Curentul, martie 1944 (Anul 17, nr. 5761-5790)

1944-03-01 / nr. 5761

MU XVII, Mr. ST61 8 PAGINI 7 LEI LIPSEȘTE ORACOLUL MINERVEI de ROMULUS DIANU D. Churchill, ştie toată lumea, este Clémenceau-ul actualului războiu, d. Churchill trece in ocnii compa­trioților săi drept ,­n om care „face războiul“. „Je fais la guerre4­, de­viza lui Clémenceau, es­e și deviza sa. Nu e mult de când Margot As­quith, scriindu-şi autobiografia, portretiza pe primul ministru bri­tanic ca pe un impulsiv de la care pacifiştii nu pot să aştepte mare lucru. Discursul său recent, fulminant de deciziuni personale, a avut da­rul să indispună profund cercurile guvernului polon de la Londra. Am arătat care a fost replica poloneză. Revenind asupra declaraţiilor d-lui Churchill, redactorul diplomatic al agenţiei Reu­ter, d. Randa­ Neale, înfăţişează spusele marelui om al Angliei intr’o lumină care, departe de a ofensa pe Regele Petru al Iu­goslaviei, îi impune acestuia obli­gaţia de a reveni, în curând, la Londra. Este adevărat că d. Chur­chill a spus că „regele Petru este un băiat care a scăpat de sub tu­­­tela regentului său“, însă nu a spus-o cu răutate. Termenii aleşi sunt poate prea severi, pentru un suve­ran, dar dacă se ţine seama că pre­mierul britanic este un senior sep­tuagenar, ei pot fi altfel înţeleşi. O telegramă din Londra anunţă chiar că regele Pe­ru ar fi dispus să se pună de acord cu Tito, omul Moscovei, pentru ca să complacă aliaţilor. E, probabil, o stratagemă diplomatică. Dacă regele Petru ar face acest act, într’adevăr guver­nul englez ar avea motive să-l con­sidere ca pe un „băiat“, un bărbat în devenire. N’am fi în drept să privim astfel lucrurile, dacă n’aş fi cetit într’un articol de fond apărut în „New- York Times“, această liniștitoare explicare a opticei anglo-saxone, fundamental deosebită de cea so­­vietică"1 : „D. Eden a asigurat Camera Co­munelor că guvernul Marii Brita­nii nu a consimţit şi nici nu a fost rugat să consimtă la o concepţie a sferelor de influenţă în reorganiza­rea Europei. Această asigurare a fost dată în desbaterea asupra po­liticei externe, după recentul dis­curs al d-lui Churchill, care a tul­burat vădit pe mulţi englezi prin desvăluirea faptului că guvernul britanic s’a înclinat în faţa preten­ţiilor ruseşti asupra Poloniei şi în general a dat Uniunii Sovietice mână liberă în răsăritul Europei. O Europă împărţită în sfere de in­fluenţe este ceva foarte îndepărtat de ideea originară a d-lui Chur­­­chill despre un Consiliu european şi englezii au nevoie de a fi din nou asiguraţi că o nouă împărţire în astfel de zone nu se are în ve­dere nici prin acord tacit şi nici prin lipsa unui acord. Ei simt in­­stinctiv că o Europă împărţită în două orbite — una rusă şi alta an­­glo-americană sau numai britanică — este şi mai ameninţătoare pen­tru pacea viitoare decât Europa a­­narhică din cele două decenii tre­cute. Este o primejdie îndepărtată, totuşi naţiunile europene nu vor accepta niciodată o politică euro­peană bazată pe sfere de influenţe. Ele vor rezista dominaţiei celor­lalte mari puteri. „Teama izvorăşte din faptul că Rusia singură năvăleşte pentru a umple spaţiul politic gol în terito - »riile pe care armatele roşii le iau de la germani. „D. Eden are desigur dreptate când spune că o problemă oricât ar fi de dificilă poate fi soluţionată dacă se desăvârşeşte o înţelegere strânsă între comunitatea britanică, Uniunea Sovietică şi Statele Unite". Reiese foarte clar că Anglia nu convine să acorde Rusiei Sovietice o zonă de influenţă, o „sferă“. Pa­cea întemeiată pe o astfel de con­cepţie ar fi mai şubredă chiar şi decât aceea din 1919. Alianţa, ami­ciţia, ajutorul reciproc, în timp de războiu, nu creiază totuşi, în con­ştiinţele britanice, necesitatea de a consimţi o concesie atât de adu­­­cătoare de dezastre. Rusia Sovietică aude şi vede cum se exprimă ideile Londrei asupra organizării europene. Ştie însă că Anglia nu dispune de mijloacele cele mai potrivite pentru a împie­deca realizarea a ceea ce nu-i pla­ce, pe continent, şi atunci, iată ce citim, în aceeaş zi în care cel mai mare ziar din New-York comenta ajustările d-lui Eden asupra dis­­­cursului d-lui Churchill. Ceea ce ur­­mează este o telegramă împânzită în toată lumea, de agenţia sovie­tică „Tass“: „La 26 Februarie, ziua aniver­­­sării a 26 de ani de la întemeierea armatei roşii, la Moscova s-a ţinut o întrunire a luptătorilor slavi îm­potriva trupelor fasciste germane, în scopul eliberării teritoriilor sla­ve din Europa. „La întrunire au luat parte 2.000 de reprezentanţi ai tuturor ţărilor slave, precum şi numeroşi ofiţeri şi delegaţii ale formaţiilor mili­­­tare cehoslovace, poloneze şi iugo­slave din Rusia Sovietică. „Generalul sovietic Gundorov, preşedintele comitetului popoarelor­­ slave, începând seria discursurilor, a declarat că reprezentanţi ai for­maţiilor militare slave şi reprezen­tanţi ai forţelor de partizani ai tu­turor popoarelor slave s’au întrunit la Moscova pentru a exprima hotă­­rîrea lor fermă de a lupta până la nimicirea completă a forţelor hitle­riste şi pentru eliberarea popoarelor slave de sub dominaţia germanilor. Este aproape clipa când se va pro­duce ofensiva comună a armatelor ţărilor democratice împotriva for­ţelor germane nu numai de la ră­sărit, ci şi de la sud şi vest. Această ofensivă va fi necruţătoare şi va merge crescând. „Oratorul a făcut apel apoi la toate popoarele slave din Europă, cerându-le ca, prin forţele alcătuite din partizani, să contribuie intens la slăbirea şi nimicirea inamicului comun. „După discursurile pronunţate de reprezentanţii diferitelor naţiuni slave, reprezentate la întrunire, a­­sistenţa a votat o moţiune prin care se cere tuturor popoarelor slave să-şi unească sforţările cu acelea ale Rusiei Sovietice şi ale aliaţilor, pentru distrugerea Germaniei na­­­ziste. „Numai prin cooperarea forţelor de partizani, inamicul va fi nimicit într’un termen cât mai apropiat. „În apelul adresat către poporul polon, moţiunea declară între al­­­tele : Guvernul fascist, format din trădători ca Rydz Smigly şi de Beck, a dus Polonia la dezastru, a­­runcând-o în ghiarele Germaniei. Aventurieri politici reacţionari din guvernul emigrat de la Londra, care nu au nimic comun cu popo­­­rul polon, duc o politică ostilă po­porului. Ei seamănă discordia în­­­tre popoarele slave, fac să nu reu­şească lupta naţională de eliberare a Poloniei, organizează provocări şi asasinate în contra patrioţilor poloni. Complicii poloni — Sosn­­kowski şi alţii — ţin departe de front, în­­mod prădător, o armată polonă de 70.00­1 oameni, care pri­veşte cu sânge rece la suferinţele poporului polon. Poporul polon nu va uita niciodată şi nu va ierta nici­când această crimă monstruoasă a elicei condusă de Sosnkowski. Ei vor avea să răspundă în faţa isto­riei şi a tribunalului alcătuit din poporul polon. Armata roşie şi corpul de armată polon, aflat în Rusia şi lucrând de comun cu for­ţele sovietice, tot mai mult de te­ritoriul polon. Luptătorii poloni, de acord cu armata roşie, vor totdeau­na Polonia şi vor reda ţării pămân­tul polon occidental, ce-i aparţine. Poporul eliberat va creta Polonia democratică independentă, puter­nică prin amiciţia sa cu popoarele slave. „Moţiunea îndeamnă apoi pe partizanii poloni să colaboreze cu trupele sovietice. „In sfârşit, moţiunea aduce elo­gii luptei dusă de forţele de parti­zani din Iugoslavia cărora Ie cere să se unească. „Moţiunea termină subliniind că lupta împotriva germanilor trebue să fie dusă de toate popoarele sla­ve, sfârşind cu cuvintele : Trăiască mareşalul Stalin, căpitan genial, amic credincios şi apărător al po­poarelor slave“. Puneţi pe două coloane şi com­paraţi între ele, ideile domnilor Churchill şi Eden asupra sferelor de influenţă, şi ideile lui Stalin a­­supra organizării masselor slave, pentru un scop anume: puneţi faţă în faţă planul sovietic de a face loc în Europa unor aluviuni de po­poare ce vor putea trăi numai a­­tâta cât e necesar pentru a distru­ge civilizaţia eur .neană, şi planul britanic de a asigura, chiar şi Ger­maniei condiţiuni de viaţă onora­­­bile (vom vedea îndată­­ce înţeleg englezii prin asta), şi concludeţi că între Rusia şi Anglia se află as­­­tăzi o prăpastie de concepţii mai mare şi mai adâncă decât aceea dintre Anglia şi Germania. Anglia şi Germania regretă de­sigur, necesitatea politică dato­rită căreia aceste naţiuni se află în războiu. In Anglia, cunosc sute de persoane care nu pot vorbi des­pre Germania decât cu un respect desăvârşit, şi tot aşa, în Germania există elemente cultivate, care sti­mează civilizaţia britanică, institu­tele englezilor de educaţie, şcolile lor în care oamenii învaţă mai mult cum să fie fericiţi, decât cum să fie instruiţi. Dacă războiul a pus aceste mari naţiuni în starea tristă a unui conflict ce nu se poate re­­­zolva decât cu binevoitorul con­­­curs al barbariei asiatice, între ele rămân totuş lucruri care păstrează un înţeles comun, şi asta, sperăm, se va ajuta să se regăsească, în faţa pericolelor supreme, restabilind no­ţiunile de Drept,­­roate de forţă şi de violenţă, câştigând împreuna o victorie mai mare decât aceea la care au candidat, la începu­tul osti­lităţilor , salvarea civilizaţiei eu­­­ropene. Europa nu e un continent slav. Intre timp, comisiunea de experţi pentru întocmirea planurilor de control aliat asupra Germaniei, vinde pielea ursului din pădure ! întocmeşte planul de anilire a Germaniei, fără să- ş i dea seama că simplă funcţiune a acestei com­i­siuni, — de fapt, ar trebui să se spună : „Comitet'', fiindcă oficiul are un sediu fix, în ti ce vorba „comisiune“, presupune trimiterea unui comitet intr’o anchetă — spo­reşte forţa morală a Germaniei, şi sentimentul onoarei înnarmează lupta de apărare. Cu lip.­d psi­­chologie, care nu e singura lipsă în complexul de resorturi ce con­duc războiul, comitetul afirmă (după agenţia Reuter): „In domeniul economic i se va lăsa Germaniei un nivel care să-i permită a face faţă nevoilor de ca­racter paşnic, dar nu un nivel atât de jos încât el să aibă o influenţă defavorabilă asupra economiei ge­nerale europene. Se crede că Eu­ropa nu s’ar putea desvolta în mod sănătos dacă unul din membrii ei ar fi atrofiat prin condiţii de via­ţă mult prea scăzute, condiţii a căror efecte s’ar resimţi asupra în­tregului organism politic euro­­­pean. „Un control riguros urmează să fie exercitat de către aliaţi asupra importurilor şi a produselor de materii prime necesare industriei de război, dar tot atât de indis­pensabile unei normale industrii de pace. Deasemeni conform aces­tor planuri, vor fi interzise con­struirile de avioane. „Prin controlul lor, aliaţii ar ve­ghea ca posibilităţile de producţie ale uzinelor germane să nu fie în măsură să poată fi folosite în scopuri războinice, însă propăşi­­­rea producţiei germane trebuie să fie în aşa măsură încât să dea pu­tinţă desvoltării normale a între­­gei comunităţi politice europene. „Restricţiile ce vor fi impuse in­dustriei germane sunt în perfectă concordanţă cu (. articolul 4 d­in Charta Atlanticului, pe care ef. E­­den l-a amintit în discursul ţinut în Camera Comunelor, prilej cu care d-sa a spus că el este apli­cabil atât învingătorilor, cât şi în­vinşilor’’. Se înţelege, că aceste afirmaţiuni nu sunt decât recuz­­a de propa­gandă a inamicului, pentru a învin­ge pe slabi şi pe încrezători. De a­­semenea, se poate presupune că dreapta judecată, şi experienţa ce­luilalt răsboiu dictează englez lor o moderaţie supraveghiată în for­mularea condiţiunilor de pace. Excesele nu provoacă decât tot excese. Alăturarea de texte brita­nice şi ruseşti, pe care o fac în a­­cest articol, demască nu numai pro­grame diametral opuse, dar chiar şi ideea, mai puţin clară, a revan­şei sovietice înpotriva Angliei mo­deratoare şi amatoare de transac­­ţii. Organizarea lumii slave însem­nează, pentru Anglia, o sferă de influenţă neîndoelnică, o politică de violenţe fără altă justificare de­cât aceea a funcţiun­i unui impe­rialism slav, cu care Anglia se va întâlni atât în Europa, cât şi în A­­sia. Scula pe care o modelează Stalin, în focul răsboiului, nu este de na­tură să perfecţioneze concepţia lor- Umnică asupra ordinei din lume. Mujicul este într’un fel, şi gentle­­menul este într’altfel. In acest răz­boiu, Anglia îşi poate evalua mai bine, decât în timp de pace, valori­le politice cu care ar putea să co­laboreze mai târziu. Dacă nu o face, este din cauza unei absenţe... Din cauza suferinţei în care se a­­flă Franţa, fericita­­ nervă politi­că a tuturor problemelor dificile, răsboiul acesta se prelungeşte ca un „mal­ entendu“ provocat de lipsa u­­nui interpret... Demult ar fi trebuit să se sfâr­şească, fiindcă demult barbaria a­­siatică îşi adună armele cu care va da lupta contra civilizaţiei occiden­tale. A apărut al treilea. Dacă ar fi posibilă barem o pace rad­ifonică, o pace de presă, creată provizoriu de ziarişti schimbaţi în­tre ţările befligerante, multe dintre neînţelegerile actuale s’ar fi risipit, şi Europa şi-ar fi luat locul ei, mic dar însemnat, în lume. Dar, cum spun, lipseşte oracolul Minervei... .......... Greva foamei într’o în­chisoare din Belfast GENEVA 28 (Rador).­­ Corespon­dentul Agenţiei D­N.­B transmite. După cum anunţă ziarul londonez „Daily Telegraph", mai mulţi mem­bri ai organizaţiei „K­a“, deţinuţi in­tr'o închisoare din Belfast, au decla­rat greva foamei. Citiţi la Ultima Oră : Situaţia fronturilor de luptă de a 19-25 Februarie 1944 de general G. OABUA ihn­. ", 1 W.­­ Un grup de vânători români dintr’o formație de (S. M. F. Serg. t. r. Scheeser H.) vânătoare. ­ .­­NT Miercuri 1 Martie 1944 Director: PAMFIL ŞEICARU REDACŢIA SI ADMINISTRATIV Strada Belveder« Nr, 6 Redacţia Secretariatul Secretarul gen. Redacţia politici Redacţia sportivi Provincia TELEFOANE­ 887.63 8.40.86 4.84.IC 3.40 88 8.37.83 4 89 28 Cab. directorul 6 24.47 Ad­torul delegat $54 83 Contsb. «i depou S.40.80 A bon *1 publici t 9 40.84 Expediția *1 vânz 4 23.32 Tippersfta 4 84 48 Con­ten­ciosul 1.92.99 Proprietar s „Curentul” S. A. R. Tribunalul Ilfov. Registrul publicațiilor No­­ 74­ 1988 Taxa poştala plătită In numerar conform adresei direcției generale P T T No 29 744 1939 ABONAMENTE : In provincie: 1 an 1.700 lei; 8 luni 900 lei; 4 luni 500 lei; In Capitală: 1 an 2.000 tei; 2 luni 1 000 lei; 3 luni 600 lei; Instituţiile particulare şi de Stat 3.500 lei anual :w­ www, întorsul tolt de P. NEMOIANU Până când marele nostru contem­poran, Octavian Goga, nu folosi acea­stă expresie, dându-­i un înţeles adânc moral şi istoric, anunţând înmormân­tarea aimul veac politic în sens bi­blic şi apariţia la orizont a unuia nou, oa­menii de rând au întors atâtea şi atâ­tea foi fără să privească dincolo de rostul iar aparent şi efemer. De cele mai multe ori, din motive de economie, am întors fel de fel de do­cumente, continuând să scriem pe faţa rămasă goală, iar când amândouă la­turile erau complect mâzgălite, atunci le-am vândut cu cântarul la dughenar Şi astfel, in epoca de după Unire am întors milioane de foi, scoase din be­ciurile Judecătoriilor şi prefecturilor din Banat şi Ardeal, fără să le fi se­lecţionat cu migală, lăsându-le să-şi urmeze drumul peirii şi al irosirii. Nu­mai pe ici pe colo ne mai ajungea în mână câte un document răzleţ sub for­mă de ambalaj la vreo bucată de clisă (slănină), sau cine ştie ce altă marfă. In împrejurări aproape asemănă­toare ne-au căzut în mână câteva do­cumente din Banat, de pe vremea aşa­­zisului absolutism austriac,­­ care a înzestrat Ungaria cu toate Instituţiile unui stat modern — adică dinainte de anul 1867, regim absolutist care nu ne-a prigonit limba şi obiceiurile, hâr­tii ce le cred vrednice a fi salvate pen­tru posteritate. Iată, de pildă, o acţiune în judecată redactată acum optzeci de ani, intere­santă ca formă, ca limbă românească şi ca stare sufletească a reclamantului, document pe a cărui foaie întoarsă, Justiţia românească a continuat să îm­partă dreptate şi în anul 1924 . „Spectabile Domnule Jude Cercuatu ! Mie îndurate ! înainte de 4 ani Elena Văranu Sora Soţiei mele Anuţia sau Căsătorita după Petru Minda din Tirnova, şi densa au răposatu în 15 Septembrie 1863, lăsându după la următore o fiică cu Nomele Icoanea în verstă de 2 ani. Tatălui Fetei remasă saracă cu Nomele Petrul împreună cu Părinţii lui, pre mine Subscrisulu împreună cu pre So­ţia mea Anuţia, neau îmbiata şi rogatu să avemu bonitate şi să luvăru Fata să o creştemu, şi ca pentru tofcfeauria a noastră să fie,­­i eu, eu Soţia mea ca Mătusea Fetei fiindu­na acea­sta neamu învoitu, şi în 15 Octorm­riu 1863 am iuvata Fata, şi am ţinuto şi crescuto 5 Luni, adecă din­ 16 Octom­­­vriu 1863 până la 15 Martiu 186­4, iară atancea Tatălu' Fetei sunt nu­mita, fără a fi eu de Falia, au venitu la mine acasă şi în absentia mea dela Soţia ’mi au luvatu Fata înnapoi.­ Acuma fiindu ca dinsulu de vorb­a nu sau ţinuta, şi Fata au luvato pentru aceia cu aplecaciune ma rogu, ca­ inna­­intea Judeţiuluî Cercualu să fie chie­­matu, şi atuncea după dreptate a Ju­deca să vă înduraţi, ca susu num­itahi Petru Minda până la 14 zile sub Exe­cuţie Osteneala şi adecă pre­a buni a 8 fl.. pest. fc.. Sămi de­ iară ca chel­tuială Procesului vine : ( Form­a In­stantiai... 3 gl. 2. Prescrierea curată a 2 Instanţii a. 1 fi. . 2 fl.. 3. Stempeni pre am­indoao­a 36 kr... 72 kr. 4. Bătreala la darea înlăuntru şi la zioa Judecăţii 2 zile . 1 fl . . 2 f­ . Summa totala 47 fl 72 kr. pest­e pentru ce prea aplecata rogândim­ri muntu şi ro­manii în Tirnova în 18­30 îuniu 1864. Alu Spectabilitătei Voastre Aplecata Servu. . ss. lori Dalea’’ Alte câteva documente din aceiaşi e­­pocă, adresate la „Spectaveru Judetîu Comitatensu ca Sedrie civilă” din Lu­goj, sau „Spectaverului Judetiu regesc cercualu” în Bocşa Montană, pe ale căror contrapagină Justiţia ungară scrisese în limba ei soluţia ce au căpă­tat, mai toate sunt cereri de ,,Impăcă­­ţiune“ şi redactate în aceiaşi limbă pi­torească. Asemenea documente, oriunde s’ar găsi, socotim că trebuesc adunate şî păstrate cu evlavie, până când si va ivi un Costică Gane, bănăţean, şi care,­­fin asemenea bârfii înnălbsnite de vreme să reconstitue viaţa şi dăi­nuirea noastră, umil, dar eroică, pe , plaiurile bănăţene. / DUBIMIEDIEIFEI[TULUIREl­ICJ9UNII AERIENE GERMANE — Prin telefon dela coresp. nostru din Berlin — BERLIN, 28. — Tăria crescândă a apărării aeriene germane, care a avut o impresionantă confirmare în dra­maticele operaţiuni din ultima săptă­mână, iese puternic în vileag dacă se urmăreşte cu deamănuntul evolu­ţia situaţiei războiului aerian într’un interval mai mare. Astfel se învede­rează, prin cifre riguros verificate, faptul că apărarea germană a fost fără trudă în situaţia de a corespun­de cerinţelor impuse de intensificarea războiului aerian din ultimele săp­tămâni şi că prin urmare a fost în măsură să-şi mărească efectul ei ni­micitor în ritmul activităţii ofensivei inamice şi să fie şi ameliorată. In cursul lunii Decembrie 1943, care s’a soldat cu o apreciabilă activitate de luptă a formaţiunilor anglo-am­ericane împotriva obieciielor din Germania, a­u fost nimicitM potrivit­ comunicate­lor oficiale ale trofielor armane ger­mane, circa 40tV avioane engleze şi americane Pentru luna Ianuarie, nu­mărul total de avioane inamice dobo­­rîte deasupra teritoriului Reichului însumează 665 de aparate. Luna Fe­bruarie menţionează numai până la 26 ale acestei luni, potrivit ştirilor parţiale din comunicatul forţelor ar­mate germane, 800 de avioane anglo­­americane, distruse deasupra terito­riului Reichului. Prin urmare, rezultă pentru cele trei luni, Decembrie, Ianuarie şi Fe­bruarie, înregistrarea unor pierderi totale de avioane anglo-americane în­tr-un ritm crescendo de aproximativ de 1865 de avioane, majoritatea bom­bardiere cu patru motoare. Este vor­ba, pur și simplu, numai de acele pierderi anglo-americane, cari au fost identificate în mod riguros prin ves­tigiile lor căzute pe sol, cu prlejul sborurilor de atac împotriva terito­riului Reichiului ziua şi noaptea. Avioanele inamice doborîte într’un mare număr deasupra teritoriilor ocu­pate din Vest nu sunt conţinute în această dare de seamă. Dacă se mai adaugă şi aşa numitele „pierderi li­niştite", care au fost înregistrate în afara teritoriului Reichului în sborul de întoarcere şi în momentul ateri­zării formaţiunilor inamice, factor care se sustrage controlului german, rezultă un procentaj considerabil al distrugerilor totale suferite de aviaţia aliaţilor. Atârnă greu în balanţă şi apreciabilele avarii, cu care se întorc numeroase aparate inamice la bazele lor aeriene şi care însemnează o altă cotă de avioane scoase din funcţie. De o însemnătate deosebită este pierderea de personal aviatic, care comportă peste 15.000 de oameni, o cifră corespunzătoare aparatelor ina­mice distruse. Aceste pierderi şi de material aviatic extrem de preţios, însumând 6000 de motoare de avion şi 18.000 de tunuri de bord şi de arme automate reliefează faptul că forţa de reacţiune a apărării aeriene germane prezintă una din grijile principale ale anglo-saxonilor, care se stră­duiesc din răsputeri să producă o schimbare în favoarea acţiunilor sale aeriene proprii. In tabăra germană se priveşte cu totală încredere evolu­ţia situaţiei, scontându-se o perma­nentă sporire a acestor eforturi, de­oarece se ştie că aviaţia germană încă n’a atins graniţele realizărilor sale. Fluviul Narva şi lacul Peipus, graniţa a 2 lumi Comentatorii militari germani, exa­minând situaţia de pe frontul răsări­tean, menţionează ivirea unei pauze de luptă, înregistrată aproape pe tot ansamblul acestui front cu mici ex­cepţii, care in esenţă nu depăşesc în­semnătatea locală. Pe frontul nordic, conducerea sovietică a căutat să stin­gherească însă mişcarea de repliere germană, efectuată între lacul Ilmen şi lacul Peipus, fără succes însă. Cu acest prilej, experţii militari germani prezintă o sumă de intere­sante date antropogeografice şi stra­tegice, asupra lacului Peipus şi flu­viului Narva, în atâtea rânduri men­ţionate de comunicatele germane, care încă din vechime au format graniţa distinctă între două lumi, între Est şi Vest. La Vest de această linie se afla în Evul Mediu dominaţia ordi­nului german, iar la Est de ea, teri­toriul republicii Novgorod, cucerită de Moscova Cultura regiunii vestice era preg­nant catolică şi germanică, pe când cea estică, slavă şi bizantină. Pe ţăr­murile fluviului Narva se rdicau ce­tatea Nermonsf este in Vest şi ceta­tea Ivangorod la Estul fluviului. Co-­­ municaţia navală pe Narva, lacul Pei­pus, lacul Pleskau, a fost desvoltată încă din Evul Mediu. In afară de flu­viile Neva şi Volkov, acestea erau cele mai importante comunicaţii pen­tru navigaţia de la porturile baltice ale Hansei germane către interiorul acestor regiuni răsritene. Spiritul Hansei a creat vechiul oraş univer­sitar Dorpat, la Vest de lacul Peipus, cel mai mare oraş al acestui teritoriu, în afară de Narva în Nord şi Pleskau în Sud. Narva are o lungime de 82 km. Lungimea lacului Peipus în di­recția Nord-Sud are 75 km., a lacului Pleskau 42 km., iar limba de apă care le unește 26 km. Suprafețele am­belor lacuri însumează 3513 km. I Cronica războiului “ ——— de ROMULUS SEIŞANU Faza actuala a războiului. — navala din Pacificul central In războiul actual, ce se întinde pe două emisfere, trebue să ţinem seama de numeroşi factori, ca să putem dispune de perspectiva ne­cesară pentru înţelegerea desfăşu­rării evenimentelor, atât pe planul militar, cât şi pe planul politic, cari sunt interdependente. Fireşte că nouă ne lipseşte per­spectiva istorică în timp pentru judeca evenimentele care sunt în curs şi deci nu simt îndeplinite şi complecte spre a le judeca cu o­­­biectivitatea rece a istoricului ce se mărgineşte să le claseze în ordinea lor cronologică , să le explice ori­ginile lor, cauzele lor determinante şi să expună influenţele ce au pu­tut să le aibă asupra omenirii în ordinea politică, socială, economică şi culturală. In asemenea condiţii, chiar con­ducătorii statelor beligerante nu sunt în măsură să formuleze opinii şi biduri şi definitive asupra eveni­mentelor în curs şi nici să pre­vadă desfăşurarea lor în viitor. Unii au riscat să facă previziuni în ce priveşte durata războiului, dar evenimentele i-au desminţit. Reamintim că la începutul răz­boiului, Chamberlain, primul mi­­­nistru al Marei Britanii a decla­rat că războiul va dura 3 ani. D. Hitler, Fuehrer-ul Germaniei a re­plicat : „Durata războiului depinde şi de noi“. Aşa a fost şi aşa este. Azi, după patru ani şi jumătate de la deschiderea ostilităţilor, nimeni nu poate să prevadă când se va termina războiul, când şi cum se va restabili pacea în lume. Zilele trecute, d. Churchill, primul mi­nistru al Marii Britanii, a decla­rat în discursul ce l-a pronunţat în Camera Comunelor, că războiul va continua în cursul anului acesta şi poate şi în cel viitor. Cum se ex­plică această prehimbire în timp a războiului ? Pentru că statele beli­­­gerante din cauza potenţialului lor de războiu, a organizaţiilor mili­tare şi economice, bazate pe răz­­­boiul total, sau aproape total, a rezervelor de care dispun şi a po­liticii lor, sunt în măsură să între­prindă un războiu de lungă durată, dacă mai dispun şi de factorul mo­ral, care prezintă o deosebită im­portanţă, adică de voinţa naţiuni­lor lor de a face toate sforţările şi de a suporta toate sacrificiile în vederea obţinerii unui rezultat fa­vorabil. Se înţelege însă dela sine că un războiu de lungă durată, va fi de fapt un războiu de uzură în care fiecare dintre grupurile beli­gerante va căuta să macine pro­­­gresiv forţele de rezistenţă ale ad­versarului. S’a crezut că experienţa din războiul mondial trecut, cu acel cel războiu de tranşee, care a fost procedeul cel mai simplist, dar conservator al forţelor armate şi deci al vieţii oamenilor, bazat pe uzarea treptată şi metodică a ad­­versarului, fără să lase nimic ini­ţiativei comandamentelor armate­lor şi spiritului ofensiv —care sunt singurii factori ce pot crea eveni­mente militare şi schimba situa­­­ţiile, — nu se va mai repeta în sensul ce l-a avut în războiul tre­cut, din cauza perfecţionării arma­mentului, a armelor noui, a desvol­tării aviaţiei, ca şi a sporirii con­siderabile a puterii focului. Aşa că se vor aplica mai bine metodele războiul-fulger, sau ale războiului bazat pe ofensiva clasică spre a se putea obţine o decisivă într-un timp mai scurt. Totuşi, războiul actual, care în prima sa fază a avut caracterul ce i l-au dat armatele de război-fulger, a trecut apoi treptat în faza răz­boiului de uzură şi deci de lungă durată. Este adevărat că acest răz­boiu nu convine în primul rând U. R. S. S. şi apoi Marii Britanii şi Statelor Unite. Nu-i convine U. R­S. S., care, prin ofensiva ce o sus­ţine pe frontul oriental, este grăbi­tă să obţină o decisivă, căci răz­boiul de lungă durată, de uzură, nu-i poate conveni din cauza impo­sibilităţii de a impune organismu­lui său gigantic şi complex, care a fost supus până acum la maximu­m de sforţări, — alte sforţări pentru războiul de lumra durată. Cea mai bună strategie de războiu — a spus Lenin — este aceea care consistă în întârzierea operaţiunilor până când dezagregarea morală a inami­cului face posibilă darea loviturii mortale şî uşoare. Stalin n’a putut aplica această maximă sovietică în materie de strategie militară a predecesorului său, şi a fost ne­voit şi este nevoit din toamna a­­r—îpî 1942 încoace să irtroniipda ofensive consecutive în stil mare, spre a atinge scopurile strategice, — fie prin prăbușirea frontului german și distrugerea armatelor fContinuare în pag 7) aero- 0 ^0.^0^100 15P C^en,. Sfalpces Minsk r-K­­erestna'v °f6­''£~\Jfierveizj lewe 3Boschino 4 fsi‘ ®Sinj3wka ^ ttarda JAVsfs finite runow 8obrutskrQ3­ tem ja' '^b^ninez^r-A 2k Rnsk fforyn' , ,. Tftoqacew Shloó/nh ^ Gíusü} \ 5!^ Buda \% ° , %fiÄ^yomej Osaricii Recita ’ucz L KelinÁvmi ^Wassije­­^ - wie/ >SV|j Mo*"9 fs> OlewskJ Jdokwin Arerow Z” 0S^P •riPetuluiS=^.r ^ O ^Chomiki n ^Qwruct tugiry 0 Cerj , Nowgorod Wgl i w rosten^ fyma . nuthary' '“wtejBomSfnka iRadomyshKiew1 *omtfr

Next