cu ochii holbaţi de admiraţie în faţa a tot ce realizăm, ci râvnim înfăptuiri desăvârşite. Lăsăm altor popoare această slăbiciune a autocontemplării; cum nu suntem obosiţi, noi prac­ticăm excesul autocriticei. Dar iată că vine o judecată o­­biectivă, autorizată în măsura în care spiritul german reprezintă geniul organizării Statale. Ne spune d. dr. Wilhelm Stuckart : „Dacă îmi este îngăduit să-mi rezum impresia generală, trebue să­-mi exprim convingerea că administraţia românească din Basarabia, Transnistria şi Buco­vina a reuşit prin iniţiativă şi e­­nergie, să presteze o activitate constructivă deosebit de preţioa­să şi de importantă. Oameni de acţiune, funcţionari şi ofiţeri cari nu fug de răspundere, au în­ţeles să atace şi să soluţioneze cu elan variatele probleme ce se pun in toate sectoarele vieţii. Ex­perienţele făcute aici în dome­niul practic pot constitui, soco­tesc eu, utile indicaţiuni pentru reorganizarea administraţiei ro­mâneşti la care se lucrează în prezent. Peste funcţiunea naţio­nală ce o îndeplineşte adminis­traţia românească, atât în pro­vinciile eliberate, cât şi în Trans­­nistria, ea reprezintă, prin rea­lizările ei, o contribuţie esenţia­lă la aşezarea nouei ordine euro­pene“. Nu se poate nu mai cuprinză­tor elogiu făcut puterilor orga­nizatoare ale Statului nostru şi cu atât mai la timp sunt venite aceste întremătoare aprecieri, cu cât ele ratifică anticipat misiu­nile viitoare ce ne vor fi incre­dinţate. Noi intrăm îm­­r-o nouă fază a istoriei noastre, împreju­rările ne impun un rol ce nu poate fi asemănat cu nici unul pe care l-am avut în trecut, ni se cere respiraţia politică şi capa­citatea statală care să corespun­dă nu numai proporţiilor terito­riale, ci şi misiunii europene ce vom avea aici în Sudestul Euro­pei. Şi fără îndoială d­ d. dr. Wil­helm Stuckart va fi fost în deo­sebi fericit să facă aceste consta­tări, cu cât ele îndreptăţeau tot ceea ce Germania aşteaptă în viitor de la România, ale cărei însuşiri le descoperă cu o mani­festă bucurie. Dar d. dr. Stuckart, secretar de Stat al Reichului, nu s’a măr­ginit numai la aprecieri asupra însuşirilor noastre de organiza­tori în teritorii răvăşite de sinis­tra dezordine bolşevică, ci s’a simţit obligat să vorbească şi de „armata română, care, legată printr’o strânsă frăţie de arme cu cea germană, se bate şi conti­nuă să se bată într’un chip de­săvârşit“. Dl. dr. Wilhelm Stuckart a gă­sit cuvinte în deosebi de înţele­gătoare a sforţărilor eroice ale naţiei, a tot ce se sbate în sufle­tul românesc: „Mă gândesc însă şi la marile eforturi pe care poporul român le-a făcut în do­meniul economic şi care formea­ză de asemenea o contribuţie e­­senţială la terminarea victorioa­să a războiului, precum mă gân­desc şi la marile jertfe de sânge şi bunuri pe care le-a făcut a­­cest popor român şi continuă să le facă“. Aceste eforturi şi jertfe nu vor fi zadarnic consimţite de poporul român. Ele nu ajută numai ca Europa să fie eliberată de pri­mejdia bolşevismului şi de tute­la plutocraţiilor anglo-america­­ne, ci ele vor trage greu în cum­pănă atunci când se va stabili definitiv noua ordine europeană şi mai ales a Sud-Estului euro­pean, când ele vor putea primi o dreaptă preţuire. Dl. dr. Wilhelm Stuckart, se­cretarul de Stat al Reichului, a rezumat, cu o impresionantă fi­delitate, crezul românesc şi a în­ţeles pentru ce ne batem, pentru ce acceptăm sacrificiile. Noi sun­tem neam de ţărani ce nu obţi­nem nimic fără sfi­dăm din plin jertfa sângelui Este sensul patetic al întregii noastre istorii. Englezii au plătit scump eșecul lor dela St. Nazaire BERLIN, 30 (Rador). — Se află din sursă militară că englezii au plătit scump eșecul lor dela St. Nazaire. Vedetele rapide engleze, martore ale înfrângerii, plutesc și acum ca epa­ve arse in largul estuarului Loirei. Printre britanicii cari au scăpat cu viaţă şi au fost făcuţi prizonieri, se află şi sublocotenentul Stewart Hill, care a făcut următoarea deschnire a atacului din acea noapte : Comandam una din vedetele rapide având misiunea de a arunca in aer unele menajamente din port. Dar vasul nostru a fost atins de proec­­tilele artileriei înainte de a putea a­­junge la coastă. In cele din urmă, luându-ne după lumina farurilor germane, am reuşit să ne apropiem de coastă. Mulţi din­tre camarazi însă fuseseră ucişi de focul artilerei germane. După o luptă corp la corp cu ma­rinarii germani, am fost făcuţi pri­zonieri. Eu sunt rănit, dar sunt feri­cit că am scăpat cu viaţă, raţiune de hărţuire“. Iată genul tis „manşete“ de ceza se serveşte presa japoneză pentru a anunţa, în detaliu, întreprinderea britanică împotriva St. Nazaire-ului. Deşi nu se fac încă comentarii, manşetele subliniază totuşi faptul că această acţiune britanică nu era decât o încercare de diversiune, spre a creea un al doilea front pentru Soviete. Faptul că 95 la sută din vasele de transport care au luat parte la această întreprindere au fost scu­fundate, este mai ales scos un re­lief de presa japoneză. Incoherenţa propagandei britanice ROMA, 30 (Rador). — Iată plima dovadă a incoherenţei propagandei britanice: Postul de radio Londra a anunţat Luni dimineaţa că „atacul efectuat de forţele britanice împo­triva portului Saint Nazaire a reu­şit pe deplin, forţele puse un joc re­­întorcându-se în Anglia". După o oră, Agenţia REUTER a transmmis o corespondenţă a trimi­sului său special, care laudă faptul de arme întreprins şi adaugă tex­tual : „Această acţiune ne-a costat scump. Cei mai mulţi dintre soldaţii care au luat parte la operaţiuni au fost ucişi sau capturaţi". * TOKIO, 30 (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei DNB trans­mite : „Marea Britanie nu este nici măcar în măsură de a face o ope­ Consiliul de război al Pacificului ROMA, 30 (Rador). — Din Was­hington se anunţă oficial creiarea Consiliului de război al Pacificului, din care fac parte delegaţi ai Austra­liei, Nouei Zelande, Canadei, Chinei, Marii Britanii şi Statelor Unite. Preşedintele Roosevelt a fixat data primei şedințe pe ziua de 1 Aprilie. Colonelul Millaner în numele Fuehreru­lui decorează cu Crucea Militară pe ofițeri și soldați din corpul automobilistic italian de pe frontul din Africa de Nord. După discursul d-lu­i Eden Comandamentul politic şi militar german nu poate decât sa-şi întărească credinţa sa în victoria finală BERLIN, 30 (Rador). O notă ofi­cioasă declară: Ministrul de externe al Angliei a rostit Duminică un discurs la Wales, in care a lăudat armata sovietică şi a pretins că şi Anglia a contribuit la succesele bolşevice prin livrarea de material la scadenţa convenită. D. Eden a vorbit despre „valurile permanente de livrări engleze în Ru­sia“ afirmând că la Crăciun, când a fost la Moscova, s-a putut convinge singur de cantitatea şi numărul care­lor de asalt, al avioanelor şi muniţii­lor, sosite pe frontul bolşevic. La Berlin, aceste afirmaţii sunt sSBUvpae căti cu o. ew.k­W­ nl .i „Times“, care afirmă că ajutoru­l en­glez pentru Rusia nu funcţionează însă aşa cum trebue ,precum şi cu scrisoarea preşedintelui Roosevelt a­dresată ministrului marinei Knox, scrisoare care a fost cunoscută dea­­bia de câteva zile şi prin care se cerea o executare mai promptă a li­vrărilor pentru­ Un­iunea^Sovietică. La Wilhemstrasse se declară că poate d. Eden va fi văzut pe frontul sovietic tancuri şi avioane după cele­bra reţetă a „satelor lui Potemkin In orice caz aceste Informaţii atât de deosebite lasă să se întrevadă o confuzie strategică politică şi propa­gandistică destul de semnificativă. Nu se vede nicăieri o linie dreaptă şi o teză comună —• »• declară la "W­illiernstrasse — că comanda­mentul politic și militar german nu poate decât să-și întărească credința sa in victoria finală. 0. Eden desminte pe șeful sin de guvern BERLIN, 30 (Rador). — O notă ofi­cioasă declară : La Berlin este socotit ca foarte in­teresant următorul pasaj din discur­sul rostit Duminică d­e către ministrul de externe britanic, Eden : „Trecem în acest moment prin pe­rioada cea mai întunecată a războiu­lui. In Europa, aliaţii şi puterile Axei se pregătesc în aşa fel încât este po­sibil să se ajungă la hotărirea finală din această luptă. In asemenea con­diţii, discursurile nu sun­t absolut de­loc indicate. Vremea de azi este vre­mea eforturilor puternice şi neobosite. Noi am luat obiceiul să declarăm că victoria este sigură. Dar victoria nu este sigură decât pentru cei ce o merită. In multe privinţe, perioada pe care trebue să o înfruntăm acum va trebui să fie mult mai grea chiar de­cât in vara anului 1910, după prăbu­şirea Franţei, când rămăsesem sin­guri". Aceste declaraţii reţin atenţia cer­curilor politice germane, deoarece ele sunt în contradicţie absolută cu în­cercările mereu înoiite ale d-lui Chur­chill. O uriaşă manifestaţie comunista la Londra STOCKHOLM 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei DNR transmite: Corespondentul din Londra al Ziarului pentru comerţ şi naviga­ţie anunţă că Duminică a avut loc o manifestaţie uriaşe în pia­ţa Trafalgar Square, la care au luat parte numai elemente co­muniste. Pe soclul monumentului lui Nelson din această piaţă, se a­­flau numeroase pancarte cu lo­zinci bolşevice. In spatele tribu­nei, se puteau vedea imense fo­tografii ale lui Stalin şi Ciang Kai Shek. Pretutindeni fluturau drapele roşii, iar manifestanţii purtau insigne sovietice. Oratorii cei mai radicali au obținut cele mai vii aclamații. Vizita ministrului german dr. Stuckart la Odesa In primul plan, mijloc, dr. Stuckart, ministru secretar de Stat al Reichului, stânga, d. prof. G. Alexiami, guvernatorul Transnistriei şi suita, în portul Odesei, urcând treptele spre statuia lui Becfeelieu, întemeetorul oraşului MUergg! I Aprilis !§4! Director: REDACȚII S t.r «• 1 f " ftodaefț« v. Secretariatul Secretarul gen. Redacția politics Redacția sportivă Provincia Biroul comenzilor, ADM­IN Bei v/e d M TELEFOANEL*’: SJMÍ5? 3.10.86 1.84.40 3.40.88 3.27.53 4.89.28 !: TRAŢTA Nr. 6 Óiab. directorului Ad­torul delegat Con­tab fi depoz. A bon. fi pu­licit. Control gen- Expect Tipografia Personalnl, Contenciosul 4.84.41 5,54.83 3.40.89 3,40:84 1.33.33 4.84.48 1.92J9 Proprietar: „Cu­ren­tul” S. A. R. Tribunalul Won. Registrul publicațiilor. No. 174093S Taxa poștală plătită in numerar conferro adresat direcţiei generale P. T T. No. 29.744­,1939 Abonamente: anual 1200 lei ; şase luni 600 lei-­ trei luni 350 lei Instituţii de stat fi particulare, două sub etaj 4 sute lei anual * ‘z'.- vhat’ y,,v .*»Ti'j i. ■ ■' r.Vt'.fir^f- V • c' ‘ BERLIN, 31. — Discursul ţinut de conducătorul statului român, Mareşa­lul Antonescu, la Breaza, in faţa membrilor organizaţiei Muncii româ­ne şi germane, este comentat pe larg de presa germană. In comentarii, se scoate în relief puterea de convingere a expozeului făcut In acest discurs, care a stârnit in capitala Reichului un viu interes.­­* Berlin se menţionează, paralel cu discursul Conducătorului Statului Român, cuvântarea primului-preşe­­dinte al Consiliului bulgar, Filoff. Astfel, după cum remarcă „Dienst aus Deutschland“, consideraţiunile făcute de bărbatul de stat român dau în vi­leag concordanţa intimă cu factorii nouii comunităţi europene, in timp ce declaraţia şefului guvernului bulgar exprimă strânsele raporturi externe ale acestei ţări şi participarea sa e­­fectivă la solidaritatea Europei în­tregi. Corespondenţa oficioasă germa­nă trage concluzia că există o deplină „solidaritate europeană în întregul Sud-Est“. Un discurs al lui Eden Cercurile politice din capitala Rei­chului iau atitudine faţă de discursul rostit la Walles de ministrul de ex­terne englez. Eden a vorbit despre efluviul neîntrerupt al materialului de răsboiu englez livrat Rusiei Sovie­tice, dar spre mare lui nefericire, tocmai îu ziua când îşi arăta mulţi­­mei talentul său oratoric, avioanele germane, împreună cu o formaţie de distrugătoare germane, atacând un convoiu britanic ce se îndrepta cu presiune maximă către coasta ru­sească, tre­când pe la Capul Nord, i-a pricinuit considerabile pierderi. S-a demonstrat astfel cum ajunge a­­cest efluviu de material de răsboiu englez la sovietici. Patru vase de comerţ aparţinând acestui convoiu, au fost, după cum se ştie, avariate cu torpila, timp pe un mare vas de 10.000 tone, care avea o încărcă­tură de care blindate americane şi de muniţie, a fost trimu­s pe fundul mării de distrugătoarele germane. Berlinul consideră discursul lui E­­den un răspuns dat cuvântării lui Maisky, pentru a se desvinovăţi de imputările sovieticilor, cum că Engle­zii nu lucrează îndeajuns pentru a­­liaţii lor moscoviţi. Mai mult, stâr­neşte stupefacţie declaraţia lui Eden, prin care acesta pune la punct min­ciunile şefului său, Churchill, când spune: „Actualmente noi trăim cea mai amarnică vreme a războiului. Pe­rioada in care ne aflăm este cumplită ca aceea din vara lui­­ 1949“. Interesant că Churchill, acum 4 zile, declarase că situaţia actuală a An­gliei este mai bună decât aceea ,de acum un an. Aceste contradicţii, pe de o parte, şi imputările reciproce an­­glo-sovietice, pe de altă parte, est­ra eterizează — după cum se menţio­nează la WHhelmstrasse — eeuftizia strategică, politică şi propagandistică, din tabăra inamicului, în timp ce în tabăra germană iese din ce in ce mai mult in relief încrederea in vic­toria finală. * Acțiune* germană încununați ,** succes, din apele nordice, împotriva convoiului inamic destinat să debarce la Murmansk material de războiui-an­­glo-saxon, atrage din nou­ atentia'‘a­­supra problemei transporturilor 'd* material de războiu anglo-saxoni către Rusia Sovietică. Cercurile militare berlineze amintesc,­ eu acem­, prilej, cuvintele lui Roosevelt că:„E mai uşor să fabrici în U. S. A. un car, blindat, decât să-l transporţi până în Uniunea Sovietică“. Tăria unităţilor navale de războiui, destinate protecţiei convoiului­ atacat de distrugătoarele germane,­­scoate*în vileag însemnătatea dată de Washing­ton şi Londra acestor transporturi', de material de războiu în favoarea so­vieticilor. Proectele lui Cripps faţă de India Proectele pe care Cripps le-a adus acum, la cunoştinţa poporului hindus, în numele guvernului britanic, sunt comentate în capitala Reichanni şi su­puse celei mai acerbe critici. La Wil­­helmstrasse se subliniază, in deosebi, următoarele puncte ce scot in relief intenţia Britanicilor de a înşela încă odată pe hinduşi: 1. — Făgăduelile făcute nonore!«! indiani vor intra în vigoare abia după terminarea războiului. De­oarece En­glezii și Americanii vorbesc despre un războiu de lungă durată, și cere­rile Indiei urmează să sufere o amâ­nare indefinită. 2. — Tutela militară și în materie de politici externă va rămâne, mai departe, în mâinile britanice, astfel încât nu se poate vorbi despre o ade­vărată libertate a Indienilor. 3. — Sub pretextul de a protegui minorităţile confesionale din India, Anglia vrea să-şi mențină dominația, folosind principiul de: „divide et la­pera". O deplina solidaritate europeană Prin telefon dein corespondentul nostru din Berlin Situația fronturilor de luptă de ST. BECEANU Ofensiva germană de primăvară. Sovietele recurg la ultimele rezerve Ziarul „Sunday Times" cd­usapră un articol important asupra ofensivei germane de primăvară. „Germania știe că va face supre­mul efort. Preparativele «4 sunt prea importante pentru a putea fi ţinute secret. Nimic nu arată că numai frontul rusesc va fi atacat, In mod excepţio­nal. Din punctul de vedere al ajutorului material dat Rusiei, ziarul nu-i con­testă legitimitatea, dar este de părere că va trebui ca englezii să-l facă in detrimentul forţelor din Orientul Mijlociu. Majoritatea celor care se ocupă cu aceste probleme susţin că primul a­­tac va fi dirijat împotriva Sovietelor şi că deci trebue trimise acestora mai mult material decât s’a trimis până în prezent. .Această părere este justă­­dar este mai mult decât sigur, că primul efort nu va fi suportat de că­tre t­rupele sovietice, ci de trupele noastre din Orientul Mijlociu. Lor le-ar veni sarcina de a apăra Egip­tul, Ciprul, Siria şi Irakul şi ele vor trebui să dispună de cele mai mari rezerve de tancuri şi de trupe deoa­rece expedierea materialului după declanşarea atacului ar necesita cel puţin 3 luni.” Războiul în Răsărit Ştirile care sosesc de pe frontul o­­riental arată că sovieticii au început în sectorul de Sud atacuri cu efec­tive de cavalerie. Informaţiunile din ultimul timp semnalau încă de mai înainte adu­nări de trupe de cavalerie in bazinul Doneţului, cari erau puse la dispozi­­ţia guvernului Timoscenco cu scopul de a porni o nouă ofensivă. Aceasta are o importanţă deosebită în ansamblul operaţiunilor căci ne arată că Sovietele au ajuns la ultima rezervă de care mai dispun. Se ştie că marile unităţi de cavale­rie sunt întrebuinţate în operaţiuni numai în exploatarea succesului şi în urmărire. In acest scop masa cavaleriei este ţinută în spatele frontului, ca rezer­vă generală a armatei, gata ca atunci când se produce o ruptură a frontului să fie svârlită prin spărtura făcută pentru a acţiona repede asupra linii­lor de retragere ale adversarului. Cavaleria nu se întrebuinţează în celelalte acţiuni şi in special este o­­prit a fi utilizată in acţiuni de stabi­­lizare, contra unui front constituit d­­ecât numai in caz de extremă nevoie,­ când celelalte mijloace au fost epui­zate. Comandamentul bolşevic a recurs la cavalerie — rezerva generală a ar­matei sovietice — ceea ce denotă că celelalte mijloace au fost epuizate. Dar întrebuinţarea cavaleriei în astfel de­ cazuri nu are şanse de reu­şită. Privim deci cu optimism şi această ultimă incercare a comandamentului bolşevic. De altfel, Informaţiunile sosite de pe front ne arată In mod categoric respingerea atacurilor cu grele pier­deri pentru bolşevici. Acţiuni navale In dimineaţa de 30 Martie a avut loc o luptă navală intre forţe de es­cortă adversare formate din crucișe­­toare și distrugătoare și intre distru­gătoare germane. . O torpilă a atins un crucișător brî­(Continuul­e in pag. f­a) mwMm. mw * $§y?s&: frontul din mitralieră antiaeriană germană (PK. Ob).

Next