Curierul Foaea Intereselor Generale, 1887 (Anul 14, nr. 1-144)

1887-07-31 / nr. 85

Anul al XV-lea No. 85 IASSI Vineri 31 Iulie (12 August) 1887 Apare Duminica, Miercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr­­os trimest­ru 6 Fr. [N DISTRICTE, pe an, 28 Fr. — pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STREINATATE.................................................10 Fr.— [NSERȚIU­NI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE , . . . 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. . • • Anunciuri: Pag T. 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. fin JVr, 20 bani. Ialie. 26 27 28 29 30 31 1 August. (TH. BALASSA­N) FOAEA­ INTERESELOR GENERALE ț>­I­O PATRONUL ț>­I­L­E­I Duminică Luni Marți Mercuri Joi Vineri Sâmbătă Ca­len.cLa­ rixl TIMPUL DIN Sf­PTĂMÂNI"” Ieromonahul Ermeliu f Marele Martiri Panteleimon Apostolul, Prohor și Nicanor Martirul Calinic Apostolul Sila și Siluan Sfântul și dreptul Evdochim închinarea Sfintei Cruci și Sfinții­­ Macovei La 31 Iulie timp frumos. Pătrarul din urmă cu S­ăptă­­m­­â­n­e­i STIL NOD­I­I> I­U­A­I PATRON­UL I­­I i­ fi I I Sorelui / Apug. Ion­elu August! “ ~ fig­iu&jdl Si 7 Duminică Cajetan­­u "iii» [ vg] / 4—53 7—21 8 Luni Chirii c IvWS)­?Jij My 4—54 7—20 9 Marți Roman \*V. 4—55 7 19 10 Mercuri Laurent v-4­ 1­­ 4—67 7 16 11 Joi Susana “ "** 4—68 7 15 12 Vineri Clara I 4-59 7­ 12 13 Sâmbătă_______Ipolit I 4—0 7—9 Pentru FRANCIA , se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre ( 31, Pas­sage Verdeau, Paris.—Societate mutuală de publicitate pen­t­u avunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strala St. Anna.­­ Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter ( C­ o Riemelgasse 12 Wien.—Pentru ANCLIA la 1), John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un Nr. 20 buni. CONRESPONDENȚI IN STRAINATATE: STIL VECHIU JOe inchirier de la Sf. Dumitru 1887, strada Carp No. 4 un apartament compus din 9 odăi, bucătărie, spălătorie, odăi de slugi, pivniță și beciu, sau un apartament mai mic compus din cinci odăi, bucătărie, spălătorie, pivniță și beciu. Dori­­torii bine-voiască a se adresa la subsemnatul­­ proprietar in aceleași case, A. O. Suia. De inchiriet un apartament elegant în casele Goldner strada Pri­măriei, cuprinzând 6 odăi mari, două antre­­turi cu coridor, două balcane la față și tote antenansele. A se adresa la tiporafia H. Goldner. IASSI 30 Iulie, 1887. Sosirea prințului Ferdinand. Dintre chestiunile politice externe, acesta ocupând pentru moment primul loc, publicam mai la vale articolul ur­mător extras din ziarul francez „L’in­­dépendance roumaine“ : „Dacá este a se da cred­emâot câ­­tor­va depeși, prințul Ferdinand de Coburg ar fi sosit deja la Vidin. In urma altor depeși el nu va părăsi Viena de­cât la 9 August. Ceia ce este sigur este, că el va fi Joi la Rusciuk și că va sosi Vineri la Tîrnova spre a depune jurământul. "" Bulgarii vor aclama pe prințul Fer­dinand, după ce au aclamat pe ge­neralul prințul Donducoff-Grorsakoff, pe prințul Alexandru de Battemberg, pe regenți și pe Dl. Radoslavoff. Pen­tru dânșii, în momentul acesta, prințul de Coburg reprezinta finele unei crise durerose, care a durat un timp forte îndelungat. Oare este finita acesta crisa ? Acesta întrebare și-o face fie­care, și, în general, lumea se pare mai cu­rând dispusă de a considera situați­­unea ca pesimism. Sosirea prințului de Coburg, a doua zi după întâlnirea celor duci imparați la Gasteio, în urma votului Rusiei este o provocațiune directă pe care Țarul nu va lasa să remaie nerelevata. Și eata că resbelul ce pare deja ine­vitabil. Noi nu împărtășim acest mod de vedere. Rusia, care n’a intervenit în chestiunea bulgara în urma plecărei generalului Kaulbars și care a per­mis ca regența sa-și urmeze opera ei, nu va declara resboi astă­zi, caci si­tuația nu este schimbata ; ea nu re­­cunosce legalitatea alegerei prințului de Coburg; ocupațiunea tronului de câtre acest prinț este o violare a tra­tatului da Berlin și Rusia pare ca nu se au para de a vedea că puterile, cari i-au impus acest tractat, sunt cele d’anteiu, cari’l nimicesc. Este prin urmare mai mult decât probabil, că Țarul se va margini de a protesta și a reaminti punctul de vedere rusesc. Acesta nu este o solu­­țiune, ínsă o consecința logica a unei atitudine. Prințul de Coburg ar fi trebuit sé prevază acesta oposițiune și de sfa­­tuiri diferite n’a fost lipsit. El a cre­zut că trebui sé primasca corona; el crede că va fi în stare să invingă di­ficultățile; el se duce în mijlocul su­pușilor săi. Acesta este o întreprin­dere, care nu este scutită de încur­cături ; el cre înse credință în steua sa și alții au traversat aceleași peri­peții, cari au eșit în avantajul lor. Andaces fortuna jurat. Prințul Fer­­dinand a luat acesta devisa. Dacă el va reda Bulgariei pacea, daca el ii va ajuta să iasă din situațiunea des­perata, în care el se află de un an, el va bine-merita de țara care l’a a­­les, chiar când el ar fi silit s­t se re­­íotorca în castelul său de la Eben­thal. Prinții n’au altă misiune pe acest pământ de­ cât de a face fericirea po­parelor cari îi pun în capul afacerilor. Ducându-se la Bulgaria, prințul Fer­dinand nu pote avea alta cugetare de­cât de a scăpa de anarhie națiunea care l’a chiamat. Deie cerul ca să potă reuși! Sarcina este grea și viitorul întu­necat, cu deosebire întunecat pentru Statele cari se află antrenate în tote convulsiunile peninsulei balcanice și resimt tote loviturile contrare. Aceste State trăiau sinișcite și se disvoltau în pace sub egida tractatului de Berlin. Astăzi acest tractat nu mai există. Resbelul nu va fi consecința sosirea prințului Ferdinand la Rusciuk, însă acest act al prințului va fi începutul unui period de crisă mai periculosă póte de­cât cea d’âuteiu, câci ea ur­­meza a pune față în față nisce puteri de primul ordin, acelea de la cari depinde soluțiunea problemelor celor mari europene. VIZITA CANONICĂ A I. P. S. 8. MITRO­POLITULUI MOLDOVEI ȘI SUCEVEI IN EPARHIA SA. Precum am fost anunțat în unul din numerile trecute ale ziarului nos­tru, înaltul prelat a plecat de la Iași Vineri cu trenul de 7­ ore dimineța spre a visita bisericile și monastirile din eparhia Sa. Tot odată am fost promis onor, noștri abonați și lectori, ca vom da o dere de cema detaliata despre a­­cesta visita canonică. Primind următorea corespondență de la un amic al nostru o publicăm cu plăcere mai la vale în tot cu­prinsul ei. „Deși la Pașcani,“ scrie stimabilul nostru corespondent, „a plcat în filele de 27 și 28 ale curentei, totuși, a­­flându-se că ne va sosi es pe I. P. S. S. Mitropolitul Moldovei și Sucevei. cu tot timpul rău, se adunase lume multă la gară. Autoritățile cari au în­­timpinat pe I. P. S. S. au fost: Dl. prefect al județului Sucéva, Iorgu Lă­­țescu, Dl. sub-prefect Vrancoau, Dl. primar al comunei Pașcani, încins cu eșarpa tricoloră, Dl. comisar etc. I. P. S. L. a mers cu Dl. prefect, cu o escortă de sergenți călări și de mai mulți călăreți, la Dl. N. Rozno­­vanu, unde luând dejunul, a făcut o excursiune până la schitul Brătești, schit întreținut de familia Roznovanu. Acesta excursiune a fostă facut în­­tr’un mod splendid: I. P. S. S. a fost însoțit de domnul prefect, de Dl. N. Roznovanu, de Dl. subprefect al plășii Siretin, de domnul primar, mai mulți preoți și duci civili din suita I. P. S. Sale. Cupoul în care se afla I. P. S. S. cu domnul prefect, era urmat de mai mulți jandarmi călări, de domnul învețător și de mai mulți vâtăjei—­un convoiu de tota frumuseța. După o călătorie de trei sferturi de oră a ajuns la Brătești. I. P. S. S. a mers la biserică, care este construită de patru și destul de curățel ținuta. Aci avu loc, precum am putut observa, un fel de inspecțiune. Cum și ce fel este resultatul acestei inspecțiuni nu este afacerea mea ca să cercetez, însă paremi­se că înaltul prelat n’a prea fost mulțumit. Acesta chestiune însă nu me pri­­vesce ca corespondent și voiu trece prin urmare mai departe. După ce s’a inspectat cu deamâ­­runtul biserica și cărțile, I. P. S. S. însoțit de domnul prefect, de domnul Roznovanu și de toți acei ce veniseră, a vizitat curtea și livezile schitului. Ca posițiune, ar putea fi un raiu aici, decá îngrijirea ar fi alt­fel da cum este. Varietăți naturale opresc pe ori­care privitor și-l silesc să admire fru­musețile naturii. Pe cât am putut afla, familia Roz­novanu a destinat pentru întreținerea schitului 70 fălci de pămâmut și pă­dure. Ce contrast! Pe când cei mai mulți în zilele nóstre caută să strice testa­mentele, mult onorabila familie Roz­novanu nu numai că îndeplinește cu sfințenie disposițiunile părintești, dar le și complecteza încă, dând diferite articole necesare schitului. Onore distinsei și nobilei veche fa­milie boieresci Roznovanu pentru fru­­mósele sentimente creștinești, cari sunt podoba nemului românesc. A doua­­­i Sâmbătă la orele 10 diminața I. P. S. S. a plecat cu su­ita spre monastirea Nemții împreună cu d. prefect de Suceva, d. subpre­fect al plășii Siretin, d. primar, d. în­­vâțător și vr’o 50 călăreți în costume naționale, purtând fie­care câte un stog tricolor. Nu se pate un tablou mai impo­sant și mai mișcător! Și de ar fi fost numai atât, mő opunam și eu aici, dar ceia ce am ve<jut în tot parcursul drumului de la Pașcani până la tre­cerea Moldovei și de acolo pănă la Monastirea Nemții me obligă să se supun cunoștinței publicului. De cum a plecat I. P. S. S. cu suita din Pașcani și pănă ce a ajuns la podul Moldovei, n’a trecut de­cât prin un șir de surprize. Cum am in­trat in pădurea numită „Pădurea Paș­canilor“, de­odată se reped din ea vr’o 10 călăreți cu stindarde tricolore în mână și se alătură la convoiul de mai înainte. Ce­va mai departe un grup de țarani stau în genunchi ce­rând archipastoresca bine­cuvântare, apoi o altă cota de flăcăi călări in cos­tume naționale și cu stoguri salută pe cea mai superioră autoritate bise­­ricesca în Moldova. Bata în fine ne a­­propiem de comuna Moțea, comuna F­OILETON. P­L­E­V­N­A. ROMAN ISTORIC CONTIMPORAN. D­U­P­Ă GREGOR SAMAROV TRADUCERE DE G. N. BUCȘĂNESCU. (Urmare). Stepaarda deschise o ușă, care se afla direct lângă intrare și conduse pe Pavel în camera părintelui Iău. Acesta era un spațiu mare, de’naintea ferestre­lor căria erau așezate pe di­­năuntru grstii tari de fer, cari nu se puteau vedea din afară prin gemu­­rile acoperite de câiâ. De jur în jur lângă păreți stăteau dulapuri mari de stejar legate cu fer și a­­vând nișce brusce și nișce lăcăți colosale; unul din aceste dulapuri era pe jumătate deschis și în el se puteau vedea lădi mai mici și mai mari, cari erau asemenea încuiate, și o mulțime de registre îngră­mădite unele peste altele. Câte­va din aceste regis­tre erau scose din dulapuri și se aflau deschise pe o masă mare de stejar, care stătea in mijlocul ca­merei și de înaintea căreia ședea Leone a plecat de­asupra registrelor sale, examinând cu multă atențiune șirurile de cifre, cari erau înscrise pe paginile a­­­­cestora. Leonev purta pantalonii costumului bulgar, lusă de postav cafeniu inclus ce se apropia mai mult în cro­iala sa de moda urbană, așa că cine­va, vâflându-l așa pe jumătate ascuns în dosul mesei sale, l-ar fi putut ținea mai puțin de un țeran decât de un co­­mersent urban, care trage cu o privire ageră și cal­­culândă bilanțul întreprinderilor sale. El își ridică capul de la registrele sale la zgomo­­tul causat prin deschiderea ușei și rămase cât­va timp neclintit pe locul sâu, cuprins de o mirare indes­criptibilă, când vâd­u intrând în odaie pe dușmanul său—apoi însă fața sa fu defigurată printr’o expre­­siune dușmănescă și ironică, el închise repede re­gistrele sale, ca și cum s’ar fi temut, ca o privire străină să cadă asupra lor, apoi se ridică el de pe scaunul său și se uită la Pavel cu priviri examina­­tore și malițiose, asemenea unui animal rapace a­­tacat in vizuina sa. Stepanida, in momentul când intrase în odaia pă­rintelui său, se desfăcu din mâna lui Pavel și se duse afară; ea se reîntorse însă curând, încă mai î­­nainte ca Pavel să se fi apropiat de misa, în dosul căria stetea Pavel cu mânile rezimate pe registrele sale. Ea aduse pe un talger de lut o bucată de pane și o solniță, pe cari li presință lui Pavel. Acesta mânca o cojă de pâne muind-o în sare, și fu­se apoi, apropiându se de tot de masă, cu o voce seriosă și plină, în care mai vibra încă alterațiunea scenei pe­trecute mai diniere: «Nu te teme, Teofil Leonev, că eu ași fi venit la tine cu vre­o intențiune rea—tu vezi că am mân­cat pâne și sare în casa ta; tot ce este al tău, îmi este sacru, ca și cum ar fi al meu.* «Eu nu mă tem de loc.* Ulise Leonov cu o voce bruscă și ca’n surîs ironic și amar, «de mime, și jucă mai puțin de tine, Pavel Feodorov. Și ceia ce este al meu, va rămânea al meu și fără buna ta voință.* Timidă, cu ochi rugători se apropie Stepanida de tatăl ei și’i prezintă pânea și sarea. «La o parte cu acestea,­ strigă Leonev respin­gând talgerul cu atâta vehemență, în­cât că$u la pământ și se strică în bucățele mici—«ce este acesta, eu nu sunt dispus să țin ospitalitate cu cel de colo, și daci el a intrat în contra voinței mele în casa mea, atunci va face bine să se ducă cât mai curând acolo de unde a venit!* Fórte speriată și palidă ca mortea se retrase Stepanida clătinându-se, se plecă apoi la pământ ca să culegă cu îngrijire minuțiosa sarea împrășciată; căci sare vărsată însemnază mare nenorocire după credința slavă, și inima ei fu cuprinsă de o durere nespusă la cugetarea, că tatăl ei, în al câtuia mână stetea decisiunea sortei ei, respinsese semnul de os­pitalitate cu Pavel. Amorul care crescuse și se disvoltase încet câte încet, care pute ar fi dormitat încă un timp înde­lungat în inima ei pe jumătate visând­, se prefăcu spontanen într’o pasiune ard­etdre, când frumosul și mândrul barbat o cuprinse cu brațele sale în fața disprețuitelor tachinări din partea mulțimei, atunci, când el, urmând unei inspirațiuni spontanee, măr­turisi deschis amorul său pentru dânsa de’naintea lumei, scia și ea în modul cel mai clar cu celeri­tatea fulgerului, că ea îi aparține cu tota ființa ei, că ea póte trăi numai lângă dânsul și că disparțirea de la dânsul i-ar aduce morte. In prima amețâla a fericirei dulci, ea simțise în brațele sale numai în­cântarea momentului; el i se părea atât de tare, atât de puternic, atât de dominant, în­cât cred­e că sorta ei ar fi deja hotărâtă îndată ce el va fi pro­nunțat cuvântul voinței sale. Cu o siguranță plină de bucurie se intorse ea fericită lângă dânsul cu casa părintescă—însă vederea tatălui ei, de’naintea căruia era obicinuită a tremura încă din copilărie, era neîmpăcată, care o ceti­ea în ochii lui, îi aduse de­odată aminte cu o spaimă spentancă, ce abiz mare se deschidea între dânșii, și când tatăl ei res­pinsese sarea, când acest semn sacru al ospitalitatei și al păcei casnice căzuse în pulbere la pământ, fu pătrunsă inima ei de o durere nespusă, ea înge­­nunchiă de’naintea bărbarilor talgerului, cari i se părea acum ca dărămăturile fericirei și speranțelor ei, și se uită cu anxietate la tatăl ei, care vorbise nisce cuvinte atât de amărâte și dușmănose. Pavel însă ascultase liniștit aceste cuvinte, el, care de obicein respundea cu atâta vehemență la ori­ce ofensă, plecă capul și aruncă Stepanidei o privire sinceră și iubitore, ca și cum ar fi voit s’o asigure că el nu se va lasă ademenit la o replică vehementă. «Pare că ai dreptate, Teofil Leonev,* (Lise el, «de a mă primi într’un mod atât de neamical, precum o faci, căci și eu te am întimpinat de multe ori cu dușmănie și ți-am făcut mult zău. Acesta nu era bine din partea mea—căci omul nu trebue să jndece după aparență, și eu m’am lăsat condus de o apa­rență falsă de a te considera ca inamicul credinței și al­­ erei nóstre—ași fi trebuit pute să vid de mult la tine și multe lucruri s’ar fi explicat, cari te-au a­­mărât tot mai mult. Cu tote acestea am venit acum ca sâ’mi îndrept greșala. Deci duci ómeni stau cu dușmănie unul in contra altuia, de­sigur că amân­­d­oi sunt puțin vinovați, pentru acesta — haide sâ uităm trecutul, eu îți ofer împăcăciune și amicie; noi avem de’naintea noistră timpi serioși, în cari vom avea trebuință sâ fim uniți cu toții și sâ înfruntăm în comun nevoia și pericolul.* (Va urma)*

Next