Curentul, martie 1943 (Anul 16, nr. 5401-5431)
1943-03-01 / nr. 5401
ANUL XVI NO. 54018 PAGINI 5 LEI „Trei, Doamne, şi toţi trei“... de PAMFIL ŞEICARU Un anunţ mortuar, cum apar atâtea, închide în Liniile lui sumbre tragedia şi jertfa unei familii. Au fost mai mulţi, dar n’au mai rămas decât o văduvă şi un copilaş, ca să anunţe parastasul pentru un bătrân învăţător şi cei trei feciori ai lui morţi pe câmpul de luptă. Ca un. refren dintr’o baladă şoptesc îngândurat versurile lui Coşbuc: „Trei, Doamne, şi toţi trei“. Pe învăţător îl chema Dumitru Ionescu, pe feciori Emanoil, căpitan post-mortem şi el învăţător, Constantin, locotenent post-mortem, tot învăţător, iar cel mai tânăr Mihai, simplu soldat. Ce strimtorări învinse, ce eroică acceptare a unor condiţii mizere de existenţă va fi însemnat viaţa învăţătorului Dumitru Ionescu până şi-a văzut copiii cu şcolile terminate. Câţi cunosc, în realitate, existenţa unui învăţător, toată concentrarea de idealism naţional şi social, în cuprinsul unui sat ? Unei lumi necăjite de ţărani el vrea să aducă mesajul viitoarelor ajungeri ale poporului român, copiilor învăţătorul vrea să le insufle o mândrie de rasă, în fiecare fărămitură de om caută să concentreze virtualităţi de energie în care să se regăsească ecourile sbuciumatei noastre istorii. O sală de clasă cu imagini din trecutul poporului român pe pereţi, o sobă care scoate fum şi nu încălzeşte, o sumedenie de copii cu priviri uimite ascultă pe domnul învăţător. Şi uitând de frig, de fumul care face să-i usture ochii, domnul învăţător iniţiază pe aceste gămălii umane în marea taină a istoriei neamului lor. Cine poate să ştie câtă elocvenţă se risipeşte, câtă pasiune inspirată în aceste sărăcăcioase săli de clasă ? Dar aceşti fanatici ai ideii naţionale creiază o conştiinţă românească, an de an ei duc o luptă neştiută, o luptă obscură, pentru a creia români, adică oameni cari au o conştiinţă a originii lor, a menirii lor, să le dea sentimentul militant al rasei lor. Bietele lor bucurii... Aşa va fi fost şi învăţătorul Dumitru Ionescu, dascăl bătrân, dascăl de modă veche care avea ochii înrouraţi de lacrimi când vorbi la 24 Ianuarie despre Unirea Principatelor, la 10 Mai, sau la 1 Decembrie, când povestea sătenilor de marea adunare de la Alba-Iulia .Bieţii învăţători străbătuţi de o profundă convingere că ei sunt apostolii sociali ai românismului, crescuţi la şcoala lui Spiru Haret, exaltaţi de cuvântul inspirat al lui Nicolae Iorga, aceşti modeşti creatori ai unei conştiinţi naţionale s’au strecurat prin viaţă fără sgomot, cu acea sfială pe care nu o pot schimba cu nimic marile tulburări ale aşa ziselor înoiri sociale. Vor fi cuprinşi de scepticism alţii, ei rămân agresivii afirmatori ai unei conştiinţi naţionale, pentru ei Patria nu este un cuvânt cu rezonanţă retorică, ci o realitate spirituală care trăeşte în conştiinţa lor. Bătrânii dascăli cari au pregătit sufletul unităţii româneşti de la 1916... Cei mai în vârstă îşi amintesc cum, prin anul 1900, se cânta în şcolile de la ţară „Doina lui Raicu”... îmi amintesc cu ce emoţie, în atmosferă de rugăciune începea cântecul pe care glasurile de heruvimi ale copiilor îl înălţau înfioraţi de sensul cântecului, sens pe care mai mult îl presimţeau decât îl înţelegeau. Bătrânii dascăli, romantismul naţional prin ei s’a răspândit, prin robusta şi fanatica lor credinţă s’a creiat această formidabilă unitate politică a conştiinţei româneşti pe care nimeni şi nimic n’ar putea s’o clintească. Din această lume de învăţători bătrâni a făcut parte şi Dumitru Ionescu. Putea el să-şi ferească feciorii de front? Putea să-şi necinstească bătrâneţea sustrăgând dela datorie pe copiii lui? Nu i-a crescut în fanaticul colţ al Patriei? Nu le-a exaltat el imaginaţia, povestind furtunatecele drumuri ale voevodului Ştefan al Moldovei, in ţinuturile tătarilor, când se repezea năpraznic peste Nistru ? Şi au plecat toţi trei pe front, şi au plecat toţi trei la datorie. Că s'au luptat viforoşi, că au vroit să fie aşa cum ştiau ei că au fost străbunii, nici o îndoială. Pentru ei, istoria mai veche şi istoria mai nouă a poporului român trăia în imaginaţia lor mai exaltantă ca oricând. Nu erau ei învăţători şi fii de învăţător? Nu trăise copilăria lor în umbra amintirilor mai proaspete ale luptelor de la Jiu, dela Olt, dela Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti ? Au fost aşa cum trebuiau să fie, cum le-a povestit bătrânul dascăl că erau ostaşii Domnilor ţărilor româneşti. Pe rând i-au venit bătrânului înştiinţările că i-au murit feciorii. Şi nu toţi deodată, căci nu a fost destinul aşa de crunt cu el ca să-l lovească deodată, ci pe rând, ca să-l poată deprinde, când pierdea un băiat să se mângâe cu ceilalţi. Şi veştile vin târziu de pe front, aşa că bătrânul avea mângâerea că moartea îi mai lasă şi lui o ocrotire amărâtelor lui bătrâneţi. Dar destinul s’a înverşunat şi pe toţi trei i-a sacrificat pe câmpurile de luptă. Ce va fi fost cu bietul dascăl, când i-a venit înştiinţarea că şi ultimul a căzut în luptă ? Ne spune anunţul mortuar: „s’a stins acum 40 de zile de dorul celor trei fii căzuţi la datorie“. Dar ce-i mai putea spune viaţa bătrâneţilor lui urgisite ? Intr’o singură casă de român, trei feciori au fost, trei au plecat pe front şi toţi trei au căzut la datorie. Dintr’o casă de învăţător... Şi câţi nu au, dintre învăţători, o fotografie îndoliată a unuia plecat, care nu se va mai întoarce ? Dar câţi învăţători plecaţi pe front nu se vor mai întoarce să-şi continue apostolatul lor în necăjitele sate ? Citesc şi recitesc anunţul mortuar, citesc şi recitesc anunţurile mortuare care nu reprezintă decât un neînsemnat fragment din nesfârşitele sacrificii ale poporului român. Fiecare mormânt creiază o obligaţie, fiecare mormânt înseamnă afirmarea aceleiaşi dreptăţi româneşti, pe care nu o poate uita nimeni fără să profaneze atâtea morminte ce formează silabele funerare al luptei noastre. Trei, Doamne, şi toţi trei... Astăzi se va executa în Capitală un exerciţiu de alarmă COMUNICAT Se înştiinţează populaţia Capitalei că Duminică 28 Februarie a. c., se va executa un exerciţiu de alarmare. Cu acest exerciţiu priveşte numai organele de Comandament şi echipele de Apărare Pasivă, restul populaţiei va continua a-şi vedea de ocupaţiile sale normale. Începerea alarmei se va da la orele 10, iar încetarea la orele 11.30, prin semnalele obicinuite de sirene. La auzul semnalului de începerea alarmei, toţi cetăţenii cari au primit ordine de serviciu albe cu dungă cafenie, de încadrare în formaţiunile de Apărare Pasivă, inclusiv personalul care intră în organizarea de apărare pasivă a întreprinderilor, se vor aduna în locurile indicate prin ordinele de serviciu sau prin alte dispoziţiuni ce au primit. Dintre premilitari vor participa numai agenţii de transmisiune, telefoniştii şi brancardierii. Tot ceilalţi premilitari, chiar dacă au primit ordine de serviciu albe cu dungă cafenie, îşi vor continua programul după dispoziţiunile Inspectoratului P. p. Bucureşti. Participarea la astfel de exerciţii a celor încadraţi în formaţiunile de Apărare Pasivă fiind o obligaţiune prevăzută de Legea pentru Apărarea Activă şi Pasivă a Teritoriului, nerespectarea acestei obligaţiuni va atrage după ea aplicarea sancţiunilor prevăzute de Legea A. A. T. ‘! . ■ ■ .. • 'w Lt. Nordmann, decorat cu Crucea de Cavaler al Crucii de Fier, este sărbătorit după înapoierea din cel de al 700-lea zbor la inamic. (PK Serie) Punctul nevralgiie al lupteilor din răsărit continuă a fi între Don, Clonet şi Nipru încercările bolşevicilor de a străpunge frontul german n'au obţinut nici cel mai mic succes . • . • • BERLIN, 27 (Rador). — Cu privire la situaţia «iepe frontul de răsărit se dau următoarele amănunte : Punctul nevralgic al luptelor de pe frontul de est continuă să fie situat Vineri in triunghiul cuprins între Ron, Doneţ şi Nipru, unde atacul german a izbutit să obţină nouă câştiguri considerabile de teren şi, în diferite puncte, distrugerea a importante grupuri de bolşevici. Deasemeni în sectorul central, comandamenntul german a recurs în operaţiile sale defensive destinate a opri masivele atacuri ale bolşevicilor, la mişcări ofensive în numeroase puncte. Pe întregul front de est toate tentativele sovieticilor de a pătrunde în frontul german pentru a-1 străpunge, aruncând în vâltoare diviziile sale de infanterie şi intervenind cu forţe massate de artilerie şi cu puternice formaţiuni de avioane blindate şi de asalt, n’au obţinut nici cel mai mic succes. In Caucazul occidental şi în regiunea gurii Kubanului, s’a ripostat la înaintări de importanţă locală ale bolşevicilor prin contraatacuri încununate de succes, în cursul cărora sovietele au suferit, în anumite puncte, pierderi simţitoare. .. In regiunea mlaştinilor, forţe rapide germane au reuşit să încercuiască un batalion sovietic printr-o manevră hotărită şi să-l nimicească. Cu acest prilej au fost capturate, în afară de numeroase arme automate, un număr de 32 de mortiere de tranşee, 40 de arme anticar şi alte materiale de război. Bolşevicii concentrează trupe considerabile în Caucaz întăriri sovietice aduse încă de mai multe zile pe frontul de est al capului de pod de la Kuban, — mişcări care permiteau să se conchidă la o reluare a acţiunii ofensiei sovietice în acest sector al frontului, au fost combătute cu efecte constante de către importante formaţiuni ale aviaţiei germane. In cursul unor acţiuni de recunoaştere armată îndreptate împotriva căilor ferate din nordul Caucazei, o mare massă de trupe şi de materiale de război, precum şi un tren de transport încărcat al bolşevicilor, au fost complet distruse prin repetatele atacuri date de avioane care au măturat cu armele automate pe bolşevicii ce fugeau în toate părţile. Deasemeni formaţiuni de avioane Stuka au atacat trupele sovietice înghesuite într’un spaţiu strâmt, în sectorul de sud al frontului de est, în apropiere de Novorossisk, prin zboruri de la mică înălţime şi cu bombe explozive, provocându-le pierderi sângeroase extrem de grele. Pe ziua de Vineri nu s-au semnalat decât operaţiuni de importanţă locală. Totuşi ne putem aştepta, în zilele vitoare, la noui atacuri masive sovietice în punctele de presiune ale acestui sector, bolşevicii concentrând aci trupe considerable de întărire, prevăzute între altele cu arme grelei care şi tunuri în rari cantităţi. Curăţirea ultimelor grupe de forţe bolşevice răsleţite de ansamblul forţelor în zona spatelui a fost terminată. In cursul acestor operaţiuni, prada şi mai ales numărul armelor (Continuare în pag. Vili Zăpadă mare pe puntea unui mine, vas german curăţitor dePK Ob.) iiint ton în portul LISABONA, 27 (Rador). — Corespondentul agenţiei Ştefani transmite : In avionul transatlantic, care s’a scufundat în portul Lisabona, se aflau şapte artişti de radio nord-americani ce se duceau la Lisabona Londra pentru a da reprezentaţii în faţa soldaţilor americani, un secretar de legaţie şi alte persoane, al căror nume nu se cunoaşte. Se fac cercetări pentru găsirea a 18 cadavre. Deffensivă Akununată cu succes și contra atacuri progresive cu răsărit Prin telefon de la corespondentul nostru din Berlin BERLIN, 27. — Cu toate că sovieticii și-au continuat, in cursul zilei de ieri, ofensiva prin puternice atacuri în focarele bine cunoscute, cercurile militare germane subliniază că tendinţa consolidării în aceste spaţii ale frontului, e din ce în ce mai accentuată. Cu toate enormele lor sforţări, sovieticii nu au mai putut câştiga teren pe ziua de ieri, în timp ce atacul germani din Sud progresează cu succes. Situaţia se desvocă aici tot mai mult în favoarea trupelor aliate. Luptele din sectoarele sovietice de atac din Nord, până spre Suchenici au caracteristica unei bătălii staţionare, dusă de inamic cu un material puternic, dar fără să poată realiza succese demne de remarcat. In favoarea germanier intervine faptul că în sectorul de la Nord de Kursk până la Nord de Orei, marele atac sovietic e în- a dreptat împotriva vechilor, bine amenajatelor poziţii germane, aflate în posesia acestora de la încheierea operaţiunilor din vara anului 1941, constituind astfel o forţă defensivă special de puternică. Contra-atacul german, în partea de Sud a frontului de Răsărit, î?, are punctul de gravitate în spaţiul de la Sud-Vest de Islam, unde puternica rezistenţă inamică a fost din nou înfrântă, putându-se câştiga teren prin lupte înverşunate. Succesul de distrugere, realizat de puternica contraacţiure germană s-a evidenţiat faţă de armata blindată sovietică, compusă din mai multe corpuri de armată, cari pătrunsese în sistemul defensiv german. a fost distrusă prin contra-atacuri concentrice. La Vest de linia Harkov-Kursk, unde comunicatele germane au anunţat ieri o apărare elastică împotriva forţelor inamice infeltrate, atacurile soivetice au fost respinse cu ajutorul situaţiei consolidate. Punctul de greutate al atacurilor sovietice s-a aflat însă în spaţiul de la Sud şi Nord de Orei, unde de asemenea au putut fi respinse, cu toate că erau sprijinite de mari formaţiuni de tancuri. Dar şi la Sud de lacul Iknen, unde duşmanul şi-a extins în ultimele zile atacurile pe sectoare de front mai largi, sforţările sale de ieri, întreprinse cu forţe puternice au rămas fără efect. Printr-un contra-atac viu şi concentre, singuratecele grupe sovietice au putut fi nimicite. Mari pierderi angloamericane în avioane Comunicatele germane anunţă succese extraordinare în războiul aerian, împotriva bombardierelor engleze şi americane. In timpul unui atac al unor formaţiuni americane la Wilhelmshaven, executat ziua, ca înălţime mare, sub scutul norilor, au fost doborite 17 bombardiere cu 4 motoare. Cu ocazia unui atac terorist de noapte al bombardierelor britanice asupra oraşului Koeln, au fost doborîte 12 avioane, iar pe coasta Canalului alte 6 avioane inamice. Pierderea unui total de 35 avioane înseamnă, după constatările germane, un procent foarte ridicat de 20 până la 25 la sută din totalul avioanelor atacatoare, precum şi pierderea a 210 oameni din echipaje. Situaţia bătăliei Atlanticului Acum la sfârşitul iernii se poate constata că, în răstimpul cât de nefavorabil petru submarine şi avioane, din lunile Nov, până în Februarie, cifrele scufundărilor realizate, sunt cu mult mai mari anul acesta decât acela din aceiaşi perioadă din anul ‘trretf'lli' Fev. „ 534.300 t. (până la 25 Fevruarie), însemnata creștere a cifrelor scufundărilor, rezultată din acest tabel, e o dovadă evidentă, pentru activitatea crecândă a submarinelor germane, în sarcina cărora a căzut majoritatea sdrobioare a succeselor războiului marin. Cu privire la milionul atins în Nov. 1942, trebue să se considere faptul, că acţiunea de debarcare a aliaţilor în Africa de Nord, a prezentat atunci forţelor Axei, ţinte admirabile. Din cauza îmbunătăţirilor tehnice, precum şi din cauza tacticei în atac, s’a putut realiza o creştere a scufundărilor, cu toată vremea rea şi marea furtunoasă... Din socotelile anglo-saxone, rezultă de altfel, că la un vas scufundat revine în medie, unul avariat, aşa încât tonajul anglo-american are o tendinţă de continuă scădere. De pe acum se poate pune prognosticul unei urcări şi mai potenţate a cifrei scufundărilor, doarece anotimpul verii prezintă posibilităţi mult mai avantajoase pentru atacul în plutoane al submarinelor germane. Sub aceste împrejurări, e de la sine înţeles că desvoltarea războiului submarin e privită de cercurile arrgloamericane, cu griji crescânde, ea reprezentând un pericol vital pentru aliaţi. Zilele acestea, Amiralul englez Sir Richmond, a relevat din nou acest fapt, accentuând că ţinta cea mai elementară a aliaţilor este recâştigarea dominaţiei mărilor. De aci rezultă că Anglia şi USA nu mai sunt adevăratele dominatoare ale mărilor, eî submarinele germane, așa după cum constatase, în primul răz-(Continuare în pag. Vil) Nov. 1941 231.870 t. Dec. „ 257.200 t. Ian. 1942 400.600 tev. „ 525.000 t. • Nov. 1.035.000 t. Dec. „ 634.800 t. Ian. 1943 ‘ 522.000 t. Lnii 1 Martie 1943 Director: PAMFIL ŞEICARU REDACŢIA’ Șl ADMINISTRAŢIA' Strada Belvedere Nr. 6 TELEFOANELE: Reasoţl» , Secnetarishil ‘ Secrt^oJ «Mt Redacts polities f HÜr 8.27.53 3.40.86 4.84.40 ^..,8.40.88 Redacții «portivU ’8.8753 Provindm ^ . L8958 Biroul con^ensHor, Proprietar: Cab. dtrectornln! Ad-fornl delegat Coniab. ol depot. Abon. ol publicît. Control gen. Exped. Tipografia 4.84.47 5.54.82 3.40.80 3.40 81 4.83.32 4.84.48 4.0859 .Personalul. Couicnclosnl „Curentul“ S. A, R. Tribunalul Ilfimi, Regism publicațiilor. No. 174/1938 Taxa poștală plătită -n numerar conform adresei direcției generalii*. T. T. Na 29.744/1939 Abonamente: anual 1200 lei; şase luni 600 lei; trei luni 350 lei Instituţii de stat şi particulare: două mii cinci sute lei anual GOISMUL de ELIZA MÂRZESCU Leagă, desleagă ţese şi destramă... Infăptueşte şi năruie, consolidează şi minează... Croieşte calea viitorului individual, dar şi îi sapă, în acelaş timp, şi seninătatea, şi fericirea. Urcă treptele măririlor omeneşti, le scoboară, cade, se ridică din nou, păşeşte grăbit înspre aceleaşi raze, sortite a fi numai lumina isvorâtă din întunericul lăuntric al sufletului uman, iar nu lumina exterioară, binefăcătoare, de care să se poată bucura deopotrivă şi cei tari, şi cei slabi, şi cei curaţi cu duhul, şi cei ce-şi încovoaie spinările sub povara propriilor lor greşeli. Egoismul creator, — al artiştilor, — a fost întotdeauna arma cea mai puternică a făuritorilor de frumos. Rupt din eternitate, ca sorii din astre, egoismul artistic a plămădit din nimic, şi cu nimic, marile idei regeneratoare de masse, concepţiunile cele mai arbitrare despre bine sau rău, elementele călăuzitoare ale temperamentelor şovăelnice şi întreaga mişcare rotativă a râvnelor sau a preferinţelor. Dintr’o poezie în care autorul ei îşi revarsă, mai întotdeauna, prisosul de egoism tradus prin durere sau bucurie, se naşte — un dor un vis necunoscut, o poftă nouă de viaţă. Dintr’o analiză literară severă, rece, în cuvintele căreia se filtrează, la fiecare rând şi în fiecare pagină, egoismul spiritului analitic ce le dă suflare, pot pleca înspre culmile senine ale inconştientului multe remuşcări, multe reculegeri şi numeroase păreri de rău Durata lor în timp şi spaţiu e aceea a polenului din flori, purtat de vânt din ogor în ogor, din iluzie în iluzie. Acest efemer ocol în jurul unei personalităţi anonime se datoreşte tot egoismului individual, care-şi curăţă singur calea de spini, fără a întrezări întârzierea pe care i-o pricinueşte această drămuială a greutăţilor trecătoare. Orb şi mut, el porneşte către viitorul trupului în care zace, cu vraja tinereţii veşnice în suflet, şi cu limbuţii de surzi în colţul gurii. Măreţ sau autoritar, disciplinat sau plin de avânturi rele, egoismul individual pecetlueşte soarta făpturii de care l-a legat destinul, fără a pricepe valoarea efectivă a renunţării sau a deslegării. El propteşte paşii la răscruci de drumuri, înţeleneşte voinţa şi învârteşte pornirile. El face din virtuţi magnaţi ai altruismului paradoxal, şi reduce tentaţiunile la potenţialul lor de energie iniţială. El iubeşte, el urăşte, el huleşte, el iartă, chiar dacă zvârcolirile fiinţei în care s’a integrat îi sunt potrivnice. El inhamă armăsarii înaripaţi la carele de aur ale viitorului, el ii deshamă; el dă de băut celor cărora Ie este sete, el astâmpără foamea celor flămânzi. El leagănă mizeriile umane, potoleşte vâltoarea nenorocirile şi vâlva bucuriilor. El ocroteşte, el dispreţuieşte. Batjocora şi hula, din egoism s’au născut, astfel precum din lacrimile crăieselor din legende se pot naşte mărgăritare. Cele mai mari vise, lui îi datoresc obârşia lor, precum cele mai mari josnicii tot lui îi datoresc voluptatea de-a fi fost resimţite. Tulburat ca mlaştinile după o ploaie repede, egoismul poate împinge la crimă, lăsat însă liber, stăpân atotputernic al destinului său pământesc, el poate zbura cu aripi de înger înspre frumoasa lepădare de sine, ce-i este când prieteniă, când duşmană, după nevoile de viaţă pe cari le are trupul în care sălăşlueşte egoismul. Prin el, şi datorită numai lui, omul are întotdeauna două firi, două porniri fundamentale către anii ce vin, două instincte defensive: cel al aşteptării atacurilor exterioare, şi acel ce provoacă aceste atacuri. Tot egoismul face din existenţă o parabolă, şi din utopie o realitate. Că această realitate se pune benevol, când îi sună şi ei ceasul, în slujba doctrinelor, a ideologiilor abstracte sau a marilor realizări conştiente, nu mai are nici un fel de împrotanţă. Gestul concret al realizărilor îl face întotdeauna egoismul, şi maşina uriaşe a vieţii şi a civilizaţiunei odată pornită, nimeni nu se mai gândeşte la primul mecanism care a dat mişcări coordonate întreg sistemului mobil. Realitatea zilnică a oamenilor, — viaţa lor, cu toate cotiturile ei bune sau rele, — tot de egoism se lasă domol ocârmuită. In vremuri de pace, el varsă unt-delemmul binecuvântat în candela emulaţiunilor spirituale sau artistice, el întreţine regeşte orgoliul individual, şi pune cununile de lauri pe frunţile celor tari. In vremuri de răsboiu şi de restrişte, egoismul trebue să renunţe temporar la veleităţile sale de permanentă autarhie, şi să se aşeze, de bună voie, pe planul al doilea, spre a face loc de vază binelui obştesc. Căci de acest bine obştesc spectator mut a multor frământări şi a multor înfrângeri individuale şi egoiste, atârnă puterea de muncă, vlaga veşnic nouă a unui neam întreg ce are drept la viaţă. In clipa de faţă, se cere egoismelor individuale să renunţe temporar la comodităţile lor, la plăcerile lor, şi, dacă existenţa lor zilnică nu e făcută decât din mici plăceri sau din mărunte distracţii, să lase liberă calea celor ce muncesc şi-şi câştigă traiul prin oraşele aglomerate, şi să se retragă la ţară, prin centre mai puţin râvnite de vrăşmăşia unui duşman necruţător, şi acolo, liber de-a făuri alte vise măreţe de viitor, egoismul va putea uita, din fericire la timp, ce însemnează înfierarea remuşcărilor târzii. Celor ce nu lucrează pentru a avea ce mânca, li se cere o renunţare temporară la tot ce pare a fi întreaga lor viaţă. Şi aceasta, pentru a cruţa alte vieţi, cărora, într’o măsură largă şi necunoscută, le datoresc tot belşugul pământesc de care se bucură. Făuritor şi de idealuri noui, şi de izbânzi concrete, egoismul trebuie să rămână sclavul, astfel precum a fost de la crearea lumii, umilul slujitor al acestor idealuri noui și al acestor izbânzi concrete. Starea sănătăţii lui Gandhi Mare nervozitate în sânul populaţiei hinduse. Englezii se tem că moartea lui Gandhi ar produce răscoala Indiei BANGKOK, 27 (Rador). — Corespondentul agenţei Ştefani transmite: Ştiri particulare sosite din India, arată că starea lui Gandhi a devenit gravă. Slăbiciunea sa sporeşte şi medicii au profitat de starea de semi in pag. Ill-a N. N. TONITZA de Famfil Şeicaru conştientă in care se află pentru a-l hrăni artificial. Acest amănunt, desminţit de autorităţile britanice, este confirmat din diferite surse.Englezii, pe cât posibil, vor să evite moartea lui Mahatma Gandhi care ar produce în sânul întregei populaţii o indignare ce ar putea fi cu greu stăpânită. Intre timp, măsurile luate de poliţie sporesc şi sute de hinduşi sunt arestaţi în fiecare zi şi deportaţi. Aceasta nu împiedecă sporirea numărului manifestaţiilor şi actelor de sabotaj, atât la oraş cât şi în sate. ’y Cazemate gUPHMWK pe insula Creta. (Ph Ob.)