Curentul, septembrie 1942 (Anul 15, nr. 5224-5253)

1942-09-01 / nr. 5224

UNUL XV, No. 5224 o­t MVVla Jl IBiMt t V* % J­­ ~m r Director: PAMFIL ŞEICARU REDACTIA SI ADMINISTRATIA Strada Belvedere Nr. 6 TELEFOANELE 1 RedactU uni Cab. directorului 414.47 Secretariats! 8.40.86 Ad-terul delegat 1.54.88­­Secretarul gen. 4.84.40 Contab. fi depos. 8.40.80 Redeems politick 8.40.88 Abon. fl publlelt. 8.40.84 Redacția sportivă 8.87.58 Control gen. Exped.4.83.88 Provincia 1.89.28 Tipografia 4.84.48 pironi eomenzilor, Personalul, Contenciosul 1.92.50 Proprietar­­ „Curentul" S. A. R. Tribunalul Ilfov. Registrul publicațiilor. No. 174/1938 Taxa poștală plătită in numerar conform adresei ta*, direcţiei generale P. T. T. No. 89.744/1939 Abonamente: anual 1200 lei; şase bani 600 lei , trei luni 350 lei Instituţii de stat şi particulare, două mii cinci sute lei anual Un Ratu căzut in praf... de ROMULUS DIANU Vor exista totdeauna aspecte di­ferite ale lucrurilor, în acest­ă na­tură plină de posibilităţi. Dacă mă grăbesc să pun pe hârtie primele impresii cu care mă reîntorc din­­tr’o lungă călătorie făcută în Tris­­nistria, este pentrucă în această clipă, eu însumi nu cunosc conclu­ziile mele, şi nu sunt decât un martor care-şi dă silinţa să rămână obiectiv. Pământul acela negru cum e cărbunele, şi gras cum e untul, lumea aceea mută ades, mi-au vor­bit în toate chipurile; toată treaba este să transcriu ceva din ceea ce am reţinut. Este vorba de minunea administraţiei româneşti. Mica Ru­sie de altădată, peisagiul acela de prosteală paradisiacă, pictat odi­nioară de Ivan Bunin, ultimul mare prozator al lumii slave, nu se mai întâlneşte. Şirele de paie sunt tot acolo, trenurile sunt tot atâta de rare şi de lente, distanţele din­tre sate sunt tot aşa de ameţitoare, dar omul este altul. Nici o lege nu i-a prescris o regulă pentru ca să scape de urgia răsboiului, dar el a scăpat. Intr’o bună zi, după ce ar­matele trecuseră, au reapărut fe­meile şi copii, mai la urmă şi băr­baţii. Stăpânirea românească a în­lesnit ridicarea căminului, punerea în stare de producţie a ogoarelor, şi cu braţele încrezătoare care s’au întors acasă, a început reconstruc­ţia vechilor ziduri, ridicarea fabri­cilor, comerţul dătător de speranţe şi de ambiţii, cu un cuvânt, viaţa. Merge strună. Bine­înţeles, merge cum merge, fiindcă deabia de un an se fac de către Români a­­ceste sforţări admirabile. A fost nevoie de oarecare timp pentru persuasiune, fiindcă aceşti oameni de aci n’au încredere în nimeni, şi după atâtea curse câte li s’au în­tins, după atâtea persecuţii câte au su­ferit sub regimul ţarist, sau so­vietic, ei nu rămân singuri în faţa lui Dumnezeu nici chiar în biserica recent redeschisă, reparată şi îna­vuţită. Aşa am crezut şi eu, să spun drept, că moldovenismul transnis­­triei este un argument de propa­gandă, şi nimic mai mult. Dar vin de acolo, şi rog să nu mi se pună vorbele la îndoială : e o provincie moldovenească aceea. Spun „mol­dovenească“, şi nu spun românea­scă, fiindcă noţiunea de român este o noţiune mai nouă, mai modernă. Românii din Transnistria se nu­mesc bucuroşi moldoveni, fiindcă Moldova este numele unei provin­cii, nicidecum un nume colectiv dat tuturor provinciilor locuite de o naţiune, cum este acela de Ro­mânia. Am stat de vorbă cu ei, în frumoasa comună Râbniţa, şi prin alte locuri. Fetele din Podolna, din Podoiniţa şi din Carnea mi-au spus că au rude în Maramureş, iar când amicul meu, d. Smochină, trans­­nistrian plin de inimă, le-a întrebat ce a mai devenit ţăranul Negru- Vodă, din Podolna, ele au răspuns în cor, mirate­­ — „Care Negru- Vodă, că Negru-Vodă sunt mai mulţi, aproape tot satul“... Toate jucau „Sâsâiacul“ şi alte jocuri din Nordul Transilvaniei, numai atâta că ei sunt Moldoveni... Zic „anină“, în loc de „arenă“, adică nisip, pe latineşte, şi într’o sumă de cuvinte facultatea prodigioasă de asimilare a unui popor latin îşi afirmă aici cuceririle. Jus valachorum este şi astăzi la putere. Un jude, ales din­tre bătrâni, exercită drepturi su­verane de pater familias, şi nu e dreptate mai solid restabilită decât prin verdictul lui. Dar desigur, este o altă lume. Cine se gândeşte să aplice aici principiile naţionalitare ar face o dublă eroare. Oamenii aceştia cari par atâta de prietenoşi, fiindcă deşi nu ascultă radio şi nu citesc ziare ştiu prea bine că răsboiul nu s’a terminat, nu voiesc decât să trăiască mai bine şi să fie mai mul­ţumiţi. N’are conştiinţa că aparţin unei naţiuni, şi sunt ucrainieni nu­mai atunci când nu ştiu româneşte. Nu îi văd nici mai trişti, nici mai veseli pentru destinul lor de tot­deauna. Ţăranul din Transnistria a fost până acum un an, un ţăran bolşevic. Spun bolşevic, fiindcă el aparţinea mulţimilor ruseşti, şi nu spun comunist, fiindcă dintre patruzeci de doctrine politice, daca mai bună, cu mintea lui, desigur că n’ar alege comunismul, care e o doctrină de producţie intensivă şi extensivă creată pentru munci uniforme, pe spaţii mari, şi în con­­diţiuni de viaţă mizerabile. Privesc de mai multe zile ori­zontul, întrebător. Cine e stăpân, aici ?, mă întreb. Nu văd decât un singur boier : pământul. Pământul, într’adevăr, e boer, iar omul este sluga sa. Vitele fac şi ele parte din zestrea pământului, de aceea sunt frumoase şi producătoare. Omul, în schimb, este aşa cum îl întâlnim prin toate ţărânile ge­neroase. Este destul să umbli prin Trans­nistria, prin hârtoapele care se în­vecinează cu drumuri splendid pa­vate, cum este acela care duce de la Jurlaefca la Tulcin, pentru a înţe­lege pentru ce rezistă Ruşii atâta, şi pentru ce se îndură cu atâta greu­tate să se dezlipească de ceea ce­ ei numesc „Maţi Syra Zemlia“, adică Maica Brazdă Umedă. Ce provincie bogată!... Toate minunile de aici au ieşit. E o ţară de aur, în care nici o evaluare a produselor agri­cole să nu ne mire. Nici o avere nu e mare pe lângă aceea de aici, fiindcă Transnistria e un pământ în care am văzut curgând laptele şi mierea. Fermele pe care le-am cercetat, ferma Frunză, dela Tiraspol, fer­mele dela Grigoripol, dela Dubă­­sari, dela Coşniţa, dela Lenica, dela Râbniţa, strălucita crescătorie dela Rabnic, fermele statului dela Brai­­lov, princiara reşedinţă gotică dela Cemiatin, şi altele pe care nu le mai menţionez, mi-au făcut o pu­ternică impresie. Pământul deabia crestat, mai înnainte de a aşeza pe el atâtea acareturi de care are ne­­voe o mare gospodărie, a şi început să producă, să svârle din el afară bogăţiile. Am văzut imensele cirezi de vite roşii, fabricile de unt şi de alte produse ale laptelui, stupii plini de faguri, lanurile de cereale, pomii încărcaţi de lin rod aproape duşmănos, atâta de greu şi de dis­proporţionat încât rupea tulpinele, până jos la rădăcini. Satele sunt extrem de rare. Prin unele dru­muri, o sută de kilometri desparte sat de sat, aşa încât tot ce se vede cu ochii este pământ de cultură Un ocean de pământ, deasupra că­ruia soarele apune ca pe mare, tan­genţial cu miriştea. Administraţia românească a dat aici un examen extraordinar. Putem să ne lăudăm cu ceea ce am făcut în Transnistria. Cu braţe puţine, cu toate rănile răsboiului, am ridicat din ruină o grădină cum nu mai există alta în Europa de azi. Tulpină lângă tulpină, paiu lângă paiu, exploatarea pământului s’a făcut ca prin miracol. Te întrebi: unde sunt oamenii cari au lucrat aici ? De unde au venit şi unde s’au retras ? Satele nu se văd. In acest imens bărăgan, maşinile au lucrat pământul, întorcând câte şase brazde deodată; floarea soa­relui, — răsărita, cum îi spun lo­calnicii, — e mare şi plină ca un stup. Păsările care o ciugulesc, de obicei, au fost distruse metodic. Cerul e fără cântec, fără ciripit, dar în schimb, holdele simt nea­tinse. Omul e o fiinţă aşa cum re­zultă din acest exemplu... Intr’un articol viitor voiai mai istorist şi altele, din acest paradis înnecat în praf şi mizerie slavă. Acţiunea de curăţire a Bosniei de grupurile de terorişti BERLIN, 30. (Rador). — Din izvor militar se anunţă : Săptămâna trecută, formaţiunile germane şi croate, care asigură cu­răţirea Bosniei, au dat din nou lupte încununate de succes cu bandiţii din regiunea de vest a Bosniei. Acţiunea de curăţiire a regiunii de la nord de Sava de grupurile de ban­diţi retrase în munţi a fost termina­tă. Cu acest prilej, 983 de bandiţi au fost făcuţi prizonieri, iar peste 100 au fost împuşcaţi. Luptele din Bosnia de apus s’a dat iarăşi de cele mai multe ori prin te­renuri împădurite, bandele pregătin­­du-se să atace un tren. Bandele au fost împrăştiate de formaţiuni croa­te. Aici, după informaţiunile de până acum, pierderile bandiţilor se ridică la 500 de prizonieri şi 50 de morţi. In nordul şi sudul Bosniei, s’au comis în cursul ultimei săptămâni numai mici atacuri fără importanță, care au fost imediat cercetate și li­chidate de trupele germane și croate. A doua zi de colectă în Capitală pentru „Darul Ostaşului“ Verificarea puternicei solidarităţi dintre cei rămaşi acasă şi ostaşii de pe front — un ghem sau două de lână, rugând să fie iertate că nu au mai mult... Şi privirile acestor femei, sofii sau mame de ostaşi aflaţi pe linia de foc, ţinteau departe în gol, unde întreză­reau aevea chipul drag al fiului sau al soţului dorit... Darul lor, darul nostru al tuturor este pentru ei. In aceste două zile de colectă pentru cei ce înfruntă oţelul uci­gător în orice clipă, pentru liniştea noastră şi gloria Patriei, s’a putut verifica cât este de puternică legă­tura dintre armată şi populaţia civilă. Ei, armatei, îi datorim totul, liniş­tea clipei de faţă, ţi siguranţa zilei de mâine. Oştirei acesteia care la în­ceputul anului de răsboi a ştiut să spulbere umilinţa, să lupte vitejeşte zi de zi şi să se m­cunune de glorie de fiecare dată, şi datorim dragoste şi recunoştinţă. Şi nimeni, niciun român, nu le precupeţeşte... Când oricât şi orien­estirei, tot nu-i dăm destul!... Românii ştiu acest lucru, l-au în­ţeles... P. Polychroniade eri. Duminică, echipele speciale, al­­­căuite din ofiţeri de rezervă, premili­­tari şi ostaşi, au continuat colecta pentru „Darul Ostaşului”. Dacă în prima zi a colectei pentru darul către cei cari au cucerit laurii motoriei desrobind pământul strămo­şesc şi fraţii asupriţi de sub jugul bolşevic, cetăţenii au­­ răspuns cu­ a­­tăta însufleţire, ori fiind sărbătoare, colecta s'a bucurat de un şi mai mare succes. Toţi acei cari aflăjidu-se la lucru n’au putut fi­ găsiţi acasă Sâmbătă, au fost vizitaţi de echipe cărora le-au oferit cu drag darul lor către ostaşii de pe front. Mulţi dintre cetăţeni s-au prezentat personal la subcentrele de collectare, depunându-şi acolo darul lor, front. Au fost cazuri — povestesc cei cari au făcut colecta — când femeile nevoiaşe au ieşit din curii dăruind pentru ostaşi — din lipsă de altceva Sărac şi bogat, toţi şi-au dat oboiul Ceea ce este demn de menţionat, dragă inimă pentru ostaşii de ce este faptul că atât cei avuţi cât şi nevoiaşii, au răspuns peste aştep­tări chemării ceasului de faţă. In cartierele cele mai nevoiaşe ale Capitalei, cetăţenii au dat cu Soldaţi americani con­damnaţi în Islanda AMSTERDAM, 30 (Rador). — Co­­resipondențiul Agenţiei D. N. R. tran­smise : După cuim ainumţă serviciul britanic de informaţiuni, tribunalul milliter a­­mericani din Reyikjavik, caipitala Is­­lamndei, a condamnat doi soldaţi ame­ricani la 5 ani muncă sinlică şi la ştergerea din cadrele armatei, pentru că au, împuşcat un i­­rlandez, într’un lo­cal de petrecere. Un al treilea soldat, care împuşcaise un copil, a fost declarat că „alienat mintal” şi dus într’o casă de sănătate. Un al patrulea soldat, care împuş­­ca­se un i­slandez, deoarece acesta tre­cuse cu automobilul pe lângă el fără să-i arate actele, a fost achitat Pionerii deschid drumul infanteriei, tăind breşe în reţele de sârmă. (P. P.) Unitatea franceză şî-a regăsit puterea simbolului ei Cuvântarea mareşalului Pétain VICHY, 30 (Rador). — Agenţia HA- însemnate reforme au şi fost pro- VAS-OFI transmite ,­mulgate , charta muncii, corporaţiile Mareşalul Pétein a ţinuit o cuvăn­ ţărăneşti. Mai întâmpin încă prea multe piedici în aplicarea lor. O sectă, jignind sentimentele cele mai nobile, continuă, sub paravanul patriotismu­lui, opera ei de trădare şi de revoluţie. V’o declar, o pagină a istoriei noa­stre a fost definitiv întoarsă. Trecutul a murit. Ţara trebue să se îndrepte spre un viitor de curaj, cinste şi răb­dare. De aceasta depinde viitorul ei. De aceea guvernul meu şi şeful său, Pierre Laval, vor continua şi vor duce la bun sfârşit, cu toate piedicile, re­voluţia naţională care, pe noimile regi­mului care s’a prăbuşit prin înfrân­gere, construeşte, în mijlocul unor greutăţi mereu renăscute, o Franţă nouă. Foşti luptători, aţi fost adesea mar­tori ai neliniştii şi ai nerăbdării mele. Vreau totuşi să vă spun azi un cuvânt de speranţă: încetul cu încetul simt cum încol­ţeşte,­în adâncul naţiunii, sămânţa pe care au aruncat-o mesagiile mele, şi pe care buruienile, precum­­ egoismul, regretele nesănătoase, nepăsarea de spirit şi luptele, cearcă s’o înăbuşe. Din pământul nostru va eşi un arbore puternic, ale cărui crengi se vor ri­dica spre cer. Se poate cere mult po­porului, când conducătorii care îl câr­­muesc au încredere în misiunea lor. Eu am încredere în aceea care mi-a fost încredinţată­ , tare la Clermont-Ferrand in faţa a 30.000 foşti luptători şi a unei mul­ţimi mari, declarând între altle : Unitatea franceză şi-a regăsit, gra­ţie vouă, puterea simbolului ei. Ca şi ţara, aţi trăit ore grele. Ca şi ea, le-aţi suportat cu curaj. Franţa de azi trebue să se afirme în politica constructivă şi să pună în a­­plicare marile cuvinte de ordine ale revoluţiei naţionale: o conducere pu­ternică şi liberă, profesiile organizate, familia respectată şi sprijinită şi o reglementare care să îngăduie fiecă­ruia să trăiască. MAREȘALUL PETAIN Restricţii la consumul benzinei în Argentina BUENOS AIRES 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei DNR a­­nunţă: O ordonanţă a guvernului pre­vede măsuri radicale pentru mic­şorarea consumului de benzină în circulaţia automobilelor. Iniţiativa pentru aceste restric­ţii a fost luată de ministrul agri­culturii, care a declarat că pentru strângerea recoltei va fi nevoe de 50 milioane de litri de benzină, așa că în săptămânile viitoare, se impun cele mai­ stricte economii cu acest combustibil. " Alţi voluntari spanioli pentru frontul anti­­bolşevic SAN SEBASTIAN, 30 (Rador). — Corespondentul Agenţiei D. N. R. a­­nunţă: Sâmbătă a plecat de acil spre Ger­mania un nou transport de voluntari spanioli. Autorităţile civile şi militare au sa­lutat în gară pe soldaţii care vor fi încorporaţi în rândurile diviziei al­bastre. Conferinţă militară pre­zidată de d. Roosevelt la Washington MADRID, 30. (Rador). — Corespon­dentul Agenţiei DNR află din Was­hington : Preşedintele Roosevelt a ţinut o şe­dinţă secretă cu colaboratorii săi in­timi din domeniul militar. Au luat parte la discuţii, între alţii, amiralul Leahy, generalul Marshall, amiralul King, generalul Arnold și d. Harry hopkins. Nu s-a dat nici un amănunt asupra celor discutate, dar se crede că schim­bul de vederi se referea la problema celui de al doilea front. Pentru apărarea comercianţilor cinstiţi, cerem o singură sancţiune împotriva speculanţilor şi a celor cari fac negoţ cl­an­des­tin : SA LI SE CON­­FISCE AVEREA IN FOLOSUL INVALIZILOR SI OR­FANILOR DE RAZBOIU. ---------------------- însemnările unui trecător-------­Alai mult solidarism... de AL. LASCAROV-MOLDOVANU înţeleg mea mult solidarism cu frontul, — şi mai mult soli­darism noi între noi, cei din spatele frontului.­­ Noi trebue să înţelegem că acest război este o faptă nes­pus de însemnată,­­— că el îşi are rădăcinile în adâncul in­sondabil al însăşi fiinţei noa­stre naţionale, — că el nu e ieşit numai din voia unei con­duceri luminate, ci că această conducere, în ultimă analiză, când a pronunţat cuvântul răz­boi, a fost ea însuşi „roaba" unei porunci venită dinspre imensităţile obştii noastre,—că, aşadar, în cele din urmă, răs­­boiul este o înaltă învrednicire dumnezeiască, prin care un neam îşi desluşeşte, prin foc şi sânge, destinul său în lume. Dacă suntem creştini— cum ne place a ni se spune — şi dacă această creştinătate nu-i numai un cuvânt gol, o, atunci, trebue să ştim că „nici un fir de păr nu se clinteşte de pe ca­pul cuiva fără ştirea lui Dum­nezeu" — adică fără voia lui Dumnezeu. Dară-mi-te un răz­­boi ! Cum am putea noi să ne închipuim, măcar, că o ase­menea mare clătinare, o ase­menea străfundă suferinţă să fie, cumva, fără ştirea şi fără voia lui Dumnezeu ? Şi dacă-i aşa, cum am putea crede că toate acestea să nu aibă şi un adânc sens — şi o înaltă gră-­ire cătră sufletele noastre ? Un neam — şi întreaga lui rostuire pe pământ se fac prin aseme­nea străfunde sguduiri, — ca necontenit mai tare şi mai lu­minoasă să-i fie dăinuirea. Ri­dicarea spre Dumnezeu prin su­ferinţă. Căutarea ţelurilor înalte prin durere. Viaţa prin moarte. N'avem de­cât să privim îndărăt, spre limba şi sânge­roasa dăinuire a neamului nostru — şi lesne ne-am con­vinge de aceste adevăruri, pe care cine le nesocoteşte sau, şi mai rău, le calcă, săvârşeş­te şi o nemuntoşenie şi o ieşire din matca neamului, — o tră­dare. Neamul este, mai înainte de toate, un solidarism. Un solida­rism cu trecutul — un solida­rism cu prezentul—amândouă acestea trebuind să alcătu­iască solidarismul cu viitorul. Iar solidarism însemnează tră­ire cu neamul, cu durerile, cu bucuriile, cu nădejdiile şi cu întreaga lui fiinţă spirituală. Măcar o năzuinţă spre această trăire, mac­ar o bunăvoinţă cu tot ceea ce este contrar a­cestora. Iată, azi, neamul nostru tre­­c Continuare în pag. 3-a/ Oraşe engleze bombardate de aviaţia germană BERLIN, 30. (Rador). — După cum se anunţă din izvor militar, în cursul zilei de Sâmbătă, avioane germane de luptă au bombardat oraşul Swin­don, de pe coasta de sud a Insulei Britanice. Intr’o mare fabrică de importanţă militară, lovituri în plin au pricinuit stricăciuni importante. Alte avioane de luptă germană au efectuat un atac cu efect asupra lo­calităţii Brighton, unde o uzină a fost atinsă de lovituri directe. In regiunea Falmouth, avioane de luptă germane au atacat un vapor, care naviga izolat. Vasul, care avea circa 5.000 de tone, a fost lovit în plin și s’a scufundat. In Canalul Mânecii, avioane ger­mane de bombardament au atacat un vapor englez, pe care l-au lovit in plin și care, probabil, s’a scufundat. De asemeni, a mai fost avariat se­rios un vas de escortă. Britanicii ii penişti în ce priveşte lentele din Noua Guinee AMSTERDAM 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei DNR tran­smite: Intr’o ştire datată din Sidney, serviciul britanic de informaţiuni în Noua Guinee, pune în gardă publicul britanic împotriva unu­i optimism nejusti­ficat cu privire la luptele contra forțelor japoneze recent debarcate Puternice furtuni în întreaga Spanie MADRID 30 (Rador). — In toată Spania se semnalează fur­tuni puternice, însoţite de grin­dină. Sunt inundaţii, culturile au suferit şi, în diferite locuri, au fost întrerupte comunicaţiile te­lefonice şi telegrafice. Cel mai mult au avut de sufe­rit provinciile Huesca, Santan­der și Burgos. Artileria română străbătând câmpii şi dealuri fără drumuri, prin ploaie, in Rusia. (P. P.)

Next