Curentul, februarie 1944 (Anul 17, nr. 5732-5760)

1944-02-01 / nr. 5732

S (G­pagh­tSyrCurentulf ANUL xvri, Ni*. 5732, Marți I Februar S» " S­PORT Campionatele nanonaie de boi au inai siarsli Un match scandalos.—Se impun sancţiuni In faţa unui public extrem de numeros s’au desfăşurat în arena circului Milea matchurile finale ale campionatelor naţionale de box amator. Victoriile — cu două excepţii, care pot fi socotite tot atâtea gra­ve erori ale judecătorilor,­­ au revenit boxeurilor mai meritoşi şi conform pronosticurilor date de noi. In primul match s’au întâlnit la CATEGORIA MUSCA Lucadi Ion (Bocşa Montană) cu Vasile Secoşan (Reşiţa). Ultimul a reuşit să-şi învingă adversarul prin vitalitatea atacu­rilor deslănţuite în cursul celor trei reprize. Juriul a văzut însă „altfel” şi iată cum avem un campion fără merit: pe Ion Lucaci. Deşi învins, PE HÂRTIE, Se­­coşanu a primit o frumoasă cupă pentru sportivitate şi pentru că a câştigat materiul PE RING. CAT. COCOŞ Gh. Lucaci (Bocşa Română) îm­­bolnăvindu-se subit nu s’a putut prezenta în faţa lui Marin Dumi­tru (Timişoara). Astfel timişorea­nul a fost declarat campion al ca­tegoriei prin neprezentarea adver­sarului. Campionul este totuşi un element valoros. CATEGORIA PANA După un match cu aspecte des­tul de bătăioase, Const. Marin (Bucureşti) este declarat învingă­tor în faţa lui Petru Brătescu (Tr. Severin). Ultimul putea fi decla­rat — cu aceiaşi justeţe — cam­pion. Credem totuşi că Marin po­sedă mai multă tehnică. CATEGORIA UŞOARA Intre Petre Zaharia (T. Severin) şi Pârvu Ion (Petroşani) s-a des­făşurat un simulacru de box, pen­tru care ambii ,,pseudo­boxeuri” au primit un avertisment de box neregulat. După trei reprize de spectacol apugilistic, Pârvu a fost declarat învingător. Publicul însă ovaţiona pe Ursu şi Stoianovici. De fapt ei sunt virtualii campioni. Pârvu e... dar nu e... CAT. SEMI-MIJLOCIE Prezenţa în ring a celor doi puncheuri Ion Mihăilescu (Plo­eşti) şi Torna Ilie (Buc.) a dat loc unei lupte aprige, care n’a durat decât patru minute. Prima repriză Torna scapă de lovitura decisivă a ploeşteanului. La începutul celei de a doua, directă la bărbie. Tom­a cade şi nu se mai ridică. Campion: I. Mihăilescu. Un e­lement dotat cu înalte calităţi fi­zice. Când va avea şi cunoştinţele tehnice necesare va fi un excelent profesionist. CATEGORIA MIJLOCIE Acum un an, Iosif Todt (Reşiţa) a a învins la puncte, la Reşiţa pe Anton Valentin. In urma acestui rezultat, acest mateh era mult aşteptat. Cartea de vizită a reşiţanului era destul de importantă: o victo­rie asupra lui Valentin spune des­tul. Pe ring, însă, matekul dintre­­ n’a durat decât un minut, căci o dreaptă la bărbie îl aruncă pe Todt pe podea. Se ridică — ame­ţit — o nouă serie de pumni şi lupta se sfârşeşte. Campion: Andrei Valentin. Elevul maestrului Tom­a Pana­­itescu este cel mai bun produs­ al boxului amator. Poate fi oricând un excelent profesionist. CAT. SEMI-GREA Cel mai curios match al zilei s’a desfăşurat între C. Dumit­rescu (Buc.) şi Al. Suciu (Reşiţa). Cu acest prilej a fost prezentat în ring un tânăr care habar n’a­­vea de cele mai elementare noţi­uni de box. Un maestru mai ca­raghios decât elevul său, pe nu­me Géza Toth, a cărui suspendare o cerem pentru culpa de a-şi fi bătut joc de F. R. Box şi de pu­blicul românesc, aducând — in batjocură — pe ring un individ care ţinea să compromită bruma de prestigiu câştigată de boxul românesc după mulţi ani de sbu­­cium, luptă şi sacrificii ale diver­şilor conducători. Cerem suspendarea lui Geza Toth şi a uneltei sale Al. Suciu. In timpul acestui match juriul a dat două avertismente individu­lui cu mănuşi de box de la Reşiţa. La al treilea avertisment, — ca­­re-i aducea şi descalificarea — a sunat gongul. D. Pralea, arbitrul matchului, a cerut de câteva ori oprirea mat­chului, lucru pe care judecătorii l-au refuzat. La un moment dat, lupta devenise atât de inegală, de neregulată, spectacolul oferit cu atât de revoltător — încât d. Pra­lea a părăsit ringul nemaivoind să arbitreze. Fără îndoială este o greșală re­gulamentară, pe care o punem pe seama enervării care ne cuprin­sese pe toţi. D. Pralea avea dreptate. Nu e mai puţin adevărat că tre­buia să aştepte întâi hotărîrea ju­decătorilor. Materiul a continuat sub arbi­trajul d-lui Mihail Drăgoi care — la o nouă încăerare a individului de la Reşiţa — a ridicat mâna­ lui C. Dumitrescu declarându-l în­vingător prin descalificarea adver­sarului. ■­­ CATEGORIA GREA Paul Menzel (Timișora), mai bun decât Ferdinand Brucher (Reşiţa), pe care l-a pus dealtfel de două ori la podea, este declarat învin­gător prin descalificarea adversa­rului. Brucher a primit un aver­tisment pentru lovituri cu capul Matekul a fost oprit pentru că Menzel avea arcada spartă. Campion: Menzel. La sfârşitul reuniunii, campionii şi finaliştii, urcaţi pe ring, au pri­mit centurile de campioni, plache­te, medalii şi cupe oferite de F.R. Box, ziare şi particulari. In concluzie, un campionat fru­mos regisat care ne-a dat — în linii generale — pe cei mai buni reprezentanţi. N. Dumbravu PING-PONG Oterele şi Academia Co­mercială finalişti ai cam­pionatului inter­­universitar Eri s’a desfăşurat semifinalele cam­­pionatului interuniversitar de ping­pong. Rezultatele sunt următoarele: Literele-Medicina II 5—0. Acad. Comercială—Drept 5—0. Și urma acestor rezultate Literele şi Acad. Comercială s’a calificat finale?ti. Iată patru campioni cu trofeele cucerite în cadrul campionatelor naţionale de box .CROMKAV da^uircea Jtefanefcul TEATRUL INTIM : „Bani !**, strigăt în trei acte de Gh. Ciprian, după Octave Mirbeau ...$i Ciprian vorbea. Nfingîind cu ivirile (cu privirile lui bune „om”, sau fără mlîrțoagă) o scoarță ro­­m­ească tocmită pe cheiul Dîmbo­­vei, vorbea cu doi ingineri, pe cari poftise la dejun în castelul lui — lui Isidore (pe româneşte: Gabriel) Kchat — castel construit de Ludo­­. XIV. Fericit că bărbuţa lor­ros­­tă, scăpată din sil­ieziele copiilor, poate profila, liberă­­şi aerisită, pe­ndalul unei peluze născută din ge­na unui Le Nôtre, Ciprian vorbea, orbea, vorbea... și reflectorul din­­nga rampei scotea fum. — „Onețoiu!... se auzi șoptind do­ctar Eftimiu, care fiind așezat în adul întîi, era în imediata apro­piere a evenimentului „sinistru“ ; și Lucien Garaud, secretarul lui Lechat, ridică ochii de pe „Le Petit Trico­lore”, ziarul condus de patronul­ lui, şi — fie ce-o fi — se aplecă asupra reflectorului şi, cu riscul pieliţei, în­cearcă să desşurupeze încinsul bec. Un plăcut miros de mititei se răspândi în sală, creind atmosfera evocată de scoarţa românească din castelul lui Ludovic al XIV-lea. „Mititeii” erau pe scenă, mai stătuţi sau mai proas­peţi, adunaţi acolo de spiritul filan­tropic al lui Cipran, pe care l-au e­­nervat totdeauna banii strânşi cu „Omul cu mîrţoaga” şi a căutat o modalitate să-i piardă. Dar, cum ziceam, Ciprian vorbea cu inginerii şi noi, în staturi, vor­beam şi noi între noi, mai una mai alta, până, nemaiavând subiecte, ne­am lăsat furaţi de dulcea reverie la care ne invitau inofensivele şuviţe ale fumului... şi ne­am imaginat deo­dată o pădure din Terna Nova, două schelete şi resturile unui avion. Erau scheletele presupuse ale lui Nunges­­ser şi Coli cari, în Mai 1927, încer­caseră primul zbor peste Atlantic. Ne aminteam... Nereuşita acelei tentative fusese cu atît mai dureros resimţită în Franţa, cu cît altă ten­tativă, şi încă mai nebunească — a­­ceea a lui Lindbergh — se anunţa chiar atunci, ca replica unui match cu totul excepţional, în care amorul propriu al Franţei îndoliate nu se mai putea angaja, dar îşi arăta rana. Seara aceea, în piaţa Concorde ! (Ciprian vorbea...) Seara aceea, în piaţa Operei, cu inimile strânse de e­­moţie, cu ochii pe literele ziarului luminos, care alergau pe cerul senin, cadenţând parcă primejdiile celui care, ajuns adesea de valurile ocea­nului, înainta în noapte spre mirajul de lumini al­ Parisului-în sufletele celor cari aşteptau acolo finalul a­­venturii aeriene a colonelului ameri­can, se intretăiau două întrebări şi se amestecau două dorinţi. Va ajunge Lindbergh la Le Bourget, sau nu ? Şi dacă minunea acestui „va ajunge’’ exalta sufletul generos al oricărui francez, sensibil performanţelor e­­roice d­in cuta ascunsă a aceluiaş suflet însă, acolo unde omul e mes­chin fără să vrea, acolo unde dom­nea imagina aviatorilor naţionali pră­buşiţi de pe cerul Atlanticului­, se în­firipa totuşi o speranţă, pe care însă nici o gură n’ar fi îndrăznit s’o ros­tească , poate, totuşi, că n’o să a­­jungă... Şi cu cât Ciprian vorbea, cu atît ne afundam mai mult în amintire... şi în fotoliu. Dar era un fotoliu mai larg și, prin favoarea lui Yonnel, în primul rînd al Comediei Franceze. Parfumul doamnei Marie Bell venea pînă la noi, de pe terasa deschisă spre perspectiva lui Le Notre. Bă­trânul și regretatul Maurice de Férau­dy ’juca pe Isidore Lechat. Mişcări de veveriţă şi­, în ochii mici şi lăcră­­moşi, se intretăiau cuţite; scîntei din privirile lui Harpagon, Tur­caret, Mer­­cadet... din toţi ochii în cari, pe scena primului teatru francez, a lucit aurul aruncat de Moliére, Lesage, Balzac, sau Dumas, Augier, Becque, Fabre. Spectacolul, ovaţionat de o sală pli­nă, s’a terminat aproape de miezul nopţii. Cînd a căzut ultima cortină, de Féraudy a ieşit la aplauze. A apă­rut singur. Dar, de sub masca aceea de financiar rapace, care întindea o mină negustorească peste cadavrul proaspăt al copilului lui, ochii mici şi albaştri ai bătrînului interpret au trimis spre sală o lumină caldă, o lu­mină care cuprindea o emoţie cîtva timp încătuşată şi care acum se răs­­frîngea printre lacrimi. înainte de orice cuvînt, sala a părut că Înţelege ceva, că presimte vestea unei întâm­plări unice — şi mîinile ridicate să se bată între ele spre slăvirea acto­rului, s’au întins să prindă cuvintele din zbor. Iar mina lui de Féraudy, vrînd să se întindă spre sală pentru a cere tăcere, a întâlnit parcă mîna întinsă a întregii săli — și așa a fost primită vestea, mină în mână : — Mi­e, et M-mes, j’ai le bonheur de vous annoncer que Lindbergh est arrivé â 10 h. 20, â Le Bourget ! Glasul lui de Féraudy s’a înecat. Dar nu numai în el, ci într’o crispare a întregii săli care, din câteva sute de suflete, și-a gemut prima impr® sie­­s. — Oh! O exclamație scurtă,­ groaznică, strivită ca un țipăt pe care moartea nu-1 lasă să-şi deşerte toată jalea. Cîteva femei şi-au acoperit ochii şi şi-au apăsat pieptul. In toţi, un sin­gur gînd : Nungesser şi Coli ! Ai lor ! Dar inimile s’au înviorat repede şi ochii s’au deschis. De sub doliu, de sub tristul apanaj omenesc al amo­rului propriu, a bătut sunetul clopo­tului cel adevărat, pe care sufletul Franţei l-a ascultat totdeaua. Şi, ce a urmat după acea clipă de tăcere crispată, n’a mai fost o simplă mani­festare de entuziasm şi bucurie, ci un torent de nebunie, în care oame­nii, furându-şi pasul in ghionţi şi în urale, se rostogoleau spre taxiurile dn piaţa Teatrului Francez, răspun­­zînd americanilor cari întrebau în fierb­ânta­ţi: — Where is Bourget ? doar atît: — Vive Lindbergh ! ..Şi pe cînd Ciipitan vorbea mai de­parte — noi, răpiţi din stal de amin­tirile noastre, ne-am trezit alergând la vale pe Cîmpineanu, să prindem tramvaiul Nr. 6. Ce o mai fi făcut Ciprian şi ce o mai fi vorbit după plecarea noastră nu ştiu. Iar domni­ile voastre, care vă aştepetaţi la o cronică dramatică, poate o să ziceţi : „ce au aface toate astea, cu „Banii” lui Mirbeau ?“... Dar ce are aface Ciprian, cu Isidore Lechat ? Tot atît de om de afaceri în perso­najul lui Mirbeau pe cât şi în viaţă, Ciprian a vorbit şi noi am vi­sat. Fiecare ne-am împărţit seama aşa cuip ne-am simţit mai atraşi. Prin a­­b­aţie de idei, noi ne-am pomenit intr’o noapte din 1927, care ni s’a pă­rut mai plăcută decât cea din 1944. Iar Ciprian, urmîndu-şi destinul lui de filantrop, a strigat „Bani! Bani! Bani !”... nu pentru a-i lua, ci pentru a-i da. In fond, bun băiat Ciprian! Mircea Ştefănescu Ion Chiriac -Bidrinschi boxeaza la „Paladium“ Duminici dimineață in arena Circu­lui Paladium se desfășoară o gri­lă mixtă de box la cadrul căreia vom ve­dea matchul Chiriac-Bidrinschi.­ Programul complect este următorul C. David-M. Gaspar. Ilie Petrescu-Petre Tofan. Ion Chiriac-Bidrinschi. La Sinaia s’au sfârşit campionatele naţionale SINAIA, 29 (telefon)__In localitate au luat sfârşit azi campionatele natio­nale de bob, skeleton şi săniuţe. Au fost de faţă la această măreaţă manifestare sportivă reprezentantul M. S. Regelui d. comandor Bossi, d. ami­ral Gheorghiu, general Cameniţă, șeful sportului românesc d. prof. Gheorghin, conducătorii federalei sporturilor de iar­nă, etc. REZULTATE TEHNICE BOB 4 PERSOANE 1. I. A. R. (Frim, cpt. Ciplea, M. Ma­­reş, Eug.. Marin), timp:­l’,80”,45. S'a stabilit un nou record al pâr­tiei. 2. Ministerul de război (cpt. Budiş­­teanu, Buruc, Pătlăgică, Tito Rădu­Lupta ce se desfăşoară între echi­pele fruntaşe ale volley-basket-ballu­­lui bucureştean pentru cucerirea tro­feelor donate de d. col. Gh. Teodo­­rescu, director general al poştelor, a ajuns spre sfârşit. De două luni asistăm la întreceri pasionante, care au culminat cu jocul de basket Viforul Dacian Colţea din săp­tămâna trecută. Publicul din ce în ce mai numeros, care face ca sala de sport, PTT să fie neîncăpătoare, arată că volleyul şi basketballul au intrat în gustul său. Etapa de ieri a fost mai puţin a­­gitată ca precedentele, încă destul de interesantă dând câştig de cauză fa­voriţilor. Iată rezultatele technice înregis- VOLLEY-BALL Sportul Studenţesc—Telefon Club : 15-13 (15-9). lescu). S’a bătut vechiul record al pârtiei. 8. R. T. T. CAMPIONATUL BOB 2 PERSOANE 1. I. A. R. (Frim, opt. Marin Eugen) timp: 1’37” 89. 2. Ministerul de război (opt. Budiş­­teanu, cpt. Tăutu) 1’38” 19. CAMPIONATUL NAŢIONAL DE DOMNI ŞI DOAMNE 1. P. T. T. (d-na Inglitera şi Ene Heinrich). 2. I. A. R. (D-na şi d. ing. Florescu). CAMP. NAŢIONAL DE SKELETON 1. P .T. T. (Crnva-C. Ciirconu). CAMP. NATIONAL DE SĂNIUŢE 1. P. T. T. Volley-Basket Colţea—Telefon Club : 15-10 (15-11). Medicina—ACT : 15-9 (15-8). Radu Vodă—U.S.C. : 15-9 (15-9). BASKET-BALL Sportul Studenţesc—A.C.T.: 47-24 Viforul Dacia—înainte: 48-18 (23-51. Roza vânturilor CARMEN a reînceput antrena­mentul în aer liber. Toţi jucătorii au făcut ieri curse de marş pe şos. Olteniţei. * LT. FANESCU, fostul jucător al Sp. Studenţesc, C. F. R. şi Crişana a celebrat ieri căsătoria cu d-ra Ana Asanoglu. Transmitem tinerilor căsătoriţi toate urările noastre de bine, învingătorii scontați in etapa de ieri a cupelor P.T.T.­ ­25-101. CARNETUL ZILEI «r­a­tu ■ cas „Piretoter­pia în ulcerele cronice ale frambiei” Lucrarea tânărului alt. medic dr. An­drei Cavască expune o metodă nouă în tratamentul diffid al ulcerelor cronice al gambei, prin folosirea ca agent pi­­retogen a vaccinului antitifo-paratific, metodă practicată de d-sa la spitalul militar Regina Elisabeta. Prezentată de autor sub forma tezei de doctorat in medicină şi chirurgie, în sesiunea O­combrie 1043, lucrarea a fost primită de juriul de promoţie al Facul­tăţii de Medicină din Bucureşti, cu menţiunea „Magna cum laude". Trionitşr­fia Timişoarei Întocmită de d. prof. Niculae Ilieşiu, din care a apărut recent vol. I, consti­­tue una dintre afirmările de cea mai mare importanţă a intelectualităţii bă­năţene. Concepută pe plan vast, d. prof. Ilieşiu scrie un întreg capitol de istorie trudită românească. Asupra ei vom re­veni. „Notariatul public, revista de drept, doctrină şi jurispru­­denţă de la Sibiu, condusă de către d. dr. Ion T. Cosma, preşedintele „Uniunii notarilor publici din România", conti­nuă să apară în vremelnicul refugiu, aducând in paginele ei aceiaşi contri­buţie de serioasă documentare şi rezol­­vire a tuturor problemelor ce brăz­dează ceriul Justiţiei Româneşti. Din ultimul număr al revistei (De­­cembrie 1943) se desprind luminoase ar­ticolele d-lor Lazar Albu, magistrat în Sibiu, privind problema expropierii şi românizării; Aurelian R. Ionaşcu, de­canul Facultăţii de Drept despre : Pro­­blema unificării legislative; Cornel Pe­­trovici: Constituirea asociaţiilor ca per­soane juridice; Ion Sălajan: Practica de carte funduoară şi I. Macavei : Actele autentice. D. prof. P. Poruţiu scrie d­espre împlinirea a 25 ani de la Unirea Sfântă. „Notariatul Public” este una dintre revistele scrise cu toată seriozitatea cu care se discută marile probleme in pro­vincia de dincolo de creste. L­uceafărul din Sibiu, revista de literatură, artă şi cultură generală a Asociaţiei Scriitori­lor din Ardeal, condusă de către d. prof. univ. Olimpiu Boitoş, distinsul cerce­tător al vieţii culturale de dincolo de Carpaţi, îşi deschide paginile din anul acesta cu poezia „Iancule, Măria Ta" a lui I. Ch. Severeanu, plină de duhul legendarelor opintiri transilvane : Iancule, Măria Ta, Cum mai poţi a indura Ca o nedreptate nouă Să despice Ţara ’n două . Dar aici, acolo dor. Mădularele ne dor ; Cugetele ni-s bolnave, Cum isvoare de Tărnare; Aici lacrimi, colo chin. Clipele sunt azi venin. Zilele sunt nopţi amare: Suferinţi şi aşteptare. Un studiu cuprinzător şi adânc scrie d. Vasile Gionea asupra aspectelor poe­ziei patriotice de azi, conchizând că ea a fost şi este mai mult cultivată şi cu mai mare succes dincolo de munţi unde durerea despicării Transilvaniei a fost mai acut simţită. Coriolan Petranu publică un studiu de o deosebită actualitate provine par­tea românilor, saşilor şi ungurilor din Transilvania la formarea caracterului ei artistic. Două bune nuvele semnează Ion Ma­xim şi Ionel Neamţu. Versuri publică : Zorica Laţcu, Dominic Stanca şi Ana Voileanu Nicoară. Cronica e bine susţi­nută de scrisul bogat al lui Grigore Popa, Grigore T. Marcu, M. Nanu şi Liciu Pop. Revista Banatului scoasă de ,,Astra bănăţeană“ ne aduc® în paginile ei acelaşi material documen­tar de m­are însemnătate, selecţionat de d. prof. Traian Topliceanu, cu care ne-a obişnuit de la primele numere. Dom­neşte printre intelectualii bănăţeni acea pasiune după scormonirea trecutului, acea înclinare puternică de a scoate în­ţelesul altor vremi pentru zilele de azi pe care nu o găsim în alte provincii Din această dorinţă de actualizare a trecutului se adapă scrisul lui C. Grop­şore­anu, Traian Birăcsscu, C. Corneanu Gr. Bugacin şi atâţia alţii, al căror nume ne scapă. Drumul evocărilor e bătătorit cu fiecare număr al „Revistei Banatului". Şi e bine aşa. Pentru că luptele şi afirmările de azi se cer isvo­dite din realităţile de eri. Subliniem, in acest înţeles, articolele „Un pătrat de veac dela Marea Unire de Gr. Bugariu, „Generalul T. Doda de C. Corneanu și „Un document edifi­cator" de T. Birăescu. La %\ Cărţi bune Cât trăeşte o cente ? Atâta «mp cât ea te îndeamnă s'o recitez«. Cartea care nu-ţi mai spune nimic după ce ai citit-o, nu te mai ispiteşte ai atmosfera ei ciudată şi densă, este sortită uitării. Dar câte din lec­turile pasionate la prima Întâlnire reuşesc să placă şi la recitire? Sunt puţini autorii „a căror prietenie nu înşeală ", cum spune Saint-Beuve. Dincolo de inclinârile personale şi gustul fiecăruia, există cărţi bune pentru orice vârstă, potrivite pentru orice epocă.,Cred că una din cele mai fericite definiţii ale clasicismului aici trebue căutată. O carte la care te întorci pentru câ Întâmplările şi oamenii din paginile ei continuă să te preocupe, peste ani, peste noul experienţe literare, este o carte bună, oricare ar fi sentinţa criticei. Esteţii greşesc adeseori. Cititorul niciodată, întreg sistemul nostru de educaţie este vicios, odată ce alungă tineretul de cărţile de căpătâi ale omenirii. Poate că Miron Costin şi Rousseau ar fi autori gustaţi la toate vârstele şi de toate categoriile de lectori, adică n’ar fi impuşi in şcoală de programa analitică şi rataţi pentru conştiinţa fragedului cititor, prin argumentul clasicităţii lor defi­nitive şi inapelabile. H. G. Wells ocupftndu-se undeva de reforma învă­ţământului, propune sâ se interzică la şcoală citirea tuturor autorilor care ar fi de dorit să-l cunoască elevii. Interdicţia va fi cel mai hotârîtor argument în favoarea lor şi Goethe, Schiller, Racine, Neculce, Odobescu vor deveni astfel cei mai gustaţi scriitori, pentru clientela băncilor licee­lor de pretutindeni. Cine nu-şi aminteşte initorat de „Râsboiu şi pace" al lui Tolstoi, de romanele lui Dostoewski, de Flaubert şi Balzac, de Daniel de Foé şi Dickens, poate tocmai pentru câ l-am citit nesiliţi de vreo constângere, la o vârstă când totul ne era talonat, impus, programat ? Care dintre lec­torii de odinioară cd­oul Karl May nu revine cu plăcere la cărţile cu scoarţe roşii ale tinereţii, recapitulând cu o primenită curiozitate aventu­rile, pirateriile, admirabila moralâ din Winettou ? Fiecare mare scriitor este de fapt, un autor de aventuri. întrebarea este: atinge el nivelul literaturii sau ba ? Karl May 11 atinge, desigur, odată ce se reciteşte cu uşurinţa şi emoţie. Mal curând opream tipărirea dulcegelor peripeţii ale Iul Paul şi Virginia. Cine mai este azi în stare sâ răsfoiască cărticica lui Bernardin, fără să nu simtă ridicolul In care se Îneacă virtutea eroinei ? Virginia trebue sa moară in povestea aceea desuetă, pentrucâ refuză să-şi scoată haina grea In faţa matelotului străin.­­„La aceasta cumplită privelişte, matelotul se asvârli singur In mare. Iar Virginia, văzând moartea de ne­­inlăturat, îşi strânse cu o mână haina, cu cealaltă Îşi acoperi Inima şl ridicându-şi spre cer ochii senini, păru un inger care işi ia sborul spre paradis...") Fireşte, este Instructivă totuşi cartea lui Bernardin. Ne dă o ima­gine perfectă despre „tempora mutantur" despre formidabila evoluţie a moralei. Ceea ce n'o scuteşte de melodramă, de ridicol, de inutilitate. Cartea aceea şi altele de felul ei nu mai trâesc de mult. Altele mai vechi au înfruntat In schimb timpul. Sunt cărţi bune , cărţile cu zile. Celelalte înseamnă simplă pierdere de vreme. Ce păcat că suntem nevoiţi să alegem singuri grâul de neghină, chiar in ogorul literaturii­­.„ George Sbârcea Privelişti basarebene opera poetului D. Iov premiată de Aca­demia Română, apare zilele acestea în ediţia doua în editura „Cartea Moldo­vei". Noua ediţie este completată cu noui bucăţi, dând cărţii o închegare de­finitivă în care Basarabia va trăi în fermecătoare pagini de Mir. Teatrul Naţional Cu d-nii A. Pop Marţian, I. Finteş­teanu, Tom­a Dimitriu, Nicu Dimitriu Ion Radu, C. Economu, I. Horaţiu, Lucian şi d-nele­ Tanti Economu, Mar­cela Demetriad, Victoria Mierlescu Nora Peyov, Emilia Cazachievici, Didy Teodorescu se reprezintă astă seară la Teatrul Naţional „Ochii strigoiului". A şaptea şezătoare ar­delenească în Capitală Marţi 1 Februarie orele 4.30 va avea loc la „Ateneul Român" a şaptea şeză­toare organizată de Căminul Cultural „Avram Iancu“ al Refugiaţilor Arde­leni din cadrele Fundaţiei Culturale Regale „Regele Mihai I", la care va vorbi de avocat dr. Ion Fruma din Si­biu, despre : Spiritul juridic ardelenesc. D-na Lizette Dima şi d. Gh. Ştefano­­vici de la Opera Română vor cânta doi­ne şi cântece ardeleneşti. D-nele : Maria Voluntara şi Eugenia Voinescu (Teatrul Naţional) şi­­d-nii Constantin Neacşu şi S. Holban (Tea­trul Naţional), vor recita din poeţii ar­deleni. D. Emil Botta, Radu Gyr, I. Dumi­­trescu-Petrari şi d. Teofil Bugnariu va­­recita versuri originale. D-na Ioana Postelnicu va citi din scri­erele d-sale. Intrarea liberă. NMB Foarte folositoare pentru lucrările exame­­nului de înaintare (învăţători) şi pentru cursul superior liceal sunt­­ Sinteze de Istoria literaturii române de Ion Mihăescu Deposit: B-dul Carol 16, Craiova TEAMA PE EMOŢIE ţie? De­ aceea reacţionăm: când ocazia sa iveşte, cârmuim frumos vârful nasului într-o parte, refuzându-ne tresărirei şi înfiorării, înţelegerei imediate cu orga­nismul, fiindcă noi înţelegem, cu capul ca nişte „intelctuali" ce suntem. Cunosc oameni care resping emoţia, considerând-o lipsită de eleganţă. Pen­tru ei asta e totul: eleganţa. Adică sti­lul de convenienţă al epocei, compus din­­câteva rituri şi câteva abstenţiuni şi bineînţeles dispreţul pentru tot ce nu procedează la fel. Emoţia, concentrarea sau difuzarea aceasta a unei vitalităţi care lor le lipseşte, este exclusă din co­dul manierelor elegante, atunci când nu e înlocuită prin simple artificii panto­­nimice. Emoţia omului de pretinsă ele­ganţă este : „ce bine-ţi şad­e, ma chérel" sau „ce dezolat sunt!“ sau ..nici nu-ţi închipui ce multă plăcere îmi face, ha ha !“ Se pare însă că în anii pe care îi trăim, nu prea e loc, pentru rafinament. Acum când toate naţiile îşi concentrează forţele lor combative, adică tocmai fon­dul primar animalic (fiindcă războiul pune problema animalică, viaţă ori moarte), — teama aceasta subtilă de ri­dicolul. ori de prostul gust, ori de infe­rioritatea psihologică a emoţiei, această piedică în calea covârşitorului elan vital ce ne năpădeşte, nu mai are ce căuta. Da, intr’o epocă decadentistă de pace şi de înflorire a bunelor­­ moravuri, de eflorescenţă, a spiritului, de abuz de ju­decată, se pot ridica bariere care să încuie emoţia ori principii care s’o fil­treze, s’o sublinieze sau s’o evite ca pe un reziduu al vieţii noastre preistorice. Dar până atunci ridicolă devine toc­mai teama de emoţie, de prost gust e tocmai aservirea noastră unei pretinse eleganţe, inferioritatea psichologică re­zidă tocmai în piedicele ideologice est care ne paralizăm tumultul vital. Trăim azi o luptă de viaţă şi toate im­pulsurile de viaţă trebuesc­ descătuşate. Emoţia e o reacţie spontană, care a- ndărăt, smulşi de primul val de em a­­duce la suprafaţă străfundurile de plas­tică elementar omenească, şi le exprimă. Ea marchează mai bine decât orice, participaţia noastră integrali la­ feno­menul din afară. Până să aibe timp cumpătul să desimuleze, emoţia gâlgâie artezian şi se difuzează dens ca o apă vie­ţi grea, străbătută de înfiorarea un­delor. La oamenii naturali ,emoţia se declan­şează aproape electric. Temperamentele robuste, sănătoase in primitivitatea lor, întrevăd fără ocolişuri fenomenul brut şi-l înţeleg cu intensitatea de viaţă care le e proprie. Acum se întâmplă însă că oamenii s’au mai complicat puţin tot crescând de-a lungul vremurilor. Şi iată că şi-au alterat odată cu fondul, ancestral, foarte lesne de scăndărit, şi modul de a în­ţelege lucrurile. Fiecare fapt trebue cân­tărit în raport cu un anume complex cauzal, şi cu efectele cărora el le poate da naştere. Lucrurile simple se compun, şi cele compuse îşi organizează o nouă ordine interioară. Reacţiunea omului e să înţeleagă, adică să distilieze ce a pri­mit intr’o ide­­e precisă, pe care o vrea, neapărat generalizată. In goana după înţeles, nu mai irumpe răspunsul pri­mitiv al emoţiei, ci se construieşte unul premeditat. Dispare interesul organic, brusc, pentru o chestiune, şi naşte un interes rafinat, tinzând către obiectiv, adică pierzând implicaţia emoţională a individului. Şi cu cât ne complicăm mai tare, cu atât suntem mai străini de ros­turile simple încât la un moment dat ajungem să facem din indiferenţa noas­tră condiţia însăşi a rangului spiritual la care tindem. Şi atunci nu ne mai lăsăm emoţionaţi. Ni se pare, din culmea gândirii noas­tre silogistice, că orice acceptare inte­grală a fenomenului emotiv, degradează superioritatea in care ne-am postat. Cum adică ? Am­ făcut atâţia paşi înainte de la simplele reflexe animale până la jude­cata organizată, pentru a ne lăsa târâţi Petre Constantinescu Filatelie Un cerc filatelic de amatori Din Iniţiativa unui grup de gazetari, s’au pus bazetele unui cerc filatelic, in care nu vor fi admişi decât amatorii şi începătorii. Se simţea de multă vreme nevoia u­­nei apropieri între filateliştii amatori, colecţionari mai vechi sau mai mo­deşti şi începătorii sau tineretul şcolar filatelist, pentru a se facilita schimbu­rile de timbre, de cunoştinţe şi păreri. Am­atorul obicinuit prea a fost­, o rari­tate până acum, în bursa filatelică. E firesc să încerce şi el să-şi facă un cerc de cunoscuţi, în care cei mai experi­mentaţi să sfătuiască cu dezinteresare pe începători, ferindu-i astfel de deza­măgiri, necazuri şi pierderi de bani, ceea ce dăunează filateliticii în general. Toţi filateliştii din Capitală oricât de tineri sau de încercaţi, sunt invitaţi pe această cale să se prezinte pentru a face cunoştinţă unii cu alţii. Duminică 11 Fe­bruarie, ora 10 dimineaţa, in palatul Dacia-Traiană, str. Sărindar 5­9. Nu se plăteşte nici o cotizaţie, fiindcă nu e vorba de vre­o asociaţie, ci numai de o amicală luare de contact, in interes ex­clusiv filatelie. Cei ce doresc, pot veni cu colecţiile, carnetele de timbre de schimb, listele de lipsuri, etc. Nu se vinde, nici nu se cumpără tim­bre, ci se admite numai schimbul de timbre. Filateliştii amatori din provincie sunt rugaţi a-şi trimite adeziunile lor la zia­rul nostru, deoarece in cadrul iniţiativei de mai sus, se fac acum demersurile ne­cesare, pentru asigurarea şi o schimbi*» ritor de timbre cu provincia. Pentru începători Ziarul „RAPID" publică o serie d« îndrumări şi noţiuni elementare de fi»­latelie. , Citiţi in „RAPID" ce serii mai veei de timbre se pot cumpăra de la Poştă Centrală, la nominal. Răspunsurile cititorilor Doamna X. — Timbrul cu cep de osi de care vă interesaţi a fost emis cu pri­­lejul unui congres agricol. Valorează ştampilat 80—91l lei, neştampilat 100—150. Dar e greu de găsit un amator pentru el, deoarece face parte dintr’o serie dă 10 timbre şi se cere de obiceiu seria în­­treagă. E căzut să spunem că e de pra­­ferat un ,cap de bou”, unui „cap de cal".... Pentru orice relaţiuni filatelice, torii sunt rugaţi să se adrezese nostru, str. Belvedere 8, et. II, tel. 3.27.­ Programat de Radio Luni Si Ianuarie RADIO ROMANIA RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL DACIA ROMANA 6.55­ 8.00; Ora diminaţii: Deschiderea emisiunii. Radio-jurnal. Concert de di­mineaţă. RADIO ROMANIA RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL DACIA ROMANA 12.45; Deschiderea emisiunii. Radio­­jurnal (informativ, agricol şi cultural). 13.00: Ora ostaşului. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 13.50: Ştirile serviciului german 14.00: R­adio-jurnal. 14.15: Publicitate. 14.30: Ora răniţilor. Orchestra Soc de Editură. RADIO ROMANIA ŞI POSTUL DACIA ROMANA 15.30: Poşta militară radio. 16.10: Emisiune specială în limba rusă. 16.30: închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 17.75: Deschiderea emisiunii. Cronica vieţii studenţeşti. RADIO ROMANIA 18.15: Jurnal în limba turcă. RADIO BUCUREŞTI 18.15: Ştirile serviciului german. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI . 18.30: Corala Municipiului Bucureşti, condusă de Ştefan Mureşanu. Muzica populară românească de Simeon Nico­­lescu. 19.00 : Orchestra Ştefan Micu ; voce • Dorina Drăghici 19,45 : Publicitate. 19,50 : Radio jurnal. 20.00 : Muzică de balet (discuri). 20,40 : Universitatea Radio : „Folklo­rişti români". Ovidiu Papadima : „­ Dem. Theodorescu". 21.00 : Teatru . ..Fără speranţă", sce­nariu radiofonic de Eugen Petit. 21,50: Vals din „Cavalerul rozelor* de Richard Strauss (discuri). 22.00 : Radio jurnal. Sport. 22,15 : Publicitate. 22,20 : D-na Cella Delavrancea pdats. Muzică franceză. 22.50 : Muzică variată uşoară (disc.). 23.00 : închiderea emisiunii. in fiecare seară locali­­zarea de SUCCES TREATELUL a maestrului MYN5A­,11 PAUL gusti LUMINIA CUMPAN INIMII comedie in 3 acte, cu AL. GIUGARU în reprezentaţie şi Geo Barton, Irina Ră­­chiteanuu, Nelli Nicolau, I. Ştefănescu, Costin, Iliescu, C. Vitencu, M. Marinescu, N. Necşules­­cu, C. Nea­ goescu, N. Ene, etc. Nelly Nicolau MARE

Next