Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1873 (Anul 6, Nr. 81-146)
1873-09-26 / nr. 111
Anul VI. Redactiunea si Administratiunea in localul IXPCMAFILM NATIONALI. CALENDARUL SEPTAMANEI. Exemplarul 20 bani. Iassi, Mercuri 28 Septemvrie, 1873. CDRIERUL DE IASI PREȚUL ABONAMENTULUI: ANUNCIURI 1 își: Pe un an 20 lei noi; —Pe șese luni 11 lei noi; —Pe trei luni 8 lei noi. Districte! Pe un an 24 lei noi: —Pe șese luni 18 lei noi; —Pe trei luni 7 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci; — Germania: Pe 8 luni 18 franci. Italia, Belgia, Elveția: — Pe șese luni 22 franci; —Francia: Pe șese luni 26 franci: Bărunul sau locul seu 16 bani. Inserțiuni și reclame: Rândul 80 bani.—Epistole neflancate nu se primesc. — Manuscriptele nepublicate se tot arde, pe lăngă d. primar al comunei București, in locurile vacante.—Prin inaltul decret cu No. 1,631, de la 14 Septemvrie 1873, d. M. Ghelmegeanu s'a revocat din funcțiunea de primar al comunei urbană Severin, din județul Mehedinți, și l-a înlocuit cu d. Dimitrie Viișoreanu, actualul consilier adjutor. Apare de TREI ori pe septamana DUImiCA, MERCURI Și TINERI. Stil Stil 11 TOA PATRONUL BILEI Răsăritul Apusul Stil Stil ClOV. PATRONUL BILEI i Răsăritul Apusului țechin. nou. ■ ' lAl SUiii >u ai. Soarelui, j Soarelui. Țechin. nou. "1WAPA lu « fiu Lv 1 lj L I. j soarelui, Soarelui. j Septemv. Octomv. | Ore. m. Ore. m. | Septemv. Octomv. ~ | Ore. m~ Ore. mT 23 5 Duminică. Zămislirea Sf. loan Botezătorul. 6 19 5 41 27 9 Joi. Mart. Calistrat.i 6 25 5 35 24 6 Luni. Martira Tecla. 6 21 5 39 28 10 Vineri. Cuv. Hariton. 6 27 5 33 25 7 Marți. Cuv. Maica Eufrosina. 6 22 5 38 29 11 Sâmbăta. Cuv. Chiriac. 1 6 29 5 31 26 8 Mercuri. I . Adorm. St. loan Evang. 6 24 5 36 30 12 Duminică. Păr- Grigorie episcop Armeniei. 1 6 30 5 30 w 1 Avisti D-nii abonați din Iași și districte, sunt rugați a ne trimete costul abonamentului pe timpul trecut, anunsăndu-ne dacă mai vroiescu a primi foaia noastră pe viitor, pentru a nu se face confusiune in espectarea foilor. Redaciiuma. Noi la Ecspositiunea din Viena.] S’a făcut mare vadt in țară la noi cu esposițiunea din anul acesta in capitala Austriei. Mai intâi in Camera legislativă s’a discutat mult cu ocasiunea cererei de cheltueală pentru acesta; mulțime de discursuri s’au ținut pro și contra, unii deputați susțineau că n’ar mai trebui să meargă Românii la esposițiune ne-avend nimic demn de espus, alții din contra susțineau că e bine să meargă precum a mers și la Paris, unde a capatat medalii de onoare. Opiniunea această din urmă a prevalorat in Cameră, fondurile s’a votat și România a fost reprezentată la espoziție in tot largul. Apoi s’a văzut că pentru articolele sale brute, brutisime, și pentru tot ce a e spus, a capatat peste 170 medalii. Toate aceste sunt bune și minunate; 170 medalii nu e glumă; este cu ce măguli și mândri un popor intreg; este cu ce satisface amorul seu propiu național etc. etc. etc. dar nu e de ajuns aceasta nici să cuvine a ne culcă pe aceste laure ușor câștigate crezindu ne gia un popor egal in toate cu celelalte popoare vecine sau nevecine, și să urmăm și pentru anii viitori a merge la esposițiuni cu cea ce am mers anul acesta și cu cea ce am mers la Paris, adecă cu articolele noastre brute, cu antichități găsite din întâmplare pe pământul nostru cu figuri de ceară represintănd călugări, soldați și călugăriți și alte comedioase lucruri ce fac de surid oamenii serioși cănd e vorba de a cerceta adevăratele producțiuni agricole și industriale a unei țeri. O esposițiune are de scop a întruni popoarele intr’o luptă intelectuală, a escita emulațiunea lor pe termul artelor stiinței și a tuturor ramurilor industriale in timpii moderni. Precum jocurile olimpice la greci, unde valoarea fisică, lupta in resbel și in arte represintau civilisația antică, astfel esposițiunile moderne adună in concurs intelectual popoarele astăzi intr’un loc mare in altul, minunată incuragiare pentru prosperitatea și înavuțirea lor. Revenind la punctul de unde am pornit, vom zice că oamenii serioși carii au vizitat galeria Română la esposițiunea din Viena anul acesta, au remas adănc întristați de nulitatea și staționarea mea; că intre esposițiunea Română din Paris, și esposițiunea Romănă din Viena n’a fost nici o deosebire: tot aceleși și aceleși articole in starea lor brută și că prin urmare am făcut, cum zice francezul—intre noi fie vorba-o tristă figură pintre celealte popoare chiar de stirpe latină, cu esposițiunea noastră. Am luat anse 170 medalii! aceste nu e puțin lucru. Nu ne însărcinăm, nici este bine să ne însărcinăm a explica fenomenul prodigios a arătar recompense. Tot ce voim a spune este că trebue pentru altă dată să fim mai circumspecți in materie de a e spune; să ne convingem că mergând numai cu producte brute, este a ne arăta in mod patent necapacitatea noastră industrială și așa este: cănd e spui lemn tăet cu cherescul din pădure, fer și alte metale cum l’ai găsit in pământ, este a proba evident ca avem materialele brute de ori-ce natură dar nu stim ce să facem cu densele. Respune apoi figuri de ceară in păpușate cu felurite costume naționale și pitoresce de împrumut, aceasta nu este industrie. Cortul Domnesc care să zice că era foarte elegant este făcut in Viena. — Apoi in ce s’a văzut ghibăcia industrială a Românilor? In cazul acesta este mai bine a ne ascunde, a lucra in tăcere spre a ne face demni mai târziu de o esposiție universală chiar prin o industrie începătoare care s’ar vedea progresând de la o expoziție la alta. Așa cum? La Paris lemne și păpuși, la Viena lemne și păpuși, măne poimăne la Londra tot lemne și păpuși! Apoi aceasta devine ridicul. Conchidem că oamenii noștri de Stat trebue să se găndească la lucrul acesta, înlesnind și României intrarea pe cale industrială, proteguind plăpândele sale încercări și dăndule mijloace de înflorire. Creațiunea de școli reale este cel inter pus pentru aceasta. Cine să găndesce la ele? Noi stim numai să lovim cu impozite oneroase, orice cultură mai înainte de a se nasce. Așa am făcut cu vinurele lovind viile cu impozite mari și d -curagiănd pe cultivatori, așa am făcut cu cultura tutunului care începuse a prospera in țara noastră, introducând monopolul pentru un venit ilustriu in budget, așa facem mai totdeauna. Cu răndueala aceasta avem toate impozitele țerilor desvoltate fără a avea mijloacele de susținere a impozitelor a acelor țări. Intre România văzută de departe, cunoscută din publicitate, și Romănia văzută de aproape, cunoscută din fapte și loc deosebirea este mare in adevăr. De loin e’est quelque chose, Et de prés ce n’est rieu. ȘTIRI DIN INTRU. Reproducem după „Monitorul“ de la 8/20 Septemvrie discursul ținut de d. Odobescu la Academia romănă in ziua de B0 August espirat, cu ocazia cetirei raportului comisiunii însărcinată cu cercetarea manuscriptelor de traducere din Iulius Cesar. Domnilor. „Azi, pentru a’doua oară, societatea academică română se vede in posițiune de a decerne premiul literar instituit de repausatul marele Domnitor al României Alexandru loan I. și azi ne aflăm in ziua de 30 August, ziua onomastică a fostului Domnitor, in care pentru ăntăia dată, est timp, avem a deplânge perderea sa dintre muritori. Sunt acum zece ani, d-lor, de cănd avusem fericirea de-a fi organul prin care Alexandru loan I fonda in Romănia întâiul premiu de incuragiare literară, deschizând astfel primul avânt activității societății noastre; tot dănsul e carele a pus piatra fundamentală la cele mai multe acte prin care 'și înalță patria. „Am socotit, d-lor, că nu putem trece ia tăcere această fericită întâmplare; și că este o datorie solemnă, providențială , a noastră, de a ridica voacea aici, împreună cu țara întreagă, spre a rosti azi cu o pietoase durere cuvintele: eternă să fie memoria marelui Domnitor al României Alexandru Ioan I Cuca“. Cuvintele d-lui Odobescu sunt acceptate de toți membri cu unanima strigare de: fie eternă memoria lui Alexandru loan I Cuza. Din cauza unei teribele furtuni, ce a isbucnit pe mare, posta de Constantinopole, ce trebuia a sosi la București Duminică, a sosit tocmai Marți sara la 18 Septemvrie. Aceasta se publică spre cunoștința tuturor. Episcopii pe lângă dreptul ce au prin regulamentul publicat in „Monitorul oficial“ cu No. 275 din 1870, se vor bucura și de acela ca corespondința telegrafică, ce vor avea in interesul serviciului cu metropoliții și protoereii din eparhiele respective, se fie scutiți de plata taxei punănduse in compta Statului. Prin decretul cu No. 1609, din 7 Septemvrie 1873, după propunerea făcută prin raport de d. Ministru, secretar de stat la departamentul cultelor și instrucțiunei publice, d. Mihail Strejan, numit provisoriu, la catedra de filosofie, de la liceul din Botoșani, este numit in postul de directore al acelui liceu, in locul d-lui profesor G. Zotu trecut in alt post. Circulara D-lui ministru al justiției cătră toți D-nii președinți de curți și tribunale. Domnule președinte, D. ministru al afacerilor străine, prin adresa cu No. 8.283, mă informează că D. Romanenko, consul al Rusiei in Ismail, obținând un concediu de la guvernul său, D. Neaga, intăru interpret al agenției diplomatice, a fost însărcinat cu cerința provisorie a consulatului. Am dată onoarea vă comunica cele ce preced, spre știința și norma D-voastră, precum și a autorităților dependințe. Trimiți asigurarea considerației mele. Ministru, Ghr. Tell. No. 11,366, 1873, Septemvrie 18. ■ No. 111. NUMIRI. Prin inaltul decret cu No. 1.649 din 17 Septeme 1873, d. Colonel Nicolae Iamandi, unul dintre trei membri ai comitetului permanente de Fălciu, e numit președinte al acelui comitet.—Prin decrete data din 14 Septemvrie curent 1873, sunt numiți: Dimitrie S. Sturza, actualul subprefect de la plasa Oruș, județul Bacău, directore la prefectura judetii Cahul, in locul d-lui Georgiu, demisionat. D. m Tillensky, sub-prefect la plasa Tigheciu, jude- Cahul, in locul d-lui George Vasiliu, demisionat. Nicu lacovaki, fost adjutor de grefă la tribunalul cuciu, sub-prefet la plasa Cotu-Morei, județul Cahul, locul d-lui Bodescu. D. George Murgeanu, fost-prefect, sub-prefect la plasa Borcea, județul ranița, in locul d-lui Costachi Papadat, demisionat. Prin inaltul decret cu No. 1,629 de la 14 Septeme 1873, D. George Popescu s’a confirmat in funcțiea de adjutor pe lăngă D. primar al comunei urlă Ocna, din județul Vălcea, in locul d-lui Ioan Bescu, demisionat.Prin inaltul decret cu No. 1,628 la 14 Septemvrie 1873, d. George Constantin s a afirmat in funcțiunea de primar al comunei urbane Igu-Jiu, din districtul Gorjiu, eară in acea de odoare pe lăngă d-sa, d-nii Grigorie Pală și George nitriu.—Prin inaltul decret cu No. 1,62? de la 14 ptemvrie 1873, d. Răducanu Ioan s’a confirmat moțiunea de primar al comunei urbane Tărgu-Vejdin județul Dămbovița, eară in aceea de adjutoare lăngă d-sa, d-nii George Ludescu și loan Zoiacu.Prin inaltul decret cu No. 1,626 de la 14 Septem B 1873, d. Andreiu Georgiu s’a confirmat in functiea de primar al comunei Cămpina, din județul Ihova, eară in aceea de adjutor pe lăngă d-sa, c. iță Dinescu.—Prin înaltul decret cu No. 1,630 de 14 Septemvrie 1873, d. George Meitani și Binu= • r ótHou«* AMf urmati in funcțiunea de adjutore Exposițiunea universală de la Viena. (Urmare). Dupe ce am trecut in revistă porcelanele și laquele, ne remăne să examinăm repe de cele alte industrii ale Japanului, neoprindune decăt asupra celor mai importante. Este drept se dăm loc îndată marquetăriilor, lucrărilor de săpătură de lemn de ivoriu și de solzi, din cari unele (mai cu samă in aceste din urmă două ramuri) sunt destul de remarcabile prin escelența lucrării. Lucrări de ivoriu. Vom cita,printre acestea , cabinetele ornate cu lagne de aur, cam pe o înălțime d Om, 174 și o lățime de Om, 144, represint ca subiect: cele patru anotimpuri, figurate prin flori și fructe, și apoi un magnific suport in ivoriu sculptat, represintănd, intr’o formă exagonală, același subiect ca precedentul. Lucrări de soei. Din destul de marea diversitate a productelor de acest geniu, vom menționa numai două cari atrag mai cu samă atențiunea, mai ăntăiu o colivie pentru parsen, și al doilea o colivie pentru insecte care se disting prin avuția lucrului, complect incrustat de lague de aur. Găsim asemenea câteva lucrări de os de balenă, cutii, port-tjigarete . . . etc., diverse obiecte sculpatate de o mare quantitate de evantaiie, și cătere colecțiune de sticlărie, care nu se distinge prin nimic particular remarcabil. Am putea constata contrariu, căci aceasta ne pare una din părțile cele mai slabe ale industriei japoneze; afară de o mare ghiulea de cristal de rocă de un diametru de Om, 162, in general nici unul din aceste producte nu poate susține comparațiunea cu cristalele austriace, anglo și franceze. Aceasta nu trebue să ne suprinză aproape de loc, având in vedere puțina întrebuințare ce le dă numai pentru împodobirea locuințelor așa că japonezii nu pot recunoaște absoluta necesitate de a se aplica la această fabricațiune. Ar fi in adever a exige prea mult de la acest popor care are de prea puțin timp relațiuni continue cu Europa. Dacă, dacă cu toate acestea le dăm o așa atențiune in examenul acesta, este pentru că am crezut că studiul nostru va fi cu atât mai interesant cu căt se esensă asupra unei lumi, pentru a zice așa, aproape necunoscută noă și care, cu toate că e situată in arhipelagul extremului Ocean, tot posedă o civilisațiune care-i este propie, și al cărui sigil original, căte o dată bizar și fantastic, nu are nimic comun cu arta și gustul Europei. Bronse. Formele clasice ale artei grece le sunt cu totul necunoscute, și găsim in toate obiectele de artă espuse, câmpul liber, indepedența ce pare a fi condus inspirațiunea modelatorului și săpătorului. Această observațiune, care arată că Japonesii sunt departe de a abusa de imitațiunea artei antice, se poate aplica mai cu samă broneelor de artă, fabricațiune in care am fi fost departe de a presupune că Japonesii sunt in realitate atăt de forți. Culorile metalului sunt in particular remarcabile, mai cu samă verdile antic care a rămas inimitabil. O pereche de vase de bronz, sculptate și smălțate cu aur și argint, representănd un subiect de istorie alegorică cu totul local: învingerea diavolilor pe muntele O ye iama,