Curentul, august 1943 (Anul 16, nr. 5551-5581)
1943-08-01 / nr. 5551
ANUL XVI, No. 5551 , jso&Ajmml»U« 8 PAGINI 7 LEI cumineeS 1 194« Director: PAMH9 SP^RU REDACTIA SI ADMINISTRATIA Strada Belvedere Nr. 6 TELEFOANE: Cab. directorului Adtorul delegat Contab. jl depai abon fi publici t Gxpedlftfegi yWW npografSS^j,^ Redacti* 3.37.53 Secretariatul 3.40.88 Secretarul gen, 4.84.40 Redacţia politici 3.40.88 Redacţia sportivă 3.27.83 Provincia 4.89.28 -----Biroul comaniilor, Personalul, Contencioaul Proprietar, „Curentul" S. A.IJL Tribunalul Ilfov, Registrul publicaţiilor No. 17 Taxa poştală plătită in numerar conform direcției generale P. T. T. No. 29.744/1939 ABONAMENTE: 1 an 1700 lei; 6 luni 900 lei; 3 lunii 500 lei; Instituțiile particulare ?i de Stat 3.500 lei anual. Pentru Capitală : 1 an 2000 lei; 6 luni 1000 lei; 3 luni 800 M. Vn 14084.38.32 Tulburări în Portugalia de PAMFIL ŞEICARU O informaţie deosebit de importantă : mişcări greviste în Portugalia care au început să capete proporţii. Este interesant şi merită toată atenţia acest comentar al postului de Iladio Londra : „Prăbuşirea dictaturii din Italia a provocat intensificarea mişcărilor împotriva dictatorilor şi în celelalte ţari“. Iată o atitudine cel puţin stranie, când ne aducem aminte de declaraţiile făcute de preşedintele Salazar prin care afirma legăturile istorice cu Anglia, amiciţia neschimbată. Deci eram îndreptăţiţi să ne aşteptăm la oarecare înţelegere, grijă chiar pentru strimdorările interne ale unei ţări prietene. Or, în redarea faptelor atarne un accent de satisfacţie, hai să-i spunem ideologică, deşi nu vedem ce avantaj ar putea avea politica engleză pe urma unor tulburări muncitoreşti care eventual ar putea să capete proporţii revoluţionare şi nu într’o ţară inamică, ci într’o ţară prietenă. Este adevărat că în Portugalia există un regim de dictatură, temperată prin caracterul dictatorului, fire meditativă, crescută în disciplinele catolice, ostil violenţelor, o dictatură a spiritului de măsură, o dictatură apolinică. Pe urma acestei dictaturi, finanţele falimentare ale Portugaliei au fost consolidate şi nimeni mai bine ca Anglia nu cunoaşte opera de reconstrucţie financiară şi economică a dictatorului Salazar, fiindcă nu mai departe decât acum 15 ani consimţirea unui împrumut Portugaliei echivala ca o operaţie extrem de riscată ; de aici şi condiţiile oneroase, să spunem de camătă în care erau acordate. Olivier® Salazar este prin temperament ostil publicităţii, un profesor ce aduce şi în conducerea treburilor publice aceiaş concepţie austeri ca la prepararea unor cursuri . Universitate. Nimic războinic şi chiar înoirile în organizarea Statului sunt foarte sfioase, deci are tot ce trebue spre a nu provoca reacţia ideologică a unor democraţi ca să spunem aşa chiaburi. Să nu uităm că, Anglia este în afară de un mare Stat democrat şi unul din marile centre financiare şi economice ale lumii, deci nu-i poate fi indiferent dacă un Stat, cu care are aşa de vechi relaţii economice şi politice, este condus cu un simţ de ordine, de spornică chibzuială sau este într’o permanentă anarhie financiară, economică şi politică. Dar trecând peste toate aceste consideraţii egoiste, idealismul democrat intransigent priveşte cu o vădită bucurie că până şi în cuprinsul blândei dictaturi portugheze „prăbuşirea dictaturei din Italia a provocat intensificarea mişcărilor împotriva dictatorilor“, fără alegere, fără nici o excepţie. Nu ne surprinde această pornire la un om de atât temperament cât are d. Churchill, încât nici vârsta nu-i potoleşte impetuozitatea, un temperament care o evocă uimitor pe Clémenceau. D. Churchill a avut o filipică împotriva sistemului dictatorial când a vorbit îin Camera Comunelor după demisia lui Mussolini: „Sistemul totalitar al unui singur partid, înarmat cu poliţie secretă, care în practică acaparează toate serviciile de stat până la cele mai umile, cu magistraţi şi tribunale aflate sub controlul comitetului executiv al partidului, cu întregul sistem de spionaj casnic, când şi servitorii şi informatorii vecini supraghiază întreaga viaţă a fiecărei familii, acest sistem nefast, fiind aplicat în decursul mai multor ani, creiază , în care masele largi ale poporului sunt lipsite de orice influenţă asupra destinelor propriei lor ţări, în această atmosferă nu mai există nici un singur cetăţean independent, în afară de cei cari aparţin clasei oficiale“. Numai că portretul unui asemenea regim totalitar nu se potriveşte de loc Portugaliei, un stat mult mai puţin poliţist decât este chiar democratica Anglie. In schimb, când citeşti filipica d-lui Churchill ai un moment impresia că este vorba de regimul totalitar , sovietic, adevăratul regim de confiscare a totalităţii puterilor politice şi economice în folosul unui partid, declararea totalităţii poporului ca minor politic căruia partidul comunist îi serveşte de tutore. Fireşte că nu ne-ar surprinde de loc dacă într’o bună zi d. Churchill ar regăsi toată vehemenţa verbală cu care zugrăvea regimul bolşevic, dar nu a făcut nici măcar o aluzie, numai că vrând să zugrăvească adevăratul regim totalitar a fost nevoit să utilizeze elementele ce definesc regimul bolşevic. Evident că nu mai puţin rămâne legitimă nedumerirea fiecăruia din noi în faţa acestei logici sincopate, ca să nu-i spunem contradictorii: d. Churchill manifestă o pornire intransigentă împotriva regimurilor totalitare, înțelegem această atitudine conformă cu ideologia democrată, chiar când atitudinea capătă forme sectare. Numai că toată această atitudine pierde din valoarea ei morală atunci când descoperi cu o abia stăpânită bucurie că „prăbuşirea dictaturii în Italia a provocat intensificarea mişcărilor împotriva dictatorilor şi în alte ţări“ ca să exemplifici cu Portugalia ţara dictaturii blânde şi să găseşti firesc să fii aliat cu cea mai monstruoasă formă a sistemului totalitar, cu Rusia sovietică. Sunt contraziceri care dă cu totul alt aspect acestei atitudini de intransigență ideologică. Cred că nici imitând alunele sub forma paradoxului ce înfloresc piesele lui Bernard Schaw — pe care d. Churchill la atacat cu o Ironie plină de Inventivitate — nu ar putea susţine şeful guvernului englez că vrea să restaureze democraţia în Europa cu ajutorul Rusiei sovietice. Ameninţă oare posibilităţile de restaurare a democraţiei o ţară mică, un stat totalitar ca Portugalia sau ordinea democrată, şi orice fel de ordine în Europa este ameninţată de un stat de proporţiile de forţa militară a Rusiei sovietice dispunând de organizaţii politice în toate ţările ? Fără îndoială că intensificarea mişcărilor comuniste este datorită unui consemn pornit de la Moscova, numai că nu vedem de ce s’ar bucura Anglia de aceste manifestări ce ameninţă cu dezagregarea ideii de autoritate? Ce regim politic este într’un stat mic nu are nici o importanţă, fiindcă durata lui este în funcţie de ambianţa internaţională, am putea aplica principiul vaselor comunicante, dar cu un stat de proporţiile, de forţa Rusiei sovietice ambianţa internaţională nu joacă nici un roL Nu s’a singularizat într’un regim şi de 25 de ani continuă neturburat, o vastă temniţă a vieţii umane ? De aceia, bucuria a străbate comentând pe care îl face postul de Radio Inndra, privitor la turburările muncitoreşti din Portugalia, nu poate avea ca explicaţie, satisfacţia unei confirmări ideologice. Dar s’ar putea prea bine să fie folosită o intensificare a turburărilor pentru o debarcare şi o ocupare a Portugaliei, ceiace ar fi un ultimatum tot ideologic adresat Spaniei. Şi în războiul Angliei contra lui Napopoleon, tot prin Portugalia a început acţiunea engleză. Simplă ipoteză, dar întru nimic exagerată, căci împrejurările ne interzic să mai spunem cît ceva este imposibil sau exagerat. ■ : : In zoarii zilei unităţi speciale de pionieri de asalt, străbat un curs de apă în bărci pneumatice pentru a ataca liniile inamice. (S. M. P.) dHBna semeţea si-a miram mimai Prin telefon dela corespondentul nostru din Berlin BERLIN 31 .— Potolire® crescândă a luptelor din diversele sectoare ale frontului ofensiv al ruşilor s'a accentuat nupă, şi, pentru Întâia oară, s’a arătat şi in arcul de front dela Orei. Deşi luptele au continuat, sovieticii atacând uneori cu forţe puternice mai ales In sectorul dela Nord de Orel, totuşi aceste atacuri n’au mai fost date pe un front larg ca până acum, ci au fost fracţionate In mai multe sectoare izolate. Toate atacurile au fost respinse şi unele pătrunderi trecătoare curăţite cu ajutorul preţios dat de aviaţia germană, care a pus în luptă Stukas, avioane de luptă şi mai ales noul tip de avioane de vânătoare de care. Slăbirea luptelor, chiar şi în centrul lor cel mai însemnat de până acum din zona Orei, confirmă părerea că datorită foarte grelelor pierderi suferite, se pot cqnaukw »».Uri simpmele unei relative oboseli In efortul Inamic. Aceasta ilermite cercurilor militare germane să afirme că pentru moment abia se mai poate vorbi de o ofensivă sovietică, sau că cel puţin aceasta şi-a pierdut tot avântul. Rezultatul final al luptelor, duse de soviete timp de săptămâni, pe o scară aşa de mare şi cu aşa puternice mijloace, nu poate fi concretizat in vreun succes apreciabil. • Faptul că cercurile germane înregistrează atât de clar şi neîndoios o scădere generală a eforturilor sovietice, nu înseamnă, bineînţeles, decât un reflex al situaţiei date, în care pot interveni în orice moment schimbări. S’ar putea ca conducerea sovietică să fie ocupată actualmente cu o regrupare a forţelor sale ofensive atât de puternice lovite, în vederea pregătirii unor noiri acţiuni. De aceia, în cercurile germane se aşteaptă desfăşurările viitoare, fără ca ele să se grăbească să tragă concluzii definitive asupra puterii de lupta şi a rezervelor de cari mai dispun sovieticii, din slăbirea din ultimele zile a activităţii de luptă a acestora. Corespunzător slăbirii atacurilor sovietice şi a materialului pus de aceştia in luptă, a scăzut şi cifra materialului rusesc distrus in lupta de apărare germană şi mai ales numărul tancurilor scoase din luptă. Situaţia pe frontul Sicilian Pe frontul de luptă din Sicilia inamicul şi-a concentrat în vmnele zile masse mari de material în vederea unor acţiuni mai importante şi în special în scopul străpungerii frontului central german şi a despărţirii consecutive a forţelor de apărare ale Axei în două fragmente distincte. Această încercare făcută cu importante contingente canadiene şi americane a fost respinsă cu pierderi sângeroase pentru inamic, care în special în regiunea Nicosia a suferit o dureroasă înfrângere. Este de aşteptat ca inamicul să continue presiunea sa şi în sectorul central şi dealungul coastei de Nord, deşi unele semne ar arăta că planul iniţial de a izola cele două aripi ale frontului de apărare ale frontului germano-italian a fost abandonat. Toate încercările americane de a câştiga teren în lungul şoselei de coastă spre San Stefano, au rămas fără niciun rezultat. In general se observă o foarte mare prudenţă, mai ales a comandamentului american, care, după grelele pierderi suferite până acum, caută să evite acţiunile care l-ar putea duce la repetarea lor. Nouile scufundări de vase realizate de aviaţia germană şi in rândurile flotei de transport şi de aprovizionare din jurul Siciliei și în Atlantic, au adus din nou la ordinea zilei problemele lipsei de tonaj. Alături de activitatea submarinelor, cifra scufundărilor din luna aceasta promite să fie atât de importantă, încât să infirme toate concluziile care s’au tras din scăderea trecătoare a cifrei scufundărilor în luna Iulie. CRONICA RĂZBOIULUI de ROMULUS SEIȘANU Bătălia dela Orei. Armata 8-a britanica blocata la Sud de Catania Situația pe frontul oriental se caracterizează prin continuarea ofensivei celor două armate sovietice comandate de generalul Rostokowsky cu centrul de gravitate In arcul de la Orei şi prin slăbirea activităţii de luptă a forţelor sovietice în toate celelalte sectoare, în care, până acum câteva zile, ea s’a manifestat prin ofensive locale de străpungere, însă fără nici un rezultat, căci pretutindeni linia de apărare germană n’a putut fi atinsă. Aşa, în sectorul de nord, între Leningrad şi sud de lacul Isadoga, forţele sovietice au atacat acum câteva zile pe un front larg poziţiile germane. După lupte grele această ofensivă locală a încetat , după cum au încetat şi celelalte din sectorul meridional. Eri, atât în regiunea Leningrad, sud de lacul Ladoga, cât şi în regiunile Bielgorod, Izium, sud-vest de Voroşilovgrad, Mius şi Cuban, au fost numai acţiuni de recunoaştere, dueluri de artilerie şi activitatea obicinuită a aviaţiei. Pe teatrul bătăliei de la Orei situaţia este neschimbată. In cursul zilei de ori atacurile date de forţele sovietice la nord, est şi sud de Orei, au fost respinse, sau oprite prin contra-atacurile trupelor germane. In Sicilia, încercările comandamentului anglo-american de a tăia în două linia de apărare italo-germană, care trece pe la vest de San Stefano, Agira, Nicosa, sud de Catania ca şi de a înainta pe şoseaua litorală de la nord în direcţia San Stefano-Messina, au dat greş. In cursul luptelor ce s’au desfăşurat în sectorul central, în regiunile Agira, Nicosia şi Tusam, trupele de acoperire germane şi italiene au obţinut un succes defensiv, ţinând pe loc unităţile americane şi canadiene d ln armata a V-a comandată de generalul Patton. Armata 8-a britanică, de sub comanda generalului Montgomery, continuă să fie imobilizată la sud de Catania, de către diviziile germane. Reamintim că această armată, care încă din ziua de 14 Iulie s’a apropiat de Catania, a avut misiunea să înainteze pe şoseaua litorală, dealungul coastei orientale a Siciliei, în direcţia Messina. In acea zi o unitate blindată britanică, după ce a atacat divizia 206-a italiană, a anunţat comandamentul armatei a 8-a, că se găseşte la 18 km. sud de Catania şi va începe atacul principal dacă i se va trimite infanteria motorizată. A doua zi, 15 iulie, s-a anunţat de la marele cartier general al generalului american Eisenhower, că „armata a 8-a Montgomery înaintează rapid în câmpia Cataniei şi se aşteaptă căderea apropiată a oraşului Catania“. De atunci au trecut 15 zile şi armata a 8-a Montgomery se găseşte blocată la sud de Catania. Declaraţia comisiunii afacerilor străine a Parlamentului finlandez în legătură cu raportul ce l-a făcut guvernul prezidat de d. Linkomies, privitor la activitatea sa din cursul acestui an, subliniază raporturile strânse între Finlanda şi Germania, care continuă a fi acelea ale „unei frăţii de arme perfecte“ , precum şi menţinerea relaţiilor cu Statele Unite ale Americei de nord, ca şi până acum. In ce priveşte politica de război a guvernului din Helsinki, ea a fost definită de primul ministru, d. Linkomies, in Mai a. c., după constituirea guvernului său, în termenii următori : „Lupta împotriva U. R. S. S. trebue să continue până când siguranţa naţională va fi asiguratăă. Nu este cu putinţă ca Finlanda să se abată de la drumul pe care ea a fost împinsă prin atacul pornit de la est, împotriva sa. Poporul finlandez — a declarat atunci d. Linkomies — preferă să se bată până la ultimul om decât să se supună voinţei vecinului său oriental“. Această declaraţie a primului ministru al Finlandei, este expresiunea voinţei neclintite a poporului acestei ţări, de a-şi apăra cu armele în mâini, independenţa şi integritatea teritorială a statului său naţional, grav ameninţate prin cunoscutele tendinţe de expansiune a U. R. S. S. spre nord şi vest, ca şi prin atacul forţelor sovietice din 1940, care a impus Finlandei (Continuare in pag. VII) FELDMAREŞALUL VON KLUGE comandantul trupelor germane din sectorul Orel—Kursk—Bielgorod Consumul de pâine albă începe de Luni 2 August toate încep ----P4-X morile cumăcinişul începând de azi, merciale din ţar® ginitu'ui uin îiv/ud iCvi.*i. în regimul taxat prin decizia ministerului aprovizionării, în cota de extracţie 30 la sută făină albă, 50 la sută făină şi 20 la sută tărâţe. Fabricatele — pâinea albă, pâinea neagră, chiflele, cărnurile şi covrigii — din aceste făinuri vor fi date în consumaţie cu începere de Luni 2 August a. c., în cursul zilei de Duminică 1 August brutăriile şi fabricile urmând a primi făina şi a face Prepararea propriu zisă. Preţurile pâinei şi a celorlalte preparate din făina de grâu sunt următoarele : PAINEA DIN FAINA populară de extracţie 50 la sută în greutate de 600 grame lei 20 bucata. PAINEA DIN FAINA ALBA extracţie 30 la sută în greutate de 600 grame, lei 50 bucata. FP.ANZF.tf rfoat.f cu lapte fabricate din făina albă extracţia 30 la sută în greutate de 200 gr. având în compoziţie şi 8 gr. zahăr şi 8 gr. unt vegetal lei 22,50 bucata. CHIFLELE ŞI CORNURILE din făiă albă de extracţie 30 la sută cu un adaos de 150 gr. zahăr şi 150 gr. unt vegetal la 100 de bucăţi în greutate de 40 grame, lei 4,75 bucata. Pentru pâinea albă, neagră şi franzeluţele aduse la domiciliul consumatorilor sau cumpărate în băcănii sau alte localuri de desfacere, în afara brutăriilor propriu zise se plăteşte un surplus de 0,50 lei, iar pentru chiflele, 0,25. Preţurile de mai sus, precum şi data intrării în vigoare a noului regim de fabricaţie sunt pentru toată ţara. Cariera fiului nostru de MIRCEA V. PIENESCU Este greu, dacă nu chiar imposibil, pentru mintea omenească să poată şti cum va ieşi lumea din marea încleştare pe care o trăim. Un lucru este insă sigur. Aşezarea societăţii de mâine se face sub semnul muncii. Din această cauză cred unii că va veni un veac de Întuneric şi se spune chiar că va fi o întoarcere la cele ce au fost cu veacuri multe inainte. Nimic mai greşit decât aceasta. Şi numai oamenii de rea credinţă şi de pătimaşă reacţiune pot întreţine o astfel de credinţă. Munca înainte de toate nu înseamnă domnia muncii omului înapoiat, ci recunoaşterea că numai prin strădania omenească se face un pas înainte şi că deci ei i se cuvine locul întâi. Asta nu numai că nu înlătură lumina Învăţăturii şi binefacerea ştiinţei, dar chiar o întăreşte şi o face şi mai de trebuinţă. Ştiinţa este pentru munca omului ca lumina pentru cel care dibue prin Întuneric. Ştiinţa uşurează munca şi îi înmulţeşte puterile. Cartea face cu putinţă răspândirea ştiinţei , iar şcoala şi profesorii au meşteşugul de a o face înţeleasă. Cândva de mult, după ce bântuie asupra Europei urgia hoardelor barbare, omenirea s-a întors la lumina ştiinţei şi a trăit acea vreme de mari înfăptuiri pe care o cunoaştem sub numele de Renaştere. Un scriitor de pe acea vreme a spus: „Omul nu poate decât atât cât ştie“. Cuvintele lui au valoare şi astăzi. Triumful muncii înseamnă triumful muncii luminate, asupra vremii în care masa celor care munceau a fost ţinută în întunericul neştiinţei. Comerţul înseamnă funcţia naţională care îndestulează nevoile de tot felul a oamenilor. El este calea pe care merg produsele da cei care le produc la cei care doresc, spre a le consuma. Prin aceasta comerţul capătă un rol din ce în ce mai mare, pentru că fiecare zi care trece face ca nevoile să fie tot mai numeroase şi oamenii tot mai dornici de a şi le satisface. Meşteşugul negustoresc nu se poate învăţa din senin şi am putea spune că nu se mai poate învăţa nici numai din practică. El cere o sumă de cunoştinţe pe care nu le pot da decât şcoala şi profesorii. Statele înaintate au înţeles de mult acest lucru şi de aceea veţi găsi şcoli speciale pentru cle mai variate îndeletniciri şi mai ales pentru cele negustoreşti. România are un învăţământ comercial care ar putea da rezultate strălucite dacă ar fi frequentate de elemente bune. In articolul nostru trecut am arătat vederile greşite pe care le au părinţii in ce priveşte învăţământul comercial şi profesiunea de comerciant. Nu vom reveni astăzi, dar nu putem să nu mai adăugăm un gând pe care trebue să-l aibă părinţii care sunt în situaţia de a lua o decizie in ce priveşte cariera fiilor lor. In societatea care va avea munca pe primul plan, munca in viaţa comercială işi va câştiga locul ce i se cuvine şi comerciantul va redeveni omul considerat, aşa cum era in regimul breslelor care a fost Înlăturat, pentru păcatele lui, dar căruia nu i se pot nega şi multe calităţi. Lefegiul şi tantiemistul parazit vor dispare, căci sunt semne că mergem spre acest ţel. Munca în comerţ este muncă de fruntaş. Părinţii cu grijă de viitorul copiilor lor trebue să nu uite acest lucru şi să trimită la şcolile de comerţ pe cei mai buni şi mai dragi din fiii lor, cu credinţa că le asigură un viitor mai bun şi mai larg in persective, decât aceia care îl vor deschide studiile teoretice. In lumea care se va baza pe muncă, ocupaţiile care cer pregătire teoretică nu vor răsplăti decât pe cei cu excepţionale Însuşiri. Cei mediocri şi chiar buni nu vor avea prea mult de folosit pentru că munca lor nu va însemna nici născocire şi nici descoperire. In lumea comerţului au loc şi cel bun şi cel mediocru. Nu are ce căta cel prost şi leneş. Vacanţa alegerii drumului, începe. Părinţi, care sunteţi frământaţi de viitorul fiilor voştri, nu uitaţi şcoalele comerciale care aşteaptă pe cei mai buni din fii neamului, spre a-i pregăti pentru cariera comerţului, care trebue să fie cariera celor mai buni dintre noi. Numai aşa vom câştiga timpul pierdut sub stăpânirea economică a altora şi numai aşa vom reuşi să aducem bunăstarea şi belşugul în casele Românilor. lancule Măria Ta! ------------------ de E. ROŞCA-MALIN ----------- Poate în nici altă parte a Ardealului de dincoace n’a fost atât de puternică tensiunea între pata de streinism parazitar şi marea massă românească înconjurătoare în decursul veacurilor ca între oraşul Turda şi sutele de sate curat româneşti, din leat în leat, de pe câmpia din jur a Transilvaniei. Şi în nici o parte poate balastul trecutului nu apasă cu atâta greutate — şi azi încă! — pe umerii amintirii suferinţelor româneşti de ieri ca acolo în regiunea în care Mihai Viteazul a fost răstignit pe CRUCIFIXUL UNITĂŢII ROMÂNEŞTI acum trei veacuri şi jumătate... Incă din vremea când Turda abea îşi schimbase numele roman „Potaissa1 — sediu al Legiunei a V-a macedonică — în acela de THORENBURG după limba coloniştilor saşi aduşi pentru exploatarea salinelor, apoi mai târziu când începuse să imigreze peste saşi elementul seminiţiei streine al celeilalte naţiuni cunoscute în Ardeal, până ce au isbutit să-i dea caracterul specific neamului lor, oricât vom încerca nu vom putea găsi el ei un fel de atmosferă valahă între zidurile cetăţii ci numai dincolo, în satele umile ale celor ce roboteau în robie pe PĂMÂNTUL LOR dar la STĂPÂN STREIN ASUPRITOR. Turda a rămas deci, încă din primele veacuri, până hăt târziu peste vreme, „oraş blestemat, cu lacrimi şi dăunat“ — cum îl numeşte poezia poporului — între zidurile căruia regii streini aveau să-şi ţină cele peste 130 şedinţe ale Dietei, iar nobilimea avea să închee în 1438 acea „Unio trium nationum“ , unguri, secui şi saşi, contra neamului „mult ca iarba, ca viermii, ca musca“ al valahimii, fără să bănuiască faptul că numai peste 18 ani va veni în Turda valahul Ion Huniade — primit cu aclamaţii necunoscute până atunci — 57» fruntea unei armate de români ardeleni pentru a pleca în expediţie (în 1458) împotriva Turcilor, înainte de a porni din cetate, văzând Vodă Huniade cum vine potop de nație valahă în oastea sa, a dat poruncă aspră ca „aceşti oamenii să fie mai cu ominte tractaţi“. Porunca s’a sălăşluit în inimile necăjiţilor robi până ce a venit SABIA DE PEDEPSEA a lui Mihai Viteazul. Nobilimea n’a ascultat de îndrumarea lui Huniade, mărind măsurile de asuprire, ba în 1561 proclamă, tot în Turda, libertatea religioasă a celor 4 religii „recepte“, între cari NU era acea a valahilor toleraţi numai pe meleagurile Ardealului. Ce a hălăduit Mihai cu sabia sa despicătoare a destinului nostru şi cum a căzut jertfă pe câmpia din apropiere ucis de Basta, se ştie. Se cunosc apoi şi drumurile însângerate ale revoluţionarilor lui Horia ce voiau să se apropie de domnii din cetatea Turzii... pentru a-i învăţa lege românească,... iar doina ţărănimii de pe câmpie mai plânge şi azi pe versul lui Iancu : IANCULE MĂRIA TA LASĂ TURDA N’O PRĂDA, semn al fricei şi rugăciunii streinilor în faţa învolburatei porniri a românilor... Azi când zăboveşti în Turda întâlneşti — printre zidurile grele ale trecutului — amintirea anilor 1883, cu manifestările Astrel, 1892 cu primirea „triumfală“ a lui Ion Raţiu de la casa sa lovită cu „florile“ patriotismului strein,—bărbat ce vorbeşte şi azi vremilor depe soclul din faţa prefecturii — şi te Închini înaintea cruce! din piaţă unde a înfăţat faldurile tricolorului un ţărani român sosit în 1918 cu aceste vorbe : „MĂ FRAŢILOR! AMU-I GATA CU ROBIA!". Streinii n’au voit să creadă şi pe semne de aceia s’a aprins revoluția... (Continuare în pag VII) ••• O patrulă germană în câmpia Ucrainei din regiunea Bielgorodului