Curentul, martie 1944 (Anul 17, nr. 5761-5790)
1944-03-01 / nr. 5761
MU XVII, Mr. ST61 8 PAGINI 7 LEI LIPSEȘTE ORACOLUL MINERVEI de ROMULUS DIANU D. Churchill, ştie toată lumea, este Clémenceau-ul actualului războiu, d. Churchill trece in ocnii compatrioților săi drept ,n om care „face războiul“. „Je fais la guerre4, deviza lui Clémenceau, ese și deviza sa. Nu e mult de când Margot Asquith, scriindu-şi autobiografia, portretiza pe primul ministru britanic ca pe un impulsiv de la care pacifiştii nu pot să aştepte mare lucru. Discursul său recent, fulminant de deciziuni personale, a avut darul să indispună profund cercurile guvernului polon de la Londra. Am arătat care a fost replica poloneză. Revenind asupra declaraţiilor d-lui Churchill, redactorul diplomatic al agenţiei Reuter, d. Randa Neale, înfăţişează spusele marelui om al Angliei intr’o lumină care, departe de a ofensa pe Regele Petru al Iugoslaviei, îi impune acestuia obligaţia de a reveni, în curând, la Londra. Este adevărat că d. Churchill a spus că „regele Petru este un băiat care a scăpat de sub tutela regentului său“, însă nu a spus-o cu răutate. Termenii aleşi sunt poate prea severi, pentru un suveran, dar dacă se ţine seama că premierul britanic este un senior septuagenar, ei pot fi altfel înţeleşi. O telegramă din Londra anunţă chiar că regele Peru ar fi dispus să se pună de acord cu Tito, omul Moscovei, pentru ca să complacă aliaţilor. E, probabil, o stratagemă diplomatică. Dacă regele Petru ar face acest act, într’adevăr guvernul englez ar avea motive să-l considere ca pe un „băiat“, un bărbat în devenire. N’am fi în drept să privim astfel lucrurile, dacă n’aş fi cetit într’un articol de fond apărut în „New- York Times“, această liniștitoare explicare a opticei anglo-saxone, fundamental deosebită de cea sovietică"1 : „D. Eden a asigurat Camera Comunelor că guvernul Marii Britanii nu a consimţit şi nici nu a fost rugat să consimtă la o concepţie a sferelor de influenţă în reorganizarea Europei. Această asigurare a fost dată în desbaterea asupra politicei externe, după recentul discurs al d-lui Churchill, care a tulburat vădit pe mulţi englezi prin desvăluirea faptului că guvernul britanic s’a înclinat în faţa pretenţiilor ruseşti asupra Poloniei şi în general a dat Uniunii Sovietice mână liberă în răsăritul Europei. O Europă împărţită în sfere de influenţe este ceva foarte îndepărtat de ideea originară a d-lui Churchill despre un Consiliu european şi englezii au nevoie de a fi din nou asiguraţi că o nouă împărţire în astfel de zone nu se are în vedere nici prin acord tacit şi nici prin lipsa unui acord. Ei simt instinctiv că o Europă împărţită în două orbite — una rusă şi alta anglo-americană sau numai britanică — este şi mai ameninţătoare pentru pacea viitoare decât Europa anarhică din cele două decenii trecute. Este o primejdie îndepărtată, totuşi naţiunile europene nu vor accepta niciodată o politică europeană bazată pe sfere de influenţe. Ele vor rezista dominaţiei celorlalte mari puteri. „Teama izvorăşte din faptul că Rusia singură năvăleşte pentru a umple spaţiul politic gol în terito - »riile pe care armatele roşii le iau de la germani. „D. Eden are desigur dreptate când spune că o problemă oricât ar fi de dificilă poate fi soluţionată dacă se desăvârşeşte o înţelegere strânsă între comunitatea britanică, Uniunea Sovietică şi Statele Unite". Reiese foarte clar că Anglia nu convine să acorde Rusiei Sovietice o zonă de influenţă, o „sferă“. Pacea întemeiată pe o astfel de concepţie ar fi mai şubredă chiar şi decât aceea din 1919. Alianţa, amiciţia, ajutorul reciproc, în timp de războiu, nu creiază totuşi, în conştiinţele britanice, necesitatea de a consimţi o concesie atât de aducătoare de dezastre. Rusia Sovietică aude şi vede cum se exprimă ideile Londrei asupra organizării europene. Ştie însă că Anglia nu dispune de mijloacele cele mai potrivite pentru a împiedeca realizarea a ceea ce nu-i place, pe continent, şi atunci, iată ce citim, în aceeaş zi în care cel mai mare ziar din New-York comenta ajustările d-lui Eden asupra discursului d-lui Churchill. Ceea ce urmează este o telegramă împânzită în toată lumea, de agenţia sovietică „Tass“: „La 26 Februarie, ziua aniversării a 26 de ani de la întemeierea armatei roşii, la Moscova s-a ţinut o întrunire a luptătorilor slavi împotriva trupelor fasciste germane, în scopul eliberării teritoriilor slave din Europa. „La întrunire au luat parte 2.000 de reprezentanţi ai tuturor ţărilor slave, precum şi numeroşi ofiţeri şi delegaţii ale formaţiilor militare cehoslovace, poloneze şi iugoslave din Rusia Sovietică. „Generalul sovietic Gundorov, preşedintele comitetului popoarelor slave, începând seria discursurilor, a declarat că reprezentanţi ai formaţiilor militare slave şi reprezentanţi ai forţelor de partizani ai tuturor popoarelor slave s’au întrunit la Moscova pentru a exprima hotărîrea lor fermă de a lupta până la nimicirea completă a forţelor hitleriste şi pentru eliberarea popoarelor slave de sub dominaţia germanilor. Este aproape clipa când se va produce ofensiva comună a armatelor ţărilor democratice împotriva forţelor germane nu numai de la răsărit, ci şi de la sud şi vest. Această ofensivă va fi necruţătoare şi va merge crescând. „Oratorul a făcut apel apoi la toate popoarele slave din Europă, cerându-le ca, prin forţele alcătuite din partizani, să contribuie intens la slăbirea şi nimicirea inamicului comun. „După discursurile pronunţate de reprezentanţii diferitelor naţiuni slave, reprezentate la întrunire, asistenţa a votat o moţiune prin care se cere tuturor popoarelor slave să-şi unească sforţările cu acelea ale Rusiei Sovietice şi ale aliaţilor, pentru distrugerea Germaniei naziste. „Numai prin cooperarea forţelor de partizani, inamicul va fi nimicit într’un termen cât mai apropiat. „În apelul adresat către poporul polon, moţiunea declară între altele : Guvernul fascist, format din trădători ca Rydz Smigly şi de Beck, a dus Polonia la dezastru, aruncând-o în ghiarele Germaniei. Aventurieri politici reacţionari din guvernul emigrat de la Londra, care nu au nimic comun cu poporul polon, duc o politică ostilă poporului. Ei seamănă discordia între popoarele slave, fac să nu reuşească lupta naţională de eliberare a Poloniei, organizează provocări şi asasinate în contra patrioţilor poloni. Complicii poloni — Sosnkowski şi alţii — ţin departe de front, înmod prădător, o armată polonă de 70.001 oameni, care priveşte cu sânge rece la suferinţele poporului polon. Poporul polon nu va uita niciodată şi nu va ierta nicicând această crimă monstruoasă a elicei condusă de Sosnkowski. Ei vor avea să răspundă în faţa istoriei şi a tribunalului alcătuit din poporul polon. Armata roşie şi corpul de armată polon, aflat în Rusia şi lucrând de comun cu forţele sovietice, tot mai mult de teritoriul polon. Luptătorii poloni, de acord cu armata roşie, vor totdeauna Polonia şi vor reda ţării pământul polon occidental, ce-i aparţine. Poporul eliberat va creta Polonia democratică independentă, puternică prin amiciţia sa cu popoarele slave. „Moţiunea îndeamnă apoi pe partizanii poloni să colaboreze cu trupele sovietice. „In sfârşit, moţiunea aduce elogii luptei dusă de forţele de partizani din Iugoslavia cărora Ie cere să se unească. „Moţiunea termină subliniind că lupta împotriva germanilor trebue să fie dusă de toate popoarele slave, sfârşind cu cuvintele : Trăiască mareşalul Stalin, căpitan genial, amic credincios şi apărător al popoarelor slave“. Puneţi pe două coloane şi comparaţi între ele, ideile domnilor Churchill şi Eden asupra sferelor de influenţă, şi ideile lui Stalin asupra organizării masselor slave, pentru un scop anume: puneţi faţă în faţă planul sovietic de a face loc în Europa unor aluviuni de popoare ce vor putea trăi numai atâta cât e necesar pentru a distruge civilizaţia eur .neană, şi planul britanic de a asigura, chiar şi Germaniei condiţiuni de viaţă onorabile (vom vedea îndatăce înţeleg englezii prin asta), şi concludeţi că între Rusia şi Anglia se află astăzi o prăpastie de concepţii mai mare şi mai adâncă decât aceea dintre Anglia şi Germania. Anglia şi Germania regretă desigur, necesitatea politică datorită căreia aceste naţiuni se află în războiu. In Anglia, cunosc sute de persoane care nu pot vorbi despre Germania decât cu un respect desăvârşit, şi tot aşa, în Germania există elemente cultivate, care stimează civilizaţia britanică, institutele englezilor de educaţie, şcolile lor în care oamenii învaţă mai mult cum să fie fericiţi, decât cum să fie instruiţi. Dacă războiul a pus aceste mari naţiuni în starea tristă a unui conflict ce nu se poate rezolva decât cu binevoitorul concurs al barbariei asiatice, între ele rămân totuş lucruri care păstrează un înţeles comun, şi asta, sperăm, se va ajuta să se regăsească, în faţa pericolelor supreme, restabilind noţiunile de Drept,roate de forţă şi de violenţă, câştigând împreuna o victorie mai mare decât aceea la care au candidat, la începutul ostilităţilor , salvarea civilizaţiei europene. Europa nu e un continent slav. Intre timp, comisiunea de experţi pentru întocmirea planurilor de control aliat asupra Germaniei, vinde pielea ursului din pădure ! întocmeşte planul de anilire a Germaniei, fără să- ş i dea seama că simplă funcţiune a acestei comisiuni, — de fapt, ar trebui să se spună : „Comitet'', fiindcă oficiul are un sediu fix, în ti ce vorba „comisiune“, presupune trimiterea unui comitet intr’o anchetă — sporeşte forţa morală a Germaniei, şi sentimentul onoarei înnarmează lupta de apărare. Cu lip.d psichologie, care nu e singura lipsă în complexul de resorturi ce conduc războiul, comitetul afirmă (după agenţia Reuter): „In domeniul economic i se va lăsa Germaniei un nivel care să-i permită a face faţă nevoilor de caracter paşnic, dar nu un nivel atât de jos încât el să aibă o influenţă defavorabilă asupra economiei generale europene. Se crede că Europa nu s’ar putea desvolta în mod sănătos dacă unul din membrii ei ar fi atrofiat prin condiţii de viaţă mult prea scăzute, condiţii a căror efecte s’ar resimţi asupra întregului organism politic european. „Un control riguros urmează să fie exercitat de către aliaţi asupra importurilor şi a produselor de materii prime necesare industriei de război, dar tot atât de indispensabile unei normale industrii de pace. Deasemeni conform acestor planuri, vor fi interzise construirile de avioane. „Prin controlul lor, aliaţii ar veghea ca posibilităţile de producţie ale uzinelor germane să nu fie în măsură să poată fi folosite în scopuri războinice, însă propăşirea producţiei germane trebuie să fie în aşa măsură încât să dea putinţă desvoltării normale a întregei comunităţi politice europene. „Restricţiile ce vor fi impuse industriei germane sunt în perfectă concordanţă cu (. articolul 4 din Charta Atlanticului, pe care ef. Eden l-a amintit în discursul ţinut în Camera Comunelor, prilej cu care d-sa a spus că el este aplicabil atât învingătorilor, cât şi învinşilor’’. Se înţelege, că aceste afirmaţiuni nu sunt decât recuza de propagandă a inamicului, pentru a învinge pe slabi şi pe încrezători. De asemenea, se poate presupune că dreapta judecată, şi experienţa celuilalt răsboiu dictează englez lor o moderaţie supraveghiată în formularea condiţiunilor de pace. Excesele nu provoacă decât tot excese. Alăturarea de texte britanice şi ruseşti, pe care o fac în acest articol, demască nu numai programe diametral opuse, dar chiar şi ideea, mai puţin clară, a revanşei sovietice înpotriva Angliei moderatoare şi amatoare de transacţii. Organizarea lumii slave însemnează, pentru Anglia, o sferă de influenţă neîndoelnică, o politică de violenţe fără altă justificare decât aceea a funcţiuni unui imperialism slav, cu care Anglia se va întâlni atât în Europa, cât şi în Asia. Scula pe care o modelează Stalin, în focul răsboiului, nu este de natură să perfecţioneze concepţia lor- Umnică asupra ordinei din lume. Mujicul este într’un fel, şi gentlemenul este într’altfel. In acest războiu, Anglia îşi poate evalua mai bine, decât în timp de pace, valorile politice cu care ar putea să colaboreze mai târziu. Dacă nu o face, este din cauza unei absenţe... Din cauza suferinţei în care se află Franţa, fericita nervă politică a tuturor problemelor dificile, răsboiul acesta se prelungeşte ca un „mal entendu“ provocat de lipsa unui interpret... Demult ar fi trebuit să se sfârşească, fiindcă demult barbaria asiatică îşi adună armele cu care va da lupta contra civilizaţiei occidentale. A apărut al treilea. Dacă ar fi posibilă barem o pace radifonică, o pace de presă, creată provizoriu de ziarişti schimbaţi între ţările befligerante, multe dintre neînţelegerile actuale s’ar fi risipit, şi Europa şi-ar fi luat locul ei, mic dar însemnat, în lume. Dar, cum spun, lipseşte oracolul Minervei... .......... Greva foamei într’o închisoare din Belfast GENEVA 28 (Rador). Corespondentul Agenţiei DN.B transmite. După cum anunţă ziarul londonez „Daily Telegraph", mai mulţi membri ai organizaţiei „Ka“, deţinuţi intr'o închisoare din Belfast, au declarat greva foamei. Citiţi la Ultima Oră : Situaţia fronturilor de luptă de a 19-25 Februarie 1944 de general G. OABUA ihn. ", 1 W. Un grup de vânători români dintr’o formație de (S. M. F. Serg. t. r. Scheeser H.) vânătoare. .NT Miercuri 1 Martie 1944 Director: PAMFIL ŞEICARU REDACŢIA SI ADMINISTRATIV Strada Belveder« Nr, 6 Redacţia Secretariatul Secretarul gen. Redacţia politici Redacţia sportivi Provincia TELEFOANE 887.63 8.40.86 4.84.IC 3.40 88 8.37.83 4 89 28 Cab. directorul 6 24.47 Adtorul delegat $54 83 Contsb. «i depou S.40.80 A bon *1 publici t 9 40.84 Expediția *1 vânz 4 23.32 Tippersfta 4 84 48 Contenciosul 1.92.99 Proprietar s „Curentul” S. A. R. Tribunalul Ilfov. Registrul publicațiilor No 74 1988 Taxa poştala plătită In numerar conform adresei direcției generale P T T No 29 744 1939 ABONAMENTE : In provincie: 1 an 1.700 lei; 8 luni 900 lei; 4 luni 500 lei; In Capitală: 1 an 2.000 tei; 2 luni 1 000 lei; 3 luni 600 lei; Instituţiile particulare şi de Stat 3.500 lei anual :w www, întorsul tolt de P. NEMOIANU Până când marele nostru contemporan, Octavian Goga, nu folosi această expresie, dându-i un înţeles adânc moral şi istoric, anunţând înmormântarea aimul veac politic în sens biblic şi apariţia la orizont a unuia nou, oamenii de rând au întors atâtea şi atâtea foi fără să privească dincolo de rostul iar aparent şi efemer. De cele mai multe ori, din motive de economie, am întors fel de fel de documente, continuând să scriem pe faţa rămasă goală, iar când amândouă laturile erau complect mâzgălite, atunci le-am vândut cu cântarul la dughenar Şi astfel, in epoca de după Unire am întors milioane de foi, scoase din beciurile Judecătoriilor şi prefecturilor din Banat şi Ardeal, fără să le fi selecţionat cu migală, lăsându-le să-şi urmeze drumul peirii şi al irosirii. Numai pe ici pe colo ne mai ajungea în mână câte un document răzleţ sub formă de ambalaj la vreo bucată de clisă (slănină), sau cine ştie ce altă marfă. In împrejurări aproape asemănătoare ne-au căzut în mână câteva documente din Banat, de pe vremea aşazisului absolutism austriac, care a înzestrat Ungaria cu toate Instituţiile unui stat modern — adică dinainte de anul 1867, regim absolutist care nu ne-a prigonit limba şi obiceiurile, hârtii ce le cred vrednice a fi salvate pentru posteritate. Iată, de pildă, o acţiune în judecată redactată acum optzeci de ani, interesantă ca formă, ca limbă românească şi ca stare sufletească a reclamantului, document pe a cărui foaie întoarsă, Justiţia românească a continuat să împartă dreptate şi în anul 1924 . „Spectabile Domnule Jude Cercuatu ! Mie îndurate ! înainte de 4 ani Elena Văranu Sora Soţiei mele Anuţia sau Căsătorita după Petru Minda din Tirnova, şi densa au răposatu în 15 Septembrie 1863, lăsându după la următore o fiică cu Nomele Icoanea în verstă de 2 ani. Tatălui Fetei remasă saracă cu Nomele Petrul împreună cu Părinţii lui, pre mine Subscrisulu împreună cu pre Soţia mea Anuţia, neau îmbiata şi rogatu să avemu bonitate şi să luvăru Fata să o creştemu, şi ca pentru tofcfeauria a noastră să fie,i eu, eu Soţia mea ca Mătusea Fetei fiinduna aceasta neamu învoitu, şi în 15 Octormriu 1863 am iuvata Fata, şi am ţinuto şi crescuto 5 Luni, adecă din 16 Octomvriu 1863 până la 15 Martiu 1864, iară atancea Tatălu' Fetei sunt numita, fără a fi eu de Falia, au venitu la mine acasă şi în absentia mea dela Soţia ’mi au luvatu Fata înnapoi. Acuma fiindu ca dinsulu de vorba nu sau ţinuta, şi Fata au luvato pentru aceia cu aplecaciune ma rogu, ca innaintea Judeţiuluî Cercualu să fie chiematu, şi atuncea după dreptate a Judeca să vă înduraţi, ca susu numitahi Petru Minda până la 14 zile sub Execuţie Osteneala şi adecă prea buni a 8 fl.. pest. fc.. Sămi de iară ca cheltuială Procesului vine : ( Forma Instantiai... 3 gl. 2. Prescrierea curată a 2 Instanţii a. 1 fi. . 2 fl.. 3. Stempeni pre amindoaoa 36 kr... 72 kr. 4. Bătreala la darea înlăuntru şi la zioa Judecăţii 2 zile . 1 fl . . 2 f . Summa totala 47 fl 72 kr. peste pentru ce prea aplecata rogândimri muntu şi romanii în Tirnova în 1830 îuniu 1864. Alu Spectabilitătei Voastre Aplecata Servu. . ss. lori Dalea’’ Alte câteva documente din aceiaşi epocă, adresate la „Spectaveru Judetîu Comitatensu ca Sedrie civilă” din Lugoj, sau „Spectaverului Judetiu regesc cercualu” în Bocşa Montană, pe ale căror contrapagină Justiţia ungară scrisese în limba ei soluţia ce au căpătat, mai toate sunt cereri de ,,Impăcăţiune“ şi redactate în aceiaşi limbă pitorească. Asemenea documente, oriunde s’ar găsi, socotim că trebuesc adunate şî păstrate cu evlavie, până când si va ivi un Costică Gane, bănăţean, şi care,fin asemenea bârfii înnălbsnite de vreme să reconstitue viaţa şi dăinuirea noastră, umil, dar eroică, pe , plaiurile bănăţene. / DUBIMIEDIEIFEI[TULUIRElICJ9UNII AERIENE GERMANE — Prin telefon dela coresp. nostru din Berlin — BERLIN, 28. — Tăria crescândă a apărării aeriene germane, care a avut o impresionantă confirmare în dramaticele operaţiuni din ultima săptămână, iese puternic în vileag dacă se urmăreşte cu deamănuntul evoluţia situaţiei războiului aerian într’un interval mai mare. Astfel se învederează, prin cifre riguros verificate, faptul că apărarea germană a fost fără trudă în situaţia de a corespunde cerinţelor impuse de intensificarea războiului aerian din ultimele săptămâni şi că prin urmare a fost în măsură să-şi mărească efectul ei nimicitor în ritmul activităţii ofensivei inamice şi să fie şi ameliorată. In cursul lunii Decembrie 1943, care s’a soldat cu o apreciabilă activitate de luptă a formaţiunilor anglo-americane împotriva obieciielor din Germania, au fost nimicitM potrivit comunicatelor oficiale ale trofielor armane germane, circa 40tV avioane engleze şi americane Pentru luna Ianuarie, numărul total de avioane inamice doborîte deasupra teritoriului Reichului însumează 665 de aparate. Luna Februarie menţionează numai până la 26 ale acestei luni, potrivit ştirilor parţiale din comunicatul forţelor armate germane, 800 de avioane angloamericane, distruse deasupra teritoriului Reichului. Prin urmare, rezultă pentru cele trei luni, Decembrie, Ianuarie şi Februarie, înregistrarea unor pierderi totale de avioane anglo-americane într-un ritm crescendo de aproximativ de 1865 de avioane, majoritatea bombardiere cu patru motoare. Este vorba, pur și simplu, numai de acele pierderi anglo-americane, cari au fost identificate în mod riguros prin vestigiile lor căzute pe sol, cu prlejul sborurilor de atac împotriva teritoriului Reichiului ziua şi noaptea. Avioanele inamice doborîte într’un mare număr deasupra teritoriilor ocupate din Vest nu sunt conţinute în această dare de seamă. Dacă se mai adaugă şi aşa numitele „pierderi liniştite", care au fost înregistrate în afara teritoriului Reichului în sborul de întoarcere şi în momentul aterizării formaţiunilor inamice, factor care se sustrage controlului german, rezultă un procentaj considerabil al distrugerilor totale suferite de aviaţia aliaţilor. Atârnă greu în balanţă şi apreciabilele avarii, cu care se întorc numeroase aparate inamice la bazele lor aeriene şi care însemnează o altă cotă de avioane scoase din funcţie. De o însemnătate deosebită este pierderea de personal aviatic, care comportă peste 15.000 de oameni, o cifră corespunzătoare aparatelor inamice distruse. Aceste pierderi şi de material aviatic extrem de preţios, însumând 6000 de motoare de avion şi 18.000 de tunuri de bord şi de arme automate reliefează faptul că forţa de reacţiune a apărării aeriene germane prezintă una din grijile principale ale anglo-saxonilor, care se străduiesc din răsputeri să producă o schimbare în favoarea acţiunilor sale aeriene proprii. In tabăra germană se priveşte cu totală încredere evoluţia situaţiei, scontându-se o permanentă sporire a acestor eforturi, deoarece se ştie că aviaţia germană încă n’a atins graniţele realizărilor sale. Fluviul Narva şi lacul Peipus, graniţa a 2 lumi Comentatorii militari germani, examinând situaţia de pe frontul răsăritean, menţionează ivirea unei pauze de luptă, înregistrată aproape pe tot ansamblul acestui front cu mici excepţii, care in esenţă nu depăşesc însemnătatea locală. Pe frontul nordic, conducerea sovietică a căutat să stingherească însă mişcarea de repliere germană, efectuată între lacul Ilmen şi lacul Peipus, fără succes însă. Cu acest prilej, experţii militari germani prezintă o sumă de interesante date antropogeografice şi strategice, asupra lacului Peipus şi fluviului Narva, în atâtea rânduri menţionate de comunicatele germane, care încă din vechime au format graniţa distinctă între două lumi, între Est şi Vest. La Vest de această linie se afla în Evul Mediu dominaţia ordinului german, iar la Est de ea, teritoriul republicii Novgorod, cucerită de Moscova Cultura regiunii vestice era pregnant catolică şi germanică, pe când cea estică, slavă şi bizantină. Pe ţărmurile fluviului Narva se rdicau cetatea Nermonsf este in Vest şi cetatea Ivangorod la Estul fluviului. Co- municaţia navală pe Narva, lacul Peipus, lacul Pleskau, a fost desvoltată încă din Evul Mediu. In afară de fluviile Neva şi Volkov, acestea erau cele mai importante comunicaţii pentru navigaţia de la porturile baltice ale Hansei germane către interiorul acestor regiuni răsritene. Spiritul Hansei a creat vechiul oraş universitar Dorpat, la Vest de lacul Peipus, cel mai mare oraş al acestui teritoriu, în afară de Narva în Nord şi Pleskau în Sud. Narva are o lungime de 82 km. Lungimea lacului Peipus în direcția Nord-Sud are 75 km., a lacului Pleskau 42 km., iar limba de apă care le unește 26 km. Suprafețele ambelor lacuri însumează 3513 km. I Cronica războiului “ ——— de ROMULUS SEIŞANU Faza actuala a războiului. — navala din Pacificul central In războiul actual, ce se întinde pe două emisfere, trebue să ţinem seama de numeroşi factori, ca să putem dispune de perspectiva necesară pentru înţelegerea desfăşurării evenimentelor, atât pe planul militar, cât şi pe planul politic, cari sunt interdependente. Fireşte că nouă ne lipseşte perspectiva istorică în timp pentru judeca evenimentele care sunt în curs şi deci nu simt îndeplinite şi complecte spre a le judeca cu obiectivitatea rece a istoricului ce se mărgineşte să le claseze în ordinea lor cronologică , să le explice originile lor, cauzele lor determinante şi să expună influenţele ce au putut să le aibă asupra omenirii în ordinea politică, socială, economică şi culturală. In asemenea condiţii, chiar conducătorii statelor beligerante nu sunt în măsură să formuleze opinii şi biduri şi definitive asupra evenimentelor în curs şi nici să prevadă desfăşurarea lor în viitor. Unii au riscat să facă previziuni în ce priveşte durata războiului, dar evenimentele i-au desminţit. Reamintim că la începutul războiului, Chamberlain, primul ministru al Marei Britanii a declarat că războiul va dura 3 ani. D. Hitler, Fuehrer-ul Germaniei a replicat : „Durata războiului depinde şi de noi“. Aşa a fost şi aşa este. Azi, după patru ani şi jumătate de la deschiderea ostilităţilor, nimeni nu poate să prevadă când se va termina războiul, când şi cum se va restabili pacea în lume. Zilele trecute, d. Churchill, primul ministru al Marii Britanii, a declarat în discursul ce l-a pronunţat în Camera Comunelor, că războiul va continua în cursul anului acesta şi poate şi în cel viitor. Cum se explică această prehimbire în timp a războiului ? Pentru că statele beligerante din cauza potenţialului lor de războiu, a organizaţiilor militare şi economice, bazate pe războiul total, sau aproape total, a rezervelor de care dispun şi a politicii lor, sunt în măsură să întreprindă un războiu de lungă durată, dacă mai dispun şi de factorul moral, care prezintă o deosebită importanţă, adică de voinţa naţiunilor lor de a face toate sforţările şi de a suporta toate sacrificiile în vederea obţinerii unui rezultat favorabil. Se înţelege însă dela sine că un războiu de lungă durată, va fi de fapt un războiu de uzură în care fiecare dintre grupurile beligerante va căuta să macine progresiv forţele de rezistenţă ale adversarului. S’a crezut că experienţa din războiul mondial trecut, cu acel cel războiu de tranşee, care a fost procedeul cel mai simplist, dar conservator al forţelor armate şi deci al vieţii oamenilor, bazat pe uzarea treptată şi metodică a adversarului, fără să lase nimic iniţiativei comandamentelor armatelor şi spiritului ofensiv —care sunt singurii factori ce pot crea evenimente militare şi schimba situaţiile, — nu se va mai repeta în sensul ce l-a avut în războiul trecut, din cauza perfecţionării armamentului, a armelor noui, a desvoltării aviaţiei, ca şi a sporirii considerabile a puterii focului. Aşa că se vor aplica mai bine metodele războiul-fulger, sau ale războiului bazat pe ofensiva clasică spre a se putea obţine o decisivă într-un timp mai scurt. Totuşi, războiul actual, care în prima sa fază a avut caracterul ce i l-au dat armatele de război-fulger, a trecut apoi treptat în faza războiului de uzură şi deci de lungă durată. Este adevărat că acest războiu nu convine în primul rând U. R. S. S. şi apoi Marii Britanii şi Statelor Unite. Nu-i convine U. RS. S., care, prin ofensiva ce o susţine pe frontul oriental, este grăbită să obţină o decisivă, căci războiul de lungă durată, de uzură, nu-i poate conveni din cauza imposibilităţii de a impune organismului său gigantic şi complex, care a fost supus până acum la maximum de sforţări, — alte sforţări pentru războiul de lumra durată. Cea mai bună strategie de războiu — a spus Lenin — este aceea care consistă în întârzierea operaţiunilor până când dezagregarea morală a inamicului face posibilă darea loviturii mortale şî uşoare. Stalin n’a putut aplica această maximă sovietică în materie de strategie militară a predecesorului său, şi a fost nevoit şi este nevoit din toamna ar—îpî 1942 încoace să irtroniipda ofensive consecutive în stil mare, spre a atinge scopurile strategice, — fie prin prăbușirea frontului german și distrugerea armatelor fContinuare în pag 7) aero- 0 ^0.^0^100 15P C^en,. Sfalpces Minsk r-Kerestna'v °f6''£~\Jfierveizj lewe 3Boschino 4 fsi‘ ®Sinj3wka ^ ttarda JAVsfs finite runow 8obrutskrQ3 tem ja' '^b^ninez^r-A 2k Rnsk fforyn' , ,. Tftoqacew Shloó/nh ^ Gíusü} \ 5!^ Buda \% ° , %fiÄ^yomej Osaricii Recita ’ucz L KelinÁvmi ^Wassije^ - wie/ >SV|j Mo*"9 fs> OlewskJ Jdokwin Arerow Z” 0S^P •riPetuluiS=^.r ^ O ^Chomiki n ^Qwruct tugiry 0 Cerj , Nowgorod Wgl i w rosten^ fyma . nuthary' '“wtejBomSfnka iRadomyshKiew1 *omtfr