Curentul, septembrie 1943 (Anul 16, nr. 5582-5611)

1943-09-01 / nr. 5582

­ CRONICA RĂZBOIULUI Faza culminantă a bătăliei din răsărit. Ofensivele „politice “ In sectorul central şi de sud al frontului oriental bătălia continuă cu aceeaşi violenţă ca şi zilele tre­cute, având ca centre de gravitate focarele de la vest de Orei; sud şi vest de Harkov; sud-vest de Voro­­silovgrad (basinul Doneţului) şi cel de lângă Kuibişevo­ (frontul Mius). Atac­urile principale ale armatelor sovietice din aceste centre de gra­vitate sunt date în direcţiile : Bri­­ansk, Poltava, Zaporojie şi Stalino, cu scopul de a atinge, în regiunea Orlovsk, râul Desna, în regiunea Harkov, râul Pai­o­ — afluenţii Ni­­prului — şi în regiunea Dniprope­­trovsk, Niprul. Se pare că în faza actuală a bă­tăliei, forţele sovietice întărite cu unităţi din rezervă, desfăşoară ma­ximum de­sforţări, indiferent de pierderi, spre a obţine rezultate decisive. Orice ofensivă, chiar dacă dispune de forţe şi materiale considerabile, nu poate să se dea­ de ROMULUS SEIŞANU volte pe un’ spaţiu prea întins şi într’un timp îndelungat, în acelaş ritm. Ea atinge la un moment dat o fază de intensitate maximă, care cere din partea trupelor angajate in lupte, sforţări şi sacrificii ex­­tra­ordinare, iar după aceea inten­sitatea sa scade. Ofensiva în stil mare sovietică a atins faza culminantă după 50 de zile şi în cursul desfăşurării sale — după cum a reeşit din buleti­nele zilnice asupra operaţiunilor — centrele sale de gravitate s’au strămutat succesiv, sau alternativ, în 16 focare situate pe un front lung de 2110 km. De la 5. Iulie şi până azi, armatele sovietice au ob­ţinut câteva succese tactice, dar n’au reuşit să străpungă frontul german, care a rămas articu­lat pe toată lungimea sa. In cursul luptelor — unele destul de grele, cum sunt cele din sectorul de sud — comandamentul german tocmai spre a frâna ofensiva so­vietică şi a evita străpungerile, a­­plică metodele defensivei elastice, între care şi rectificările liniei sale de apărare pentru scurtarea ei în anumite secţiuni. In cadrul acestor cerinţe ale si­tuaţiei şi defensivei elastice, tru­pele germane de la extremitatea frontului de sud, au evacuat oraşul şi portul Taganrog, de pe coasta Mărei de Azov, situat la est de vărsarea fluviului Mius, după ce au distrus toate instalaţiile militare. Perderile în oameni şi în mate­rial ale forţelor sovietice, în lup­tele din ultimele zile sunt severe, întrecând mult pe cele ale forţe­lor germane. • Cronicarii militari englezi ocu­­pându-se de viitoarele operaţiuni ale armatelor angio-americane, susţin că „sezonul“ e prea înain­tat pentru începerea unei ofensive în Mediterana orientală, având ca obiectiv Grecia şi Bulgaria. Ei recunosc că o asemenea, ofen­sivă, nu este de acelaş tip, ca cea din Tunisia şi Sicilia, căci din cau­ze de ordin geografic şi militar, teatrul de operaţiuni balcanic este legat cu teatrul de operaţiuni din Mediterana Orientală, marea Io­nică şi marea Egee, şi prin parti­cularităţile, ca şi prin spaţiu, re­clamă o lungă şi minuţioasă pre­gătire. Se reaminteşte că în cam­pania din Balcani din 1941, cu toate că forţele engleze stabilite în zona Salonicului, au avut la dis­poziţia lor armatele Greciei şi­­Iu­goslaviei, cu întregul teritoriu al ţărilor respective, şi insulele din marea Egee, marea Ionică, împreu­nă cu Creta din basinul oriental al Mediteranei, comandamentul britanic din Orient, nu numai că n’a fost în măsură să exploateze acea situaţie favorabilă, dar a lăsat forţele iugoslave şi greceşti să fie bătute şi distruse, separat; corpul expediţionar britanic a fost nevoit să părăsească acel teatru de război, spre a nu fi şi el nimicit; iar In­sula Creta, cu toată superioritatea flotei britanice din Mediterana. n a putut fi apărată împotriva fulge­(Continuare în pof/- 7-a) ANUL XVI, No. 5582 8 PAGINI 7 LEI COMUNICATUL OFICIAL GERMAN­­ Miercurii 1 Septembrie 1943 Director: PAMFIL ŞEICARU REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Strada Belvedere Nr. IO­­ANE » Redacti« V.5$%vCab. directorului Secretariatul r ■■îr&AOM -Ad­torul delegat Secretarul gen. 4M.40.. 3antab. $1 depo?. Redacția politicii 3.40.8$ ,#icon~|l publickt Redacția sportivă 3.27.'S3, r SjRwdk­HkkSi vânz Provincia 4.89.28. Biroul comenzilor, PersonaluLcjl Proprietar: „Cureții »24 11 5 &4 82 3 40 8­1 3 40 84 4 23 32 4 84 48 «92 59 Tribunalul Ilfov. Registrul publ Taxa poştală plătită tn numerar’ direcției generale P. T. T. No .29.744'1938 A^ONAtt/nTMTF. : In provincie: 1 an 1.700 lei; 6 luni 900 lei; 3 luni 500 lei; In Capitală: 1 an 2.000 lei; 6 luni 1.000 lei ; 3 lună 600 lei; Instituţiile particulare şi de Stat 3.500 lei anual. O. 174/1938 rin adresei Soveticii n’au reuşit, a naiă suBench­ialta »ormnmti, sa t­am»­iramai german Oraşul Taganrog ai fost evacuat BERLIN, 30 (Rador). — Dela car­­tierul general al Fuehrerului, înaltul comandament al forţelor armate ger­mane comunică : In grelele lupte, care durează în răsărit aproa­pe fără întrerupere dela 5 Iulie, sovieticii n’au is­­butit, cu toată marea lor superioritate numerică, să străpungă şi să disloce frontul german. Deşi ina­micul, neţinând seama de marile sale pierderi, a a­­runcat mereu formaţiuni noui în luptă acolo unde reuşise să obţină pătrun­deri, s’a putut totuși de fiecare dată să se păs­treze sau să se recupere­ze liniile, printr’o apăra­re îndârjită și prin con­traatacurile infanteriei noastre, care se bate in­comparabil, fiind spriji­nită strălucit de celelalte arme. Acolo unde s’a ajuns la replieri, ele s'au făcut în deplină ordine, după dis­trugerea tuturor obiectivelor impor­tante pentru inamic, şi totdeauna cu scopul de a scurta frontul şi de a câştiga prin aceasta noui rezerve. Şi eri s’a ajuns la grele lupte defensive, mai ales in sectorul sudic al fron­tului de răsărit. Taganro­­gul, cu desăvârşire dis­trus, a fost evacuat me­todic. In zilele de 28 şi 29 Au­gust, bolşevicii au pier­dut 467 tancuri şi 82 a­­vioane. Pe coasta de răsărit a­ Siciliei, for­maţiuni ale aviaţiei germane şi ita­liene au atacat concentrări de vase la Augusta. Ele au scufundat 2 vase petroliere cu o deplasare de 16.000 de tone, precum şi alte două vase şi au avariat grav­e cargoboturi prin lovi­turi de bombe. Cu prilejul unui atac dus până de o­parte în Mediterana occidentală, a­­vioane germane de luptă au obţinut lovituri in plin cu bombe de mare ca­libru asupra unui vas de bătălie ina­mic şi asupra unui crucişetor. Câteva avioane inamice de hărţui­re au aruncat în noaptea de 29 spre 30 August bombe izolate pe deasu­pra teritoriului german de vest. In regiunea Sevsk s’a distins în mod deosebit în lupte grele regimen­tul 12 grenadieri al diviziei 31 infan­terie Prin evacuarea Taganrogului nu a fost compromis ansamblul operaţiunilor BERLIN, 30 (Rador). — Cores­pondentul militar al agenţiei DNR observă că pentru public, evacua­rea Taganrog­ulu poate în­semna o oarecare surpriză, cu atât mai mult cu cât nici sovieticii nu semnalaseră lupte în acest sector. Desigur că faptul replierii tru­pelor germane din acest sector are importanţa lui strategică. Adver­sarul nu a observat această ma­nevră, ceea ce dovedeşte încă oda­tă că înaltul comandament german fixează data operaţiunilor ce tre­buiesc executae. In legătură cu acest fapt se mai subliniază la Berlin că oricât ar fi de importante unele localităţi sau r­egiuni, este posibil totuşi să se e­­vacueze unele poziţii, fără să se compromită prin aceasta ansam­blul operaţiunilor, deoarece forţe­le germane dispun de spaţiu su­ficient. Aşadar, germanii au învățat re­pede să se adapteze tacticei ceru­te de teren întins, adică ştiu să facă uz de tactica de luptă ela ti­ed, fapt care permite sa se mena­jeze oamenii și materialul de răz­boi, pricinuindu-se în acelaş timp pierderi considerabile adversaru­lui. COMUNIC­ATUL OFICIAL ITALIAN] ROMA, 30. (Rador). — Comunicatul Nr. 1.192, dat de cartierul general al forţelor armate italiene, are următo­rul cuprins : Portul Augusta a fost atacat de u­­na dintre formaţiunile noastre aerie­ne, care a lovit 4 unităţi cu o depla­sare totală de 21.000 de tone. Un vas petrolier de 8.000 de tone a făcut ex­­plat,e fiind lovit de o bombă iar un altul, de acelaş tonaj, a luat foc. In Mediterana occidentală, un con­voi inamic a fost atacat de avioane germane, care au avariat un vas de bătălie şi un crucişetor. Formaţiuni mari ale aviaţiei ina­mice au făcut incursiuni la Orte, în împrejurimile Neapolei, în provincia Salerno şi la Catanzaro, pricinuind stricăciuni importante. Şapte avioane au fost doborâte de aviatorii noştri de vânătoare, iar alte două de aviato­­rii de vânătoare germani. Un aparat „Spitfire” a căzut incendiat, fiind lo­­vit de tirul artileriei antiaeriene. Semnat : General AMBROSIO. Un adaos al comunicatul militar a mun­ţa : In luptele aeriene din zilele de 27 şi 29 August, sergentul major Luigi Gorini din Alseno (Piacenza), din re­gimentul 3 al aviaţiei de vânătoare s'a distins doborând 2 avioane de bombardament cu câte 4 motoare și un aparat de vânătoare cu două mo­toare. — Telegrama împăratului Japoniei adresată Re­gelui Simeon II TOKIO, 30 (Rador). — Cu prilejul morţii Regelui Boris III, împăratul M. S. REGELE SIMEON II Japoniei a trimis o telegramă de con­doleanţe Regelui Simeon II, noul Su­veran al Bulgariei. Generalul comandant al unei M. U. de aviaţie dă instrucţiuni lt. comandor Galeno Francisc, care a fost citat prin ordin de zi pe Armată, împreună cu grupul său de avioane Stukas Anglo-americanii pregătesc o nouă acţiune de debarcare? Prin telefon de la corespondentul nostru din Serlin BERLIN 30 —­i­n sursă militară germană aflăm că activitatea de re­cunoaştere a aviaţiei a stabilit exis­tenţa unor importante concentrări de vapoare de transport inamice în Me­diterana din următoarele trei puncte 1. In spaţiul răsăritean al Tunisiei şi în primul rând în portul Bizerta. 2. In apele Stefn­ei şi mai ales in portul Augusta. 3. In regiunea Oran. Concentrările de vapoare de trans­port şi de vase speciale de debarcare în Tunisia şi Sicilia fac să se creadă că în cercurile germane că anglo-ameri­canii­ intenţionează să încerce debar­­căi­­ în Suadul Italia şi, în primul rând in peninsulele Calabria, şi în Apui. Ambele peninsule oferă, datorită ca­racterului lor natural, un teren de ajuns de puţin potrivit pentru operaţii militare importante, deoarece ele nu permit desfăşurarea unor forţe pu­ternice, terenul lor carstic fiind tăiat continuu de văi adânci şi prăpăstioa­se. In Calabria este aproape imposi­bil să se instaleze aeroporturi, iar în Apulia aceasta este cu putinţă numai in câteva puncte din Sudul peninsu­lei. De aceea, cercurile militare ger­mane socotesc că ambele aceste pe­ninsule nu sunt potrivite pentru porni de aici războiul împotriva con­tinentului european. Afară de aceas­ta, ambele peninsule pot fi zăvorâte la baza lor cu forțe relativ puțin im­portante, obligând inamicul să fixeze aici însemnate unităţi ofensive, cu un minimum de folos. Concentrările din regiunea Oran permit să se afirme atât pe baza nu­mărului vaselor aflate în porturi cât şi după alte informaţii că numărul total al trupelor aflate acr atinge 300.000 de oameni. Destinaţia unei asemenea armate este probabil Cor­sica şi coasta sudică a Franţei. Asu­pra şanselo­r unei asemenea între­prinderi, cercurile germane refuză să se lase atrase în orice discuţie. Recunoaşterile germane au stabilit deasemeni că pe coastele sudice al Angliei sunt concentrate unităţi mili­tare mai importante şi că în porturi­le Angliei de Sud au apărut nume­roase vase de debarcare. S’ar putea deci aştepta şi din această parte ac­ţiuni inamice Desigur că nu se poate încă şti exact în ce măsură aceste fapte reprezintă pregătiri serioase pentru noui operaţii de debarcare şi pentru noui întreprinderi anglo-ame­­ricane şi dacă nu cumva ele, nu sunt decât manevre acoperitoare sau înşe­lătoare. Datorii prea mult uitate de MIRCEA V. PIENESCU Ori de câte ori încearcă cineva să introducă într’o problemă economică, elemente de natură socială sau na­ţională, i se aruncă epitetul — pejo­­­rativ bineînţeles — de teoretician, sau chiiar — şi atunci ironia este şi mai caustic administrată — pe acela de poet. Asta ca şi cum teoretician şi poet sunt de ruşine. Noi ne-am obiş­nuit cu acest mod de apreciere şi persistăm să amestecăm în discuţii „de afaceri" gânduri care lipsesc şi asta în dauna acelui interes general, atât de puţin înţeles şi atât de puţin luat în consideraţie. Un­ înalt sentiment de dreptate so­cială şi un imperativ politic care a înfrânt prie rezistenţă, au făcut ca la 1934 să se voteze legea pentru asa­narea datoriilor agricole şi urbane. Agricultorii mari şi mici erau în si­tuaţia de a nu mai putea să-şi plă - tească datoriile şi avutul lor putea fi expus la vânzare pentru despăgubi­rea creditorilor d­e tot felul. O clasă întreagă trăia sub ameninţare şi o în­treagă ramură de producţie se ve­dea paralizată îrn menirea ei socială şi naţională. Forul competent a tăiat nodul gordian şi plugarii s-au văzut cu datoriile micşorate la puterea lor de plată. Plugarul care datora 100 mii lei, nu mai avea de plată decât 25 mii lei şi aceştia în 17 ani. Toate aceste măsuri nu s-au luat la întâmplare, ci au fost rezultate din calcule precise. Datoriile au fost contractate atunci când grâul era 120 mii lei vagonul şi trebuiau plătite atunci când plugarii nu mai luau de­cât 30.000 lei pe acelaş vagon de grâu. Băncile, deponenţii şi tezaurul public au fost puse la contribuţie ex­clusiv în favoarea plugarilor datori. Depunerile au îngheţat şi multe din fondurile care trebuiau să circule pe piaţă la fei. Cei şaptesprezece ani, trebuiau respectaţi şi plugarii nu mai puteau fi deranjaţi decât pentru a plăti ratele mici minuscule câte­odată şi dobânda ajustată la un cuantum convenabil. Liniştea a revenit pe o­­­goare şi în casele plugăreşti. Şi a durat asta nouă ani, încheiaţi. In a­­cest timp băncile, deponenţii şi toţi cei cari împrumutaseră pe plugari au stat şi stau cu banii închişi, aşteptând să treacă cei opt ani,, câţi au mai rămas. Asta le-a produs şi le produce lor ş­i pieţii, multe neajunsuri. Se întâmplă însă că lucrurile s’au schimbat mult faţă de ceea ce era în 1934. Vagonul de grâu a ajuns la 260 mii lei, oul la 10—12 lei, brânza peste 300 lei şi aşa mai departe. Toate a­­ceste preţuri sunt în favoarea pluga­rilor oropsiţi de la 1934. Este oare ne­voie să o spunem noi că un elemen­tar simţ de solidaritate socială îi o­­bligă să lichideze restul datoriilor pe care le mai au? Este vorba, câte­oda­tă, de câteva sute sau mii de lei. O găină, câteva ouă şi ceva-ceva din rodul ogoarelor şterge o datorie şi răsplătesc ceva din semnul de soli­daritate de care au beneficiat, din plin la 1934. Aşteptăm gestul şi nu ne îndoim că va fi făcut. Cel ce sem­nează aceste rânduri cere un pic­ de ascultare de la plugari. Acest pic de ascultare, pe care îl cere, nu se întemeiază, însă, numai pe simţul datoriei şi a solidarităţii, ci şi pe­ cuminţi calcule, de bună gospo­dărie . Pentru datoriile reduse averea plu­garului stă ipotecată şi deci fără în­treaga libertate de a dispune de ea. Achitând, ştergi ipotecile şi cureţi a­­verea de orice urmă de sărăcie şi necaz. Achitarea este astăzi o socoteală cum nu se poate mai bună. Ai făcut datoria când vindeai grâul cu 120000 lei. Ţi s'a redus cu 3 sferturi şi o plă­teşti când iei pe grâu 260.000 lei. Asta înseamnă o nouă reducere mai mare ca cea dela 1934. De ce să nu folo­seşti aceste împrejurări? Ştii ce va veni? Crezi că ,preţul va putea, să crească ,mereu? Dar dacă va scădea? Iată întrebări pe care trebue să­­­ le pui. In momentul de faţă datoria de 1000 lei făcută în anul 1930 şi devenită 250 lei în 1934, se plăteşte cu o sumă ce echivalează cam 31—32 lei de atunci, dacă ţinem socoteală că preţul grâu­lui a crescut mai mult ca de 8 ori. Dacă şi asta este poezie, atunci ho­­­tărît lucru că nu mai ştim noi ce în­seamnă o afacere bună! FIlRtlUE OAT OUE ALE IMESALM PREZAil Suveranul, Mareşalul Conducător şi Vice-preşedintele consiliului au adus ilustrului soldat supremul omagiu al Patriei.­­ Sobra ceremonie dela • Schineta Ne aflăm la Schineta, moşia mare­şalului Constantin Prezan. Conacul îmbrăcat in zăbrania de doliu stă copleşit de tristeţe. Bătrânul ostaş, stăpânul blând şi plin de­osebită chibzuinţă, nu se va mai strecura prin alei, îndrumând cu bunătate pe cei din jur. Mareşalul Prezan, unul din marii şi vajnicii făuritori ai întregirii nea­mului nostru, nu mai este. Ţara recunoscătoare, prrin glasul Conducătorului Statului, a orânduit să se facă mareşalului dispărut, fu­neralii naţionale Mareşalul Prezan s’a născut în co­muna Butimanu din judeţul Ilfov, în ziua de 27 ianuarie 1861. In 1880 pune tresa de sublocote­nent, în 1892 este făcut maior, în 1901 colonel, în 1907 generali de brigadă, n 1914 de divizie, iar­ la 1 ianuarie 917 general de corp de armată. Şi-a desăvârşit studiile militare la ontainebleau şi în Germania. In războiul de întregire, datorită sebitelor sale calităţi ostăşeşti, i se încredinţează o sumă de posturi de ăspundere, iar în 1917 este numit el a­l Marelui Stat Major al ar­matei. Mai târziu, capătă chiar comanda întregii armate, pe care o duce la deplină izbândă. In calitatea sa de comandant al regimentului 7 Prahova, numărul 35, regiment ce-i poartă azi numele,, de cmandant al brigăzii 12 infanterie de comandant al diviziei a şaptea, a erpului IV armată, ori al întregei rmate, Mareşalul Prezan şi-a făcut cu prisosinţă datoria, iar meritele ce au încununat fruntea şi laudele neprecupeţite ale întregei naţii, s’au topit în rangul de mareşal, la care fost înălţat in anul 1930, ca un pri­nos de recunoştinţă din partea ţării. In ultima vreme mareşalul îşi pre­simţea moartea. Şi-a ales singur lo­cul gropniţei de veci în mijlocul na­turii, la cei trei stejari şi când de curând preoţii satului trebuia să plece ca misionar, l-a reţinut spu­­nându-i că întâi să-l înmormânteze, fiindcă i-a sosit sfârşitid, şi apoi să împlinească vrerile ţării. Trupul neînsufleţit a fost aşezat pe catafalc, în odaia cea mare a casei noui. Un sicriu simplu de lemn, m­-a făşurat în tricolorul ţării, iar de­asu­­pra, casca, spada şi bastonul de ma­reşal. Conacul e aşezat pe creasta ■ unui deal în mijlocul unei păduri intro minunată poziţie. M. S. Regele, Mareşalul Conducător, d. prof. Mihai Anitonescu şi ceilalţi slujbei religioase demnitari în timpul Ultimul salut dii dimineaţă, la Schineta, lângă Vaslui au avut loc funeraliile naţio­nale ale Mareşalului Constantin Pre­zan, într’un cadru de ostăşească so­brietate. Două zile, sicriul cu rămăşiţele pă­mânteşti ale marelui dispărut a odih­nit pe catafalcul ridicat în camera unde acum avea două luni preoţii au slujit prohodul tovarăşei sale de via­ţă. In faţa conacului pâlcuri de să­teni în albe straie câmpeneşti aşteap­tă tăcute, într’o smerită reculegere. De Sâmbătă, străjuesc la căpătâiul sicriului înveşmântat în flamura tri­coloră cavalerii Ordinului „Mihai Vi­teazul“, în frunte cu generalul Ma­nai. In faţa casei împresurată de ver­­­deaţă, regimentele ţării şi-au trimis stindardele pentru ultimul salut: sunt , 60 de drapele, cu gărzile lor, făcând cerc la intrarea căminului celui dis­părut. De dimineaţă, Luni, Episcopul Huşilor slujeşte o scurtă­­ rugăciune, asistat numai de preotul satului, po­trivit ultimilor dorinţe ale defunctu­lui. Sicriul este apoi scos afară şi aşezat pe catafalcul înălţat sub cerul liber, în mijlocul drapelelor şi al os­taşilor din regimentul 7 infanterie Nr 25 „Mareşal Prezan”. ( Sosirea Suveranului a mareşalului Conducător şi a guvernului La ora 9 dimineaţa, soseşte în gara Băceşti un tren special din care co­boară d. Mareşal I. Antonescu, Con­ducătorul Statului, împreună cu d-nii: prof. Mihai Antonescu, vicepreşedin­tele Consiliului de miniştri, g-ral Pantazi, ministrul apărării naţionale, C. Vasiliu, ministru subsecretar de Stat la interne, colonel Davidescu, şe­­ful cabinetului militar al Conducăto­rului, lt. col. Eugen Niculescu, adju­tant al d-lui Mareşal, şi suita militară în frunte cu d-nii: maior Catcanescu, comandor Deveselu şi căp. Zilişteanu. Compania de onoare dă onorul, co­mandantul local dă raportul. Zece minute mai târziu, în caden­ţele Imnului Regal, poposeşte în gară (front­ vnuara în pag. V­ dl

Next