Curentul, noiembrie 1942 (Anul 15, nr. 5285-5314)

1942-11-01 / nr. 5285

ANUL XV, No. 5285 8 PAGINI 5 LEI Lecţia de solidarism social a frontului de PAMFIL ŞEICARU Ajunge să întoarcem măcar o clipă gândul spre front, spre cei ce duc o altfel de viaţă decât noi, o viaţă de înfruntare neîntre­ruptă a morţii pânditoare pretu­tindeni, ca fiecare să ne simţim smeriţi în faţa lor. Şi pentru ei viaţa are preţ; doar tinereţii lor se deschid înflorite drumurile vii­torului şi peste toate aceste che­mări ispititoare ale vieţii ei trec cu voinţa încordată, înainte, me­reu înainte spre luminile fasci­nante ale victoriei. O eroică risi­pă de energie pentru o cauză care depăşeşte interesele individuale, o închinare a vieţii u­nei idei, o stăpânire a darului de viaţă, aşa cum numai chinuiţii unei mari inspiraţii religioase izbutesc să se scuture de tot ce-i pămân­tească dorinţă. In fiecare zi ne vin semne de la ei, un nume de oraş, de apă, sau un nume de munte, iar noi urmă­rim pe hartă scotocind prin atâ­tea nume ciudate, cu sonorităţi străine, orientându-ne cu mare greutate. Câtor dintre noi ne vine pe buze întrebarea : câte sacrificii consimţite a costat pe cei ce au mai sporit prestigiul ţării ? Răz­boiul se duce departe în fundul Rusiei, pe locuri neştiute sau care evocă vag câte o ştearsă re­miniscenţă din lecţiile de geo­grafie. Şi toate aceste bătălii pe care le dau singure unităţile noastre, sau la care participă ală­turi de cele germane, simt o che­mare la realitatea epocii eroice pe care o străbatem. Dar ne mai vin de acolo şi alte lecţii de aceiaş valoare morală. Citeam într’o notă de ziar : osta­şii şi comandantul unei companii din Reg. 22 infanterie au donat solda lor pe luna August 1942, pentru ajutorarea familiei erou­lui soldat Brebeanu Ion, din corn. Juneu-Dâmboviţa, camaradul lor. De undeva de pe front, ostaşii unui batalion dintr’um regiment de vânători au dăruit solda lor pe luna Septembrie societăţii „Cru­cea Roşie“, filiala Timişoara. Cu formalităţile­­ cuvenite a fost înaintată suma de lei 47.939, cu recipisa No. 41.535 din 17 Oct 1942. Fireşte că sumele nu sunt în­semnate, fiindcă solda ostaşilor (ofiţeri şi soldaţi) este mică, dar cum răsună ca nişte palme voi­nice pe obrajii multora!... Dacă pentru apărarea Patriei viaţa nu are preţ, de ce oare ar mai putea avea preţ banii ? Pentru noi, moartea este ceva care ne înspăimântă, la care nu vrem să ne gândim măcar, în­toarcem capul spre grădinile vie­ţii spre a nu vedea întinsurile reci, misterioase ale morţii. Pentru cei ce sunt în războiu moartea este familiară, prezenţa ei este aşa de frecventă încât nu mai sperie, doar eroismul nu este decât o mereu reînoită victorie asupra temerii de moarte. Atât sapă în pripa, undeva mai ad­postit, în preajma poziţiei groapă şi cum unui simt dulghi să facă un sicriu, se învele: corpul eroului în­tr’o foaie plitate biblică. Nici un mort nu este înconjurat de suflete mai cu­rate decât ale camarazilor ce stau în preajma unui mormânt proas­păt. Şi nimeni nu duce cu el nimic în mormânt. Odată cu­ larma vieţii amuţită pentru totdeauna, se scutură, se svârle tot ce au format nimicurile râvnite, chi­nuitoare ale omului. Aceasta-i lecţia austeră a frontului. Dar complecta desimteresare, amuţi­rea oricărui egoism (doar încor­darea eroică înseamnă o strivi­toare dominaţie asupra instinc­tului de conservare) înlesneşte o înaltă concepţie a solidarităţii. Fireşte, cuvântul „solidarism“ ne este familiar, l-am auzit de a­­tâtea ori invocat ca un principiu opus luptei de clasă, şi de câte ori se va simţi suflul rece—care nu prevesteşte nimic bun — al urii de clasă, va circula iarăş cu­vântul „solidaritate“. Dar de câte ori ne-am simţit cât sun­tem de profund solidari cu toate ce se întâmplă în preajma noas­­stră, de câte ori ne-am dat, în­­tr’adevăr, seama că nu poate să ne tihnească fericirea noastră, când întâlnim priviri triste în care stărue ca un reflex al unei mari şi negrăite suferinţi? De câte ori ne-am dat seama că mulţumirea noastră nu poate fi de durată când ne înconjură ne­mulţumirile celorlalţi? Fără îndoială că principiul so­lidarităţii este activ, sporitor al puterilor de viaţă ale unei orga­nizaţii sociale, pe cât de destră­momnrKa acta *\ti4nwmn J ^ «.Mn »«mzvmzv vaiv puivica lac­iu a­utig­matizată în lupta de clasă. Dar principiul solidarităţii nu are valoare activă dacă nu străbate toate conştiinţele, dacă nu deter­mină fapte. Şi două unităţi ne trimit de pe front o lecţie de ceia ce înseamnă solidarismul în practică. Puţi­nătatea soldei unei companii (of­f­iţeri, subofiţeri şi soldaţi), puţi­nătatea soldei unui batalion se dărueşte spontan fără nici un fel de constrângere, pentru familia unui camarad căzut. De departe gândurile lor se întorc ocrotitoare spre cei ră­maşi acasă, şi din gestul lor, noi desprindem mustrătoarea lecţie a solidarităţii sociale. O toamnă milostivă întârzie venirea iernii şi mângâe încă toate căminurile cu această vreme bună prelungită, dar să nu uităm că iarna vine şi, fără să fie crâncenă ca aceea de a­­nul trecut, va fi grea pentru tâta lume sărmană. Acum, mai mult ca oricând, ni se impune solidarismul ca o condiţie esenţială a victoriei. Fiecare să-şi facă singur proce­sul de conştiinţă şi să înţeleagă drumul mântuirii româneşti: re­ciprocul ajutor românesc. O ac­tivă solidaritate socială, o stă­pânire a egoismului, un elan ge­neros pentru ajutorul de iarnă. Lecţia celor două unităţi de pe front ne urmăreşte pe fie­care, ne aminteşte de obligaţii uitate, de încăpăţânări de a nu înţelege nimic din tot acest siu­­cium tragic al vremii. Milostenia este primul semn -1 --1 ---Î nnnnnîmnfaQ d f\ O îrifp­«1 Uiiiuiui, vupuomvvu *AV, v. -—J­­lege suferinţa aproapelui, de a nu trece nepăsător pe lângă chi­purile ofilite de lipsuri, defi­neşte sensibilitatea omului. Ne­săţiosul nu poate beneficia de solidaritatea socială ,este o pro­vocare în această tragică sfor­ţare a poporului român. Cele două unităţi care şi-au dat solda pe o lună ne amintesc obligaţiile noastre, ale celor ră­maşi acasă, faţă de apropierea iernii. Oamenii nu intră cu banii în mormânt şi nu-i tot rostul vieţii într-o burtă umplută cu bună­tăţi. Incapabili de o victorie idea­listă asupra netrebnicului nostru egoism ,să nu provocăm slăbirea solidarităţii româneşti, atunci când armata urcă spre culmile unui mare prestigiu naţional. Şi iarna se apropie... . v I V...*cj si. : 'vi"im.:* mim Puştile mitraliere în linia întâia de bătaie (S M. P.) Situaţia fronturilor de luptă de ST. BECEANU Bătăliile actuale cristalizează situaţia strategică generală Atenţia este împărţită în momentul de faţă în trei direcţii diferite : pe frontul oriental, în Africa de Nord şi în Extremul Orient. Pe toate aceste teatre de operaţiuni se dau bătălii de mare importanţă şi care vor avea repercusiuni pentru o­­peraţiunile viitoare, permiţând în a­­celaş timp să se statueze asupra si­tuaţiei strategice. Rezultatele obţinute acum vor în­gădui să se fixeze situaţia de an­samblu în timp şi spaţiu a celor două partide beligerante. Puterile Tripar­tite deoparte şi Puterile Aliate de cealaltă parte. De fapt situaţia strategică este bine definită şi până în prezent : superio­ritate, iniţiativă, victorii categorice de partea blocului tripartit; înfrângeri, inferioritate vădită, sforţări zadarnice de cealaltă parte. Totuşi­ acţiunea de pe cele trei mari teatre de războiu vor evidenţia din nou acest fapt. In adevăr, acţiunea de pe frontul bolşevic, prin cucerirea Stalingradu­­lui şi ofensiva din Caucaz, vor pune politicei şi armatei sovietice pentru iarna 1942/1943 probleme foarte greu de rezolvat. Bătălia din Egipt, în caz de insuc­ces, compromite în întregime pute­rea ofensivă a armatei britanice. Bătălia din Salomon se dă pentru cheia strategică a acestui teatru de o­­peraţiuni. Dacă americanii reuşesc să-şi men­ţină poziţiile în Guadalcanal, ei au la dispoziţie o bază strategică impor­tantă. Din contră, dacă japonezii reu­şesc să pună stăpânire pe poziţiile din insulă, situaţia din Pacific va deveni gravă pentru americani — şi aceasta ei o ştiu prea bine. Aruncând o privire cu totul gene­rală asupra felului cum se desfăşoară acţiunea pe cele trei teatre putem de­duce aproape cu certituuine că avan­tajele sunt de partea Puterilor tripar­tite. La Stalingrad şi Caucaz succesele trupelor germane, române şi aliate sunt cunoscute. In Egipt, armata britanică după o săptămână de încercări nu a reuşit să disloce dispozitivul Axei. In Pacific situaţia este gravă pen­tru americani şi aceasta chiar după informaţiile lor. Mai în amănunt situaţia se prezintă Pe frontul Oriental LA STALINGRAD luptele de cu­răţire continuă. Alte blocuri de case a­u fost totuşi ocupate, în timp ce tra­ficul de aprovizionare al inamicullui care , cu deosebire activ în timpul nopţii pe Volga, a fost aproape com­plect împiedicat. Atacurile inamicului date pentru uşurare la Suflul oraşului au fost înă­buşite. Pe frontul Donului trupele italiene au zădărnicit încercarea bolşevicilor de a trece Donul. LA VEST DE TEREK, în zona Nalcic atacul trupelor române a mai câştigat teren. In ciuda vremei rele, luptele con­tinuă fără încetare. LA NORD EST DE TUAPSE se înregistrează deasemenea noui suc­cese : unităţi inamice încercuite şi o­­cuparea unor înălţimi strategice şi poziţii sovietice fortificate. Pe frontul din Egipt Englezii atacă cu o teribilă înver­şunare. In joc este doar prestigiul britanic. Dar, acest prestigiu este pe punctul de a înregistra o puternică scădere. Scopul ofensivei engleze este de a rupe zăgazul de la El Alamein şi de a îndepărta pericolul pe care-l consti­­tue Rommel cu armatele sale pentru canalul de Suez şi Orientul de Mijloc. Dacă nu reuşesc — aşa precum se arată până în prezent — sabia lui Rommel rămâne suspendată deasupra Egiptului şi Orientului Mijlociu, ca şi sabia lui Damocles din trecutul înde­partat al istoriei. In plus după cum am mai spus-o se verifică din nou imposibilitatea în care se află englezii de a realiza o acţiune militară care să Ie poată da un rezultat vădit pe vreunul din fronturile de luptă. Răzb­oiul în Pacific In această privinţă să lăsăm chiar postul de radio Londra ca să ne dea lămuriri destul de precise pe care nici nu mai avem nevoe să le verificăm „In ceea ce priveşte luptele care se desfăşoară în insulele Salomon, lu­mea priveşte aceste fapte cu oarecare îngrijorare. Intr’adevăr, valul de descurajare este alimentat, între al­tele, de reticenţa pleparamentului na­val american, precum şi de diversele aprecieri făcute de ziare şi de comen­tatorii de la radio. In general, se recunoaşte că situa­ţia în Salomon este încordată. Japo­nezii fac o sforţare supremă să cap­tureze insula Guadalcanal înainte de începerea ploilor. Ei sunt conştienţi că având controlul insulelor Salomon, îşi pot întări sistemul defensiv împo­triva unui atac aliat. In Anglia, orice şofeur sau conducător de locomotivă ştie că insula Guadalcanal este cheia situaţiei din Salomon şi că de ea de­pinde în mare măsură întregul răz­boi din Pacific Presa americană priveşte situaţia ca serioasă ; mai mult chiar, o consi­deră gravă. Americanii că nu deţin superioritatea navală în acest sector“, astfel: Răspunsu­ l la telegrama g­ ­ ROMA, 30 (Rador). — Ducele a răs­­­­puns la mesagiu! ce i-a fost adresat “ de primul ministru japonez, d. Hideki - Tojo, prin următoarea telegramă : * „Vă simt foarte recunoscător pen-­­ tru telegrama ce mi-aţi adresat cu­­ prilejul celei de a 20-a aniversare s a marşului asupra Romei.­ ­ Ducelui eneralului Toto Nobilele voastre cuvinte şi expri­marea din nou a hotărîrii dvs. de a merge înainte până la câştigarea victoriei certe a puterilor tripar­tite au fost primite cu o mândră satisfacţie de către poporul italian, MUSSOLINI“. Frontul Caucaz. Ostaşi români pe poziţie în prima linie (S.M.P.) Linia de fier şi foc dela El-Alamein Prin telefon dela corespondentul nostru din Berlin BERLIN, 30. — Cu privire la si­tuaţia de pe tromicul egiptean se constată la Berlin că ofensiva bri­tanică, cu toate enormele ei sforţări, n’a atins primul ei ţel tactic, adică străpungerea frontului germano-ita­­lian. Luptele se desfăşoară, ca şi până acum, în vastul spaţiu din faţa principalei linii de front germano­­italiană, puternic deţinută, pe între­gul ei traseu, de trupele Axei. Ar­mata a 8-a britanică a suferit din nou, noui şi grave pierderi în tancuri, datorită admirabilei apărări a trupe­lor Axei, artileria antiaeriană, fiind şi de data aceasta la înălţime, ca armă sdrobitoare de tancuri. îngus­timea câmpului de luptă de la El-Ala­mein şi dificultăţile tactice ale ofen­sivei britanice, rezultate din cauza aceasta, zădărnicesc împreună cu masiva forţă defensivă germano-ita­­liană, în mod foarte serios, ofensiva britanică. Cercurile militare berlinie­­ze declară că conducerea armatei a 8-a britanice se silește tot mai mult să lărgească îngustimea câmpului de luptă, prin străpungerea frontului de­fensiv germano-italian pentru a inau­gura faza războiului de mişcare pe întinsele spaţii ale pustiului. Odată cu atacul frontal al britanicilor s’au cristalizat, in decursul ultimelor lup­te, câteva puncte de reper, cari ca­racterizează, în mod clar, din punct de vedere spaţial, voinţa de stră­pungere a Inamicului. Astfel au fost duse atacuri extraordinar de puter­nice mai ales împotriva­ flancului de Nord al poziţiei germane, care se bazează pe coasta m­­ediiterane întrebuinţându-se în măsură largă, forţele cuirasate. Dar şi în focarul acesta, ofensiva britanică a fost opri­tă în spaţiul din faţa liniei germane, britanicii având aci pierderi în deo­sebi de grele. In cercurile militare berlineze, frontul germano-italian de la El-Alamein a primit denumirea „linia care scuipă foc“, împotriva că­reia elita armatei a 8-a britanice a­­saltează zadarnic. Repetarea continuă a acestor asal­turi, slăbeşte desigur forţa comba­tivă a celui mai bun nucleu al ar­matei britanice de şoc. Comunicările engleze despre a­­ceastă bătălie a cărei intensitate nu a slăbit timp de o săptămână, lasă să se întrevadă o oarecare desamă­­gire, cu privire la rezultatele de până acum. Ele se silesc să explice situa­ţia pe­satisfăcătoare a bătăliei, prin împrejurările tactice atât de dificile, cu care trebuie să lupte ofensiva bri­tanică. Sub impresia desvoltării de până acum, se declară deja la Lon­dra că trebuie să se conteze pe o durată mai lungă a bătăliei şi se ex­plică procedeul încet al atacului mai ales din cauza marilor baraje şi a în­tinselor terenuri minate, cari stăpâ­nesc câmpia din faţa frontului ger­­mano-italian. Cercurile germane, cari se abţin cu toate succesele defensive de până acum, de orice prognostic, şi care ju­decă posibilităţile de desvoltare ale bătăliei pentru viitor cu aceeaş reţi­nere, atrag totuşi atenţia că o ofen­sivă care are loc zile întregi în zona din faţa liniei strategice, cu o forţă enormă şi care nu prezintă niciun succes simţitor, trebuie să-şi piardă încet dar sigur puterea ei de şoc. I­ndustrializare greşită „Deutsche Allgemeine Zeitung“ re­dă o alocuţiune la radio a unui cores­pondent sud-american, care se ocupă cu proiecte utopice de industrializare. Informaţia porneşte de la faptul că ţările ibero-americane au fost tăiate prin blocadă și contra blocadă, de a­­provizionarea cu produsele industria­le europene. După ce și Statele Unite s’au arătat neputincioase de a oferi consumatorilor ibero-americani o în­locuire a produselor industriale euro­pene de cari duc lipsă, cercurile răs­punzătoare din Washington caută să câştige ţările sud-americane aliate sau cari fac jocul lor, pentru noul lor proect de industrializare. Se pro­iectează să se transporte o parte din instalaţiile producţiei cari nu lucrea­ză în Statele Unite spre ţările ibero­­americane, cari urmează a fi indus­trializate. Critica proectului, adusă de susnumita informație, spune că (Continuări* în pmt. 7-ni Generalul Eisenhower rechemat în Statele­ Unite AMSTERDAM, 30 (Rador). — Co­respondentul agenţiei DNR transmite: După cum anunţă serviciul britanic de informaţiuni, generalul Eisenho­wer, comandantul suprem al forţelor armate nord-americane din Europa, a fost rechemat în Statele Unite pen­tru ca — după cum se spune — să aibă mai multe conferințe importan­te cu comandamentul suprem al Sta­telor Unite. Duminică 1 Noembrie 1942 Director: PAMFIL ŞEICARU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Strada Belvedere Nr. 6 TELEFOANELEi Sale directorului Redacţia Secretari­atul Secretarei ten. Redacţia politica Redacţia sportivă "Frovincia Biroul comenzilor, U C I v rEupo m Ad-torol delegai Oontah el depoz. 4bon:* el pnbllclt. Control sen Exped 8lb^Mgr»fh\ ■o naiul. Contehelosnl Proprietar : „Curerrîul“ ' Wt Tribunalul Ilfov. Registrul publicatllor Taxa poștală plătită tn numerar 4*4.411 3.40.88 t.trkl 4.89.» Peran direcției generale P. T. T. Pt«jjjppTÎ4/1939 Abonamente: anual 1200 lei; şase luni USD lei ; trei Luni 350 lei Instituţii de stat şi particulare: două mii cinci sute lei anual 4.84.41 5.54.88 3.40.80 3.40.84 I 23.32 4.84.48 4.92.59 R. 174/1938 adresei Măreţia României VICHY, 80 (Rador). „ Ziarul LE MEMOPIAL, care apare la Saint Etienne, publică, sub titlul „ Măreţia României“, un articol de fond, semnat de directorul ziarului. După ce a sărbătorit acum câteva săptămâni a doua aniversare a revo­luţiei sale naţionale, spune între altele LE MEMORIAL, România a sărbătorit de curând a 21-a aniversare a M. S. Regelui Mihai I. Această ţară mare, în care priete­niile pentru Franţa sunt atât de adânci, şi-a regăsit, prin conducerea a doi oa­meni, drumul măreţiei sale tradiţio­nale, înţelepciunea şi prevederea M. S. Regelui Mihai I, a Cărui tinereţe a fost încercată de evenimente dureroase, se îmbină cu autoritatea şi spiritul de pătrundere al Mareşalului Antonescu. împreună, ei reclădesc o Românie pu­ternică şi respectată, care stă de ve­ghe la răsărit, luptând pentru civili­zaţia creştină europeană. Soldaţii români luptă eroic contra bolşevismului. Comunicatele anunţă de­seori faptele lor valoroase. Naţiunea întreagă, prin sângele ei, prin virtuţile morale, prin forţele active ale ţării şi prin bogăţiile sale, ridică un dig con­tra barbariei din răsărit. Francezii îşi dau seama prea puţin de importanta contribuţie adusă de ar­mata română din ziua în care a tre­cut Nistrul, pornind la luptă mai de­parte, până ce a atins malurile Volgei. Sentimentul de unire cu care naţiu­nea s-a alăturat tânărului Rege şi Ma­reşalului Antonescu se datoreşte fap­tului că România nu luptă pentru cu­ceriri nejustificate, ci pentru recâşti­­garea teritoriului ei naţional. Ea a iz­gonit pe bolşevici din Basarabia, pe care a realipit-o. România participă astăzi la cruciada mondială contra bol­şevismului. Aruncându-se curagios in luptă, ea şi-a salvat existenţa. Prin re­voluţia internă, România şi-a regăsit unitatea sa lăuntrică şi măreţia ei re­voluţionară. Trecutul României, spune nn încheere ziarul francez, este plin de bravură şi de civilizaţie. Viitorul ei vesteşte o soartă strălucită. Ameliorarea sănătăţii Suveranului Danemarcei COPENHAGA, 30 (Rador). — Co­respondentul Agenţiei D. N. R. transmite : Cu privire la starea sănătăţii Re­gelui Danemarcei, cercurile compe­tente au declarat Vineri dimineaţă că Suveranul a avut o noapte liniş­tită. Reluarea forţelor şi starea gene­rală continuă s­ă se amelioreze. Generalul Mac Arthur cere unificarea coman­damentului în sud-vestul Pacificului AMSTERDAM, 30 (Rador). — Co­respondentul Agenţiei C. N. R. transmite: Postul de radio din New York a­­nunţă că generalul Mac Arthur a adresat un apel guvernului din Was­­hington, cerând cu insistenţă ca să procedeze de urgență la unificarea înaltului comandament al aliaților, în sud-vestul Pacificului. Marina britanică a pierdut 423 vase de răsboiu LISABONA, 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei Şte­fani află următoarele din Lon­dra : Amiralitatea engleză a a­­nunţat că de la începutul con­flictului flota britanică a pier­dut 423 vase de război, dintre care 7 vase de linie, 40 de cru­­cişetoare grele și numeroase crucișetoare ușoare, distrugă­toare, submarine, etc. Consolidarea relaţiilor economice dintre Argentina şi Venezuela BUENOS AIRES 30 (Rador). — Co­respondentul agenţiei C. N. B. trans­mite: D. Guinazu, ministrul de afaceri străine al Argentinei, şi d. Parra Pe­rez, ministrul de afaceri străine al Venezuelei, au semnat joi un acord meritit să consolideze relaţiile econo­mice dintre cele două ţări. Acordul prevede aplicarea clauzei naţiunii celei mai favorizate. Cu aceiaşi ocazie, cei doi miniştri au semnat proectul unei convenţii cul­turale între Argentina şi Venezuela. In declaraţiile făcute, d-nii Guina­zu şi Parra Perez au insistat asupra amiciţiei tradiţionale dintre Argenti­na şi Venezuela, precizând că legă­turile dintre ele trebue să fie conso­lidate şi bazate pe realităţi. Realiza­rea acestor deziderate va contribui la îndeplinirea idealurilor celor două ţări şi în special la menținerea inde­pendenței lor istorice. Statul mexican a reluat relaţiile diplomatice cu Uniunea Sovietică BUENOS AIRES, 30 (Rador). — naţionale, în afacerile interne ale Corespondentul Agenţiei , N. R. Mexicului, transmite: Guvernul republicii Mexico a co­municat oficial că statul mexican a reluat relaţiile diplomatice cu Rusia Sovietică. O ştire a Agenţiei­­ UNITED PRESS declară că relaţiile diplo­matice între cele două ţări au fost luate în urma iniţiativei Soviete­lor. • Se aminteşte că relaţiile diplo­matice dintre Mexico şi Soviete fu­seseră întrerupte încă din anul 1930, din cauza unui incident di­plomatic între cele două țări. Mi­siunea diplomatică sovietică se a­­mestecase, contrar uzanțelor inter- Fuehrerul a instituit o decoraţie specială pentru şofeuri BERLIN, 30 (Rador). — Fuehrerul a instituit o decoraţie specială, pentru valoarea automobilistică, destinată să decompenseze activitatea desfăşurată de şofeuri, care în zona de război şi in împrejurări deosebit de grele s’au distins în mod deosebit, atât în ceea ce priveşte conducerea vehiculelor ce le-au fost încredinţate, cât şi în ceea ce priveşte îngrijirea lor. Fuehrerul a cerut înaltului coman­dament al forţelor armate germane să facă propuneri pentru acordarea acestei decoraţii. Hangarele unui aerodrom sovietic de pe frontul Stalingrad dis- I ______ tras de bombardamentul aviaţiei române (S.M.P.)

Next