Curentul, martie 1943 (Anul 16, nr. 5401-5431)

1943-03-01 / nr. 5401

ANUL XVI NO. 5401­8 PAGINI 5 LEI „Trei, Doamne, şi toţi trei“... de PAMFIL ŞEICARU Un anunţ mortuar, cum apar atâtea, închide în Liniile lui sum­bre tragedia şi jertfa unei familii. Au fost mai mulţi, dar n’au mai rămas decât o văduvă şi un copi­laş, ca să anunţe parastasul pentru un bătrân învăţător şi cei trei fe­ciori ai lui morţi pe câmpul de luptă. Ca un. refren dintr’o baladă şoptesc îngândurat versurile lui Coşbuc: „Trei, Doamne, şi toţi trei“. Pe învăţător îl chema Dumitru Ionescu, pe feciori Emanoil, căpi­tan post-mortem şi el învăţător, Constantin, locotenent post-mor­tem, tot învăţător, iar cel mai tânăr Mihai, simplu soldat. Ce strimtorări învinse, ce eroi­că acceptare a unor condiţii mi­zere de existenţă va fi însemnat viaţa învăţătorului Dumitru Io­nescu până şi-a văzut copiii cu şcolile terminate. Câţi cunosc, în realitate, exis­tenţa unui învăţător, toată con­centrarea de idealism naţional şi social, în cuprinsul unui sat ? U­­nei lumi necăjite de ţărani el vrea să aducă mesajul viitoarelor ajungeri ale poporului român, co­piilor învăţătorul vrea să le in­sufle o mândrie de rasă, în fie­care fărămitură de om caută să concentreze virtualităţi de ener­gie în care să se regăsească ecou­rile sbuciumatei noastre istorii. O sală de clasă cu imagini din trecutul poporului român pe pe­reţi, o sobă care scoate fum şi nu încălzeşte, o sumedenie de copii cu priviri uimite ascultă pe dom­nul învăţător. Şi uitând de frig, de fumul care face să-i usture ochii, domnul învăţător iniţiază pe aceste gămălii umane în ma­rea taină a istoriei neamului lor. Cine poate să ştie câtă elocvenţă se risipeşte, câtă pasiune inspi­rată în aceste sărăcăcioase săli de clasă ? Dar aceşti fanatici ai ideii na­ţionale creiază o conştiinţă româ­nească, an de an ei duc o luptă neştiută, o luptă obscură, pentru a creia români, adică oameni cari au o conştiinţă a originii lor, a menirii lor, să le dea sentimentul militant al rasei lor. Bietele lor bucurii... Aşa va fi fost şi învăţătorul Dumitru Ionescu, dascăl bătrân, dascăl de modă veche care avea ochii înrouraţi de lacrimi când vorbi la 24 Ianuarie despre Uni­rea Principatelor, la 10 Mai, sau la 1 Decembrie, când povestea să­tenilor de marea adunare de la Alba-Iulia .Bieţii învăţători stră­bătuţi de o profundă convingere că ei sunt apostolii sociali ai ro­mânismului, crescuţi la şcoala lui Spiru Haret, exaltaţi de cuvântul inspirat al lui Nicolae Iorga, aceşti modeşti cre­atori ai unei con­­ştiinţi naţionale s’au strecurat prin viaţă fără sgomot, cu acea sfială pe care nu o pot schimba cu nimic marile tulburări ale aşa zi­selor înoiri sociale. Vor fi cuprinşi de scepticism alţii, ei rămân agre­sivii afirmatori ai unei conştiinţi naţionale, pentru ei Patria nu este un cuvânt cu rezonanţă reto­rică, ci o realitate spirituală care trăeşte în conştiinţa lor. Bătrânii dascăli cari au pregătit sufletul unităţii româneşti de la 1916... Cei mai în vârstă îşi amin­tesc cum, prin anul 1900, se cânta în şcolile de la ţară „Doina lui Raicu”... îmi amintesc cu ce emoţie, în atmosferă de rugăciune începea cântecul pe care glasurile de he­ruvimi ale copiilor îl înălţau în­fioraţi de sensul cântecului, sens pe care mai mult îl presimţeau decât îl înţelegeau. Bătrânii das­căli, romantismul naţional prin ei s’a răspândit, prin robusta şi fa­natica lor credinţă s’a creiat această formidabilă unitate poli­tică a conştiinţei româneşti pe care nimeni şi nimic n’ar putea s’o clintească. Din această lume de învăţători bătrâni a făcut parte şi Dumitru Ionescu. Putea el să-şi ferească feciorii de front? Putea să-şi ne­cinstească bătrâneţea sustrăgând dela datorie pe copiii lui? Nu i-a crescut în fanaticul colţ al Pa­triei? Nu le-a exaltat el imagina­ţia, povestind furtunatecele dru­muri ale voevodului Ştefan al Moldovei, in ţinuturile tătarilor, când se repezea năpraznic peste Nistru ? Şi au plecat toţi trei pe front, şi au plecat toţi trei la datorie. Că s'au luptat viforoşi, că au vroit să fie aşa cum ştiau ei că au fost străbunii, nici o îndoială. Pentru ei, istoria mai veche şi istoria mai nouă a poporului român trăia în imaginaţia lor mai exaltantă ca oricând. Nu erau ei învăţători şi fii de învăţător? Nu trăise copi­lăria lor în umbra amintirilor mai proaspete ale luptelor de la Jiu, dela Olt, dela Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti ? Au fost aşa cum trebuiau să fie, cum le-a­ povestit bătrânul dascăl că erau ostaşii Domnilor ţărilor româneşti. Pe rând i-au venit bătrânului înştiinţările că i-au murit fecio­rii. Şi nu toţi de­odată, căci nu a fost destinul aşa de crunt cu el ca să-l lovească de­odată, ci pe rând, ca să-l poată deprinde, când pierdea un băiat să se mângâe cu ceilalţi. Şi veştile vin târziu de pe front, aşa că bătrânul avea mângâerea că moartea îi mai lasă şi lui o ocrotire amărâtelor lui bătrâneţi. Dar destinul s’a înver­şunat şi pe toţi trei i-a sacrificat pe câmpurile de luptă. Ce va fi fost cu bietul dascăl, când i-a venit înştiinţarea că şi ultimul a căzut în luptă ? Ne spu­ne anunţul mortuar: „s’a stins a­­cum 40 de zile de dorul celor trei fii căzuţi la datorie“. Dar ce-i mai putea spune viaţa bătrâneţilor lui urgisite ? Intr’o singură casă de român, trei fe­ciori au fost, trei au plecat pe front şi toţi trei au căzut la da­torie. Dintr’o casă de învăţător... Şi câţi nu au, dintre învăţători, o fotografie îndoliată a unuia ple­cat, care nu se va mai întoarce ? Dar câţi învăţători plecaţi pe front nu se vor mai întoarce să-şi continue apostolatul lor în necă­jitele sate ? Citesc şi recitesc anunţul mor­tuar, citesc şi recitesc anunţurile mortuare care nu reprezintă de­cât un neînsemnat fragment din nesfârşitele sacrificii ale poporu­lui român. Fiecare mormânt creiază o o­­bligaţie, fiecare mormânt înseam­nă afirmarea aceleiaşi dreptăţi româneşti, pe care nu o poate uita nimeni fără să profaneze a­­tâtea morminte ce formează sila­bele funerare al luptei noastre. Trei, Doamne, şi toţi trei... Astăzi se va executa în Capitală un exerciţiu de alarmă COMUNICAT Se înştiinţează populaţia Capitalei că Duminică 28 Februarie a. c., se va executa un exerciţiu de alarmare. Cu acest exerciţiu priveşte numai organele de Comandament şi echipele de Apărare Pasivă, restul populaţiei va continua a-şi vedea de ocupaţiile sale normale. Începerea alarmei se va da la orele 10, iar încetarea la orele 11.30, prin semnalele obicinuite de sirene. La auzul semnalului de începerea alarmei, toţi cetăţenii cari au primit ordine de serviciu albe cu dungă ca­fenie, de încadrare în formaţiunile de Apărare Pasivă, inclusiv personalul care intră în organizarea de apărare pasivă a întreprinderilor, se vor aduna în locurile indicate prin ordinele de serviciu sau prin alte dispoziţiuni ce au primit. Dintre premilitari vor participa nu­mai agenţii de transmisiune, telefo­­niştii şi brancardierii. Tot ceilalţi premilitari, chiar dacă au primit ordine de serviciu albe cu dungă cafenie, îşi vor continua pro­gramul după dispoziţiunile Inspectora­tului P. p. Bucureşti. Participarea la astfel de exerciţii a celor încadraţi în formaţiunile de Apă­rare Pasivă fiind o obligaţiune prevă­zută de Legea pentru Apărarea Acti­vă şi Pasivă a Teritoriului, nerespecta­­rea acestei obligaţiuni va atrage după ea aplicarea sancţiunilor prevăzute de Legea A. A. T. ‘! . ■ ■ .. • 'w Lt. Nordmann, decorat cu Crucea de Cavaler al Crucii de Fier, este sărbătorit după înapoierea din cel de al 700-lea zbor la ina­mic. (PK Serie) Punctul nevralgiie al lupteilor din răsărit continuă a fi între Don, Clonet şi Nipru încercările bolşevicilor de a străpunge frontul g­erman n'au obţinut nici cel mai mic succes . • . • • BERLIN, 27 (Rador). — Cu privire la situaţia «iepe frontul de răsărit se dau următoarele amănunte : Punctul nevralgic al luptelor de pe frontul de est continuă să fie situat Vineri in triunghiul cuprins între Ron, Doneţ şi Nipru, unde atacul ger­man a izbutit să obţină nouă câşti­guri considerabile de teren şi, în di­ferite puncte, distrugerea a impor­tante grupuri de bolşevici. Deasemeni în sectorul central, co­­mandamenntul german a recurs în ope­raţiile sale defensive destinate a opri masivele atacuri ale bolşevicilor, la mişcări ofensive în numeroase puncte. Pe întregul front de est toate ten­tativele sovieticilor de a pătrunde în frontul german pentru a-1 străpunge, aruncând în vâltoare diviziile sale de infanterie şi intervenind cu forţe massate de artilerie şi cu puternice formaţiuni de avioane blindate şi de asalt, n’au obţinut nici cel mai mic succes. In Cau­cazul occidental şi în regiunea gurii Kubanului, s’a ripostat la înain­tări de importanţă locală ale bolşevi­cilor prin contraatacuri încununate de succes, în cursul cărora sovietele au suferit, în anumite puncte, pierderi simţitoare. .. In regiunea mlaştinilor, forţe rapide germane au reuşit să încercuiască un batalion sovietic printr-o manevră ho­­tărită şi să-l nimicească. Cu acest prilej au fost capturate, în afară de numeroase arme automate, un număr de 32 de mortiere de tranşee, 40 de arme anticar şi alte materiale de război. Bolşevicii concentrează trupe considerabile în Caucaz întăriri sovietice aduse încă de mai multe zile pe frontul de est al capului de pod de la Kuban, — miş­cări care permiteau să se conchidă la o reluare a acţiunii ofensiei so­vietice în acest sector al frontului, au fost combătute cu efecte constante de către importante formaţiuni ale aviaţiei germane. In cursul unor acţiuni de recu­noaştere armată îndreptate împotriva căilor ferate din nordul Caucazei, o mare massă de trupe şi de materiale de război, precum şi un tren de trans­port încărcat al bolşevicilor, au fost complet distruse prin repetatele a­­tacuri date de avioane care au mă­turat cu armele automate pe bolşe­­vicii ce fugeau în toate părţile. Deasemeni formaţiuni de avioane Stuka au atacat trupele sovietice în­ghesuite într’un spaţiu strâmt, în sectorul de sud al frontului de est, în apropiere de Novorossisk, prin zbo­ruri de la mică înălţime şi cu bombe explozive, provocându-le pierderi sângeroase extrem de grele. Pe ziua de Vineri nu s-au semna­lat decât operaţiuni de importanţă lo­cală. Totuşi ne putem aştepta, în zi­lele vi­toare, la noui atacuri masive sovietice în punctele de presiune ale acestui sector, bolşevicii concentrând aci trupe considerab­le de întărire, prevăzute­ între altele cu arme grelei care şi tunuri în r­ari cantităţi. Curăţirea ultimelor grupe de forţe bolşevice răsleţite de ansamblul for­ţelor în zona spatelui a fost termi­nată. In cursul acestor operaţiuni, prada şi mai ales numărul armelor (Continuare în pag. Vili Zăpadă mare pe puntea unui mine, vas german curăţitor de­­PK Ob.) i­ii­nt ton în portul LISABONA, 27 (Rador). — Co­respondentul agenţiei Ştefani transmite : In avionul transatlantic, care s’a scufundat în portul Lisabona, se aflau şapte artişti de radio nord-americani ce se duceau la Lisabona Londra pentru a da reprezentaţii în faţa soldaţilor americani, un secretar de legaţie şi alte persoa­ne, al căror nume nu se cunoaşte. Se fac cercetări pentru găsirea a 18 cadavre. Deffensivă Ak­ununată cu­ succes și contra atacuri progresive cu răsărit Prin telefon de la corespondentul nostru din Berlin BERLIN, 27. — Cu toate că sovie­ticii și-au continuat, in cursul zilei de ieri, ofensiva prin puternice atacuri în focarele bine cunoscute, cercurile militare germane subliniază că ten­dinţa consolidării în aceste spaţii ale frontului, e din ce în ce mai accen­tuată. Cu toate enormele lor sforţări, so­vieticii nu au mai putut câştiga teren pe ziua de ieri, în timp ce atacul ger­mani din Sud progresează cu succes. Situaţia se desvocă aici tot mai mult în favoarea trupelor aliate. Luptele din sectoarele sovietice de atac din Nord, până spre Suchenici au caracteristica unei bătălii staţionare, dusă de inamic cu un material puter­nic, dar fără să poată realiza succese demne de remarcat. In favoarea ger­­manier intervine fa­ptul­ că în secto­rul de la Nord de Kursk până la Nord de Orei, marele atac sovietic e în- a dreptat împotriva vechilor, bine ame­najatelor poziţii germane, aflate în posesia acestora de la încheierea ope­raţiunilor din vara anului 1941, con­stituind astfel o forţă defensivă spe­cial de puternică. Contra-atacul german, în partea de Sud a frontului de Răsărit, î?,­ are punctul de gravitate în spaţiul de la Sud-Vest de Islam, unde puternica rezistenţă inamică a fost din nou în­frântă, putându-se câştiga teren prin lupte înverşunate. Succesul de dis­­trugere, realizat de puternica contra­­acţiur­e germană s-a evidenţiat faţă de armata blindată sovietică, com­pusă din mai multe corpuri de ar­mată, cari pătrunsese în sistemul de­fensiv german­­.­ a fost distrusă prin contra-atacuri concentrice. La Vest de linia Harkov-Kursk, unde comunicatele germane au anunţat ieri o apărare elastică împotriva for­ţelor inamice infeltrate, atacurile so­­ivetice au fost respinse cu ajutorul situaţiei consolidate. Punctul de greutate al atacurilor sovietice s-a aflat însă în spaţiul de la Sud şi Nord de Orei­, unde de asemenea au pu­tut fi respinse, cu toate că erau spri­jinite de mari formaţiuni de tancuri. Dar şi la Sud de lacul Iknen, unde duşmanul şi-a extins în ultimele zile atacurile pe sectoare de front mai largi, sforţările sale de ieri, între­prinse cu forţe puternice au rămas fără efect. Printr-un contra-atac viu şi concentre, singuratecele grupe sovietice au putut fi nimicite. Mari pierderi anglo­­americane în avioane Comunicatele germane anunţă suc­cese extraordinare în războiul ae­rian, împotriva bombardierelor en­gleze şi americane. In timpul unui atac al unor for­maţiuni americane la Wilhelmshaven, executat ziua, ca înălţime mare, sub scutul norilor, au fost doborite 17 bombardiere cu 4 motoare. Cu oca­zia unui atac terorist de noapte al bombardierelor britanice asupra ora­şului Koeln, au fost doborîte 12 a­­vioane, iar pe coasta Canalului alte 6 avioane inamice. Pierderea unui total de 35 avioane înseamnă, după constatările germane, un procent foarte ridicat de 20 până la 25 la sută din totalul avioanelor atacatoare, pre­cum şi pierderea a 210 oameni din echipaje. Situaţia bătăliei Atlan­ticului Acum la sfârşitul iernii se poate constata că, în răstimpul cât de ne­favorabil petru submarine şi avioane, din lunile Nov, până în Februarie, ci­frele scufundărilor realizate, sunt cu mult mai mari anul acesta decât a­­cela din aceiaşi perioadă din anul ‘trretf'lli' Fev. „ 534.300 t. (până la 25 Fevrua­rie), însemnata creștere a cifrelor scu­fundărilor, rezultată din acest tabel, e o dovadă evidentă, pentru activitatea crecândă a submarinelor germane, în sarcina cărora a căzut majoritatea sdrobioare a succeselor războiului marin. Cu privire la milionul atins în Nov. 1942, trebue să se considere fap­tul, că acţiunea de debarcare a alia­ţilor în Africa de Nord, a prezentat atunci forţelor Axei, ţinte admirabile. Din cauza îmbunătăţirilor tehnice, precum şi din cauza tacticei în atac, s’a putut realiza o creştere a scufun­dărilor, cu toată vremea rea şi marea furtunoasă... Din socotelile anglo-sa­­xone, rezultă de altfel, că la un vas scufundat revine în medie, unul ava­riat, aşa încât tonajul anglo-ameri­­can are o tendinţă de continuă scă­dere. De pe acum se poate pune prog­nosticul unei urcări şi mai potenţate a cifrei scufundărilor, doarece ano­timpul verii prezintă posibilităţi mult mai avantajoase pentru atacul în plu­toane al submarinelor germane. Sub aceste împrejurări, e de la sine înţeles că desvoltarea războiului sub­marin e privită de cercurile arrglo­­americane, cu griji crescânde, ea re­prezentând un pericol vital pentru aliaţi. Zilele acestea, Amiralul en­glez Sir Richmond, a relevat din nou acest fapt, accentuând că ţinta cea mai elementară a aliaţilor este recâş­­tigarea dominaţiei mărilor. De aci rezultă că Anglia şi USA nu mai sunt adevăratele dominatoare ale mă­rilor, eî submarinele germane, așa după cum constatase, în primul răz-(Continuare în pag. Vil) Nov. 1941 231.870 t. Dec. „ 257.200 t. Ian. 1942 400.600 t­­ev. „ 525.000 t. • Nov. 1.035.000 t. Dec. „ 634.800 t. Ian. 1943 ‘ 522.000 t. Lnii 1 Martie 1943 Director: PAMFIL ŞEICARU REDACŢIA’ Șl ADMINISTRAŢIA' Strada Belvedere Nr. 6 TELEFOANELE: Reasoţl» , Secnetarishil ‘ Secrt^oJ «Mt Redacts polities f HÜr 8.27.53 3.40.86 4.84.40 ^..,8.40.88 Redacții­ «portivU ’8.8753 Provindm­­ ^ . L8958 Biroul con^ensHor, Proprietar: Cab. dtrectornln! Ad-fornl delegat Coniab. ol depot. Abon. ol publicît. Control gen. Exped. Tipografia 4.84.47 5.54.82 3.40.80 3.40 81 4.83.32 4.84.48 4.0859 .Personalul. Couicnclosnl „Curentul“ S. A, R. Tribunalul Ilfim­i, Regism publicațiilor. No. 174/1938 Taxa poștală plătită -n­ numerar conform adresei direcției generali­i*. T. T. Na 29.744/1939 Abonamente: anual 1200 lei; şase luni 600 lei; trei luni 350 lei Instituţii de stat şi particulare: două mii cinci sute lei anual G­OISMUL de ELIZA MÂRZESCU Leagă, desleagă ţese şi destramă... Infăptueşte şi năruie, consolidează şi minează... Croieşte calea viitorului in­dividual, dar şi îi sapă, în acelaş timp, şi seninătatea, şi fericirea. Urcă trep­tele măririlor omeneşti, le scoboară, cade, se ridică din nou, păşeşte gră­bit înspre aceleaşi raze, sortite a fi numai lumina isvorâtă din întuneri­cul lăuntric al sufletului uman, iar nu lumina exterioară, binefăcătoare, de care să se poată bucura deopotrivă şi cei tari, şi cei slabi, şi cei curaţi cu duhul, şi cei ce-şi încovoaie spinările sub povara propriilor lor greşeli. Egoismul creator, — al artiştilor, — a fost întotdeauna arma cea mai pu­ternică a făuritorilor de frumos. Rupt din eternitate, ca sorii din astre, e­­goismul artistic a plămădit din nimic, şi cu nimic, marile idei regeneratoare de masse, concepţiunile cele mai arbi­trare despre bine sau rău, elementele călăuzitoare ale temperamentelor şo­­văelnice şi întreaga mişcare rotativă a râvnelor sau a preferinţelor. Dintr’o poezie în care autorul ei îşi revarsă, mai întotdeauna, prisosul de egoism tradus prin durere sau bucu­rie, se naşte — un dor un vis necu­noscut, o poftă nouă de viaţă. Dintr’o analiză literară severă, rece, în cuvin­tele căreia se filtrează, la fiecare rând şi în fiecare pagină, egoismul spiri­tului analitic ce le dă suflare, pot pleca înspre culmile senine ale incon­ştientului multe remuşcări, multe re­culegeri şi numeroase păreri de rău Durata lor în timp şi spaţiu e aceea a polenului din flori, purtat de vânt din ogor în ogor, din iluzie în iluzie. Acest efemer ocol în jurul unei per­sonalităţi anonime se datoreşte tot egoismului individual, care-şi curăţă singur calea de spini, fără a întrezări întârzierea pe care i-o pricinueşte a­­ceastă drămuială a greutăţilor trecă­toare. Orb şi mut, el porneşte către viito­rul trupului în care zace, cu vraja ti­nereţii veşnice în suflet, şi cu limbuţii de surzi în colţul gurii. Măreţ sau au­toritar, disciplinat sau plin de avân­turi rele, egoismul individual pece­­tlueşte soarta făpturii de care l-a le­gat destinul, fără a pricepe valoarea efectivă a renunţării sau a deslegării. El propteşte paşii la răscruci de dru­muri, înţeleneşte voinţa şi înv­ârteşte pornirile. El face din virtuţi magnaţi ai altruismului paradoxal, şi reduce tentaţiunile la potenţialul lor de e­­nergie iniţială. El iubeşte, el urăşte, el huleşte, el iartă, chiar dacă zvâr­colirile fiinţei în care s’a integrat îi sunt potrivnice. El inhamă armăsarii înaripaţi la carele de aur ale viitoru­lui, el ii deshamă; el dă de băut ce­lor cărora Ie este sete, el astâmpără foamea celor flămânzi. El leagănă mi­zeriile umane, potoleşte vâltoarea ne­norocirile şi vâlva bucuriilor. El o­­croteşte, el dispreţuieşte. Batjocora şi hula, din egoism s’au născut, astfel precum din lacrimile crăieselor din legende se pot naşte mărgăritare. Cele mai mari vise, lui îi datoresc obârşia lor, precum cele mai mari josnicii tot lui îi datoresc voluptatea de-a fi fost resimţite. Tulburat ca mlaştinile după o ploaie repede, egoismul poate îm­pinge la crimă, lăsat însă liber, stă­pân atotputernic al destinului său pă­mântesc, el poate zbura cu aripi de înger înspre frumoasa lepădare de sine, ce-i este când prieteniă, când duşmană, după nevoile de viaţă pe cari le are trupul în care sălăşlueşte egoismul. Prin el, şi datorită numai lui, omul are întotdeauna două firi, două porniri fundamentale către anii ce vin, două instincte defensive: cel al aşteptării atacurilor exterioare, şi acel ce provoacă aceste atacuri. Tot egoismul face din existenţă o parabo­lă, şi din utopie o realitate. Că aceas­tă realitate se pune benevol, câ­nd îi sună şi ei ceasul, în slujba doctrine­lor, a ideologiilor abstracte sau a ma­rilor realizări conştiente, nu mai are nici un fel de împrotanţă. Gestul con­cret al realizărilor îl face întotdeauna egoismul, şi maşina uriaşe a vieţii şi a civilizaţiunei odată pornită, nimeni nu se mai gândeşte la primul meca­nism care­ a dat mişcări coordonate întreg sistemului mobil. Realitatea zilnică a oamenilor, — viaţa lor, cu toate cotiturile ei bune sau rele, — tot de egoism se lasă do­mol ocârmuită. In vremuri de pace, el varsă unt-de­lemmul binecuvântat în candela emulaţiunilor spirituale sau artistice, el întreţine regeşte orgo­liul individual, şi pune cununile de lauri pe frunţile celor tari. In vre­muri de răsboiu şi de restrişte, egois­mul trebue să renunţe temporar la veleităţile sale de permanentă autar­hie, şi să se aşeze, de bună voie, pe planul al doilea, spre a face loc de vază binelui obştesc. Căci de acest bine obştesc spectator mut a multor frământări şi a multor înfrângeri in­dividuale şi egoiste, atârnă puterea de muncă, vlaga veşnic nouă a unui neam întreg ce are drept la viaţă. In clipa de faţă, se cere egoismelor in­dividuale să renunţe temporar la co­­modităţile lor, la plăcerile lor, şi, dacă existenţa lor zilnică nu e făcută decât din mici plăceri sau d­in mă­runte distracţii, să lase liberă calea celor c­e muncesc şi-şi câştigă traiul prin oraşele aglomerate, şi să se re­tragă la ţară, prin centre mai puţin­­ râvnite de vrăşmăşia unui duşman necruţător, şi acolo, liber de-a făuri alte vise măreţe de viitor, egoismul va putea uita, din­ fericire la timp, ce însemnează înfierarea remuşcărilor târzii. Celor ce nu lucrează pentru a avea ce mânca, li se cere o renunţare temporară la tot ce pare a fi întreaga lor viaţă. Şi aceasta, pentru a cruţa alte vieţi, cărora, într’o măsură largă şi necunoscută, le datoresc tot belşu­gul pământesc de care se bucură. Făuritor şi de idealuri noui, şi de izbânzi concrete, egoismul trebuie să rămână sclavul, astfel precum a fost de la crearea lumii, umilul slujitor al acestor idealuri noui și al acestor iz­bânzi concrete. Starea sănătăţii lui Gandhi Mare nervozitate în sân­ul populaţiei hinduse. Englezii se tem că moartea lui Gandhi ar pro­duce răscoala Indiei BANGKOK, 27 (Rador). — Corespondentul agenţei Ştefa­ni transmite: Ştiri particulare sosite din India, arată că starea lui Gan­dhi a devenit gravă. Slăbiciu­nea sa sporeşte şi medicii au profitat de starea de semi­ in pag. Ill-a N. N. TONITZA de Famfil Şeicaru conştientă in care se află pen­tru a-l hrăni artificial. Acest amănunt, desminţit de autorităţile britanice, este con­firmat din diferite surse.­­Englezii, pe cât posibil, vor să evite moartea lui Mahatma Gandhi care ar produce în sâ­nul întregei populaţii o indig­nare ce a­r putea fi cu greu stăpânită. Intre timp, măsurile luate de poliţie sporesc şi sute de hinduşi sunt arestaţi în fie­care zi şi deportaţi. Aceasta nu împiedecă spo­rirea numărului manifestaţiilor şi actelor de sabotaj, atât la oraş cât şi în sate. ’­y Cazemate gUPHMWK­ pe insula Creta. (Ph Ob.)

Next