Curentul, august 1943 (Anul 16, nr. 5551-5581)

1943-08-01 / nr. 5551

ANUL XVI, No. 5551 , jso&Ajmm­l»U« 8 PAGINI 7 LEI cumineeS 1 194« Director: PAMH9 SP^RU REDACTIA SI ADMINISTRATIA Strada Belvedere Nr. 6 TELEFOANE: Cab. directorului Ad­torul delegat Contab. jl depai abon fi publici t Gxpedlftfegi yWW npografSS^j,^ Redacti* 3.37.53 Secretariatul 3.40.88 Secretarul gen, 4.84.40 Redacţia politici 3.40.88 Redacţia sportivă 3.27.83 Provincia 4.89.28 -----­Biroul comaniilor, Personalul, Contencioaul Proprietar, „Curentul" S. A.IJL Tribunalul Ilfov, Registrul publicaţiilor No. 17 Taxa poştală plătită in numerar conform direcției generale P. T. T. No. 29.744/1939 ABONAMENTE: 1 an 1700 lei; 6 luni 900 lei; 3 lunii 500 lei; Institu­­țiile particulare ?i de Stat 3.500 lei anual. Pentru Ca­pitală : 1 an 2000 lei; 6 luni 1000 lei; 3 luni 800 M. Vn 14084­­.38.32 Tulburări în Portugalia de PAMFIL ŞEICARU O informaţie deosebit de im­portantă : mişcări greviste în Portugalia care au început să capete proporţii. Este interesant şi merită toată atenţia acest comentar al postu­lui de Iladio Londra : „Prăbuşi­rea dictaturii din Italia a provo­cat intensificarea mişcărilor îm­potriva dictatorilor şi în celelalte ţari“. Iată o atitudine cel puţin stranie, când ne aducem aminte de declaraţiile făcute de preşedin­tele Salazar prin care afirma le­găturile istorice cu Anglia, ami­ciţia neschimbată. Deci eram în­dreptăţiţi să ne aşteptăm la oa­recare înţelegere, grijă chiar pentru strimdorările interne ale unei ţări prietene. Or, în reda­rea faptelor atarne un accent de satisfacţie, hai să-i spunem ideo­logică, deşi nu vedem ce avantaj ar putea avea politica engleză pe urma unor tulburări munci­toreşti care eventual ar putea să capete proporţii revoluţionare şi nu într’o ţară inamică, ci în­­tr’o ţară prietenă. Este adevărat că în Portuga­lia există un regim de dictatură, temperată prin caracterul dicta­torului, fire meditativă, crescută în disciplinele catolice, ostil vio­lenţelor, o dictatură a spiritului de măsură, o dictatură apolinică. Pe urma acestei dictaturi, finan­ţele falimentare ale Portugaliei au fost consolidate şi nimeni mai bine ca Anglia nu cunoaşte opera de reconstrucţie financiară şi economică a dictatorului Sala­zar, fiindcă nu mai departe de­cât acum 15 ani consimţirea unui împrumut Portugaliei echivala ca o operaţie extrem de riscată ; de aici şi condiţiile oneroase, să spunem de camătă în care erau acordate. Olivier® Salazar este prin temperament ostil publicităţii, un profesor ce aduce şi în con­ducerea treburilor publice aceiaş concepţie austeri ca la prepara­rea unor cursuri . Universitate. Nimic războinic şi chiar înoirile în organizarea Statului sunt foarte sfioase, deci are tot ce trebue spre a nu provoca reacţia ideologică a unor democraţi ca să spunem aşa chiaburi. Să nu uităm că, Anglia este în afară de un mare Stat democrat şi unul din marile centre finan­ciare şi economice ale lumii, deci nu-i poate fi indiferent dacă un Stat, cu care are aşa de vechi relaţii economice şi politice, este condus cu un simţ de ordine, de spornică chibzuială sau este în­tr’o permanentă anarhie finan­ciară, economică şi politică. Dar trecând peste toate aceste con­sideraţii egoiste, idealismul de­mocrat intransigent priveşte cu o vădită bucurie că până şi în cuprinsul blândei dictaturi por­tugheze „prăbuşirea dictaturei din Italia a provocat intensifica­rea mişcărilor împotriva dicta­torilor“, fără alegere, fără nici o excepţie. Nu ne surprinde această por­nire la un om de atât tempera­ment cât are d. Churchill, încât nici vârsta nu-i potoleşte impe­tuozitatea, un temperament care o evocă uimitor pe Clémenceau. D. Churchill a avut o filipică împotriva sistemului dictatorial când a vorbit îin Camera Comu­nelor după demisia lui Mussolini: „Sistemul totalitar al unui singur partid, înarmat cu poliţie secre­tă, care în practică acaparează toate serviciile de stat până la cele mai umile, cu magistraţi şi tribunale aflate sub controlul co­mitetului executiv al partidului, cu întregul sistem de spionaj casnic, când şi servitorii şi infor­matorii vecini supraghiază în­treaga viaţă a fiecărei familii, acest sistem nefast, fiind aplicat în decursul mai multor ani, cre­­iază , în care masele largi ale poporului sunt lipsite de orice influenţă asupra desti­nelor propriei lor ţări, în această atmosferă nu mai există nici un singur cetăţean independent, în afară de cei cari aparţin clasei o­­ficiale“. Numai că portretul unui ase­menea regim totalitar nu se po­triveşte de loc Portugaliei, un stat mult mai puţin poliţist decât este chiar democratica Anglie. In schimb, când citeşti filipica d-lui Churchill ai un moment impresia că este vorba de regimul totalitar , sovietic, adevăratul regim de confiscare a totalităţii puterilor politice şi economice în folosul unui partid, declararea totalităţii poporului ca minor politic căruia partidul comunist îi serveşte de tutore. Fireşte că nu ne-ar sur­prinde de loc dacă într’o bună zi d. Churchill ar regăsi toată ve­hemenţa verbală cu care zugră­vea regimul bolşevic, dar nu a făcut nici măcar o aluzie, numai că vrând să zugrăvească adevă­ratul regim totalitar a fost ne­voit să utilizeze elementele ce definesc regimul bolşevic. Evi­dent că nu mai puţin rămâne le­gitimă nedumerirea fiecăruia din noi în faţa acestei logici sinco­pate, ca să nu-i spunem contra­dictorii: d. Churchill manifestă o pornire intransigentă împotriva regimurilor totalitare, înțelegem această atitudine conformă cu i­­deologia democrată, chiar când atitudinea capătă forme sectare. Numai că toată această atitu­dine pierde din valoarea ei mo­rală atunci când descoperi cu o abia stăpânită bucurie că „pră­buşirea dictaturii în Italia a pro­voca­t intensificarea mişcărilor împotriva dictatorilor şi în alte ţări“ ca să exemplifici cu Portu­galia ţara dictaturii blânde şi să găseşti firesc să fii aliat cu cea mai monstruoasă formă a siste­mului totalitar, cu Rusia sovieti­că. Sunt contraziceri care dă cu totul alt aspect acestei atitudini de intransigență ideologică. Cred că nici imitând alunele sub forma paradoxului ce înfloresc piesele lui Bernard Schaw — pe care d. Churchill la atacat cu o Ironie plină de Inventivitate — nu ar putea susţine şeful guvernului englez că vrea să restaureze de­mocraţia în Europa cu ajutorul Rusiei sovietice. Ameninţă oare posibilităţile de restaurare a de­mocraţiei o ţară mică, un stat to­talitar ca Portugalia sau ordinea democrată, şi orice fel de ordine în Europa este ameninţată de un stat de proporţiile de forţa mili­tară a Rusiei sovietice dispunând de organizaţii politice în toate ţările ? Fără îndoială că intensificarea mişcărilor comuniste este dato­rită unui consemn pornit de la Moscova, numai că nu vedem de ce s’ar bucura Anglia de aceste manifestări ce ameninţă cu de­zagregarea ideii de autoritate? Ce regim politic este într’un stat mic nu are nici o importanţă, fiindcă durata lui este în funcţie de ambianţa internaţională, am putea aplica principiul vaselor comunicante, dar cu un stat de proporţiile, de forţa Rusiei so­vietice ambianţa internaţională nu joacă nici un roL Nu s’a sin­gularizat într’un regim şi de 25 de ani continuă neturburat, o vastă temniţă a vieţii umane ? De aceia, bucuria a străbate comentând pe care îl face postul de Radio Inndra, privitor la tur­bură­rile muncitoreşti din Portu­galia, nu poate avea ca explica­ţie, satisfacţia unei confirmări i­­deologice. Dar s’ar putea prea bine să fie folosită o intensifi­care a turbu­rărilor pentru o de­barcare şi o ocupare a Portuga­liei, ceiace ar fi un ultimatum tot ideologic adresat Spaniei. Şi în război­ul Angliei contra lui Napo­­poleon, tot prin Portugalia a în­ceput acţiunea engleză. Simplă ipoteză, dar întru ni­mic exagerată, căci împrejurări­le ne interzic să mai spunem­ cît ceva este imposibil sau exagerat. ■ : : In zoarii zilei unităţi speciale de pionieri de asalt, străbat un curs de apă în bărci pneumatice pentru a ataca liniile inamice. (S. M. P.) d­HBn­a semeţea si-a miram mimai Prin telefon dela corespondentul nostru din Berlin BERLIN 31 .— Potolire® crescândă a luptelor din diversele sectoare ale frontului ofensiv al ruşilor s'a accen­tuat nupă, şi, pentru Întâia oară, s’a arătat şi in arcul de front dela Orei. Deşi luptele au continuat, sovieticii atacând uneori cu forţe puternice mai ales In sectorul dela Nord de Orel, totuşi aceste atacuri n’au mai fost date pe un front larg ca până acum, ci au fost fracţionate In mai multe sectoare izolate. Toate atacurile au fost respinse şi unele pătrunderi tre­cătoare curăţite cu ajutorul preţios dat de aviaţia germană, care a pus în luptă Stukas, avioane de luptă şi mai ales noul tip de avioane de vâ­nătoare de care. Slăbirea luptelor, chiar şi în centrul lor cel mai însem­nat de până acum din zona Orei, confirmă părerea că datorită foarte grelelor pierderi suferite, se pot cqn­­aukw »».Uri simp­­­mele unei relative oboseli In efortul Inamic. Aceasta il­ermi­te cercurilor militare germane să afirme că pentru moment abia se mai poate vorbi de o ofensivă sovie­tică, sau că cel puţin aceasta şi-a pierdut tot avântul. Rezultatul final al luptelor, duse de soviete timp de săptămâni, pe o scară aşa de mare şi cu aşa puternice mijloace, nu poate fi concretizat in vreun succes apre­ciabil. • Faptul că cercurile germane înre­gistrează atât de clar şi neîndoios o scădere generală a eforturilor sovieti­ce, nu înseamnă, bineînţeles, decât un reflex al situaţiei date, în care pot interveni în orice moment schim­bări. S’ar putea ca conducerea sovie­tică să fie ocupată actualmente cu o regrupare a forţelor sale ofensive a­­tât de puternice lovite, în vederea pregătirii unor noiri acţiuni. De aceia, în cercurile germane se aşteaptă des­făşurările viitoare, fă­ră ca ele să se grăbească să tragă concluzii definiti­ve asupra puterii de lupta şi a rezer­velor de cari mai dispun sovieticii, din slăbirea din ultimele zile a acti­vităţii de luptă a acestora. Corespun­zător slăbirii atacurilor sovietice şi a materialului pus de aceştia in luptă, a scăzut şi cifra materialului rusesc distrus in lupta de apărare germană şi mai ales numărul tancurilor scoase din luptă. Situaţia pe frontul Sicilian Pe frontul de luptă din Sicilia ina­­micul şi-a concentrat în v­mnele zile masse mari de material în vederea unor acţiuni mai importante şi în special în scopul străpungerii fron­tului central german şi a despărţirii consecutive a forţelor de apărare ale Axei în două fragmente distincte. A­­ceastă încercare făcută cu importante contingente canadiene şi americane a fost respinsă cu pierderi sângeroase pentru inamic, care în special în re­giunea Nicosia a suferit o dureroasă înfrângere. Este de aşteptat ca ina­micul să continue presiunea sa şi în sectorul central şi dealungul coastei de Nord, deşi unele semne ar arăta că planul iniţial de a izola cele două aripi ale frontului de apărare ale frontului germano-italian a fost a­bandonat. Toate încercările america­­ne de a câştiga teren în lungul şose­­lei de coastă spre San Stefano, au ră­mas fără niciun rezultat. In general se observă o foarte mare prudenţă, mai ales a comandamentului ameri­can, care, după grelele pierderi sufe­rite până acum, caută să evite acţiu­nile care l-ar putea duce la repetarea lor. Nouile scufundări de vase realizate de aviaţia germană şi in rândurile flotei de transport şi de aprovizionare din jurul Siciliei și în Atlantic, au adus din nou la ordinea zilei proble­mele lipsei de tonaj. Alături de acti­vitatea submarinelor, cifra scufundă­rilor din luna aceasta promite să fie atât de importantă, încât să infirme toate concluziile care s’au tras din scăderea trecă­toare a cifrei scufundă­rilor în luna Iulie. CRONICA RĂZBOIULUI de ROMULUS SEIȘANU Bătălia dela Orei.­­ Armata 8-a britanica blocata la Sud de Catania Situația pe frontul oriental se caracterizează prin continuarea ofensivei celor două armate sovie­tice comandate de generalul Ros­­tokowsky cu centrul de gravitate In arcul de la Orei şi prin slăbirea activităţii de luptă a forţelor so­vietice în toate celelalte sectoare, în care, până acum câteva zile, ea s’a manifestat prin ofensive locale de străpungere, însă fără nici un rezultat, căci pretutindeni linia de apărare germană n’a putut fi a­­tinsă. Aşa, în sectorul de nord, în­tre Leningrad şi sud de lacul Isa­­doga, forţele sovietice au atacat acum câteva zile pe un front larg poziţiile germane. După lupte grele această ofensivă locală a încetat , după cum au încetat şi celelalte din sectorul meridional. Eri, atât în regiunea Leningrad, sud de lacul Ladoga, cât şi în regiunile Bielgorod, Izium, sud-vest de Vo­­roşilovgrad, Mius şi Cuban, au fost numai acţiuni de recunoaştere, dueluri de artilerie şi activitatea obicinuită a aviaţiei. Pe teatrul bătăliei de la Orei situaţia este ne­schimbată. In cursul zilei de ori atacurile date de forţele sovietice la nord, est şi sud de Orei, au fost respin­se, sau oprite prin contra-atacurile trupelor germane. In Sicilia, încercările comanda­mentului anglo-american de a tăia în două linia de apărare italo-ger­­mană, care trece pe la vest de San Stefano, Agira, Nicosa, sud de Ca­tania ca şi de a înainta pe şo­seaua litoral­ă de la nord în direc­ţia San Stefano-Messina, au dat greş. In cursul luptelor ce s’au des­făşurat în sectorul central, în re­giunile Agira, Nicosia şi Tusam, trupele de acoperire germane şi italiene au obţinut un succes de­fensiv, ţinând pe loc unităţile ame­ricane şi canadiene d l­n armata a V-a comandată de generalul Pat­ton. Armata 8-a britanică, de sub co­manda generalului Montgomery, continuă să fie imobilizată la sud de Catania, de către diviziile ger­mane. Reamintim că această ar­mată, care încă din ziua de 14 Iu­lie s’a apropiat de Catania, a a­­vut misiunea să înainteze pe şo­seaua litorală, dealungul coastei orientale a Siciliei, în direcţia Messina. In acea zi o unitate blin­dată britanică, după ce a atacat divizia 206-a italiană, a anunţat comandamentul armatei a 8-a, că se găseşte la 18 km. sud de Cata­nia şi va începe atacul principal dacă i se va trimite infanteria mo­torizată. A doua zi,­ 15 iulie, s-a anunţat de la marele cartier gene­ral al generalului american Eisen­hower, că „armata a 8-a Montgo­mery înaintează rapid în câmpia Cataniei şi se aşteaptă căderea a­­propiată a oraşului Catania“. De atunci au trecut 15 zile şi armata a 8-a Montgomery se gă­seşte blocată la sud de Catania. Declaraţia comisiunii afacerilor străine a Parlamentului finlandez în legătură cu raportul ce l-a fă­cut guvernul prezidat de d. Lin­­komies, privitor la activitatea sa din cursul acestui an, subliniază raporturile strânse între Finlanda şi Germania, care continuă a fi a­­celea ale „unei frăţii de arme per­fecte“ , precum şi menţinerea rela­ţiilor cu Statele Unite ale Ameri­­cei de nord, ca şi până acum. In ce priveşte politica de război a guvernului din Helsinki, ea a fost definită de primul ministru, d. Linkomies, in Mai a. c., după constituirea guvernului său, în ter­menii următori : „Lupta împotriva U. R. S. S. trebue să continue până când siguranţa naţională va fi asiguratăă. Nu este cu putinţă ca Finlanda să se abată de la drumul pe care ea a fost împinsă prin a­­tacul pornit de la est, împotriva sa. Poporul finlandez — a declarat atunci d. Linkomies — preferă să se bată până la ultimul om decât să se supună voinţei vecinului său oriental“. Această declaraţie a primului ministru al Finlandei, este expre­­siunea voinţei neclintite a poporu­lui acestei ţări, de a-şi apăra cu armele în mâini, independenţa şi integritatea teritorială a statului său naţional, grav ameninţate prin cunoscutele tendinţe de expansiu­ne a U. R. S. S. spre nord şi vest, ca şi prin atacul forţelor sovietice din 1940, care a impus Finlandei (Continuare in pag. VII) FELDMAREŞALUL VON KLUGE comandantul trupelor germane din sectorul Orel—Kursk—Bielgorod Consumul de pâine albă începe de Luni 2 August toate încep ----P4-X morile cu­­măcinişul începând de azi, merciale din ţar® ginitu'ui uin îiv/ud iCv­i.*i. în­ regimul taxat prin decizia ministerului apro­vizionării, în cota de extracţie 30 la sută făină albă, 50 la sută făină şi 20 la sută tărâţe.­­ Fabricatele — pâinea albă, pâinea neagră, chiflele, cărnurile şi covrigii — din aceste făinuri vor fi date în consumaţie cu începere de Luni 2 August a. c., în cursul zilei de Du­minică 1 August brutăriile şi fabri­cile urmând a primi făina şi a face Prepararea propriu zisă. Preţurile pâinei şi a celorlalte pre­parate din făina de grâu sunt urmă­toarele : PAINEA DIN FAINA populară de extracţie 50 la sută în greutate de 600 grame lei 20 bucata. PAINEA DIN FAINA ALBA ex­tracţie 30 la sută în greutate de 600 grame, lei 50 bucata. FP.ANZF.tf rfoat.f cu lapte fa­bricate din făina albă extracţia 30 la sută în greutate de 200 gr. având în compoziţie şi 8 gr. zahăr şi 8 gr. unt vegetal lei 22,50 bucata. CHIFLELE ŞI CORNURILE din fă­iă albă de extracţie 30 la sută cu un adaos de 150 gr. zahăr şi 150 gr. unt vegetal la 100 de bucăţi în greu­tate de 40 grame, lei 4,75 bucata. Pentru pâinea albă, neagră şi fran­­zeluţele aduse la domiciliul consu­matorilor sau cumpărate în băcănii sau alte localuri de desfacere, în afa­ra brutăriilor propriu zise se plăteşte un surplus de 0,50 lei, iar pentru chi­fle­le,­ 0,25. Preţurile de mai sus, precum şi data intrării în vigoare a noului regim de fabricaţie sunt pentru toată ţara. Cariera fiului nostru de MIRCEA V. PIENESCU Este greu, dacă nu chiar imposibil, pentru mintea omenească să poată şti cum va ieşi lumea din marea încleş­tare pe care o trăim. Un lucru este insă sigur. Aşezarea societăţii de mâine se face sub semnul muncii. Din această cauză cred unii că va veni un veac de Întuneric şi se spune chiar că va fi o întoarcere la cele ce au fost cu veacuri multe inainte. Ni­mic mai greşit decât aceasta. Şi nu­mai oamenii de rea credinţă şi de pătimaşă reacţiune pot întreţine o ast­fel de credinţă. Munca înainte de toate nu înseamnă domnia muncii omului înapoiat, ci recunoaşterea că numai prin străda­nia omenească se face un pas înainte şi că deci ei i se cuvine locul întâi. Asta nu numai că nu înlătură lumina Învăţăturii şi binefacerea ştiinţei, dar chiar o întăreşte şi o face şi mai de trebuinţă. Ştiinţa este pentru munca omului ca lumina pentru cel care dibue prin Întuneric. Ştiinţa uşurează munca şi îi înmulţeşte puterile. Cartea face cu putinţă răspândirea ştiinţei , iar şcoa­­la şi profesorii au meşteşugul de a o face înţeleasă. Cândva de mult, după ce bântui­e asupra Europei urgia hoardelor barbare, omenirea s-a în­tors la lumina ştiinţei şi a trăit acea vreme de mari înfăptuiri pe care o cunoaştem sub numele de Renaştere. Un scriitor de pe acea vreme a spus: „Omul nu poate decât atât cât ştie“. Cuvintele lui au valoare şi astăzi. Tri­umful muncii înseamnă triumful mun­cii luminate, asupra vremii în care masa celor care munceau a fost ţinută în întunericul neştiinţei. Comerţul înseamnă funcţia naţio­nală care îndestulează nevoile de tot felul a oamenilor. El este calea pe care merg produsele d­a cei care le produc la cei care doresc, spre a le consuma. Prin aceasta comerţul capătă un rol din ce în ce mai mare, pen­­tru că fiecare zi care trece face ca ne­voile să fie tot mai numeroase şi oa­menii tot mai dornici de a şi le sa­tisface. Meşteşugul negustoresc nu se poate învăţa din senin şi am putea spune că nu se mai poate învăţa nici numai din practică. El cere o sumă de cunoştinţe pe care nu le pot da de­cât şcoala şi profesorii. Statele înain­tate au înţeles de mult acest lucru şi de aceea veţi găsi şcoli speciale pen­tru cle mai variate îndeletniciri şi mai ales pentru cele negustoreşti. România are un învăţământ comer­cial care ar putea da rezultate stră­lucite dacă ar fi frequentate de ele­mente bune. In articolul nostru trecut am arătat vederile greşite pe care le au părinţii in ce priveşte învăţămân­tul comercial şi profesiunea de comer­ciant. Nu vom reveni astăzi, dar nu putem să nu mai adăugăm un gând pe care trebue să-l aibă părinţii care sunt în situaţia de a lua o decizie in ce priveşte cariera fiilor lor. In societatea care va avea munca pe primul plan, munca in viaţa comer­cială işi va câştiga locul ce i se cuvine şi comerciantul va redeveni omul considerat, aşa cum era in regimul breslelor care a fost Înlăturat, pentru păcatele lui, dar căruia nu i se pot nega şi multe calităţi. Lefegiul şi tan­­tiemistul parazit vor dispare, căci sunt semne că mergem spre acest ţel. Munca în comerţ este muncă de frun­taş. Părinţii cu grijă de viitorul co­piilor lor trebue să nu uite acest lu­cru şi să trimită la şcolile de comerţ pe cei mai buni şi mai dragi din fiii lor, cu credinţa că le asigură un viitor mai bun şi mai larg in perse­ctive, decât aceia care îl vor deschide stu­diile teoretice. In lumea care se va baza pe muncă, ocupaţiile care cer pregătire teoretică nu vor răsplăti decât pe cei cu ex­cepţionale Însuşiri. Cei mediocri şi chiar buni nu vor avea prea mult de folosit pentru că munca lor nu va în­semna nici născocire şi nici descope­rire. In lumea comerţului au loc şi cel bun şi cel mediocru. Nu are ce căta cel prost şi leneş. Vacanţa alegerii drumului, începe. Părinţi, care sunteţi frământaţi de viitorul fiilor voştri, nu uitaţi şcoa­­lele comerciale care aşteaptă pe cei mai buni din fii neamului, spre a-i pregăti pentru cariera comerţului, care trebue să fie cariera celor mai buni dintre noi. Numai aşa vom câş­tiga timpul pierdut sub stăpânirea economică a altora şi numai aşa vom reuşi să aducem bunăstarea şi bel­­şugul în casele Românilor. lancule Măria Ta! ------------------ de E. ROŞCA-MALIN -----------­ Poate în nici altă parte a Ardealu­lui de dincoace n’a fost atât de pu­ternică tensiunea între pata de strei­­nism parazitar şi marea massă româ­nească înconjurătoare în decursul veacurilor ca între oraşul Turda şi sutele de sate curat româneşti, din leat în leat, de pe câmpia din jur a Transilvaniei. Şi în nici o parte poa­te balastul trecutului nu apasă cu atâta greutate — şi azi încă! — pe umerii amintirii suferinţelor româ­neşti de ieri ca acolo în regiunea în care Mihai Viteazul a fost răstignit pe CRUCIFIXUL UNITĂŢII ROM­NEŞTI acum trei veacuri şi jumă­tate... Incă din vremea când Turda abea îşi schimbase numele roman „Potaissa1 — sediu al Legiunei a V-a macedo­­nică — în acela de THORENBURG după limba coloniştilor saşi aduşi pentru exploatarea salinelor, apoi mai târziu când începuse să imigreze peste saşi elementul seminiţiei streine al celeilalte naţiuni cunoscute în Ar­deal, până ce au isbutit să-i dea ca­racterul specific neamului lor, ori­cât vom încerca nu vom putea găsi el ei un fel de atmosferă valahă între zidurile cetăţii ci numai dincolo, în satele umile ale celor ce roboteau în robie pe PĂMÂNTUL LOR dar la STĂPÂN STREIN ASUPRITOR. Turda a rămas deci, încă din pri­mele veacuri, până hăt târziu peste vreme, „oraş blestemat, cu lacrimi şi dăunat“ — cum îl numeşte poezia poporului — între zidurile căruia re­gii streini aveau să-şi ţină cele peste 130 şedinţe ale Dietei, iar nobilimea avea să închee în 1438 acea „Unio trium nationum“ , unguri, secui şi saşi, contra neamului „mult ca iarba, ca viermii, ca musca“ al valahimii, fără să bănuiască faptul că numai peste 18 ani va veni în Turda va­lahul Ion Huniade — primit cu acla­maţii necunoscute până atunci — 57» fruntea unei armate de români ar­deleni pentru a pleca în expediţie (în 1458) împotriva Turcilor, înainte de a porni din cetate, văzând Vodă Huniade cum vine potop de nație va­lahă în oastea sa, a dat poruncă as­pră ca „aceşti oamenii să fie mai cu ominte tractaţi“. Porunca s’a sălăş­luit în inimile necăjiţilor robi până ce a venit SABIA DE PEDEPSEA a lui Mihai Viteazul. Nobilimea n’a as­cultat de îndrumarea lui Huniade, mărind măsurile de asuprire, ba în 1561 proclamă, tot în Turda, liber­tatea religioasă a celor 4 religii „re­­cepte“, între cari NU era acea a va­lahilor toleraţi numai pe meleagu­rile Ardealului. Ce a hălăduit Mihai cu sabia sa despicătoare a destinului nostru şi cum a căzut jertfă pe câmpia din a­­propiere ucis de Basta, se ştie. Se cunosc apoi şi drumurile însân­gerate ale revoluţionarilor lui Horia ce voiau să se apropie de domnii din cetatea Turzii... pentru a-i învăţa lege românească,... iar doina ţărăni­mii de pe câmpie mai plânge şi azi pe versul lui Iancu : IANCULE MĂRIA TA LASĂ TURDA N’O PRĂDA, semn al fricei şi rugăciunii strei­nilor în faţa învolburatei porniri a românilor... Azi când zăboveşti în Turda întâl­neşti — printre zidurile grele ale trecutului — amintirea anilor 1883, cu manifestările Astrel, 1892 cu pri­mirea „triumfală“ a lui Ion Raţiu de la casa sa lovită cu „florile“ pa­triotismului strein,—bărbat ce vorbeşte şi azi vremilor depe soclul din faţa prefecturii — şi te Închini înaintea cruce! din piaţă unde a înfăţat fal­durile tricolorului un ţărani român sosit în 1918 cu aceste vorbe : „MĂ FRAŢILOR! AMU-I GATA CU ROBIA!". Streinii n’au voit să creadă şi pe semne de aceia s’a aprins revoluția... (Continuare în pag VII) ••• O patrulă germană în câmpia Ucrainei din regiunea Bielgorodului

Next